Capitolul 32

 Armin nu a dormit toată noaptea. Intenționase să repete pentru viitoarea lui audiție, dar nu mai avea curaj. A zăcut pe podea, pierdut în gânduri de seara până acum.

Ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta a fost un punct de cotitură, forțându-l să-și analizeze serios sentimentele pentru Thada.

Deși nu-i plăcea ce făcea Thada, ar fi pus capăt relației lor din cauza asta? Putea spune sincer că nu.

El știa și înțelegea de ce Thada făcea toate acele lucruri.

Persoana care a avut grijă de el încă din copilărie, persoana care a păstrat chiar și o singură cutie de bere pe care i-o dăruise, persoana care s-a mutat aici în ciuda distanței față de locul său de muncă, persoana care l-a consolat în cele mai triste zile ale sale, persoana care și-a făcut griji chiar și pentru cele mai mici lucruri despre el, persoana care a făcut totul pentru el...

Totul a fost Thada.

Sentimentele lui Thada erau practic dezvăluite - în ochii lui, în acțiunile lui, în

cuvintele lui. Doar Armin rămăsese nesigur.

Se întreba cum se simte Thada acum.

Armin și-a luat telefonul și a derulat fotografiile din călătoriile lor împreună, mesajele lor reciproce. Apoi, s-a gândit la acele cuvinte:

-Dacă ai nevoie de cineva alături de tine, eu voi fi acolo.- 

-Doar spune-mi, nu contează ce... o voi face.-

-Eu... am făcut toate astea, doar pentru că te plac atât de mult.- Amintindu-și totul, a mormăit pentru sine.

-Cineva chiar ți-a spus asta, așa că ce mai aștepți, Armin?-

Ce rost are să te chinui pe tine și pe cealaltă persoană?

În acest moment, ochii insomniacului stresat și disperat s-au deschis brusc. În cele din urmă, a luat o decizie.

Uită de ajutorul trecut al lui Thada. Chiar și cu ajutorul său, Armin nu ar fi ajuns atât de departe fără propriile sale abilități.

Uită de Charlie și de orice s-ar întâmpla cu el. Acea parte din viața lui s-a terminat.

Să uite trecutul. A ales să se concentreze asupra prezentului. Nu voia să irosească încă o viață.

Dacă nu va funcționa, va trebui să dea vina pe ghinionul său în dragoste.

Trebuia să încerce.

Ceasul deșteptător a sunat aproape simultan cu saltul brusc al lui Armin din pat. A deschis ușa, apoi s-a oprit brusc.

Nu putea urca la etaj. Doar dacă cealaltă persoană cobora!

Armin pășea ca un animal în cușcă. Era abia ora șase; Thada putea să doarmă încă, iar după ce spusese...

Urma să facă ceva important, așa că se simțea extrem de nervos. Dar nu putea aștepta ca Thada să coboare. A sfârșit prin a trimite un mesaj:

Nu știu dacă te-ai trezit încă, dar dacă vezi asta, te rog sună-mă. AM

În cele din urmă, a trimis mesajul, pe punctul de a ofta resemnat, când ecranul i s-a aprins brusc.

Thada îl sunase înapoi.

Atât de repede?

Armin a răspuns, dar când a venit momentul, nu a putut vorbi. Celălalt capăt al firului era și el tăcut.

Și-a dus o mână la piept și a respirat adânc. -I... I... I...- 

(-...-)

-În primul rând, îmi pare rău că îți vorbesc așa, dar cred că trebuie să avem o discuție lungă.- 

(-...-)

Neprimind niciun răspuns, Armin a început să se simtă descurajat. Inima lui bubuitoare a început să se calmeze.

 -Când ești gata să vorbești, coboară. Sau oricând ești gata, sună-mă, sau...-

-Cobor.-

 -Oh, bine.-

Apoi a auzit zgomote de târâit. În cele din urmă, niciunul dintre ei nu a închis. Armin s-a uitat la podeaua din fața ușii apartamentului său înainte de a merge să se întâlnească cu Thada la lift. Ting!

Ușile liftului s-au deschis. Privirile lor s-au întâlnit, apoi amândoi și-au îndepărtat rapid privirea, stânjeniți.

Sunetul unui vecin deschizând ușa apartamentului l-a făcut pe Armin să spună în grabă: 

-Hai să vorbim la tine acasă.-

A intrat repede în lift. Pe drumul spre apartamentul Thadei, nu au scos niciun cuvânt. Thada a rămas tăcută tot timpul, iar Armin, când a venit momentul, nu știa de unde să înceapă. Thada stătea tăcută pe o canapea, în timp ce Armin se mișca inconfortabil pe cealaltă. Mă simt atât de ciudat.

Armin își curăță ușor gâtul înainte să vorbească. 

-Nu ai adormit încă?-

-Hmm-, a murmurat persoana care stătea vizavi de el, cu mâinile împreunate. 

-Uh, nici eu.-

-...-

-Noaptea trecută, m-am gândit la relația

noastră.- -...-

Armin și-a curățat din nou gâtul, continuând.

 -Cred că trebuie să vorbim mai mult, avem nevoie de mai mult timp pentru a ne cunoaște. Despre asta... vreau să spun că sunt foarte fericit să știu că cineva lucrează pentru mine. Știu cum este această industrie, așa că să te am pe tine este incredibil de norocos pentru mine.-

Tânărul a înghițit în sec, amintindu-și de trecutul său amar. Să-și croiască drum înapoi nu a fost ușor.

-Nu vreau să distrugi așa viitorul unui tânăr. Pentru că... nu vreau să mă simt vinovat mai târziu.

Mă întrebați ce să fac? Pot doar să spun că merită o lecție, dar nu o suspendare permanentă, care să-i pună capăt carierei de actor. Patru sau cinci luni ar fi suficiente-.

-...-

-Sincer, când am aflat ce ai făcut, am fost speriată. Ai putea distruge viitorul cuiva cu o mișcare a încheieturii mâinii. Mi-a fost teamă că într-o zi, dacă ne certăm sau ne despărțim, îmi vei face asta. Știu că nu ai face asta acum, dar pentru mine... orice se poate schimba. Chiar și oamenii care s-au iubit timp de douăzeci de ani se pot destrăma. Cum am mai spus, sunt egoist. Mi-e teamă să nu fiu dezamăgită din nou și din nou. Dar m-am hotărât-.

-...-

-Îmi pare rău că nu am spus nimic aseară. Am fost prea prins în propriile gânduri, chiar dacă erai atât de supărat pe mine.- Armin s-a uitat în jos la genunchi, agitându-se cu pantalonii.

-Asta e tot la ce mă pot gândi acum. Dacă ai vreo idee, nu ezita să vorbești.-

-...-

-...-

-Când m-ai sunat, am crezut că ai de gând să te desparți de mine.-

Armin s-a uitat serios la cealaltă persoană.

-M-am chinuit toată noaptea, m-am tot gândit ce să fac în continuare. Dacă nu-ți place să mă amestec atât de mult în viața ta profesională... cum te vei descurca în această industrie feroce?-

-...-

Persoana, care stătuse dreaptă până acum, a suspinat ușurată înainte de a se sprijini pe spate de canapea.

 -De asemenea, trebuie să-mi cer scuze pentru că am făcut lucruri pe la spatele tău. De acum înainte, îți voi spune, voi comunica mai mult cu tine. Dacă nu-ți place ceva, te rog sămi spui. În inima mea, tu nu ești un copil de care am grijă. Chiar dacă nu am fi iubiți, tot te-aș ajuta așa.- Thada îi aruncă un mic zâmbet persoanei din fața lui.

Ochii lui Armin s-au umflat brusc. De data aceasta, nu va evita privirea celeilalte persoane.

Era timpul să facă ceva pentru cealaltă persoană, dar și pentru el însuși.

Armin a zâmbit înainte de a se ridica și de a îmbrățișa persoana de vizavi de el. 

-Mulțumesc. Și nu trebuie să-ți mai ceri scuze. Ai spus destule. E timpul să spun și eu ceva.-

-...-

-Acum că ne înțelegem, te-ar deranja dacă... uh... am ajunge să ne cunoaștem mai îndeaproape?

Adică, să încercăm să locuim împreună. Dacă nu merge, putem vorbi din nou.-

După ce a spus asta, Thada s-a întins și l-a îmbrățișat, o îmbrățișare atât de strânsă încât Armin abia mai putea respira.

-Uh, Thada...-

-Am exersat replica asta! Nu mă așteptam să mă întrerupi.-

-Huh?-

Armin nu a înțeles. Apoi cealaltă persoană s-a îndepărtat. Persoana care tocmai îl invitase pe celălalt să locuiască împreună a simțit o înțepătură de dezamăgire, dar când l-a văzut pe celălalt intrând cu un buchet de flori, ambii ochi s-au mărit.

-Aveam de gând să-ți dau astea mai devreme, dar s-au întâmplat lucruri. Nu e prea târziu, nu-i așa?-

 -N-nu...-

-Atunci... Armin, hai să trăim împreună.-

Thada a spus asta cu un zâmbet. De data aceasta, mesajul său a ajuns la destinație.

Armin nu putea decât să privească în gol chipul celuilalt înainte de a întinde o mână tremurândă pentru a accepta buchetul. Nu era ca și cum, atunci când stătea la ușă, Thada...

Brusc, Armin și-a înfășurat brațele în jurul gâtului celuilalt, spunând cu o voce sugrumată: -Îmi pare rău și îți mulțumesc pentru tot.-

-Și răspunsul?- a întrebat Thada, îmbrățișând persoana care tocmai se aruncase în brațele sale.

-Desigur, da. Din moment ce ai întrebat, vreau să te întreb și eu ceva.-

-Ce este?-

-Nu mă simt prea confortabil cu chestia asta cu partenerii de pat. Ce-ar fi să, uh... schimbăm asta în a fi, cum ar fi, un cuplu?-

Thada își strânse îmbrățișarea. Un zâmbet subțire i s-a răspândit pe buze, mai larg decât arătase vreodată până atunci. 

-Orice. Atâta timp cât sunt cu tine.-

Cei doi s-au îmbrățișat strâns. În cele din urmă, indiferent unde a ajuns relația lor, în acest moment, în această a doua șansă, au încercat.

Armin nu se putea abține să nu se gândească că poate, doar poate, întoarcerea sa de data aceasta se datora faptului că îi lipsise cineva în viața sa anterioară, cineva ca persoana din fața sa. Dacă era adevărat, atunci această întoarcere merita.

În cele din urmă, nu au dormit împreună; erau prea ocupați să vorbească. Apoi Janine a sunat să spună că va sosi în jumătate de oră.

-Audiția ta?- -Da.-

-Te duc eu.-

-Ești sigur? Ai de lucru.-

-Nu va fi rău să lipsești de la serviciu pentru o zi. Se pot descurca și fără

mine.-

 -Uh, bine, dacă insiști. Dar poți să conduci? Vrei să te odihnești

un pic mai întâi?- 

-Sunt treaz.-

Armin a dat din cap și i-a spus lui Janine că Thada îl va lua cu ea. Îi părea puțin rău pentru Janine, dar nu se putea abține; la urma urmei, aceasta era prima lor zi împreună.

Janine a mormăit puțin, dar până la urmă l-a lăsat să plece.

Thada, șoferul, l-a dus la studio. Pe drum, Armin și-a revizuit replicile. Ajungând la destinație, șia strâns repede lucrurile înainte de a se întoarce spre persoana de lângă el. -Nu știu la ce oră voi termina. Ar trebui să te odihnești; nu ai dormit toată noaptea.-

-Ești la fel-, a spus Thada, ridicând ușor o mână pentru a șterge cearcănele de sub ochii lui Armin. -Arăți complet epuizat.-

-Este în regulă. Chiar se potrivește rolului. Am să plec acum.

Ne vedem mai târziu.-

 -Mult noroc. Sper să obții rolul.-

Armin a zâmbit larg și a deschis portiera mașinii, dar a făcut o pauză, aplecându-se înapoi pentru un sărut rapid pe obrazul Thadei înainte de a pleca definitiv.

-Mulțumesc.-

Tânărul actor a plecat, dar cel rămas în mașină nu putea decât să privească în aceeași direcție, pierdut în gânduri.

Acest lucru este foarte bun.

Armin a ajuns cu o jumătate de oră mai devreme. A fost dus într-o sală de așteptare. Înăuntru, unii oameni își citeau în liniște scenariile, în timp ce alții repetau în colțuri.

Toți erau îmbrăcați în negru, machiați în pielea personajului. Unii aveau chiar răni false. Armin, de asemenea, era îmbrăcat în negru - un pulover cu guler înalt negru și pantaloni de piele mulați.

În timp ce își repeta replicile, cineva s-a așezat lângă el. Era Korn, actorul pe care regizorul Liu îl alesese inițial pentru rolul lui Jira, înaintea lui Armin.

-Bună.-

-Bună.-

-Nervos?- a întrebat Korn.

 -Un pic.-

-Încearcă să faci tot ce poți. Și eu o voi face.-

Cu asta, a plecat. -...-

Armin a ridicat o sprânceană, punând la îndoială schimbul. Dar, într-o clipă, și-a întors atenția la replicile sale.

Unul câte unul, actorii au fost chemați. Când a venit rândul lui Armin, a respirat adânc. Indiferent de câte ori trecuse prin asta, încă mai simțea fluturi.

Cu toate acestea, când a intrat în cameră, a înghețat. Persoana care stătea și bea ceva era cineva la care se gândise chiar ieri: Gwin.

-Armin, nu-i așa? Prezintă-te.-

A făcut o scurtă prezentare, dar nu s-a putut abține să nu arunce o privire către persoana care stătea în colț.

-Hmm, arată acceptabil, constituția este acceptabilă, dar trebuie să slăbești puțin. Oh și nervos, huh? Alții sunt asemănători. De fapt, cineva trebuia să-l înlocuiască pe Gwin, dar tipul ăsta a spus că vrea să dea el însuși o audiție.: Gwin a dat din cap o dată lui Armin, care a dat și el din cap. 

-Gata?-

-Da.- Imediat ce a vorbit, Gwin s-a ridicat în picioare.

Scena care urma să fie jucată era un scurt dialog între Ray și protagonistul filmului înainte de o luptă. O masă și scaune au fost așezate în centrul camerei, cu o sticlă de apă și pahare de plastic pe masă. Scena îl prezintă pe Ray stând și bând la un bar când Kath intră brusc.

Armin s-a așezat în poziția sa. De îndată ce scena a început, tânărul actor s-a transformat instantaneu în Ray. Stătea cu o poziție ușor aplecată, cu fața impasibilă. A turnat apă într-un pahar, învârtind-o ca și cum ar fi fost whisky cu gheață, înainte de a lua o înghițitură mică.

Atmosfera creată i-a captivat pe jurați și pe Gwin. Cu toate acestea, toți cei care au cântat mai devreme au făcut, de asemenea, o primă impresie bună.

Dintr-o dată, Gwin, sub numele de Kath, s-a așezat vizavi de Ray, punând un pistol la tâmpla bărbatului care bea calm. Ray a făcut o mică pauză înainte de a continua să bea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Această reacție naturală a atras imediat atenția noului venit.

Cât de departe va merge această scenă?

-Bună. Ne întâlnim din nou-, spuse Kath, vocea lui apăsându-l pe Ray.

-Nu te-am întâlnit niciodată-, răspunse Ray languros, chiar și cu o armă îndreptată spre capul lui.

-Nu minți. Tu ești cel care m-a împușcat ieri. Spune-mi, cine te-a angajat să mă omori?- Vocea lui Kath era amenințătoare; a apăsat mai tare țeava armei pe fruntea celuilalt bărbat.

Portretul intens al lui Gwin ar putea speria cu ușurință o persoană sensibilă. Tânărul actor a făcut să pară că ar putea apăsa pe trăgaci în orice moment.

Ray nu a răspuns. A continuat să își bea calm whisky-ul. În acel moment, Kath i-a smuls paharul din mână lui Ray, sunetul paharului care a lovit podeaua fiind un CLANG puternic.

-Ticălosule! Răspunde-mi! Crezi că acest pistol este fals? Uită-te atent la el! Dacă știi, atunci răspunde-mi!- Acțiunea agresivă și strigătul puternic i-au speriat pe mulți dintre actorii anteriori, făcându-i să facă greșeli.

Juriul a urmărit cu atenție reacția lui Ray. Până în acest moment, performanța lui Gwin îl dominase complet pe celălalt actor, dar de data aceasta...

Actorul a cărui mână fusese pălmuită se uita la armă fără să tresară. Nu părea să-i pese dacă pistolul era adevărat sau fals, complet nefiind impresionat de arma îndreptată spre capul lui. Ray a luat sticla de -whisky- și a băut un pahar. În momentul în care a pus-o jos, ochii lui ascuțiți l-au privit pe celălalt bărbat cu o intensitate glacială, trecând instantaneu de la indiferență calmă la agresivitate feroce. Această schimbare bruscă a uimit-o pe Kath. Ray a apucat ferm arma lipită de cap, s-a ridicat încet și a vorbit cu o voce joasă și gravă:

-Dă-i drumul. Trage. Fă-o cât mai ai ocazia, pentru că, după asta, nu vei mai avea ocazia să îndrepți o armă spre capul meu. Dar trebuie să știi asta: chiar dacă eu mor, un alt eu îmi va lua locul. Dar uitându-mă la situație, probabil că acest lucru nu este necesar acum, pentru că și tu vei muri destul de curând.- Din mâna sa, ascunsă până atunci, a apărut brusc o altă armă - deși era doar un gest al mâinii care imita o armă.

Dar vocea rapidă și ascuțită a fost cea care a creat presiune asupra adversarului său. Expresiile faciale, ritmul perfect sincronizat al vorbirii și dialogul lung, impecabil în fiecare frază, au uimit pe toți cei care au urmărit castingul.

Acum Kath era cea intimidată. Această inversare neașteptată a surprins-o și a uimit-o pe protagonistă.

Scena s-a încheiat, dar intensitatea confruntării a rămas. Judecătorii s-au consultat înainte de a se întoarce pentru a-i zâmbi.

-Excelent. Dar mai am o întrebare. Fumezi?-

 -Da, fumez.-

-Bine. Puteți pleca acum. Îți vom comunica rezultatele în trei zile.-

-Mulțumesc.- Armin și-a înclinat capul în semn de recunoștință față de toată lumea. A dat din cap persoanei cu care tocmai acționase înainte de a pleca.

Ușa s-a închis, dar nimeni nu l-a chemat pe următorul actor. După plecarea lui Armin, oamenii care stăteau în tăcere au început să vorbească ca un stol de păsări speriate.

-Ce părere ai, Gwin? Despre prestația lui Armin?-

 -A fost foarte puternic.-

-Nu-i așa? El a fost primul care nu a ezitat, care nu s-a lăsat intimidat de comportamentul tău înfricoșător. Iar ultima parte a fost excelentă; este aproape gata pentru un film.-

-Da.- a răspuns Gwin, apoi s-a uitat în direcția în care tocmai plecase Armin. Deși nu au comparat în mod explicit prestația sa cu cea a lui Armin, toți știau în adâncul sufletului că oricine ar fi urmărit scena ar fi văzut cine controla în cele din urmă atmosfera.

Armin. Se vor întâlni din nou, cu siguranță.