Capitolul 2 ⁠☆

   În sala de clasă 6/1, unde numărul unu fusese mâzgălit și înlocuit cu cuvântul „Câştigători”, prima zi a noului an a fost probabil cea mai sumbră din viața lui Kim. Un băiat care tocmai împlinise optsprezece ani în urmă cu mai puțin de o lună, dar care avusese deja inima frântă de mai multe ori decât putea număra. Cea mai recentă suferință? Chiar în dimineața aceea, după ce își mărturisise sentimentele unui junior, doar pentru a afla că nu a fost altceva decât un factor antiplictiseală în timpul vacanței școlare. Kim nu înțelegea de ce i se întâmplau lui toate aceste lucruri ? Nu putea fi de vină aspectul lui, nu? Lăsând la o parte modestia, se putea spune că era printre cei mai arătoși: 185 cm înălţime, piele deschisă, ochi frumoși și corp atletic, bine tonifiat. Nu era practic, tipul de vis? Sincer, uneori chiar se surprindea singur și îi plăcea ceea ce vedea în oglindă.,, De ce... de ce? Sau de vină este personalitatea mea?” Dar Kim nu credea că personalitatea lui nu era una bună. Erau oameni mult mai răi ca el, care cumva, nu aveau probleme în a-și găsi un partener. Kim şi-a lăsat fața în jos pe birou, dezamăgit, sperând la câteva cuvinte de mângâiere de la prietenii care stăteau în apropiere. Dar, desigur, lucrurile nu au mers aşa cum spera el. -Shia! Ai inima frântă din nou, Kim? a întrebat Ai Tar, zglobiul rezident al grupului, pe un ton care părea îngrijorat. Dar Kim ştia că era pură batjocură. -Prima dată, nu? A continuat Tar.

-Pentru începutul acestui semestru. A intervenit imediat Ai Per, care era practic lipit de Tar, ca o maimuță răutăcioasă.

-Dar dacă numărăm de puțin timp încoace, ar fi suferința cu numărul o sută. Şi cu asta, Tar şi Per, cei doi prieteni iubitori de haos ai lui Kim, au izbucnit în râs. Când venea vorba de tachinarea oamenilor, cei doi erau perfect sincronizați, ca un flaut și o tobă, chiar dacă se certau constant în restul timpului. Cât despre Shane... care făcea și el parte din grup, a vorbit serios.

-Inima frântă nu-ţi va pune capăt vieții, Kim. Dar dacă continui să pierzi timpul cu prostii şi pici examenul de admitere la universitate, nu este în regulă. Acesta ar trebui de fapt să fie adevăratul tău scop. Shane a fost întotdeauna cel care i-a adus pe toți înapoi la realitate.Și avea dreptate. Kim mai avea un drum lung de parcurs. Chiar dacă nu a apucat să experimenteze dragostea adevărată în timpul liceului, nu era mare lucru, nu-i așa? Poate că era ca acea poveste pe care o auzise odată, despre băiatul care urmărea fluturi doar pentru a-i face să zboare mai departe, cu cât încerca să-i prindă mai mult.

-Da, am terminat. Nu mă mai îndrăgostesc de nimeni niciodată! A rostit Kim, uitându-se în gol pe fereastră, încercând să-și țină în frâu gândurile. S-a hotărât, anul acesta se va concentra pe studiu, va intra la universitate şi se va bucura de ultimul an de școală cu prietenii săi. Ar fi de ajuns. Nu avea nevoie să...

-Hei! Cine este acela? Kim a strigat brusc, cu ochii mari, după ce s-a uitat la cineva din fața clasei. Un tip frumos cu trăsături dulci, care radia o aura inconfundabilă. Un băiat zvelt care stătea acolo, cu ochii strălucind de vivacitate. O față pe care Kim nu o mai văzuse până atunci. Ceea ce era ciudat, pentru că Kim era complet opusul lui Shane. Era bine conectat și cunoștea pe toată lumea din anul lor. Dar acea faţă? Total necunoscută!

-Un elev nou, poate? Am auzit că există un transfer anul acesta. A răspuns Tar şi de fapt remarca sa avea sens. Dacă băiatul ăla ar mai fi fost prin preajmă înainte, cineva atât de drăguț nu ar fi trecut pe lângă radarul lui Kim. Nu, nu era doar drăguț... Era nebunește de drăguț. Kim a continuat să se uite spre balcon, urmărind cum adorabilul băiat discuta cu un profesor. Apoi a venit acel zâmbet, gropițe pe ambii obraji, și inima lui Kim s-a topit instantaneu. Acesta era exact tipul lui. Inima lui recent mototolită a revenit brusc la viață. Starea lui sumbră? Înlocuită instantaneu cu inspirație pură.

-Acum știu de ce am avut inima frântă de atâtea ori. A spus Kim cu convingere, făcându-şi prietenii să tacă. Tar a fost primul care a făcut legătura.

- Ai Sat*... nu-mi spune...

-Pentru că dragostea adevărată mă aștepta chiar aici! A declarat Kim, hotărât şi mândru, ignorând complet privirile epuizate ale lui Shane, Tar și Per, în timp ce privea visător după băiatul cu gropițe care dispărea din raza sa vizuală. Inima lui plutea.

Notă:(Ai Sàt) Argou/înjurătură puternică, literalmente „animal”, dar folosit ca: nenorocit, nemernic. Vulgar când e spus cu furie. Poate fi de asemenea, tachinare între prietenii apropiați, cum ar fi ,,rahat”.

   Biblioteca de la Școala Phadungphat era mare și modernă, dar doar câțiva elevi o foloseau. Din ce în ce mai puțini veneau să citească. Kim era unul dintre cei, care puteau număra pe degetele de la o mână, de câte ori fuseseră înăuntru. Dar acest nou an era diferit, intrase în bibliotecă chiar din prima zi. Pentru că busola inimii lui îl îndreptase acolo. După ore, Kim s-a plimbat încet printre rafturile cu cărți, cu ochii fixați pe acea față drăguță care stătea la distanță, răsfoind ceva. A încercat să rămână neobservat, sperând că nu va fi prins uitându-se. Băiatul s-a întors cu fața la rafturi, ca și cum ar fi simțit că este urmărit. Kim s-a fâstâcit, creând scenarii despre cum să inițieze o conversație. Ar trebui să se lovească „accidental” de el? Ar părea prea forțat? Sau poate că, doar să stea în apropiere ar fi destul de subtil? Încă căuta opțiuni când, dintr-o dată, cineva l-a bătut pe umăr. Speriat, Kim s-a întors şi...iată! Micuța față drăguță îi zâmbea din dreapta. Inima lui Kim aproape că a explodat. Arăta periculos de drăguț de la distanță, dar acum că stătea aproape, zâmbind aşa... Tipul ăsta încerca să-l omoare sau ce?

- Îmi pare rău, ști unde este secțiunea de literatură? A întrebat băiatul dulce, în timp ce Kim stătea acolo înghețat de şoc şi confuzie. -Uh... Kim abia știa câte ceva despre bibliotecă, iar acum, fiind atât de aproape de cineva atât de drăguț, cum ar fi trebuit să răspundă încât să pară coerent?

- Caut Wuthering Heights. Voiam să-l întreb pe bibliotecar, dar nu este prin preajma. În acel moment, Kim şi-a dat seama că dacă ar fi spus că nu știe, totul s-ar fi terminat înainte de a începe. În niciun caz nu putea lăsa această șansă să treacă.

-Oh... Cred că nu este disponibilă. A spus el repede, apoi I-a condus pe băiat într-un colt al bibliotecii, prefăcându-se că scanează rafturile după titluri în timp ce mergea.

-Hmm... Se pare că ar putea fi aici? Cum te cheamă? A întrebat proprietarul acelor gropițe irezistibile, începând să se prezinte.

-Eu sunt Mon, sunt în clasa 4. Tocmai m-am transferat luni.

,, Huh... Chiar şi numele este deosebit de drăguț, perfect potrivit pentru cineva ca el!” S-a gândit Kim apoi a vorbit.

-Sunt Kim, din clasa 1.

-Uau, deci trebuie să fii deștept, nu?

 -Nu, nu sunt, sunt mediu. Să fie puțin umil nu ar strica. Dacă se lăuda prea mult, probabil că nu ar fi lăsat cea mai bună impresie. De fapt, dacă notele erau clasate, Kim era aproape de partea de jos a clasei sale.

- Vii des la bibliotecă? A întrebat Mon curios.

-Tot timpul! Kim a răspuns imediat. Judecând după modul în care Mon a reacționat, probabil că acesta era un șoarece de bibliotecă, aşa că Kim a profitat de asta, să pară că au ceva în comun. E în regulă... O mică minciună nu va face rău nimănui.

- Îmi place foarte mult să citesc. Merg la bibliotecă în fiecare zi. A funcționat! Mon a zâmbit larg, de parcă tocmai ar fi întâlnit pe cineva cu aceleași pasiunii ca el.

-La început, am fost îngrijorat de cum va arăta biblioteca noii școli. Dar este de fapt mai mare decât credeam, şi sunt o mulțime de cărți. Singurul dezavantaj este că unele sunt greu de găsit.

-Adevărat! Mon are perfectă dreptate în această privință. Am gândit la fel... A răspuns Kim încheind într-un mod care arăta că au împărtășit un gând similar. Prima impresie, complet mulțumit. Acum, dacă ar putea ajuta la găsirea cărții pentru Mon, totul ar fi perfect. Kim s-a întors şi a continuat să caute cartea. -Uh... Ce a spus Mon că caută? Ceva cu ‚Heights’?

- Înălțimile Wuthering. Știi, nu?

- Oh, da... sună familiar. Acesta este numele autorului, nu?

-E titlul romanului. Mon a zâmbit ușor, deși în sinea lui râdea în hohote.

,,Oh, nu este numele autorului. Bine, a fost greșit... Dar este în regulă. În momente ca acestea, nu te poți descuraja. Trebuie să continui să mergi înainte imediat.” A șoptit vocea interioară a lui Kim.

- Ar putea fi pe aici? Pare foarte familiar. Kim s-a oprit să verifice cel mai apropiat raft în timp ce Mon şi-a înclinat capul, citind etichetarea înainte de a se încrunta.

-Dar aceasta este secțiunea de agricultură. Kim a înghețat, neștiind cum să continue. A jucat rolul tipului rece atât de mult timp, doar pentru a ajunge într-o fundătură atât de ușor? Dar înainte de a putea spune ceva, o agitație puternică a izbucnit într-un alt grup de studenți.

- Hei! Prindeți-l! Ia-l, ia-l! Kim şi Mon s-au întors spre locul de unde venea zgomotul şi au văzut cinci elevi îmbrăcați în ținute de game show Running Man, urmărindu-se unul pe celălalt şi smulgându-şi ecusoanele de pe spate într-un joc intens. Au sprintat direct spre culoarul unde stăteau Kim şi Mon.

-Mon... Ai grijă! Kim I-a împins repede pe Mon mai aproape de raft şi şi-a întins brațele pentru a-l proteja, sprijinindu-se de rafturi. Fețele lor erau la doar câțiva centimetri distanță. Inima lui Kim bătea mai tare ca niciodată. A simțit că s-a îndrăgostit din nou și din nou. Prima dată când a văzut acea față, a crezut că a căzut deja. Apoi, când au început să vorbească, s-a simțit ca și cum ar fi căzut și mai adânc. Şi acum... fiind atât de aproape, cu mirosul slab al părului şi respirației lui Mon ajungând la el, Kim şi-a dat seama că această groapă de dragoste ar putea fi pur și simplu fără fund.

-Probabil că au plecat. A rostit Mon, îndepărtându-şi privirea de la Kim şi uitându-se spre grupul Running Man. Kim și-a revenit în fire, s-a îndepărtat repede și și-a aplecat capul în semn de scuze.

-Uh... îmi pare rău. Hai să continuăm să căutăm cartea, da?

-De fapt, am meditații acum. Să o găsim într-o altă zi.

- Serios? Kim era dezorientat.

Mon a făcut câțiva pași, apoi sa întors, a zâmbit şi i-a făcut cu mâna lui Kim.

 -Mulţumesc mult, Kim. Desigur Mon a plecat, dar Kim... nu putea ieșii din acea groapă de dragoste. Era complet căzut şi complet blocat. Cineva să îl ajute, vă rog ! ♡