CAPITOLUL 2

Sunetul telefonului l-a trezit pe cel care stătea ghemuit pe pat. Ochii săi căprui deschis s-au concentrat asupra împrejurimilor cu confuzie. De ce acest loc îi părea atât de familiar? Amintirile evenimentelor care au condus la acest moment i-au inundat mintea. Sunetul insistent al telefonului nu făcea decât să-i intensifice durerea de cap.

Nu trebuia să fie undeva într-un spital? Cum a ajuns în această cameră veche? Sunetul s-a oprit, pentru ca apoi să reînceapă. Armin a bâjbâit după telefon, confuzia lui adâncindu-se când a realizat că nu era al lui. Era un model mai vechi, unul pe care își amintea vag că îl folosea în adolescență. Dar apoi, observând pielea netedă, fără riduri de pe brațe și mâini, ochii i s-au mărit într-un șoc total.

-  Da.

(Ți-a luat destul de mult să răspunzi. Am crezut că ai murit în camera aia! Deci, care-i treaba cu gripa asta? Poți veni mâine la filmare? E scena finală, nu-i face pe ceilalți să sufere), a spus vocea de la celălalt capăt, presărată cu iritare.

Fața lui Armin a devenit impasibilă. Recunoștea bine vocea - primul său manager de la prima sa agenție, persoana care aproape îi pusese capăt carierei împingându-l să devină un băiat de jucărie pentru un investitor mai în vârstă și care îl împinse pentru totdeauna la roluri minore.

-  Despre ce este vorba?

(Despre ce este vorba? Întrebi despre ce este vorba? Ai căpătat demență de la boala ta? Seria „Tronul puterii”, desigur! Citește-ți replicile și să fii acolo mâine până la ora zece. Am alte treburi și nu pot veni. Nu te mai face de râs.)

- Da, am înțeles, spuse Armin înainte de a închide, fără nicio plângere sau protest, spre deosebire de felul său obișnuit de a fi. Persoana de la celălalt capăt al firului s-a holbat surprinsă la telefon pentru o clipă.

A fost nevoie de aproape o oră pentru ca sufletul bătrân din trupul unui tânăr să accepte realitatea. Chiar se întorsese în timp. În fine. Fie că era un vis sau viața de apoi, tot ce putea face era să-și trăiască viața actuală. Armin a încercat să își amintească. Aceasta a fost perioada în care cariera lui a început să scadă. Indiferent cât de chipeș era, abilitățile sale stagnante de actor îl împiedicau să își pună în valoare adevăratul potențial. La începutul carierei sale, obținuse un rol secundar într-un serial pentru tineri. Cu toate acestea, comentariile telespectatorilor care îi descriau interpretarea ca fiind „ca o scândură de lemn vorbitoare” l-au determinat să obțină ulterior doar roluri minore.

Agenția sa, văzând că nu le va aduce bani, l-a abandonat, un actor de rând, ca să se descurce singur. Au trecut la fețe mai noi, mai proaspete, cu aptitudini actoricești mai bune, lăsându-l să se descurce cu roluri mici, de multe ori murind după doar câteva episoade. Se considera norocos să se întoarcă în acest moment al vieții sale, deoarece „Tronul puterii” era un serial de lungă durată, care îi oferea un rol mai bun decât multe altele pe care le avusese, chiar dacă erau doar câteva scene și un dialog minim.

Armin s-a plimbat prin camera sa dezordonată, zărind scenariul pentru serial, pătat cu sos închis, pe masa de sufragerie. A oftat de dezorganizare și l-a luat, citind cu atenție. Era scena finală pentru al cincilea prinț, fratele mai mic al protagonistului. Rolul nu era mare; el doar a alergat să ia o săgeată pentru erou și apoi a mormăit câteva rânduri înainte de a muri.

În trecut, aceasta ar fi fost o provocare, dar acum, pentru câștigătorul premiului pentru cel mai bun actor, nu era nimic. Chiar și așa, Armin a petrecut patru sau cinci ore familiarizându-se cu personajul și repetând în fața unei oglinzi înainte de a se relaxa în cele din urmă. Ochii săi căprui deschis au trecut cu nemulțumire prin camera sa incredibil de aglomerată.

Era timpul pentru o curățenie majoră. Trei ore mai târziu, după ce și-a curățat mica cameră, Armin s-a prăbușit pe podeaua acum curată, complet epuizat. S-a uitat la ceas; era trecut de ora cinci. Nu mâncase nimic toată ziua. Nu e de mirare că era înfometat. Armin s-a ridicat să facă duș, examinându-și corpul în timp ce făcea duș. Chiar dacă era propriul lui corp, se simțea ciudat de nefamiliar. Era bine să fie din nou tânăr, dar coafura asta bizară... ce era asta?

Chiar arătase așa înainte? Deci asta era ceea ce se numea „epoca întunecată”.

Văzându-și hainele vechi după ce făcuse duș, îi venea să țipe. Armin a ales cea mai simplă ținută: blugi negri și un tricou alb simplu, înainte de a-și lua portofelul și a părăsi apartamentul.

Portofelul său conținea abia suficienți bani pentru a rezista o săptămână. Nu era ușor să trăiești ca un actor mărunt, cu mai mult de jumătate din câștiguri sifonate de agenți fără scrupule. După o masă simplă la un restaurant din apropierea apartamentului său, fostul actor principal s-a îndreptat spre o clădire pe care și-o amintea vag.

-Bună ziua! Oh, Armin, ce te aduce astăzi aici? S-a uitat la coafeza lui obișnuită de acum mulți ani cu un sentiment de nostalgie. Întâlnirea cu oameni din trecutul său pe care credea că nu îi va mai vedea niciodată era incredibil de înduioșătoare.

-Bună ziua. Aș vrea să mă tund.

- Nu-ți mai place stilul ăsta? E destul de la modă.

- Vreau să mi-l vopsesc iar negru și să mi-l scurtez, a spus tânărul, arătând spre un poster vechi.

- Ceva de genul ăsta.

- Serios? Nu va arăta ca un tocilar? Toată lumea își vopsește părul zilele astea.

- Am încredere în tine, P. Armin a oferit un zâmbet strălucitor, orbind-o momentan pe coafeză.

- Armin, cu tine spunând asta, voi face tot ce pot! Au trecut două ore. Chiar dacă se apropia ora închiderii, coafeza nu se putea opri din a-și admira munca.

- Ești atât de chipeș, dragul meu! Ai un chip atât de frumos natural. Erai chipeș și înainte, dar acum ești și mai chipeș! Dacă aș fi știut că această coafură ți se va potrivi atât de bine, ți-aș fi făcut-o de la început. Lasă-mă să fac o poză!

- Bine. Armin, cu noua sa tunsoare care îi scotea în evidență trăsăturile frumoase, a zâmbit. Acest lucru a făcut-o pe coafeză să-și strângă mâinile la piept.

- Armin, dragule! Ce ai mai făcut? De ce ești atât de strălucitor astăzi? Nu zâmbi așa la toată lumea, ai înțeles? O să le provoci oamenilor atacuri de cord!

- Nu e chiar atât de dramatică, a chicotit Armin.

- Ba este! Am senzația că o să devii celebru. Lasă-mă să-ți iau un autograf, pentru orice eventualitate.

- Sigur, mulțumesc foarte mult. Nu a părăsit salonul până aproape de ora 20.00. S-a întors în apartamentul său și s-a întins pe pat. Într-o clipită, prima lui zi în această nouă viață veche se terminase deja. Îl așteptau multe altele. Orice l-ar fi adus înapoi în acest timp, avea să trăiască această viață. Și nu va lăsa să repete aceleași greșeli.

În dimineața următoare...

Pe platoul de filmare al serialului dramatic „Tronul puterii”, noul look al lui Armin a surprins pe toată lumea. Dar, amintindu-și de actoria lui notorie teribilă, mulți au scuturat din cap în așteptare.

- Armin, noua ta tunsoare arată mult mai bine, a comentat politicos hair-stylistul, care îi punea o perucă.

- Aceasta este ultima mea scenă. Chiar dacă trebuie să mor, lasă-mă să mor arătând frumos, le-a spus Armin în glumă make-up artistului și hair stylistului, într-un mod în care nu mai făcuse niciodată, surprinzându-le pe ambele femei în vârstă. De obicei îl vedeau tăcut și distant; nu știau că puștiul avea o latură atât de drăguță.

- Absolut! Din moment ce li se ceruse, chiar dacă interpretarea lui era proastă, se vor asigura că va arăta elegant în ultima lui scenă, așa cum a cerut el.

- Armin, în sfârșit! Ești pregătit?

- Da.

- Această scenă este greu de refăcut. Să nu ne propunem mai mult de cinci duble, a spus, obosit, asistentul regizorului. Dar asta era cam media lui Armin, așa că sperau să nu se depășească.

-  Da, o să fac tot ce pot, știa Armin că toată lumea se chinuise cu prestația lui; și el se chinuise cu ea.

- Nu-mi irosi timpul, Armin! Tiwa, protagonistul masculin al dramei, l-a bătut de câteva ori pe umăr pe colegul său actor înainte de a se îndrepta spre poziția sa.

Își amintea că celălalt actor intrase în industrie cu puțin înaintea lui. Interpretarea lui nu era remarcabilă, dar era destul de decentă. Asigurarea rolului principal în acest serial - un serial de lungă durată cu mai multe sezoane - îi garanta celuilalt actor prezența pe ecran pentru următorii câțiva ani.

Armin a închis ochii, revizuindu-și replicile.

Nu mai era un mare star, iar acesta ar fi fost începutul noii sale cariere de actor.

Armin a deschis din nou ochii. Privirea lui era plină de determinare.