Capitolul 25

 - Atunci nici tu nu știi naibii despre ce vorbești, așa că mai bine taci! Indiferent cât de apropiat sunt eu de Hia Jom, nu are nicio legătură cu tine! Asta depășește cu mult „responsabilitatea” pe care ți-a lăsat-o Hia Thai!

Nu-l mai văzuse niciodată pe Jun atât de furios. Se cunoșteau de pe vremea când erau doar niște puști cu capetele rase, și singurele dăți când Jun se înfuria erau cele în care îl tachina el. Dar acum? Acum era diferit. Vocea, expresia lui, totul l-a lovit în plin și l-a lăsat fără cuvinte. Până și-a dat seama ce se întâmplă, Jun deja plecase val-vârtej. A aflat unde se dusese abia mai târziu, când l-a sunat pe Win, care i-a spus că era la el. Măcar asta l-a liniștit, măcar știa că micuțul buclucaș nu fugise acasă la Ko Nueng, copleșit de frustrare.

S-a hotărât să-i dea timp să se liniștească. Nu l-a sunat, nu s-a dus după el, doar l-a lăsat să stea cu cel mai bun prieten al lui, sperând că atunci când se va calma, vor putea discuta ca lumea.

Dar exact când se pregătea să se culce, a deschis rețelele sociale, doar ca să vadă dacă Jun postase ceva. Și atunci a văzut poza care i-a făcut sângele să fiarbă.

Și, ca tacâmul să fie complet, replica plină de tupeu a lui Franz l-a înfuriat și mai tare, atât de tare încât și-a dorit să poată ieși prin ecranul telefonului și să-i tragă una direct în gură.

Sorn nici măcar nu s-a schimbat de haine. A condus cu viteza cu care îi cerea furia, gonind direct spre barul lui Franz. Nu conta câte amenzi avea să primească acasă mai târziu, acum trebuia să-l înfrunte pe puștiul obraznic care ieșise în oraș fără să zică nimic și, mai grav, îl pupase pe Jom pe obraz în văzul lumii întregi.

A intrat pe la spatele barului, parțial pentru că nu era îmbrăcat corespunzător pentru un loc ca ăsta și parțial pentru că era mai puțin aglomerat. Ultimul lucru de care avea nevoie era să se enerveze și mai tare înghesuindu-se prin mulțime.

Dar n-a apucat să meargă prea departe, că s-a izbit direct de cineva.

-La naiba! Ai fost rapid.

Franz, care tocmai ieșise de la toaleta personalului, s-a oprit surprins. Nu se aștepta ca Sorn să apară pe ușa din spate la doar o jumătate de oră după ce îl sunase. Privirea lui îl mătura pe coproprietarul barului din cap până în picioare.

- Și... serios? Te-ai grăbit atât de tare că n-ai avut timp nici să te îmbraci ca lumea pentru propriul tău bar? Întrebă Franz, abținându-și cu greu râsul, umerii zguduindu-i-se. Sorn arăta ridicol pantaloni scurți lărguți, de stat în casă, șlapi, un tricou mulat și părul nearanjat. Dispăruse complet imaginea lui de tip arătos și stilat.

- Dă-te la o parte.

- Calmează-te, frate! Puștiul tău nu pleacă nicăieri. E chiar acolo, lipit de tipul ăla.

- Ai Franz, nu-ți bate joc de mine! Răcni Sorn, cu ochii lipiți de puștiul obraznic care se agăța acum de Jom, încercând să-l tragă la dans. Jun părea și mai beat decât atunci când băuse băutură contrafăcută, la el acasă.

- Ești prea vulcanic. Cum ai de gând să-l gestionezi așa? Ăstuia îi plac oamenii care-și păstrează calmul.

- Nu mai vreau să fiu calm, dracului!

Sorn îl împinse pe Franz într-o parte și porni glonț spre Jun, care era încolăcit de gâtul lui Jom, dansând fără nicio grijă în lume.

Buf!!

În clipa în care a ajuns la ei, Sorn l-a împins pe Jom cu putere, trântindu-l pe canapea. Era pe cale să-l lovească din nou, pentru că cum îndrăznea tipul ăsta să se apropie așa de Jun?, dar Franz, care-l urmărise imediat, l-a prins la timp.

- Hei, hei, potolește-te, tigru turbat! Nu începe o bătaie aici!

Franz s-a băgat imediat între ei, știind prea bine că, dacă nu intervenea, câinele ăsta turbat chiar avea să-l trântească pe tipul ăla banal pentru că îndrăznise să se apropie de „puștiul” lui. Nu se putu abține să nu râdă în sinea lui, Sorn tot repeta că Jun era Nong-ul lui Thai, deși el era cel care îl păzea ca un dragon nenorocit care aduna comori.

- Ai Jun! Mergi acasă!

Sorn se smulse din strânsoarea lui Franz și se întoarse direct spre Jun, apucându-l de încheietura mâinii și trăgându-l aproape. Băiatul, amețit de băutură, se încruntă la el, iritat, și încercă să se smulgă, dar Sorn nu cedă, strângând și mai tare.

- Hia Sorn! Strigă Win, uimit să-l vadă acolo. Se întoarse repede către Jun.

- Da, Ai Jun, mai bine du-te acasă, omule. Ești praf de beat.

Win se ridică, încercând să-și convingă prietenul. Încă nu-și revenise după ce Jun îl apucase pe Jom și-l pupase pe obraz. Dacă mai rămâneau mult acolo, nu știa ce altceva mai era în stare să facă prietenul lui betiv.

- Nu mă duc nicăieri! Ce naiba cauți aici, nenorocitule de Phi Sorn?! Nimeni nu te-a invitat! vocea lui Jun era îngroșată de alcool, în timp ce se legăna ușor. Apoi, de parcă abia atunci l-ar fi observat pe Franz, fața i se lumină într-un zâmbet lent și amețit.

- Ooh! Hia Franz! Hei, hai odată, vino și bea cu noi! îl făcu semn cu mâna, cu obișnuita lui expresie ștrengară. Dar, în ciuda atitudinii jucăușe, Sorn nu-i dădu drumul la încheietură nici măcar o clipă.

Simțind că lucrurile pot degenera, Jom interveni și încercă să-l tragă pe Jun de lângă bărbatul furios. Nu se simțise ofensat că fusese împins mai devreme, dar dacă Sorn încerca din nou ceva, n-avea să mai stea deoparte.

- Scuzați-mă, dar lăsați-l pe Jun. Dacă vrea să bea, să bea. Am eu grijă de el. spuse Jom ferm. Îl recunoscuse pe Sorn ca fiind unul dintre cei mai mari din casa lui Jun și își imaginase că era doar îngrijorat pentru colegul mai tânăr. Dar să-l târască așa, cu forța, nu era nici pe departe o soluție potrivită.

- Stai dracului departe de asta!!!

Sorn îl ținti pe Jom cu degetul, vocea lui tunând amenințător, ca un golan de cartier. Îi fierbea sângele doar amintindu-și de pozele pe care le văzuse pe pagina barului. Îi venea să închidă tot.

- Hia, calmează-te. Îl duc eu pe Ai Jun acasă. interveni Win, văzând că situația scapă de sub control.

Dar Sorn nu voia să audă nimic. Nu conta ce spunea nimeni, Jun mergea acasă cu el, fără excepție. Când Jun refuză să se miște, Sorn făcu singurul lucru pe care îl mai putea face: îl luă pe bețivul încăpățânat pe umăr și porni cu el afară.

În momentul ăla, chiar dacă o turmă de elefanți s-ar fi pus în fața lui, tot n-ar fi contat. Jun mergea acasă cu el, că-i convenea sau nu.

Franz privi toată scena haotică dând din cap a neîncredere față de nebunia prietenului său. Modul în care Sorn ieșea din bar cu Jun aruncat pe umăr era prea cunoscut, văzuse scenariul ăsta de prea multe ori. Sorn se comporta exact ca un soț gelos care își târăște nevasta beată acasă după ce o prinde bând cu alt bărbat.

- Hei! Hia Sorn! Ce naiba, omule?! strigă Win, surprins de întorsătura bruscă a evenimentelor. Scoase rapid niște bani și-i întinse lui Jom.

- Uhh... ăștia-s pentru băutură. Hia Jom, eu trebuie să fug! și, fără să mai stea pe gânduri, porni în fugă după ei.

Jom rămase pe loc, încleștându-și maxilarul. Era pe punctul de a-i urma, dar Franz i se puse în cale.

- Nu te băga. E treabă de familie. îl avertiză Franz. Dar Jom nu-l băgă în seamă și alergă după ei. Franz oftă lung, aruncând o privire mesei pline de resturi de mâncare și pahare goale. Tocmai atunci, managerul barului apăru în fugă, gâfâind.

- Hia Franz! Ce s-a întâmplat? Am fost chemat, dar am ajuns prea târziu! Unul dintre ospătari alergase să-l anunțe că era pe cale să izbucnească o bătaie, poate chiar o răpire. Dar acum nu mai era decât Franz, singur, lângă masă.

- Acum, nimic. Pune nota mesei pe numele lui Ai Sorn. Poate să vină s-o plătească personal. zise Franz și urcă fără să mai spună altceva.

   💚💚💚

Între timp, Jun, încă aruncat pe umărul lui Sorn, era complet amețit. Legănatul și pașii grei ai celuilalt îi învârteau capul atât de tare, că era sigur că o să vomite. Frustrat, începu să-i lovească spatele lat cu pumnii, din nou și din nou, în semn de protest.

- Lasă-mă jos, naibii!

Dar Sorn nu se opri. Continuă să meargă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, cărându-l până în parcare. Abia când ajunseră la mașină, Sorn îl puse din nou în picioare.

Jun abia apucă să-și recapete echilibrul că se și întoarse, se aplecă și vomită tot ce băuse și mâncase. Apoi își șterse gura cu mâneca tricoului și se întoarse să-l țintească cu o privire furioasă.

- Ce naiba e în neregulă cu tine?! Ah... unde e Phi Jom? Și Ai Win? Ugh, nenorocitule, lasă-mă în pace, Phi Sorn! se zbătea în timp ce celălalt încerca să-l tragă după el.

Win ajunse tocmai la timp să vadă cearta dintre prietenul lui și Hia Sorn și rămase perplex. Nu-l mai văzuse niciodată pe Sorn atât de furios, nici pe Jun atât de încăpățânat, hotărât să nu cedeze cu niciun preț. Ce naiba se întâmplase între cei doi?

- Mergi acasă cu mine, acum!! A răcnit Sorn, cu o voce ascuțită ca oțelul. Venele de la tâmple i se umflau vizibil, iar dinții i se încleștau atât de tare încât se auzea. Nenorocitul ăla de copil tot refuza să se conformeze. S-a uitat urât la Win, avertizându-l să nu se amestece. Cât despre Ai Jom, dacă ar îndrăzni să intervină, Sorn s-ar asigura că va dezlănțui toată furia pe care abia și-o reținea.

- Nu merg nicăieri !

- Trebuie să te întorci! Ce-o să faci dacă Ai Thai întreabă de ce tu și Ai Win sunteți amândoi beți criță?! O să mă certe iar pe mine! Și tu, Win, la fel, du-te acasă, e târziu. Mâine aveți amândoi treabă! răcni Sorn, reușind în cele din urmă să-l târască pe Jun spre mașină.

Nu exista nicio șansă ca o persoană beată să domine pe cineva alimentat de furie pură. Jom se apropie ca să intervină, dar privirea ascuțită a lui Sorn îl făcu să ezite. Bărbatul din sud îl împinse pe Jun în mașină, îl prinse în centura de siguranță și urcă rapid la volan ca să nu-i dea ocazia să fugă. Chiar dacă Jun se mai trezise puțin, tot făcea scandal, urla și se plângea, dar Sorn deja ieșise din parcare.

Win nu pierdu timpul, urcă în mașina lui și porni după ei în viteză. Nu avea de gând să se ducă acasă, cum îi spusese Hia Sorn. Era prea îngrijorat că ăștia doi or să se omoare dacă nu se bagă nimeni.

Jom rămase în parcare, privind mașina dispărând în noapte, complet nedumerit. Oare un Phi și un Nong chiar trebuiau să se îngrijoreze atât unul pentru celălalt? Nici măcar nu erau rude.

Ajunși acasă, Sorn îl trase pe Jun din mașină, fără urmă de blândețe. Cum intrară înăuntru, îl împinse direct pe canapea, fără ezitare.

- Ahh! Asta a durut, la naiba , Phi Sorn!

- Uită-te ce-ai făcut azi, Ai Jun! L-ai sarutat pe altul pe obraz în fața camerelor, pentru ce?! La ce te gândeai? Dacă mă întreabă Ai Thai despre asta azi...

- Hia Thai! Hia Thai, Hia Thai! Mereu Hia Thai! Nu mai suport, totul e despre el! izbucni Jun, pierzându-și complet răbdarea. Ochii i se umplură de lacrimi când își dădu seama că și acum, Sorn folosea numele lui Hia Thai ca scuză. Încheietura îi era roșie și dureroasă de la forța brutei de Phi Sorn, dar ignoră durerea.

Se ridică, stând față în față cu bărbatul mai mare. Cu toată forța pe care o avea, îl împinse în piept și strigă, vocea lui răsunând prin toată casa.

- Te ascunzi mereu în spatele lui Hia Thai, laș nenorocit ce ești!

- Taci naibii din gură, Jun! mârâi Sorn, apucându-l de obrajii moi și strângând tare, fără să-i pese că îl doare. Ce făcuse Jun azi fusese deja prea mult, iar Sorn ajunsese la limită.

- Nu tac! Ugh dă-mi drumul! Mă doare! Jun încercă să-i desprindă mâna de pe față. Când, în sfârșit, Sorn îl lăsă, Jun se trase imediat înapoi ca să-și recapete echilibrul.

-Ce naiba vrei de la mine, huh?! Spui numai prostii de azi după-amiază!

-Nu, ce naiba vrei tu de la mine?! Dacă nu mă suporți, atunci stai naibii departe! Dacă toată grija asta e doar pentru că sunt „frățiorul iubit al lui Hia Thai”, atunci nu-mi trebuie, n-am nevoie de ea! Vrei să-l sun chiar acum pe Hia Thai și să-i zic că grija asta pe care mi-o transmite prin tine mă sufocă?!

Cuvintele lui Jun îl loviră pe Sorn ca o lovitură în plex. Rămase mut, parcă fără grai.

-M-ai târât afară din bar, te-ai enervat pe niște oameni pe care-i cunosc, și asta tot la ordinul lui Hia Thai? Așa se comportă cineva care ar trebui doar să mă „ghideze”? Zi-mi, Sorn... ai spus vreodată că ești îngrijorat de mine doar pentru că ești tu, nu pentru că te-a pus el?

Vocea lui Jun tremura, încărcată de emoție. Îl privea fix pe Sorn, refuzând să-și abată privirea. Nu știa ce gândește bărbatul mai mare și, sincer, nici nu-l mai interesa. Tot ce voia era să se elibereze. Să nu mai simtă nimic pentru Sorn. Mai bine s-ar fi întors la a-l urî decât să continue să se simtă așa.

- Jun, eu... vocea lui Sorn se frânse, murind pe buze.

Privirea lui Jun, plină de dezamăgire și durere, îi strângea pieptul cu o durere aproape fizică. Fiecare cuvânt pe care băiatul îl strigase mai devreme îl tăiase adânc, forțându-l să înfrunte ceea ce evitase atâta timp. Dar oricât ar fi fugit de adevăr, acesta îl ajunsese din urmă.

Din cauza propriei lașități, a refuzului de a admite că își dăruise deja inima acestui copil, Jun îl privea acum astfel. Din cauza fricii. Frica de a ruina o prietenie. Frica că, dacă Thai ar fi aflat vreodată adevărul, adevărul întreg, acela că deja spulberase toată încrederea dintre ei , nu l-ar mai fi putut privi în ochi.

Totul fusese egoism. Pentru că nu-și putea accepta propriile sentimente, pentru că nu putea admite că îi plăcea cineva mai tânăr decât el, cineva împotriva căruia nutrea prejudecăți de o viață. Jurase că nu se va îndrăgosti niciodată de cineva mai tânăr, iar acum... acum își înghițea cuvintele.

Și, în cele din urmă, îl rănise pe Jun atât de tare, încât acesta cedase.

Poate că asta era și motivul pentru care Jun îl evitase de când se întorsese din Sud. Poate că ăsta fusese singurul mod al lui Jun de a-și proteja inima.

În timp ce el fusese mulțumit, fericit chiar, doar cu ideea că Jun îl plăcea, cel tânăr nu făcuse decât să sufere din cauza faptului că fusese tras de sfoară în mod repetat.

Dacă Thanu ar fi fost martor la toate astea, i-ar fi spus: „Ți-am zis eu.”

Win ajunsese acasă, parcând în grabă înainte de a alerga spre intrare. Prinse finalul discuției, dar și acele câteva replici îl lăsară încremenit. Nu îndrăznea să intre. Singura sursă de lumină era o veioză slabă din sufragerie, care arunca umbre peste scena tensionată dinăuntru.

- Și încă ceva... ce s-a întâmplat între noi n-a fost pentru că ți-a spus Hia Thai. A fost pentru că ai vrut tu. Tu ai fost cel care m-ai atras în toată povestea asta. Și eu am fost un idiot că te-am lăsat să mă manipulezi, iar și iar. Ți-am pus prostia mea, naivitatea, dorințele mele, totul, în mâinile tale.

Vocea lui Jun era calmă, fără urmă de ezitare, fără să-i lase vreo șansă lui Sorn să-și revină.

- Așa că, din acest moment, s-a terminat. Complet. Fizic, emoțional, tot. În ceea ce privește locuitul, mă mut la Ai Win. Așa nu vei mai fi nevoit să te „chinui” cu un copil ca mine. Și încă un lucru...

Ochii lui Jun erau roșii, dar își ținea capul sus, forțându-se să vorbească peste nodul din gât. Petrecuse săptămâni întregi reținând aceste cuvinte, iar acum, că le rostise, refuza să le retragă.

- Te urăsc, Phi Sorn. Ești un nenorocit.

Imediat ce termină, Jun se întoarse și ieși pe ușă. Inima îi bătea cu putere, trupul îi tremura, dar refuză să cedeze.

Când ieși, îl văzu pe Win stând acolo, cu o expresie complet șocată.

Win era mut. Tocmai fusese lovit de adevărul dur, că Jun și Hia Sorn nu fuseseră doar doi frați certăreți. Între ei fusese altceva. Și acum... acel „ceva” tocmai se spulberase.

Orice urmă de alcool din organismul lui Win dispăruse pe loc. Se simțea perfect treaz, de parcă n-ar fi băut niciodată.

Jun și Hia Sorn?! Dacă Hia Thai avea să afle vreodată... sigur avea să înnebunească.

- Ai Win, în seara asta dorm la tine. vocea lui Jun era hotărâtă, fără loc de negocieri.

Win clipi, apoi dădu încet din cap. Fără să zică nimic, făcu semn către mașină, oferindu-i în tăcere un loc unde să se refugieze.

- Stai, Ai Jun! E târziu! Sunteți amândoi băuți, dacă vă oprește un filtru, sunteți terminați! Sorn ieși în fugă, încercând să-i oprească înainte să plece. Dar Win știa exact ce simțea prietenul său cel mai bun. Doar o privire în ochii lui Jun îi spunea tot, nu era nicio șansă ca acesta să fie pregătit să-l înfrunte din nou pe Hia Sorn. Nu în seara asta.

- E-n regulă, Hia. N-am băut aproape nimic, spuse Win repede, forțând un zâmbet politicos.

- Uh... noi plecăm acum.

Făcu un „wai” respectuos, apoi alergă spre mașină, unde Jun era deja așezat, cu centura pusă. Își lăsase scaunul pe spate, cu ochii închiși, de parcă spera că, dacă adoarme, o să uite toată durerea asta când se trezește.

Sorn rămase acolo, privind pe geamul lateral al șoferului. Mintea lui era complet goală, nu putea găsi nici măcar un cuvânt care să-l oprească pe Jun.

Pentru că vorbele lui Jun îl loviseră prea tare, prea dur. Era ca și cum ar fi fost lovit cu pumnii, din nou și din nou, și nici măcar nu putea riposta.

Cioc cioc cioc...

Sorn bătu în geamul mașinii. Win ezită o clipă înainte să-l coboare, observând privirea ciudată din ochii lui Hia Sorn, în timp ce se uita la Jun. Era o privire de... milă? Regret? Orice ar fi fost, Win nu-l mai văzuse niciodată pe Hia Sorn așa.

- Dacă o să încetezi vreodată să fii supărat... vino să vorbim, Sorn nici măcar nu apucă să-și termine fraza. Jun nu răspunse, nici măcar nu-l băgă în seamă. În schimb, apăsă butonul și ridică geamul, cu ochii încă închiși.

Dar Sorn văzu. O singură lacrimă i se prelinse din colțul ochiului, coborându-i încet pe obraz.

Și apoi, fără să spună nimic, Win demară, lăsându-l pe Sorn în picioare, în lumina slabă de pe verandă, privind cum mașina dispărea în noapte.

    💚💚💚

- Win... unde-ai fost azi-noapte? De ce te-ai întors așa târziu? Vocea severă a lui Nai Rong, tatăl lui Win, îl întâmpină în clipa în care acesta intră în bucătărie, încă pe jumătate adormit. Fața îi părea obosită, de parcă nici nu se trezise cum trebuie. Și, având în vedere că era deja trecut de 7 dimineața, nu era tocmai o imagine bună.

Nota💚 (Nai) este un titlu formal folosit înaintea numelui unui bărbat, similar cu „Domnul” în română. Poate însemna și „șef”, „lider” sau, în anumite contexte, „stăpân”. În contexte oficiale sau literare, este adesea folosit pentru adresări formale.

- Știi că ai de lucru azi, nu?

- Am ieșit la băut cu Ai Jun.

- Nu puteai aștepta până diseară? Știu că ești adult acum, dar tot trebuie să ai grijă de tine. Altfel, cum ai de gând să-ți ajuți mătușa cu afacerea ei?

- Știu, știu. Ești așa cicălitor, domnule Președinte. Și burta ți-a mai crescut, apropo.

Win zâmbi, tachinându-și tatăl în timp ce îi atinse ușor burta puțin rotunjită. Rong râse și-i dădu un bobârnac ușor în frunte, apoi plecă să-și caute soția, care uda florile în grădină.

Win dădu peste cap un pahar cu apă și luă o felie de pâine prăjită. Se gândi că ar fi cazul să sune și să-și ia o zi liberă si să se dea bolnav , nu avea cum să-l ducă pe Jun la muncă în starea în care era. Oftă adânc. Cum de fusese atât de orb? Ce fel de cel mai bun prieten era el, dacă nici măcar nu bănuise nimic?

Buf!

- Ah! Hia! A durut! Cufundat în gânduri, Win nu observase că cineva se apropiase. Se frecă pe cap acolo unde fusese lovit, încruntându-se către fratele său.

- Ai meritat-o. Te-ai băgat în belele cu băutura, nu? Pariu că ai primit deja o mustrare de la tata.

- Mm, m-a prins, îi răspunse Win celui care tocmai intrase să mănânce. Bucătăreasa pregătise deja totul, dar micul dejun în casa lor era mereu așa, fiecare mânca atunci când voia; nu era nevoie să se așeze toți la masă.

- Data viitoare, alege o zi mai potrivită, una aproape de o sărbătoare. Va fi mai ușor așa. După ce terminăm facultatea și începem munca, o să avem responsabilități. Știi și tu, Win.

- Ugh, știu... dar aseară, Ai Jun m-a tras cu el. Thai dădu din cap ușor, semn că înțelesese.

- Încearcă să-l mai ții puțin în frâu pe Jun, bine? Nu te distruge și tu pe măsură ce te maturizezi. De-acum, Hia poate doar să privească de la distanță. De-acum încolo, trebuie să-ți alegi singur drumul. Thai îi oferise fratelui său mai mic un sfat sincer. Apoi făcu o grimasă când ridică capacul de pe mâncare și văzu Khao Tom Mu Sap, pofta i se cam dusese.

Nota💚(Khao Tom Mu Sap): terci de orez cu carne tocată de porc.

- Hia... Win se întoarse către fratele său, care-și întindea ciocolată Nutella pe pâine. Thai mormăi un răspuns, dar nu ridică privirea.

Win oftă, ezitând dacă să aducă vorba despre incidentul de aseară. Din perspectiva lui, nu era o chestiune măruntă. Dacă Hia Thai intervenea, relația dintre Jun și Hia Sorn s-ar fi clarificat.

- Ce-i? M-ai chemat, dar nu zici nimic. Și de ce oftezi? Te-a refuzat vreo fată?

-Nu, e doar că... nici nu știu cum să încep.

- Serios? Atunci nu începe, spune ce ai pe suflet. Hia o să pună piesele cap la cap.

Win își privi fratele mai mare, pe care îl știa de-o viață. Hia Thai era același, întotdeauna fratele mai mare grijuliu, atât pentru el, cât și pentru Jun.

- Se pare că Hia Sorn și Ai Jun... au ceva. Relația lor e cam... Whoa! Hia! Ugh... serios?! Acum sunt plin de mâncare!

Win se trase înapoi, șocat, încercând să se ferească în timp ce fratele său scuipase tot ce avea în gură când auzise ce spusese.

- Ce-ai zis?! Sorn și Jun ce-au făcut?! Thai întrebă din nou, crezând că auzise greșit.

- Aseară, Ai Jun și Hia Sorn au avut o ceartă groaznică. I-am auzit certându-se... Jun a spus că a avut o relație cu Hia Sorn. Dar nu pare că sunt împreună, Hia. Și din felul în care vorbea Jun... pare că chiar îl place acum pe Hia Sorn.

- De când știi?

- Am aflat doar când s-au certat. Am fost complet șocat și confuz. Nici măcar n-am îndrăznit să întreb nimic aseară. Ai Jun doar a stat acolo, tăcut, atât de tăcut încât părea că se forța să doarmă. Dar știu că n-avea cum să fi adormit cu adevărat. Iar Hia Sorn... părea complet devastat când l-am adus pe Jun aici.

Thai se prăbuși pe un scaun, uluit de această revelație neașteptată. Bănuise de ceva vreme că se întâmpla ceva între Sorn și Jun. Felul în care se reapropiaseră dintr-odată, ca și cum nici nu se certaseră vreodată, i se păruse ciudat. Dar nu s-ar fi gândit niciodată că lucrurile ajunseseră atât de departe.

Nu avea o problemă cu faptul că lui Jun îi plăcea cineva de același sex, era o alegere personală. Ceea ce îl făcea să se simtă inconfortabil era faptul că persoana implicată era Sorn.

Sorn, prietenul lui, care mereu păstrase relațiile la un nivel superficial, fără să se lege serios de nimeni, pentru că ura ideea de a fi ținut în loc. Sorn, cel direct, care nu avea nici urmă de romantism în el. Dacă Thai ar fi avut o fiică, Sorn ar fi fost prima persoană de care ar fi ținut-o departe.

Și, mai important, Sorn avea o regulă clară – nu-i plăceau persoanele mai tinere. Avea un soi de prejudecată adânc înrădăcinată față de acest lucru. Oricine mai tânăr care încerca să-l curteze era respins imediat.

Dar cu Jun... același puști pe care Sorn spunea că nu-l suportă – cel pe care-l numea enervant, cel pe care spunea că ar vrea să-l arunce într-un canal sau să-l îngroape într-o plantație de arbori de cauciuc, de cât timp erau implicați pe ascuns? Thai nu avea nici cea mai mică idee.

Acum, atât el, cât și Win stăteau amețiți, de parcă aveau mahmureală, pierduți în propriile gânduri, încercând să înțeleagă cum naiba se ajunsese aici.

  💚💚💚

Jun era treaz. De fapt, mai degrabă părea că tocmai se trezise dintr-un pui de somn, nu dintr-un somn adevărat.

Când ajunsese la casa lui Win, pur și simplu îl urmase pe prietenul lui sus. Cei peste zece ani de prietenie însemnau că Win știa exact de ce avea nevoie, și, mai important, de ce nu avea. Așa că îl lăsase singur. Acea înțelegere tăcută, felul în care Win se prefăcuse că doarme deja, îi dăduseră lui Jun un sentiment de liniște. Oricât de șocante fuseseră lucrurile aflate mai devreme, măcar Win era încă acolo pentru el.

Jun se ridică și își luă telefonul, doar pentru a descoperi că ecranul era complet negru – bateria murise. Împrumută încărcătorul lui Win și așteptă ca dispozitivul să pornească.

De îndată ce o făcu, apăru o notificare. Poysian trimisese un mesaj, spunând că-l duc pe tatăl lor la doctor pentru un control de rutină – erau probleme legate de vârsta înaintată. Jun răspunse cu un sticker cu o șopârlă făcând salut.

În afară de asta, îl mai contactase și Hia Jom, care sunase de mai multe ori – atât pe Line, cât și direct pe telefon. Îi trimisese și mesaje, întrebând cum se simțea. Probabil că fusese șocat de cât de furios fusese Phi Sorn.

Penguin: Sunt bine, Hia Jom. Sunt la Win.

Warlord: Hia a avut un presentiment rău. Khun Sorn părea foarte supărat. Chiar ține la tine.

Jun scoase un chicot sec. Phi Sorn? Protector cu el? Nici vorbă. Mai degrabă, Sorn era îngrijorat că ar putea să se culce cu altcineva cât timp încă aveau acel acord ridicol de „lecții de sex între profesor și elev.”

Penguin: Nu-ți face griji, Hia. Acum e totul în regulă. Dar probabil că nu o să-l mai vizitez prea des pe Nong Jujai – mă mut cu un prieten.

Warlord: Huh? Zici că e totul ok, dar te muți?

Penguin: Doar încerc să fiu atent cu Phi. Data viitoare când ies, măcar n-o să mai fie nevoie să vină cineva să mă caute prin baruri. Haha.

Toată conversația era o minciună. Partea bună la mesaje era că nu aveau voce, dacă ar fi fost apel, Hia Jom probabil nu l-ar fi crezut și ar fi tot insistat.

După ce închise conversația cu Jom, Jun deschise alt mesaj, de la ultima persoană pe care voia s-o vadă în acel moment. Phi Sorn îi scrisese că avea de gând să vină la casa lui Hia Thai în acea seară.

Penguin: Nu veni. Nu vreau să te văd.

Imediat după ce trimise răspunsul, lăsă telefonul deoparte și se duse la baie. Nici nu se spălase aseară – doar își dăduse jos hainele și adormise în boxeri. Nu era de mirare că arăta ca un zombie azi.

În timp ce se spăla, auzi ușa dormitorului deschizându-se. Probabil era Win. Trecuse deja de ora 8 dimineața, și era clar că își luase zi liberă. Și Win părea că lipsește azi – Jun observase mai devreme că mașina lui era tot în garaj.

- Ai Win, îți iau haine! Și dă-mi și o pereche curată de chiloți, da? strigă Jun către proprietarul camerei.

Nu după mult timp, ieși din baie , doar pentru a descoperi că nu era Win cel care îl aștepta. Era fratele mai mare al lui Win.

- Hia Thai.

O singură privire la fața lui Thai, care nu mai avea obișnuita expresie relaxată, i-a fost suficientă lui Jun ca să-și dea seama că aflase. Nu era de mirare. Nu exista nicio șansă ca Win să fi păstrat tăcerea.

Jun se așteptase la asta. Știa că și Win era la fel de stresat de întreaga situație ca și el.

Până la urmă, cearta de aseară dintre el și Phi Sorn fusese cruntă. Dacă Sorn chiar l-ar fi lovit, probabil că acum s-ar fi trezit într-un pat de spital, nu în casa lui Win.

Jun se îmbrăcă în hainele lui Win, de la lenjerie până la tricou, și se așeză pe pat. Thai era pe balcon, vorbind la telefon, cu o expresie tensionată. Era clar că persoana cu care vorbea, nu-i făcea viața ușoară. După câteva momente, Thai închise apelul și intră în cameră.

- Jun. Se apropie și îi ciufuli părul, care încă era ud.

- Da? răspunse Jun cu un zâmbet slab.

Thai îl trase ușor într-o îmbrățișare laterală, legănându-l puțin. Aproape instinctiv, Jun îl îmbrățișă înapoi, agățându-se de acea căldură ca de un colac de salvare. Abia atunci își dădu seama cât de vulnerabil era, de fapt.

- Vreau să te întreb ceva. Îmi răspunzi? spuse Thai, desprinzându-se.

- Chiar acum, Hia?

- Dacă se poate, da. Înainte ca Ai Sorn să năvălească aici. Thai oftă ușor.

- Nenorocitul ăla vine direct la mine acasă, indiferent ce-i spun. Își pierde complet concentrarea la serviciu , Khun Tune l-a certat de câteva ori deja la birou. Champ încearcă să-l țină în frâu, dar nu știu cât o să mai reziste. Trebuie să vorbesc cu tine înainte să dau piept cu el.

Gândindu-se la nerăbdarea lui Sorn, Thai mai trase un oftat. În liceu, Sorn fusese mereu impulsiv, ba chiar imprudent. Era exact stereotipul fiului cel mare din sud: direct, intens și neclintit când își punea ceva în cap.

Thai îi cunoscuse pe Champ și Sorn în facultate. Abia mai târziu aflase că ei se cunoscuseră abia la orientarea bobocilor.

Pe atunci, familia lui Sorn trecea printr-o perioadă grea, din cauza scăderii prețului la cauciuc. Taxele de școlarizare și cheltuielile lunare și le acoperea din joburi part-time. Dar la un moment dat, situația devenise atât de gravă, încât nu mai făcea față – așa că Thai intervenise să-l ajute.

Chiar și când plecaseră peste hotare pentru studii, merseseră împreună. Tatăl lui Thai îl trimisese să capete experiență în afaceri, iar cum avea ocazia, i-a luat și pe Sorn și Champ cu el. Erau ca o tripletă – unde mergea unul, mergeau toți.

Tatăl lui Thai a plătit toate cheltuielile, tratând totul ca pe o bursă, cu promisiunea că Sorn și Champ vor lucra în companie și vor rambursa ajutorul prin muncă.

Champ, al cărui familie era stabilă financiar, venise și el – nu pentru că avea nevoie, ci pentru că nu-și găsise încă un scop clar în viață. Deveniseră foarte buni prieteni, iar el pur și simplu li se alăturase.

Ajunseseră să fie frați în toate, mai puțin în sânge. Thai nu se așteptase niciodată să aibă parte de o prietenie atât de profundă.

Desigur, timpul petrecut împreună nu fusese lipsit de probleme. Avuseseră destule necazuri – în mare parte din vina impulsivității lui Sorn și a spiritului aventuros al lui Champ. Iar de fiecare dată, Thai era cel care îi aducea cu picioarele pe pământ. Era singurul suficient de echilibrat ca să-i țină în frâu înainte să se ajungă prea departe.

- Dacă voi doi mai continuați așa, alegeți: ori mă pierdeți ca prieten, ori vă bateți până moare unul! Când aveți de gând să vă comportați ca niște adulți?!

Thai strigase aceste cuvinte într-o noapte în care ploua torențial. Tonul său neașteptat de dur îi readusese pe Sorn și Champ cu picioarele pe pământ. Cu doar câteva minute înainte, se luaseră la bătaie cu un grup de străini masivi, în fața unui bar.

Thai era mai mic decât tipi ăia, chiar și decât Sorn, dar reușise totuși să-i pună la pământ pe toți, inclusiv pe prietenii lui. Scena se terminase cu vaiete din toate părțile.

Din acea zi, cei doi fuseseră mai atenți în prezența lui. Nu-l mai văzuseră niciodată așa, iar asta lăsase o impresie puternică. De fiecare dată, Thai era cel care-i scotea din belele. Fie că era vorba de tras de ei să vină la cursuri, scos din secția de poliție după vreo bătaie, sau netezirea problemelor după ce Sorn – fiind Sorn – se culca cu soția altcuiva.

Champ spunea mereu că singura persoană de care se temeau cu adevărat era Thai. Odată, Thai l-a întrebat direct pe Sorn dacă era adevărat. Sorn nu i-a dat un răspuns clar – doar a ridicat din umeri și a spus că, datorită bunătății lui Thai, nu voia să-l dezamăgească. Îl respecta prea mult ca să-l piardă.

Champ fusese de acord. La urma urmei, tatăl lui Thai îi ajutase de nenumărate ori. Deși toți trei proveneau din familii relativ stabile, niciunul nu era suficient de bogat încât să-și permită ani întregi de studii în străinătate fără sprijinul lui Thai. Și, sincer vorbind, probabil că nu s-ar fi transformat în niște oameni decenți dacă Thai nu i-ar fi ținut mereu în frâu.

Când Sorn s-a întors în Sud pentru patru ani, Thai chiar a crezut că plecase pentru totdeauna. A fost șocat când, într-o zi, Sorn l-a sunat din senin să-i spună că tatăl său fusese asasinat. Cei vinovați au fost prinși nu mult după aceea, dar Sorn nu a avut de ales și a trebuit să rămână pentru a se ocupa de afacerile familiei. A returnat încetul cu încetul fiecare bănuț pe care tatăl lui Thai îl acoperise pentru el.

Dar Thai trebuia să recunoască că și el fusese egoist. Ajunsese chiar să-i propună tatălui său ca, odată ce Sorn termina de rezolvat lucrurile în Sud, să-l trimită în Vietnam. Thai avea nevoie de un lider de încredere care să supravegheze producția și vânzările acolo. Dar Sorn refuzase oferta de mai multe ori, dând mereu același motiv: nu putea să o lase singură pe Mae Wandee.

Într-o zi, s-a întors brusc și a spus că vrea să revină să lucreze la companie, dar de data asta în Thailanda, nu în Vietnam. În acel moment, atât el, cât și Champ, au fost fericiți și nedumeriți în același timp, pentru că nu și-au imaginat niciodată că cineva ca Sorn ar renunța la afacerea familiei pentru a lucra cu ei – primind un salariu lunar în loc să câștige zeci de mii de baht pe zi din plantația sa de cauciuc. Coincidența a făcut ca Jun și Win să înceapă tocmai atunci stagiul de practică în companie, iar cei cinci s-au reunit din nou, exact ca în vremurile de demult.

  💚💚💚

Jun stătea în tăcere, iar Thai nu-l grăbea să răspundă. Era dispus să-i ofere timp să reflecteze, fără să-l preseze. Pentru că ținea la el, îl trata astfel. Jun părea să se bazeze pe el ca pe un sprijin, mai ales că Poysian și Ko Nueng erau plecați din oraș și nu prea se implicau în viața lui Jun aici. Acum că Jun locuia cu el, trebuia să aibă grijă de el, așa cum îi promisese tatălui lui Jun.

- Hia, te rog, nu fi supărat pe mine, spuse Jun în cele din urmă, după ce lăsă liniștea să umple camera lui Win timp de zece minute întregi.

- De ce crezi că Hia ar fi supărat? Întrebă Thai cu un zâmbet cald, privind spre tânărul care acum semăna cu un copil de șase ani pe cale să mărturisească o boacănă.

- Pentru că Hia e fratele mai mare cel mai apropiat pe care îl am.

Răspunsul lui Jun îl făcu pe Thai să zâmbească și mai larg. În ochii lui, Jun era tot același copil mic care plângea cu mucii șiroind după ce era certat de tatăl său – același copil pe care îl mângâiase de nenumărate ori în brațele sale.

- Atunci Hia nu va fi supărat.

- De ce nu?

- Pentru că Jun e ca un frățior pentru Hia.

Răspunsul lui Thai îl liniști. Jun își ridică privirea și întâlni ochii bărbatului rezemat de biroul cu computerul, care îl privea deja. Thai îi zâmbi din nou, iar Jun luă asta ca pe un semn că putea, în sfârșit, să spună ce avea pe suflet.

- Îmi place de Phi Sorn, mărturisi Jun, obrajii începând să-i prindă o ușoară nuanță de roz. Îi luase zece minute să adune curajul să spună acele cuvinte, dar odată pornit, trecu direct la subiect. Îl privi pe Thai, așteptându-i reacția, dar Thai doar dădu din cap, semn că îl asculta în continuare.

- Dar lui Phi Sorn nu-i place de mine.

Jun chicoti amar, apoi continuă:

- Dar motivul pentru care ne-am certat a fost că, din cauza comportamentului lui, am crezut că e gelos. Mi se părea că e posesiv cu mine, că are mereu aceeași atitudine față de oricine se apropia prea mult de mine. Nu înțelegeam de ce o făcea. De fiecare dată spunea doar că Hia Thai i-l încredințase pe Jun. Dar, în adâncul sufletului, îmi doream ca el să țină cu adevărat la mine – nu doar pentru că îndeplinea o rugăminte a ta. Îmi doream să fie gelos pentru că mă place, chiar și puțin. Dar n-a fost așa. Și de asta nu înțeleg ce vrea, de fapt, Phi Sorn.

🔹️ E doar un laș prea speriat ca să recunoască că îi place cineva despre care jurase că nu-l va plăcea niciodată. Își înghite propriile cuvinte și se teme să-și piardă demnitatea, pentru că a fost prea categoric în trecut, gândi Thai, fără ezitare.

Cineva ca Sorn – încăpățânat până în măduva oaselor, înecat în prejudecăți despre cei mai tineri – nu ar accepta așa ceva cu ușurință.

   💚💚💚

Pe când Jun era încă în liceu, iar ei studiau în Canada, Champ i-a arătat lui Thai pozele de pe Facebook ale lui Jun. Într-una dintre ele, un băiat cu fața rotundă și aparat dentar zâmbea larg, cu cămașa acoperită de abțibilduri în formă de inimioare de la fete, mari și mici. Sorn abia a aruncat o privire spre poză înainte să mormăie disprețuitor:

- Și-a cumpărat singur abțibildurile alea și și le-a lipit pe cămașă? Nu are cum să-i placă atâtor oameni. E enervant de-a dreptul. Doar când îi văd fața, îmi vine să-i dau una. Niciodată nu mi-a plăcut, nici măcar o secundă.

- Dacă ai lăsa prejudecățile deoparte și l-ai privi cu adevărat, ai vedea că Jun e doar un puști normal, Sorn, îi răspunse Champ, continuând să deruleze pozele lui Jun de Valentine’s Day.

- E chiar destul de popular. Până și Win a zis că Jun are mulți admiratori. Dar are deja o iubită și îi e complet fidel.

- A, da. A zis că vrea o pereche de adidași. Mi-a cerut chiar mie să i-i cumpăr. Cam drăguț, zise Thai râzând. De fapt, putea să-i cumpere fără să-i ceară, dar Jun insistase să strângă bani singur – avea să fie mai satisfăcător când îi va purta în cele din urmă.

- Ce model? Întrebă Sorn, care cânta absent la chitară, tolănit pe un bean bag. Thai scoase telefonul și îi arătă mesajul pe care Jun i-l trimisese. Includea o poză cu pantofii, marca, modelul și mărimea exactă. Jun lăsase chiar și un bilețel: era perechea visurilor lui. Dacă Hia Thai i-o cumpăra, era dispus să renunțe la gustări ca să-l plătească în rate.

Dar cine ar fi crezut că tocmai Sorn avea să i-i aducă lui Jun? Thai uitase complet de ei până când era prea târziu să-i mai cumpere. Dar Sorn menționase, aparent întâmplător, că deja îi cumpărase – zicea că îi plăceau și voia o pereche pentru el.

Doar că... nu-i veneau. Designul era mai voluminos în exterior, dar mai strâmt în interior. Din întâmplare, erau exact mărimea lui Jun. Sorn vorbise deja cu el despre pantofi, așa că, în cele din urmă, i-i dădu pur și simplu.

Thai chiar îl tachinase atunci, întrebându-l dacă îi cumpărase intenționat pentru Jun, deși aveau mărimi foarte diferite. Dar Sorn nu răspunsese – doar zicea că observase ce mărime voia Jun și că, dacă nu i-ar fi venit, i i-ar fi dat lui.

Thai nu înțelegea complet acțiunile prietenului său încăpățânat, dar nu-l presase. Presupusese doar că Sorn încerca să pară nepăsător – voia să cumpere ceva pentru Jun, dar nu recunoștea, mai ales că Thai uitase să-i ia el.

Ca să nu-l facă pe Jun să se simtă prost, Thai îi spusese simplu că Sorn îi alesese special pentru el. Nu voia ca Jun să creadă că primește pantofii de milă – altfel, s-ar fi iscat o altă ceartă.

După asta, antipatia lui Sorn față de cei mai tineri a rămas – era ceva adânc înrădăcinat în el. Dar față de Jun? Asta sigur se mai îmblânzise. Doar că era atât de bun la ascuns sentimentele, încât nici Thai, nici Champ nu-și dăduseră seama.

💚💚💚

- Și acum, Jun? Ce ai de gând să faci? O să mergi mai departe?

Thai evită intenționat să-l întrebe despre partea fizică a relației – nu era nevoie. Doar din tristețea din ochii lui Jun, era clar că încă ținea la acel nemernic de prieten. Iar după cum se purta, Thai bănuia că lucrurile ajunseseră destul de intense între ei, în spatele ușilor închise.

- Cred că trebuie. Probabil o să mă mut cu tine, pentru că altfel ar trebui să-l văd pe Phi Sorn în fiecare zi, acasă și la serviciu... și n-aș putea să merg mai departe așa.

- Ești sigur? Întrebă Thai încă o dată, zâmbindu-i cald.

- Hia, nu mai zâmbi așa la mine, e jenant. Mă doare deja, dar acum e și umilitor. Cum dracu’ am ajuns să-mi placă cineva ca Phi Sorn? La naiba! Murmură tânărul, enervat. Thai chicoti ușor, amuzat de reacția lui.

Nu văzuse niciodată ce fel de om era Sorn când era singur cu Jun, dar cu siguranță era ceva acolo – ceva ce nici el, nici Champ nu observaseră. Altfel, nu exista nicio explicație pentru faptul că Sorn îl cucerise, fără să-și dea seama.

Dar dacă Sorn voia vreodată să se întoarcă la Jun, nu va fi ușor. El singur făcuse totul atât de complicat. Dacă ar fi fost sincer de la început, Thai ar fi aflat doar după ce ar fi fost deja împreună – nu în situația asta ridicolă, în care unul încerca să se retragă, iar celălalt era prea încăpățânat să-și recunoască sentimentele.

- Ce zici de asta? Hia are un apartament, tocmai s-a eliberat o garsonieră la sfârșitul lunii trecute. De ce nu te muți acolo? Pentru că, crede-mă, Sorn o să vină să te caute aici.

- Ah... sună bine.

- Cât despre stagiul tău, poți să te muți la fabrică și să lucrezi cu Win. O să vorbesc cu Khun Tune și rezolv. Ai aproape două luni de practică deja, nu? N-ar strica să vezi și o altă parte a afacerii – s-ar putea să înveți ceva folositor.

Așa că, planul final dintre el și Hia Thai a fost acesta: să se mute în apartamentul lui Thai și să continue stagiul de practică la fabrică. Thai sugerase chiar ca și Win să se mute acolo cu el, ca să meargă împreună la serviciu, fără să mai stea înghesuiți în autobuz dimineața.

Chiar dacă această soluție îl făcea pe Jun să se simtă puțin neliniștit, știa că îl va ajuta să treacă peste. Pentru că, dacă trebuia să-l vadă pe Phi Sorn în fiecare zi... nu ar fi reușit niciodată.