CAPITOLUL 29

 - Um... Khun Ram...

Cele două trupuri stăteau lipite pe patul moale, în lumina blândă a dimineții. Deși soarele strălucea prin ferestrele mari, Blue Moon gemea ușor, simțind cum nasul celuilalt îl gâdila ușor de-a lungul gâtului și obrajilor.

Nu voia să se ferească. Din contră, se cuibărise și mai mult lângă soțul său, căutând acea liniște pe care n-o mai cunoscuse de mult.

Cât timp trecuse de când nu mai simțise o iubire atât de pură?

Fusese într-o relație de zece ani cu fostul iubit, dar niciodată nu se simțise atât de plin de afecțiune. Atunci, fusese cel care dăruia mereu... până când, într-un final, a înțeles că dăruise în gol.

- Soția mea e atât de parfumată... Aș muri pentru ea - a șoptit Ram, cu voce joasă, apoi i-a așezat un sărut lung pe buzele ușor umflate ale lui Blue Moon.Tânărul Alpha a râs slab în gât și s-a lăsat mângâiat, bucurându-se de căldura îmbrățișării.

În jurul prânzului, Ram și-a ridicat cu ușurință soția în brațe și l-a dus spre baie pentru a-i curăța trupul cu grijă.

- Pot să fac un duș și singur, a protestat ușor Blue Moon, cu un zâmbet jenat.

Deși inimile lor fuseseră complet deschise una către cealaltă, tânărul încă se simțea puțin stingherit să se spele alături de el.

Dar Ram nu-l lăsă să protesteze mai mult. Îl așeză în poala sa, apoi luă săpunul și începu să-i spele trupul cu blândețe, ca unui copil prețios, fără nicio urmă de intenție ascunsă.

- Ce, nu pot să-mi spăl soția? întrebă cu un zâmbet și o voce joasă.

Ram părea să fie îndrăgostit iremediabil de acel cuvânt - soție. Îl rostea mereu, de la miezul nopții și până acum. Iar de fiecare dată când îl auzea, Blue Moon roșea, iar obrajii i se înroșeau de parcă ar fi luat foc.

Niciodată nu s-ar fi gândit că va deveni soția cuiva.

Și totuși, acum că trăia asta… nu simțea că-și pierde demnitatea de Alpha. Pentru că îl iubea pe Khun Ram cu toată ființa lui.

- Hmm... - a oftat mulțumit, în timp ce mâinile mari îi masau talia sub apă. Spatele său neted era sprijinit de pieptul puternic al bărbatului care-l ținea atât de strâns și de sigur.

Dar pe măsură ce mintea i se limpezea, un gând serios i-a revenit în minte - ceva ce nu apucase încă să întrebe.

- Spune-mi... a aflat Maestrul cine erau acei asasini?

Mâinile care îl mângâiau s-au oprit brusc. Ram l-a strâns cu putere în brațe și a răspuns simplu:

- Madison Kim.

- Mama Mandy?!

Blue Moon se întoarse brusc, privindu-l cu ochi mari și surprinși.

Ram a dat din cap grav, confirmând. Apoi i-a explicat cu calm: asasinii erau trimișii Mamei Mandy.

La prima vedere, părea că scopul ei era să-l omoare pe Ram. Însă adevărul era mai complicat.

Totul începuse cu luni în urmă, când Dion Blaze, unul dintre iubiții Mamei Mandy, intrase în bar înfuriat, căutându-și partenerul. A vandalizat totul și a amenințat personalul.

Acela fusese momentul în care conflictele mocnite au început să fiarbă, iar resentimentele adânc îngropate au ieșit la suprafață.

Oamenii lui Mama Mandy nu au putut să stea deoparte după ce barul a fost vandalizat și distrus. Mânia și dorința de răzbunare i-au făcut să caute aliați și să se infiltreze. Astfel, au pus la cale un atac în mormântul familiei Rattikorn, reușind să eludeze fără efort sistemele de securitate instalate în jurul zonei sacre.

Însă un simplu bilet de la Alicia l-a făcut pe Ram să înțeleagă ceva mult mai tulburător: cineva din apropierea lui era implicat.

Aflându-se ascuns în seiful subteran pe care îl construise în taină sub mormântul mamei sale, Ram a trimis un mesaj în zorii zilei pentru a declanșa o investigație urgentă.

Adevărul a ieșit la iveală.

Lanine Rattikorn - mama vitregă a lui Ram - fusese cea care o susținuse din umbră pe Mama Mandy.

De ani de zile, Lanine trăia cu convingerea că nu va reuși niciodată să egaleze statutul fiului vitreg. Nici măcar soțul ei, Akara, nu mai putea pretinde că Ram nu era mai presus decât el însuși.

- Dacă nu pot câștiga cu onoare, atunci o voi face cu sânge.

Cu acest gând, Lanine a contactat-o pe Mama Mandy, care era deja în conflict cu Ram. A convins-o să o ajute să-l elimine definitiv.

I-a promis tot: planificare, distragere, acoperire. Iar cimitirul - sacru și respectat - urma să rămână gol și nepăzit chiar și după ceremonie.

În timp ce Ram avea să fie ucis, Lanine urma să dispară, iar toată vina ar fi căzut asupra Mamei Mandy.

Lanine era convinsă că, după moartea lui Ram, Akara va interveni și o va proteja - că totul va fi iertat și uitat.

Dar nu știa că Ram supraviețuise.

Nu știa că, sub mormântul mamei sale, fiul pe care îl disprețuia își construise un adăpost. Și că, în tăcere, pregătise întoarcerea.

Când a venit momentul, Ram a invadat ascunzătoarea Mamei Mandy și i-a distrus pe toți cei care participaseră la complot. Apoi s-a întors la Castelul Suralai, pe care oamenii săi îl securizaseră complet.

Alicia a fost eliberată - considerată salvatoarea vieții lui și a lui Blue Moon.

Iar vinovata supremă…

Lanine.

Dar Ram nu i-a luat viața.

Pentru că Akara o făcuse deja.

Când a aflat adevărul - că femeia în care își pusese toată încrederea, pe care o iertase de atâtea ori, plănuise să-i omoare fiul - Akara nu a mai putut suporta.

Într-un impuls de furie și disperare, a ucis-o cu propriile mâini.

Când Ram a ajuns la castel, și-a găsit tatăl în genunchi, plângând și ținând în brațe cadavrul Omegei pe care o iubise. Capul Laninei era răsucit într-o parte, corpul inert.

Akara se văicărea cu voce spartă, fără să știe că fiul său se afla chiar acolo, privind totul în tăcere.

Ram nu a spus nimic. Doar l-a privit - cu milă, cu durere, cu înțelegerea amară a unui Alpha care cunoaște prea bine suferința iubirii pierdute.

Apoi le-a ordonat subordonaților să-și strângă lucrurile.

Era vremea să se întoarcă acasă. Să închidă acest capitol.

Blue Moon stătea lângă el, ascultând povestea spusă pe un ton calm, lipsit de patos. Chipul lui Ram rămânea impasibil, dar ochii - acei ochi aurii frumoși - reflectau o durere pe care Blue Moon o înțelegea prea bine.

Când lași la o parte rangul, sângele, moștenirea, ce rămâne?

Doi oameni care tânjesc după iubire.

- De ce te uiți așa la mine? întrebă Ram, ochii căprui întorcându-se spre el cu o expresie ușor nesigură.

- Voi rămâne mereu alături de tine, a spus Blue Moon simplu, cu o voce calmă, dar hotărâtă.

Ram a zâmbit. Cald, real. Un zâmbet pe care îl păstra doar pentru soția lui.

Cei doi s-au sărutat lent, dar profund. Ram l-a strâns în brațe, cu corpul întins de-a lungul marginii căzii. Buzele lui s-au curbat peste pielea moale a gâtului lui Blue Moon, acolo unde urmele pasiunii de aseară încă ardeau.

 - Ahm

Blue Moon a scos un geamăt amețitor înainte de a-și ridica șoldurile, permițând degetelor groase să se afunde adânc în măruntaiele lui moi și suple. Corpul său s-a transformat pentru a fi pregătit pentru toate formele de dragoste ale lui Ram. Ram și-a ridicat membrul țeapăn și a frecat frumoasele falduri roșii, în timp ce Blue Moon și-a ridicat picioarele subțiri ademenitor pentru a se pregăti pentru soțul său.

 - Ugh! Uhmm...

Tânărul Alpha a gemut când membrul a pătruns adânc în el. Ram a sărutat buzele moi ale soției sale și a înfipt violent în canalul strâmt al iubitei sale. Acum totul este plin de dragoste dulce, nu mai este sex între șef și mimul Alpha. În schimb, este o iubire între îndrăgostiți care se iubesc, între un soț și o soție care se iubesc profund. Blue Moon își dezvăluie treptat dorințele, uitând de toată jena sa. 

- Mai tare...da...da...da...da...da. 

Ram privea chipul iubitului său plin de dorință amestecată cu fericirea, pe care el însuși i-o dăruise. Cu inima plină de bucurie, el și-a oprit corpul pentru o clipă, în timp ce canalul lui Moon îl ardea și îl ardea. Apoi partea superioară a membrului său lovi moale și fierbinte, totul se umplu de culori frumoase. În timp ce continua să împingă în peretele neted și neted, corpul său se contracta în sincron cu ritmul.

- Luna... um... foarte strâns... am de gând să termin.

- Da...termin înăuntru... Khun Ram, Khun Ram.

Cu permisiunea tânărului Alpha, lichidul fierbinte a ieșit imediat, cu un geamăt puternic. Ram, a sărutat chipul frumos al soției sale și a absorbit lacrimile de fericire care au căzut, în timp ce o căldură a rămas între cele două trupuri. Trupurile catifelate ale celor doi oameni, așteptau doar ca un nou cântec de dragoste să înceapă să cânte.

 ........

- Khun Ram! Pot să merg și singur, Khun Ram… protestă Blue Moon, în timp ce ambele sale brațe erau încolăcite în jurul gâtului Primului Alpha, care îl purta în brațe din cameră, în drum spre sala de mese.

- Dar… să mâncăm în cameră era bine… Doar mă plâng... Mă doare talia. N-am crezut niciodată că voi fi tratat și răsfățat așa.

Servitoarele și gărzile de corp, aflate pe holurile Castelului Întunecat, priveau surprinse scena: noul Stăpân al castelului și Maestrul lor zâmbind unul altuia cu o tandrețe sinceră.

- Când a făcut Stăpânul așa ceva cu altcineva?  șopteau între ele servitoarele, cu ochii mari de uimire.

- Ce, nu pot să-mi îmbrățișez soția? întrebă Ram cu un ton jucăuș, lipindu-și obrazul de umărul tânărului Alpha, în timp ce pășea calm, fără a-l slăbi din brațe.

Blue Moon îl privi peste umăr, ușor jenat.

- Nu trebuie să spui atât de des cuvântul - soție…

- Bine.  răspunse Ram cu un zâmbet liniștit.

Se opri o clipă, apoi repetă senin:

- Nu pot să-mi îmbrățișez... soția?

- Khun Ram!  tresări Blue Moon, ridicând capul.

Un zâmbet malițios se jucă pe buzele lui Ram, vizibil satisfăcut de reacția sa.

- Ești greu de mulțumit - spuse bărbatul cu o urmă de ceartă dulce în glas, înainte să-i muște ușor obrazul moale și să adauge, amuzat:

- … atunci alege: soția... sau… soția.

Blue Moon se blocă.

- De ce opțiunile sunt atât de limitate? - gândi, dar nu spuse nimic.

- E un lucru frumos să numești astfel persoana pe care o iubești, adăugă Ram, intrând în sufragerie.

Blue Moon, în brațele lui, îl privi cu o ușoară duioșie. În ciuda jenei, în inima lui încolțea un adevăr liniștitor: Ram ar fi făcut orice pentru el.

Și dacă așa vrea să mă numească… ce rău e în asta?

Inima lui tresărea de fiecare dată când auzea acel cuvânt rostit cu atâta sinceritate: soție.

Ram îl așeză cu grijă pe un fotoliu tapițat cu catifea moale. Blue Moon se temea puțin că celălalt va încerca să-i bage mâncarea în gură cu lingurița, dar, spre ușurarea lui, Ram doar i-a zâmbit și l-a lăsat să mănânce în liniște, după bunul plac.

Blue Moon era flămând. Foarte flămând. A mâncat cu poftă tot ce i se pusese în față, fără oprire.

Ram îl privea cum mănâncă - și privirea aceea devenea din ce în ce mai intensă.

Vreau să-l trag pe masă și să-l devorez… - își spuse în gând.

Mâna lui stângă, pe care strălucea inelul de aur, alunecă ușor și se opri pe coapsa lui Blue Moon, mângâind-o subtil.

- Oh! - se auzi Blue Moon, tresărind.

Dar nu se pierdu cu firea. Îl privi cu calm și rosti:

- Acum mănânc.

Ram tuși scurt, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, apoi deschise un ziar și începu să-l răsfoiască, ca un lord nevinovat.

Cele trei menajere din sala de mese - inclusiv Lada - schimbau priviri între ele, uluite de buna dispoziție a Maestrului.

Khun Lună Albastră chiar era Stăpânul perfect pentru Castelul Întunecat.