CAPITOLUL 33

 - Vreau să am celălalt corp al tău.

Ram a rămas tăcut pentru o clipă, strângându-și buzele, înainte de a murmura:

- Dar ți-ar putea face rău...

- Deloc, răspunse Blue Moon, mângâindu-i cu tandrețe chipul frumos.

- În acel subsol... Știu că încă îți amintești ce s-a întâmplat.

Tânărul Alpha rostea adevărul — despre acea noapte fără sfârșit din seif. Deși Ram nu avusese control asupra corpului său, în adâncul inimii se străduia mereu să nu-i provoace suferință Lunii Albastre.

- În plus, adăugă Blue Moon cu un zâmbet jucăuș, - întotdeauna îmi aduc echipamentul. E în regulă.

- Cât de îndrăzneață este soția mea... spuse Ram, cu un râs adânc, ce vibra în pieptul său.

- Așa să fie, atunci.

Fără să mai spună nimic, Ram își scoase ceasul — cel pe care Blue Moon i-l dăruise — apoi verigheta, urmat de tricoul polo, dezvăluindu-și mușchii bine definiți.

Blue Moon îl privi cu uimire, deși îl văzuse de atâtea ori. Trupul lui Ram reușea mereu să-l fascineze.

- Chiar trebuie să dai totul jos?, întrebă el cu un zâmbet ascuns, în timp ce Ram își desfăcea centura.

- Da. Altfel, hainele se vor rupe.

Răspunsul a venit prompt, fără ezitare. Ram se ridică în picioare și își rupse pantalonii cu mișcări precise. Blue Moon îi urmărea fiecare gest. Corpul său, deși aparent calm, era deja cuprins de o căldură intensă.

Deși jumătatea - cealaltă nu reacționase încă, era deja impunătoare în fața lui. Când Ram îngenunche, Blue Moon fu cuprins de o amețeală dulce — dar își reveni rapid.

După ce luaseră decizia de a renunța la injecțiile cu Wolfsbane, Ram și Blue Moon invitaseră un psihiatru specializat la castel, pentru consiliere. Știau că erau și alți Prime Alpha în lume care treceau prin situații asemănătoare.

Ședințele le-au oferit o înțelegere mai profundă: un Prime Alpha trebuie să se transforme de 2-3 ori pe lună pentru a-și menține echilibrul fizic și mental. Ram, însă, obișnuia să-și reprime instinctele, iar acest refuz ducea la haos în propriul corp.

Transformarea, în sine, nu era problema — o putea face, doar gândindu-se. Problema reală era durerea. Durerea cruntă din timpul procesului, acea ruptură dintre instinct și rațiune.

Dar au descoperit și o soluție. Să o ia de la capăt. Să se relaxeze, să se concentreze pe fericire, și să își permită transformarea ghidat de o stare nouă, blândă.

Fericirea lui Ram? Era chiar lângă el.

Blue Moon. Soțul lui Alpha. Frumos. Înțelegător. Al lui.

- Te iubesc, șopti Blue Moon, sărutându-i pleoapele înainte de a-i atinge buzele subțiri cu ale sale.

Mirosul feromonilor era delicat, ca o pudră fină care îl făcu pe Ram să tragă aer adânc în piept. Încet, își ordonă corpului să se transforme și să-și dezvăluie cealaltă formă.

- Bun...

Durerea a venit brusc și violent. Ram se prăbuși, tot trupul său răsucindu-se necontrolat, venele umflându-i-se dureros. Pielea îi ardea ca și cum ar fi fost cuprinsă de flăcări, în timp ce fumul feromonilor i se ridica de pe piele. Blue Moon rămase neputincios în fața transformării.

Carnea lui Ram se dezlipea, dezintegrarea transformându-l în ceva nou. Soarele care pătrundea prin tavanul de sticlă al serei lăsa raze aurii peste trupul lui în metamorfoză.

Prima Transformare Alfa.

Magnifică. Înspăimântătoare. Reală.

- Hoooo...

Vârcolacul se ridică în două picioare și răcni cu o putere de netăgăduit. Blue Moon tresări și se trase instinctiv înapoi.

- Ram! Sunt eu!, strigă Blue Moon, privind direct în ochii lui, deși tot corpul îi tremura.

Ghearele Primei Forme s-au ridicat, și Ram — complet transformat — își aruncă brațul cu putere spre Blue Moon. Acesta traversă în viteză încăperea.

Nu a fost o idee bună deloc, gândi tânărul Alpha în timp ce întindea mâna spre o mică seringă — medicamentul de urgență prescris de psihiatrul lor.

Ram — pierdut în instincte — a sărit spre el cu o viteză monstruoasă. Ghearele i-au sfâșiat brațul, iar sângele a țâșnit violent.

- Hoooo...

Dar mirosul sângelui nu a provocat o explozie de dorință — ci amețeală. Ram părea confuz, instabil.

- Nu trebuie să leșin acum!, își spuse Blue Moon cu hotărâre.

În timp ce coada lungă a creaturii se mișca furios și mușchii i se strângeau amenințător, Blue Moon profită de o clipă de vulnerabilitate și îi injectă medicamentul.

- Ooooohhh…

Substanța, suficient de puternică pentru a doborî un elefant, nu părea să-l liniștească. Ram nu era un simplu Prime Alpha — era foarte puternic. Blue Moon începea să înțeleagă.

Bang! Punch! Bang!

Sunetul ghivecelor sparte și al meselor din sticlă făcute țăndări umplea sera. Interfonul din fața camerei s-a activat brusc.

- Lord! Domnul meu! Ce s-a întâmplat?

Fiindcă își doreau intimitate, ordonaseră să nu fie nimeni în zonă. Nici gărzi, nici personal. Camerele de supraveghere fuseseră oprite.

Dar zgomotul asurzitor atrăsese atenția tuturor.

- Domnul meu s-a transformat! Porniți camerele de supraveghere și rămâneți pe poziții, dar nu intrați! Încă rezist! I-am administrat injecția!

Blue Moon apăsă pe rana de pe braț pentru a opri sângerarea, în timp ce echipa de securitate se mobiliza.

Imaginile de pe monitoare arătau o fiară uriașă și înfricoșătoare. Chiar și cei mai loiali oameni ai lui Ram au fost cuprinși de teamă.

- Khun Ram, calmează-te!

Blue Moon a strigat, dar creatura îl fixa cu ochii săi aurii.

În acel moment, Blue Moon își aminti ceva: legătura dintre un Omega Pur și un Prime Alpha. Dacă un Omega Pur putea urca pe spatele unui Prime Alpha aflat în formă completă, se putea forma o legătură spirituală. Cu cât împărtășeau mai mult, cu atât legătura devenea mai puternică, până la punctul în care puteau comunica prin gânduri și emoții.

Dar el nu era un Omega Pur. Era doar un Alpha... și totuși...

Dacă nu eu, atunci cine?

Ram nu ar permite nimănui să-i atingă spatele.

Ochii căprui ai lui Blue Moon ardeau de determinare. Trebuia să-l ajute. Chiar dacă era doar un Alpha, trebuia să încerce. Pentru că nimeni altcineva nu putea.

A găsit un punct de sprijin, și, cu toată voința lui, s-a aruncat pe spatele creaturii de peste trei metri.

Își aminti cum l-a învins pe Franco. Un alt Prime Alpha. L-a învins.

Ram era acum ghemuit, ca o fiară în patru labe. Blană deasă, urechi lungi și ascuțite, ochii aurii scânteind. Colții ieșiți complet.

Blue Moon zări o bucată mare de sticlă spartă lângă el.

- Hoooooooooo!

- Îmi pare rău…

Creatura se repezi, iar Blue Moon luă repede bucata de sticlă și o aruncă în lateral, creând o distragere. Ram își pierdu echilibrul și se prăbuși.

Blue Moon nu pierdu timpul. Sări pe spatele lat, apucându-l de blană, strângându-se de el.

- Ho ho ho…

Ram, în forma sa monstruoasă, se zbătea. Picioarele-i cu gheare scurmau pământul, ochii îi străluceau și mai intens. Dar Blue Moon nu se dădea înapoi.

Începu să-i vorbească, să-l strige cu voce blândă, ca în seiful acela rece. Dar Ram nu reacționa la numele său. Era diferit acum.

Această mutație... nu era doar instinctuală. Era una pentru reproducere.

- Khun Ram, eu sunt soția ta!

- Khun Ram…!

Blue Moon striga din toate puterile, vocea devenind tot mai răgușită. Mâinile îi tremurau, amorțite de atâta efort, dar picioarele îi erau încă bine înfipte în spatele soțului său.

- Khun Ram! Eu sunt soția ta!

- Domnul meu! Lăsați-ne să intrăm, avem deja mai multe pistoale cu tranchilizante pregătite!

Vocea unui bodyguard răsuna prin interfon, alarmat de imaginile de pe monitoare.

- E în regulă, băieți! Țineți-vă bine! a strigat Blue Moon, cu toată încrederea rămasă. Credea în Ram. Și era, mai ales, încăpățânat.

Soțul lui rezistă!

Obiectele din seră continuau să se prăbușească și să-l lovească. Trupul lui Blue Moon era din ce în ce mai slăbit, dar mintea îi rămânea limpede, stabilă.

Gărzile de corp, care urmăreau totul din camera de control, priveau șocați. Nu le venea să creadă cât sânge pierduse Blue Moon — și totuși, încă nu renunța.

- Ho Ho Ho!

Creatura răcni cu o furie reînnoită. Într-o fracțiune de secundă, apucă brațul lui Blue Moon și îl aruncă cu brutalitate într-un colț, direct într-un scaun.

- Ah!

Durerea îi invadă tot trupul. Gândul că, fără acea pernă sub el, ar fi fost zdrobit, îl făcu să înghită în sec.

- Khun Ram…

Se afla acum sub greutatea uriașă a vârcolacului. Își ridică încet mâna și o așeză pe obrazul bestiei.

Dacă mă mușcă, poate că-mi va smulge brațul... gândi el. Dar sunt pregătit pentru asta.

Mișcările lui erau lente, intenționate. Mirosul dulce al trupului său, amestecat cu sângele proaspăt, părea să-l atragă pe Ram. Nasul gros și limba creaturii se apropiară de rana sa, iar Prime Alpha începu să-i absoarbă sângele.

- Întoarce-ți capul… iubirea mea.

Vocea profundă, recunoscută, vibră în urechea lui Blue Moon. Lacrimile îi umplură ochii.

- Khun Ram…

Se uită direct în ochii vârcolacului. Pupilele aurii, deși încă sălbatice, începeau să se înmoaie.

- Moon…

Ram se aplecă, atingând cu vârful limbii rana soției sale. Pe măsură ce saliva sa intra în contact cu pielea albă, fisura se închidea treptat.

- Blue Moon… Îmi pare rău. Îmi pare atât de rău.

- E în regulă.

Blue Moon clătină din cap, cu recunoștință în privire. Ochii din fața lui nu mai străluceau de furie. În schimb, exprimau durere și regret.

Labele acoperite de blană ale lui Ram, calde și masive, îi smulseră hainele pătate de sânge și aplicară saliva vindecătoare peste răni.

Un geamăt slab se auzi din gâtul tânărului Alpha. Durerea începea să dispară.

Se pare că dopajul începe să-și facă efectul. S-a mai calmat. Păstrăm radioul deschis, dar închideți monitoarele, ordonă șeful echipei prin stație, cu voce joasă, dar hotărâtă.

Toți din jur înțelegeau acum: nu era doar efectul medicamentului. Era legătura dintre ei.

Ram se calma pentru că Blue Moon era acolo. Cu el.

Apoi, șeful echipei de securitate și-a instruit subordonații să oprească ecranele monitoarelor, respectând intimitatea Maestrului. Oamenii foarte înalți, îmbrăcați în costume cu armuri paralizante și înarmați, s-au retras în tăcere din perimetrul serei, poziționându-se strategic în zone mai îndepărtate. Se pregăteau — în caz că ar mai fi urmat un incident neprevăzut.

Într-un colț umbrit, una dintre gărzile de corp, încă ghemuită, purta mănuși din piele neagră. Ridică discret un mic dispozitiv de comunicare, apropiindu-l de buzele subțiri. Apoi, cu o voce joasă, aproape șoptită, a transmis:

Ram Rattikorn își iubește foarte mult soția.