Capitolul 3 ☆ Selecția Campus Star

 

     După ce am terminat cursul lui Ajarn Ratsami, mi-am lăsat capul pe birou. Începeam să simt o senzație de foame. Cotul meu zgâriat nu mă mai ustura atât de tare. Gândindu-mă la rană, mi-am amintit faţa acelui doctor arogant.

-Ce enervant!! am ţipat brusc în clasă dar apoi am tresărit când o bubuitură puternică a lovit banca.

-Naruttam!! Aceasta este o sală de clasă! Chiar crezi că acesta este locul potrivit pentru a ţipa aşa?

-A... Ajarn, n-ai plecat încă? Am crezut că clasa este deja goală.

-Deschide ochii şi uită-te, a ieşit cineva din sală? Eu încă predau şi tu dormi în timpul orelor. Apoi te trezeşti şi începi să țipi, deranjându-i pe toți ceilalți. Ieşi afară!

    Mi-am ridicat ochelarii și m-am uitat în jur, se pare că toată lumea era încă acolo. Și toate privirile erau acum ațintite asupra mea. S-stai puțin... chiar am adormit ? Sunt condamnat.

-Încă stai acolo? Am spus să ieși aici.

-D-da...

-Ai venit târziu, apoi ai adormit... în clasă, iar acum îi deranjezi pe toți cei care chiar încearcă să învețe. Ce-i cu tine? Du-te și stai acolo. Narin, ai grijă de el.

-Da, Ajarn.

-Bine, atunci, toată lumea, deschideți cărțile la pagina zece...

-Hei, cum te cheamă? M-a abordat studenta drăguță pe care lectorul o însărcinase cu grijă mea.

-Eu? Eu sunt Nu.

-Eu sunt Narin. Poți să-mi spui pur și simplu Rin. Nu, ești foarte tare! Am auzit de la elevii din clasele superioare că Ajarn Ratsami e cea mai înfricoșătoare din departament. Nimeni nu îndrăznește să adoarmă în clasa ei. Când ai țipat adineaori și ea a trântit banca, m-am temut doar auzind.

-Da, la fel și eu! Eram nervoasă, crezând că o să te pedepsească pe bune. A spus o altă fată cu ochelari care stătea în spatele meu.

-A, sigur, am uitat să te prezint. Ea este Ploy, cea mai bună prietenă a mea.

-Oh, îmi pare bine ...

-Despre ce vorbiți voi trei acolo? Naruttam! Narin! Ploypailin! Toți trei, ridicați-vă imediat!! Am tresărit când am auzit din nou glasul profesoarei. Dar chiar când eram pe punctul de a mă ridica, s-a auzit o bătaie la ușa clasei. O binecuvântare de la cel de sus! Salvat de bătaia în ușă. Dacă nimeni nu ar fi bătut, cu siguranță aș fi fost supus la o altă rundă de pedeapsă,poate chiar dat afară din clasă. Am schimbat mici zâmbete de ușurare cu noile mele prietene. Ajarn Ratsami se îndrepta deja spre noi când s-a auzit bătaia, așa că s-a întors spre ușă.

-Scuză-mă, Ajarn. Am vrea să împrumutăm câteva minute pentru a vorbi cu studenții de la engleză din primul an. Doar cinci minute, dacă este în regulă...

-Dă-i drumul.A rostit profesoara scurt.

-Vă mulțumesc foarte mult. Salut tuturor studenților din anul I de limba engleză! Permiteți-mi să mă prezint oficial. Sunt P’Jan, studentă în anul III în același departament ca voi toți. Sunt aici să fac un anunț despre competiția de promovare a facultății. În această după-amiază, vom organiza selecția candidaților la Steaua și Luna din fiecare departament, care vor reprezenta Facultatea de Arte în competiția Freshy Boy & Girl 2018 din acest an. Evenimentul va avea loc luna viitoare. Așadar, în această după-amiază, am nevoie ca toată lumea să se adune în sala principală a departamentului nostru, la etajul doi. Vă rog să vă asigurați că toată lumea participă. Ajarn Ratsami, cel mai frumos lector din întreaga noastră facultate, care stă chiar acolo, va face personal selecția. Așa că permiteți-mi să subliniez din nou acest lucru: toată lumea, vă rog să fiți acolo.

-Hei, uită-te la Ajarn. De îndată ce P’Jan a spus că e cea mai frumoasă conferențiară, fața ei s-a luminat complet. A trecut de la o față de piatră la un rânjet satisfăcător.

-Ploy, vorbește incet! Serios, te va auzii. A intervenit Narin.

-Haide, dar e adevărat! Nu? A contracarat serioasă fata din spate.

-Tu, serios...

-Bine, toată lumea a înțeles?

-Am înțeles! Am răspuns toți într-un glas.

- Deci... ați auzit cu toții ce a spus P'Jan-ul a noastră, nu-i așa?

-Da!

-Bine. Permiteți-mi să adaug ceva, la ce tocmai a spus P'Jan . Oricine nu participă la activitatea de astăzi după-amiază va avea cinci puncte scăzute din scorul la comportament, la ora mea.

-Ooo... Un val puternic de uimire a răsunat în clasă, dar lectorul a continuat.

-Are cineva vreo problemă cu asta? M-am uitat în jur, părea că nimeni nu îndrăznea să vorbească sau măcar să întrebe ceva. Așa că am ridicat mâna și m-am ridicat în picioare.

-Naruttam. Care mai e problema acum?

-A, nicio problemă, Ajarn. Doar voiam să întreb... dacă participăm la activitate, vom primi puncte de comportament adăugate? Adică, dacă neparticiparea ne costă cinci puncte, atunci poate că participarea ne-ar putea aduce un bonus, ne-ar putea ajuta să ne menținem motivați în clasă.

-Da, Ajarn! Sunt de acord!/ Și eu/ Și eu! Vocile au răsunat din nou. De îndată ce am adus vorba despre asta, câțiva dintre colegii mei au intervenit și au fost de acord cu mine.

-Bine, liniștiți-ți- vă. În regulă, voi da un punct în plus tuturor celor care se vor alătura. Îl vreți sau nu?

-Da!! Strigătele au invadat sala de clasă.

-Atunci asta e tot. Este minunat. Dacă participați, nu pierdeți cinci puncte, ba chiar câștigați unul. Mila lui Ajarn nu cunoaștea limite.

-Deci, e rezolvat atunci. Merg să pregătesc locul. Mulțumesc mult... Ajarn. A rostit P’Jan și s-a îndreptat spre ieșire.

-Bine. Acum e unsprezece și patruzeci. Vă las să plecați mai devreme azi ca să puteți lua prânzul și să vă pregătiți pentru activitate. Ne-a comunicat lectorul pe un ton calm.

-Ura!! Daaa!! Hai să mergem!! Au strigat câțiva studenți în timp ce își părăseau locurile.

-Oh, uau, în momentul în care anunț pauza de prânz, dintr-o dată toată lumea e trează și plină de energie. Dacă ați fi avut atât de mult entuziasm și în timpul orei...Data viitoare, vom continua cu structurile propozițiilor. Și mă aștept ca nimeni să nu întârzie din nou la ora mea, mai ales tu, Naruttam. Bine, ne vedem cu toții după-amiaza asta. Pauza de prânz începe acum.

-Mulțumim, Ajarn!

-Nu, cu cine iei prânzul? Vrei să vii cu noi? Narin, noua mea prietenă, cea superbă, cu silueta perfectă, m-a împins în timp ce îmi strângeam cărțile să le pun în rucsac. Ploy, cealaltă nouă prietenă a mea, a dat din cap în semn de aprobare.

-Da, vrei să ni te alături? Rin și cu mine ne îndreptăm spre cantina facultății. Așa nu pierdem timpul dând târcoale înapoi în după-amiaza asta.

-Ăă... sigur, vin. Ca să fiu sincer, încă nu am alți prieteni. Am recunoscut eu timid.

-Nu spune asta! Scuză-mă, cine sunt eu atunci? Sunt prietena ta, N’Ploy! Suntem prieteni acum, nu-i așa? Asta rezolvă totul, voi doui sunteți oficial prietenii mei. Nu te gândi prea mult! Hai să mergem, mor de foame!

-Ploy, încearcă să mergi puțin mai elegant, mai ca o doamnă, te rog. A apostrofat-o Narin zâmbind.

-Ce? Sunteți prea lenți. Mor de foame aici. A răspuns noua mea prietenă mărind pasul.

-Uită-te la ea... bine, hai să mergem. S-a amuzat Narin și a urmat-o.

    După ce am ajuns la cantina de sub clădirea facultății, am căutat întâi o masă și apoi ne-am despărțit ca să luăm mâncare. Le-am lăsat pe Ploy și Narin să meargă înainte, în timp ce eu am rămas în spate ca să ne păstrez locurile. În timp ce așteptam, mi-am scos telefonul și am început să mă joc ca să-mi omor timpul. Am simțit că cineva mă bate pe umăr.

-Ce s-a întâmplat? Ah...bună, P’Chain.

-Hei. De ce stai aici și te joci singur? Nu mergi să iei mâncare?

-Oh, păstrez masa noastră. Prietenele mele s-au dus să ia mâncare. Și tu, ai terminat cursul, P’Chain?

-Da, mor de foame. Cum ți-a fost ziua? Am auzit că ai avut o oră cu Ajarn Ratsami.

-Cum ai știut asta, Phi? Omule, era să fac pe mine chiar acolo, în clasă, când am deschis ușa după ce m-ai lăsat. Doar auzindu-i vocea, m-au trecut fiori. Și chiar am adormit în timpul orei ei. Din fericire, am primit doar un avertisment. Dar, de fapt... e destul de drăguță, odată ce te obișnuiești cu partea înfricoșătoare.

-Serios? Chiar ai adormit în timpul orei ei? Ai curaj, recunosc. Apropo, în după-amiaza asta, elevii noștri din anul întâi au selecția Stea și Lună, nu?

-A, da. Am auzit.

-Ei bine, pregătește-te. Plănuiesc să te nominalizez pentru audiția cu Ajarn Ratsami. Pffft!! Tocmai sorbeam dintr-o băutură. Imediat am stropit peste tot, în jurul meu, am tușit și am întrebat surprins.

-P’ , ce ai spus? Eu?!

-Da, tu. Doar fă-ți o nouă coafură, împrospătează-ți look-ul și renunță la ochelari. Iți spun eu, ai potențial.

-P’Chain! Ce faci aici? Stai! Ești aici pentru mine?... Huh? Nu? A exclamat Ploy voioasă apoi mi s-a adresat mie.

-Îl cunoști și pe P’Chain?

-Hei hei hei, lasă mâna jos! Calmează-te, Ploy. Îmi pare rău pentru ea P’Chain, se entuziasmează tare în preajma bărbaților. A chicotit Narin.

-Hai, Rin! Ce, nu am voie să-ți admir Phi-ul măcar puțin ? Așa ești mereu...

-Stați puțin... Rin și Ploy, voi două sunteți prietenele lui Nu? A întrebat noul venit cu o expresie de uimire pe față.

-Da, P’Chain. Tocmai ne-am întâlnit în timpul orei lui Ajarn.

-Oh, Nu...P’Chain este de fapt fratele mai mare al lui Rin. Și îl cunoști și tu?! A rostit Ploy entuziasmată.

-Ăă... păi da, e cam.. M-am bâlbâit eu dar am fost salvat de P’Chain.

-Bine, nu vă mai bateți capul. Mă duc să iau prânzul. Hai ochelaristule, să-ți luăm ceva de mâncare.

-P’Chain stai! Nu, de când ești apropiat de fratele ei? Rin de unde se cunosc cei doi?

-Habar n-am! Am fost cu tine tot timpul, de unde să știu? A ridicat Narin din umeri nepăsătoare.

-Sunt destul de apropiați încât să plece braț la braț ca să ia mâncare? Ce naiba...? A insistat Ploy din ce în ce mai curioasă.

-Nu știu! Mor de foame! Lasă-mă să mănânc. A răspuns Narin în timp ce se așeza liniștită la masă.

 Auditoriul Principal - Facultatea de Arte

,,Toți studenții din primul an care au sosit, sunt rugați să vină pentru a-și ridica ecusoanele cu numele de la noi!” După ce mi-am luat ecusonul cu numele și mi-am notat porecla, m-am dat la o parte ca să mă așez și să mă aliniez cu restul grupului.

-Hei!! Ai Nu, oprește-te chiar acum! Încă nu mi-ai spus când anume te-ai împrietenit cu P’Chain! Ploy a întins mâna și m-a prins de braț.

-Da, ce se întâmplă? Spune-i, altfel nu vom avea liniște! A continuat Narin.

-Ei bine... în dimineața asta, eu...

-Voi trei de acolo... De ce stați la povești!? O voce severă și poruncitoare a răsunat exact când eram în mijlocul conversației cu fetele.

-Ai Nu!! De ce ai înghețat? Du-te și stai jos! Acum!! Ploy m-a tras de braț și m-a târât să mă așez la rând cu ceilalți studenți care deja sosiseră. Apoi s-a întors, i-a zâmbit dulce și i-a făcut cu mâna elevului intimidant din clasa a XII-a care tocmai țipase la noi.

-La naiba, ăsta e P’Ball, visul meu de elev de clasa a XII-a din consiliul elevilor. Uită-te la el! Chiar și atunci când ceartă oamenii, este sexy.

-Reduce puțin tonul, Ploy. Serios... Narin încerca din răsputeri să-și tempereze prietena. Nu după mult timp după ce m-am așezat, întreaga sală a izbucnit în țipete de entuziasm când cineva a ieșit și s-a oprit chiar în centrul scenei. Tocmai îmi scoteam ochelarii ca să-i curăț, așa că am ridicat privirea curios. Oare cine era cel care provoca toată agitația ?

-Kyaa!! Aahh!! Strigătele continuau.

 A... ăla e P’Chain!! Era cât pe ce să nu-l recunosc, arăta incredibil de bine îmbrăcat așa. Mi-am frecat ochii și m-am uitat fix la scenă. Înalt, bine făcut, păr perfect coafat. Trăsături frumoase, piele deschisă la culoare... întregul look avea o tentă de băiat rău. Îmi... zâmbea? M-am uitat în spate și am văzut-o pe Ploy stând acolo cu gura căscată, holbându-se fix la spatele meu. Sau... poate se uita la P’Chain. M-am întors spre scenă și, într-adevăr, iată-l, încă stând acolo, zâmbind... și ridicând o sprânceană în direcția noastră.

-Kyaa!! P’Chain!! E al naibii de sexy! Îl vreau! Ar trebui să fie al meu!

-Termină. Nu mai fantezia. Nu mă face să vorbesc prea mult, mă doare gâtul. P’Chain e omul meu, bine?!

-O, te rog, elefantule! Visezi sau ce? Trezește-te regină, e al meu!

-E al meu! Țipetele și contradicțiile nu mai conteneau. Un grup de regine gălăgioase și fabuloase, stăteau în fața mea certându-se. În ritmul în care decurgeau lucrurile, eram destul de sigur că voi fi prins în mijlocul focului încrucișat. Așa că m-am retras subtil și m-am întors să-i spun și lui Ploy să se îndepărteze, dar ea a rămas acolo, cu gura căscată, complet înțepenită, holbându-se la mine. Ce naiba? Eram confuz. Aveam ceva pe față? M-am aplecat și am atins una dintre reginele din fața mea, care era încă blocată într-un meci verbal pe moarte și pe viață.

-Ă-ă, scuză-mă... V-voiam doar să întreb, e ceva pe... Înainte să apuc să-mi termin propoziția, una dintre reginele mai mari m-a tras brusc de braț și m-a îmbrățișat. Un cor de țipete a izbucnit din partea prietenelor ei.

-Kyaa!! Elefant blestemat! Ia-ți mâinile de pe viitorul meu faen!

Notă autor: [* แฟน (faen) Se referă la un partener, iubit sau iubită. Deci înseamnă „partener romantic” – un termen dulce, neutru din punct de vedere al genului, pentru cineva cu care ești într-o relație.

-Kyaaa! Oprește-te, Jessie! Ai văzut, nu-i așa? M-a atins! Corect, chipeșule?

-Uau Rin! Rin! La naiba! A exclamat Ploy mirată.

-Ce naiba e cu tine, de ce te agiți așa? A întrebat Narin.

-Tipul ăla, el... el...

-Ce-i cu el? Ce e? Stă chiar în fața ta.

-Da, dar uite! E real... chiar e el, nu-i așa?

-Ai Nu? Stă chiar în fața noastră, da, el este!

-Da, dar... uită-te la el! Serios, uită-te... chiar e el, nu?-Uau Nu, întoarce-ți fața încoace. Dacă n-ai fi spus nimic, nu l-aș fi recunoscut. Fără ochelari, nici măcar nu pari aceeași persoană! Corect Ploy?...Hei-Ploy?!

-Lăsați mâinile jos, fetelor! Ăsta e interzis. Faenul lui e foarte posesiv, ați înțeles? Corect, drăguțule? De ce i-ai lăsat pe alții să te atingă, hmm? A luat cuvântul una dintre regine, adresându- mi câteva întrebări.

-Aaah! Truc, nebuno! Lasă-l să plece!

-Ascultă Jessie, ține-ți labele departe de faenul meu, altfel o să avem o problemă.

-Uf, nici măcar nu-l pot atinge puțin?

-Mâinile, Jessie. Lasă mâinile. -Eh...așa posesivă !?Dar e în regulă. Dacă te simți vreodată singur, vino să mă găsești, dragul meu.

-Ă-ă... Eu... Adică... M-am bâlbâit imediat, fără să înțeleg situația.

-Voi, grupul de acolo, despre ce vorbiți cu toții? Arătați puțin respect față de ceilalți din sală. Acesta este singurul vostru avertisment. Dacă aud o altă izbucnire, vă voi ruga să plecați de la ședința de majorete. Ați înțeles?

-Am înțeles! Am răspuns toți, în cor .

-Hei! Arăți incredibil de chipeș fără ochelari. E ca și cum ai fi o persoană complet diferită! Uită-te la stânga. Acum la dreapta. Kyaaa! Rin! Vezi ce văd eu? Ploy m-a apucat de ambele părți ale feței, întorcându- mă la stânga și la dreapta, apoi a început să-mi strângă obrajii. Părea mult prea entuziasmată, inspectându-mi fața ca și cum tocmai ar fi descoperit o comoară națională. Între timp, eu stăteam acolo complet confuz.

-Ploy, e de ajuns! Încerci să-i freci fața ca și cum ar fi o amuletă norocoasă sau ceva de genul ăsta?

-Dar pielea lui e atât de moale! Uită-te Rin, e incredibil de netedă! Ce fel de tip are pielea atât de impecabilă? Buze roz, gene lungi, sprâncene ascuțite, nas frumos? Nu, una peste alta, ar trebui să fii soțul meu. De acum înainte, nu mai purta ochelari, bine? Dă-i aici.

-S-stai-hei! Ply dă-mi înapoi ochelarii!

-Nu! Îți interzic să-i mai porți. De îndată ce se termină întâlnirea asta, vii cu mine și cu Rin să cumpărăm lentile de contact. Și eu renunț la ai mei, poate voi arăta la fel de bine ca Rin, fără ei. Hihi...

-Serios, nu-l mai tachina. Dă-i înapoi ochelarii.

-Nici vorbă!! Crede-mă , când vine vorba de alegeri pentru Star and Moon, i-am scanat pe toți băieții de la specializarea noastră și nimeni nu-l întrece la capitolul aspect. El e cel mai bun.

-Aaa.....deci... ce face P’Chain acolo sus pe scenă, oricum? Am intervenit eu în disputa celor două prietene.

-Oops!! Dumnezeule! Vrei să spui... că nu știi? A zâmbit Ploy ironic. M-am holbat la ea complet năucit, habar n-aveam și eram foarte confuz.

-Ce naiba, Nu? Mergeai braț la braț cu P’Chain ca să iei prânzul, și acum îmi spui că nu știi de ce e pe scenă?

-Deci... ce face acolo sus?

-Incredibil. Uită-te în sus la scenă. Vezi eșarfa aia pe care o poartă? Asta pentru că este Luna Facultății noastre de Arte. Și nu doar atât, a fost și primul vicecampion al întregii universități anul trecut! Este practic mândria facultății noastre. De la înființarea departamentului nostru, nimeni nu s-a clasat vreodată în competiție la nivel de universitate... până la P’Chain. A fost primul care a ajuns atât de departe și chiar i-a întrecut pe cei de la Facultatea de Medicină. Asta e o chestie importantă. Chiar nu știai?

-Nu, nu...

-Uf! M-am uitat din nou în sus la scenă. Bine, da... este într-adevăr incredibil de frumos. Dar nu vedeam prea bine, din moment ce Ploy, încă nu-mi dăduse înapoi ochelarii.

    Era unu fără cinci minute. Majoritatea studenților sosiseră și umpleau sala. Departamentul nostru părea destul de aglomerat. Și serios, de ce se tot uita P’Chain spre noi? Am așteptat în liniște în timp ce ora se apropia exact de unu după-amiaza. Atunci toți elevii din clasele superioare au început să se alinieze și să urce pe scenă. Un moment mai târziu, P’Jan, care mă salvase mai devreme în timpul orei lui Ajarn Ratsami, a pășit înainte.

-Salut tuturor! Presupun că toată lumea a luat prânzul până acum. Permiteți-mi să mă prezint din nou. Sunt P’Jan și îl voi ajuta pe super-frumosul P’Chain, Luna Facultății noastre, în selectarea reprezentanților din departamentul nostru pentru a da audiții la concursul de frumusețe Freshy Star & Moon al universității luna viitoare. Anul acesta, am un sentiment, doar o mică speranță, că poate cineva din grupul nostru ajunge la fel de departe ca P’Chain anul trecut, când a câștigat locul doi din întreaga universitate. Așa că de data aceasta, voi fi foarte atent în alegerea persoanei care este cea mai pregătită să reprezinte departamentul nostru împotriva restului.În primul rând, trebuie ca băieții și fetele să se despartă. Băieții, să formeze două rânduri față în față, în linie, de cealaltă parte a sălii. Fetele, să facă la fel, dar să stea în partea stângă. Să ne poziționăm acum. Imediat ce P’Jan a terminat de dat instrucțiuni, i-am lăsat pe prietenii mei și m-am alăturat celorlalți băieți, punându-mă la rând. Dar pentru că nu purtam ochelari, nu puteam vedea clar. Și așa... am sfârșit prin a mă lovi direct de cineva.

-Of, îmi pare rău!

-Hm... e în regulă. Ridică privirea o secundă. Vocea aceea... mi s-a părut familiară. Parcă chiar prea familiară.

-Ajarn Ratsami!! Îmi pare atât de rău! Nu te-am văzut, nu am fost atent, îmi pare foarte rău! În secunda în care am ridicat privirea, a fost foarte clar: era într-adevăr Ajarn Ratsami, îmbrăcată într-un roșu aprins, ruj roșu, cu brațele încrucișate, holbându-se la mine.

-Ești la departamentul de engleză, nu-i așa?

-D-da, sunt...

-Atunci de ce nu te-am mai văzut înainte? Ai fost la ora mea în această dimineață?Eram complet uluit. Tonul ei era... prietenos? Adică, de fapt prietenos, fără a fi la fel de ascuțit și amenințător ca atunci când preda mai devreme. Și chiar m-a întrebat dacă am fost la ora ei în această dimineață.

-Da, am așa este! Da, am fost!

-Așa e? Atunci vino cu mine.

-Dar... ar trebui să stau la coadă pentru selecție, cum a spus P’Jan.

-Am spus să vii cu mine, așa că vino pur și simplu, fără să comentezi.

-Da. În momentul în care am început să o urmăresc pe Ajarn Ratsami, toți elevii din anii superiori de pe scenă și toți elevii care stăteau la coadă, atât băieți, cât și fete s-au întors să se holbeze la noi. M-a condus până în fața scenei.

-Salut, Ajarn!

-Mmm, Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Ia-l pe ăsta, Chain. Îl trimit să fie candidatul departamentului nostru. Am rămas fără cuvinte. Ajarn Ratsami s-a întors spre mine cu un zâmbet, m-a apucat ușor de încheietură și m-a condus direct la P’Chain , apoi a anunțat nonșalant că urma să fiu înscris în competiție.

-Am înțeles, Ajarn. De fapt, l-am avut în vedere de la început. Oricum, aveam de gând să te rog să-l verifici în după-amiaza asta, dar dacă l-ai ales tu însuți, atunci sunt mai mult decât fericit să-l antrenez.

-Bine. Asta e rezolvată, atunci.

-Ăă... A-ajarn... d-dar... eu...

-Ce este? Vrei să spui că nu ești pregătit? Păcat. Ești pregătit. Eu nu greșesc niciodată în privința asta. Deci, e definitiv. Nu face din lucrul acesta o problemă. Restul mentorilor, aveți grijă de el, vă rog!

-Da, Ajarn.

  Ce naiba se întâmplă chiar acum?! ♡