Capitolul 28: Omega pur și Lebăda neagră

 

 
Întoarcere în prezent

- Uau! Silueta palidă se trezi brusc, apoi se ridică treptat în patul mare. Ochii i se deschiseră larg, analizând împrejurimile înainte de a-și da seama că nu se afla în baza secretă a bandei Dragonului Roșu. Loy nu era sigur cât de mult putea crede în vis, dar părea atât de real încât îi dădea fiori pe șira spinării. De asemenea, simbolul lebedei negre din vis este similar cu simbolul de pe cutia de minereu cumpărată de Santino, așa că nu era nicio greșeală.

- Ești treaz? Silueta mare intră înapoi în cameră, se aplecă și sărută ușor fața netedă a micului Omega.

- Unde ai fost, stăpâne? Omega se aplecă, primind măcar puțină căldură din pieptul larg, ceea ce îi alina frica.

- Am treabă, răspunse Santino, aruncând o privire pierdută către micuța siluetă. Ți-e foame?

- Puțin, domnule. Răspunse micuțul, frecându-și fundul de șoldul lui Santino.

- Micuțul meu obraznic..., răspunse, lovindu-l jucăuș peste fund când Loy se juca deja cu pantalonii fratelui său mai mare.

- Micuțule neastâmpărat! Santino apucă corpul zvelt și îl întinse ușor pe pat, ridicându-i picioarele albe pentru a-i cuprinde șoldurile. Apoi, își folosi buzele pentru a-l săruta tandru și a inhala parfumul feromonilor Omega de pe gâtul lui, făcând capul micuțului să se încline de râs.

- Stăpâne, hahaha! Mâna mică împinse umărul lui puțin. Dar, în cele din urmă, îl lăsă pe Santino să facă ce voia. Se îmbrățișară strâns, se mângâiară și se explorară cu pasiune, buzele lor fiind roșii și fierbinți. Corpurile lor se răsturnară când Santino se întinse, trăgându-l pe Loy împotriva abdomenului său puternic. Loy își mișcă șoldurile înainte și înapoi ca o pisică jucăușă, apoi alunecă încet în jos, spre zona de sub centură, scoțând membrul cald și excitat al lui Santino.

- Loy..., gemu Santino încet, în timp ce limba lui mică atinge deja capul întunecat, care începe să reacționeze.

- Ești deja atât de tare. Ți-am lipsit, stăpânul meu? Micuța siluetă își freacă obrajii de-a lungul vaselor de sânge, urmărind carnea caldă și pulsândă. Se zvârcolește lasciv ca o pisică șireată.

- Pentru că ai trezit bestia din mine..., Santino se așeză, ridicându-se și mângâind ușor capul moale al lui Loy, care își coborî buzele și sugea penisul lui mare, ca și cum ar fi fost o înghețată. Dar înainte de a ajunge la culme, fu împins cu fața în jos pe pat. Mâna groasă se strecură în pasajul umed.

Santino își înfipse bărbăția cu putere, împingând adânc, desfăcându-i larg picioarele, gata pentru ritmul fierbinte și pasional al Alfa. Loy își fereca organul, cu fața cuprinsă de plăcere, aproape atingând punctul culminant. Când cântecul de dragoste se sfârși, trecuseră aproape două ore. Santino îl luă pe micuț să facă un duș și să se schimbe, apoi îl aduse pe balcon să mănânce. Briza ușoară și parfumul magnoliilor plantate în această zonă l-au ajutat pe Loy să se relaxeze și să se destindă. Dar, pe măsură ce își amintea de responsabilitățile sale și de lucrurile la care visase noaptea trecută, panna cotta din gura lui părea fără gust.

- Ești sătul?, întrebă persoana mai mare, în timp ce micuțul lăsă lingura jos și se strâmbă.

- Da. Silueta mică a ridicat capul, dar înainte să apuce să spună ceva, bodyguardul care stătea în fața lui s-a îndreptat spre Santino.

- Domnule, am găsit urme ale țintei. S-ar putea să fie în această zonă. Auzind asta, persoana mai înaltă s-a ridicat imediat de la masă.

- Unde te duci? Pot să vin cu tine?

- Nu, nu poți. Santino a răspuns imediat, dar văzând expresia tristă a micuțului, i-a spus subalternului său să aducă un card de credit cu credit nelimitat pentru Loy.

- Dacă te plictisești și vrei să mergi la cumpărături, poți să te duci. Am aranjat ca zece oameni să aibă grijă de tine.

- Nu, a răspuns tânărul, alternând privirea între cardul negru din mâna sa și chipul atrăgător al celuilalt.

- Nu vreau să-ți folosesc banii. Nu este necesar- spuse micuța siluetă, părând ușor frustrată, dar totuși strecură cardul de credit în buzunarul propriu. Zahărul a intrat în gura elefantului...

- Du-te unde vrei, doar să mă anunți. Enzo va fi cu tine tot timpul, Tânărul mafiot arătă spre bodyguardul înalt care stătea în apropiere, afișând o postură disciplinată. Apoi, se grăbi să plece. Loy își schimbă poziția, se așeză și respiră adânc, simțind un sentiment de singurătate. Se uită la priveliștea muntelui din față înainte de a întreba:

- Poți să mă duci la mall? Vreau să cumpăr ceva. Enzo dădu din cap, așa că Loy se întoarse în dormitorul său să-și schimbe hainele. Când coborî la etajul inferior, văzu un convoi așteptând la ușa din față. Era format din două motociclete și un Bentley în centru, urmat de un Hummer în spate. Enzo se apropie și deschise ușa, permițându-i pasagerului din Bentley să urce. Loy se simți puțin jenat și ezită să facă un pas înainte.

- De fapt, trebuie doar să mă însoțești singur, Enzo. Ar trebui să fie suficient, spuse Loy, uitându-se la Hummerul în care se înghesuiseră cinci bodyguarzi.

- Nu se poate, domnule. Stăpânul mi-a dat instrucțiuni să vă însoțim tot timpul, toți.

- Trebuie să vii cu mine și la baie? Îl întrebă Loy în glumă, iar celălalt răspunse:

- Depinde dacă îmi dai voie. Hmm, nu contează. Loy inspiră adânc și se grăbi să se așeze în mașina luxoasă. Convoiul plecă de la castel, iar peisajul frumos al orașului sicilian captivă privirea lui Loy. Totuși, el întoarse capul să se uite pe fereastră, cu o expresie confuză. Nu era sigur cum să gestioneze situația. Loy îl iubea disperat pe Santino, până în punctul în care imaginația lui nu putea înțelege ideea de a-i face rău cu un cuțit. Cum a reușit Dion să fie din nou visul lui Loy noaptea trecută? Chiar dacă era în concordanță cu ceea ce îi spusese Dion, Loy tot nu voia să creadă.

Chiar putea să-și folosească abilitățile supranaturale? Era doar o glumă? Chiar și mersul obișnuit era suficient pentru a se împiedica de propriile picioare.

- Am ajuns. Mașina luxoasă a parcat în fața celui mai mare mall din oraș. Loy a coborât din mașină împreună cu trei gărzi de corp, în timp ce restul echipei a condus mașina înăuntru pentru a o parca. S-au îndepărtat, dispersându-se în diferite puncte care nu erau nici prea aproape, nici prea departe, păzindu-l pe Loy.

Tânărul Loy nu se putu abține să nu-și tragă gluga peste cap. În trecut, obișnuia să-și urmeze șeful cu obediență, dar acum era înconjurat de oameni, ceea ce îl făcea să se simtă jenat. Privirile oamenilor din mall erau prea intense.

Loy se îndreptă direct către un magazin care vindea telefoane de marcă, folosind cardul de credit al lui Santino pentru a plăti. După ce termină, ceru permisiunea unui bodyguard și se duse la toaletă să se spele pe față și pe ochi. După aceea, Loy se gândi să se întoarcă; ezită, contemplând. Dar, în timp ce se ștergea pe mâini, un bărbat ieși din toaletă.

- Demonule! Bărbatul s-a prăbușit la pământ, uitându-se la Loy de parcă ar fi văzut o fantomă. Loy s-a întors să-l privească și a simțit o familiaritate ciudată.

- M-ai urmărit chiar și după ce am scăpat? Mi-e frică, te rog! A început să strige și a încercat să se ridice de pe podea. Gărzile de corp care stăteau în fața lui Loy s-au apropiat, formând o barieră.

- Nu e nevoie să intrați în panică. Nu aveți de ce să vă panicați. Îl cunosc. E doar o persoană tulburată care are nevoie de ajutor, minți Loy cu o expresie înșelătoare.

- Vreau să-l ajut puțin. Puteți să așteptați afară? E pe cale să-și ude pantalonii. Enzo se uită la bărbatul care tremura și îl înțelegea într-o oarecare măsură, dar totuși ezită.

- Nu-ți fie teamă că o să-l supărați pe șef, îi spun eu. Oricum, vă rog să stați de pază afară și să nu lăsați pe nimeni să intre, bine? Auzind asta, Enzo încuviință în cele din urmă cu reticență.

- Dacă se întâmplă ceva, domnule, strigați și chemați-ne. Venim imediat. Persoana cu zâmbetul dulce închise repede ușa băii înainte de a se întoarce să arunce o privire la bărbatul care se ghemuia în colț, ridicând mâna pentru a-și acoperi fața. Loy inspiră adânc.

- Nu-ți voi face nimic. Să vorbim, bine? Bărbatul ridică încet privirea, cu un strop de neliniște.

- Unde ne-am mai întâlnit?

- Tu... nu-ți mai amintești.

- Răspunde-mi! mârâi Loy, ridicând vocea. Bărbatul era vizibil panicat.

- La... depozitul numărul 7 al bandei lui Riccardo, domnule. Cel mic se gândi o clipă și își aminti că acest bărbat putea fi unul dintre cei care îl răpiseră.

- Tu m-ai lovit cu o bâtă în cap, nu-i așa? Loy o spuse printre dinți vrând totodată să-l lovească, dar bărbatul mare îngenunche cu reticență, plecându-se.

- Te rog, nu-mi mai face rău, mi-e frică. Celălalt, încă tremurând, deveni mai supus. Loy își opri piciorul și apoi ridică capul.

- Spune-mi, încearcă să-ți amintești ce am făcut acolo. Loy a folosit o metodă înșelătoare pentru a-l interoga, iar bărbatul a răspuns repede cu voce tremurândă: - Tu, tu ne-ai bătut pe toți, mi-e frică. Am părăsit deja banda, nu voi mai face nimic rău, promit.

- Eu am făcut totul?

- Da, domnule. I-ați ordonat lui Prime Alpha să se ocupe de noi, iar apoi l-ați ucis cu mâinile goale. Am înregistrat un videoclip, dar dacă sunteți aici din cauza videoclipului, îl șterg chiar acum. El a scos repede telefonul mobil, iar Loy l-a apucat pe bărbatul mare de braț.

- Oprește-te. Arată-mi videoclipul. Bărbatul își apleacă fața și îi înmână imediat telefonul lui Loy cu videoclipul deschis.

- Ahhh! Un țipăt puternic răsună, însoțit de imaginea unei siluete umane zăcând într-o grămadă, acoperită de sânge. Judecând după unghiul camerei, părea că acest bărbat înregistrase în secret un clip de sub scaun. Loy încruntă sprâncenele, aruncând o privire rapidă la silueta zveltă și agilă de pe ecran. Tocmai când Prime Alpha era pe punctul de a sări pe el pentru a face sex cu micul Omega, cioburi de sticlă au zburat spre gâtul său gros, provocând o ploaie de sânge. După aceea, Loy a început să-și miște mâna într-o mișcare ageră și precisă, atacând rapid și fără milă restul membrilor bandei Riccado.

Amintirile pierdute păreau să revină în timp ce își întoarse fața spre oglinda mare din baie. După ce atâta timp nu acordă atenție schimbărilor din corpul său, își examină tenul clar și luminos, realizând că strălucirea albă pe care o văzuse în depozit era de fapt propria lui reflecție. Loy nu mai era un copil al străzii neîngrijit și murdar, ci un Omega Pur cu o frumusețe înnăscută izbitoare în toate aspectele.

Combinația dintre esența lui și cunoștințele dobândite în camera secretă a Dragonului Roșu îl transformaseră dintr-un hoț mărunt într-un maestru al forței interioare, dar când era din nou conștient de sine, uita totul. Loy își dăduse seama acum.

Tânărul a făcut un semn cu mâna pentru a-l scoate afară pe acel străin și, de îndată ce a rămas singur în baie, a luat telefonul mobil, un dispozitiv nou pe care îl luase pentru a trimite mesaje către banda Trandafirului Alb, care aștepta un semn de la el 24 din 24.

- Am nevoie de informații despre liderul sau sediul Lebedei Negre, Loy trimise mesajul și, în câteva secunde, primi un răspuns. Degetele sale subțiri derulară fiecare pagină cu informații până când dădură peste simbolul sediului. Când văzu imaginea lebedei negre cu aripile întinse, inima tânărului aproape că se opri.

Dacă priveai dintr-o perspectivă negativă, puteai concluziona că Santino se alăturase Lebedei Negre pentru a-l răsturna pe Dion, dar Loy nu credea asta. Simțea că Santino ar putea fi doar un alt pion în acest joc, deoarece natura lui bună îl determinase să aibă interacțiuni dureroase cu Lebedei Negre în trecut. Prin urmare, a tastat repede un răspuns pentru a-și informa echipa să investigheze mișcările Lebedei Negre, apoi a lovit telefonul cu piciorul, aruncându-l în toaletă, distrugând complet dovezile.

- Ne vom întoarce la magazinul de telefoane mobile, Loy i-a spus lui Enzo în timp ce ieșea din baie.

- Ai uitat ceva?

- Nu, mi-a căzut telefonul în toaletă. Vreau altul nou, a răspuns tânărul înainte de a se întoarce spre magazinul de telefoane mobile, Enzo urmându-l cu o expresie nedumerită pe față, simțindu-se neliniștit.

După ce au cumpărat un telefon nou, Loy și restul bandei s-au dus la un restaurant japonez să mănânce. După ce s-au săturat și s-au simțit sătui, Loy s-a întors la castelul lui Santino, care era la puțin mai mult decât o plimbare. Lara l-a întâmpinat și l-a informat că Santino nu se întorsese încă. Loy nu putea să nu se simtă îngrijorat și curios, dar nu putea face nimic altceva decât să urce la etaj, să facă o baie cu spumă, să se întindă pe pat și să aștepte, până când, în cele din urmă, a adormit din cauza oboselii.

- Um. Micuța siluetă se trezi brusc, doar pentru a se întoarce și a-l vedea pe Santino acolo, privindu-l. Santino purta un halat, emanând un parfum proaspăt și revigorant care se răspândea din fizicul său puternic, indicând că deja făcuse un duș.

- Oh, sunteți aici, domnul meu, murmură Loy, ridicându-se pentru a se așeza pe genunchii puternici, îngropându-și fața în căldura pieptului său. Santino coborî capul pentru a-l săruta ușor pe Loy pe frunte, dar când Loy văzu rana proaspătă de pe mâna lui, fu nevoit să ridice privirea.

- Stăpâne, ce s-a întâmplat cu tine?- , întrebă Loy, întinzând mâna și apucând-o pe cea a lui Santino, ridicând-o pentru a o examina mai atent.

- Doar un accident minor, răspunse Santino, dar Loy credea altceva... Erau clar răni la mâini.

- Știu, stăpâne. Cu cine te-ai bătut? Um..., exclamă Loy, dar bărbatul mai înalt îi sărută pur și simplu buzele roșii. Corpurile lor se împletiră, Santino întins pe pat, scoțându-și halatul. Loy se dezbrăcă, inima îi bătea cu putere, dar nu se opuse. Petrecură noaptea cu aceeași pasiune ca și înainte.

Dar când a venit dimineața, Loy era încă deranjat de întrebarea fără răspuns din noaptea trecută.

- Domnul meu, spuse Loy, înfășurat într-un prosop. Se uita la Santino, care își lega cravata în fața oglinzii.

- Da?

- Ce s-a întâmplat cu mâna ta? S-a întâmplat ceva?

- Întrebi prea multe.- răspunse Santino cu un ton liniștit, aparent enervat.

- Sunt doar îngrijorat, atâta tot., Don Bertolucci ridică o sprânceană, uitându-se în ochii lui mici și rotunzi.

- Nu e treaba ta.-

- Dar...

- Voi păstra secretul pentru soția mea adevărată. Atunci îți voi spune... Santino aruncă o privire scurtă la expresia îndurerată de pe fața micului Omega, apoi își luă haina. Ieși din dormitor, lăsându-l pe Loy acolo, cu lacrimi curgând pe față, simțindu-se devastat.