Capitolul 24: Verificatori de loialitate🔞

 La conacul Dion Blaze...

- Oh... Tată, cum să se întâmple asta? Un băiat cu un chip de o frumusețe izbitoare, asemănător unui zeu sau unei ființe celeste, îmbrățișa trupul fără viață al tatălui său, care zăcea într-un sicriu elaborat din lemn. Refuza să-l lase să plece, creând o atmosferă sufocantă pentru îngrijitorul și menajera care aveau mare grijă de el. Cadavrul profesorului Phillip, încă frumos și asemănător unei frumuseți adormite, îl făcea pe băiat să devină și mai rebel. Nu permitea nimănui, nici măcar un pic, să se apropie de el și de tatăl său, până când tânărul mafiot a intrat în cameră.

- Faye, trebuie să plecăm acum. Dion a pus mâinile pe umerii firavi ai băiatului, iar acesta l-a dat la o parte.

- Nu! Tu ai cauzat moartea tatălui meu, a strigat el înainte de a-și izbi fața de pieptul rece al tatălui său. - Nu mai am pe nimeni. Huh, voi fi orfan, voi trăi într-un orfelinat, huh.

- Faye, nu te voi lăsa niciodată să te duci acolo, cu siguranță. Dion a vorbit încet.

- Este adevărat, domnule? Întrebă băiatul, cu fața pătată de lacrimi.

- Da, voi avea eu grijă de tine. Dion îi mângâie ușor capul lui Faye, dar băiatul se retrase și se întoarse. Dion rămase tăcut și se întoarse în birou, luând o țigară să fumeze, pierdut în gândurile sale.

Cadavrul doctorului Phillip a fost găsit în grădina din spatele vilei. În apropiere se aflau cadavrele a trei gărzi de corp care îl protejau, toate cu răni de cuțit în ceafă. Precizia atacurilor indica faptul că agresorul era priceput și cunoștea bine anatomia umană, fie era un asasin antrenat, fie cineva cu experiență în folosirea cuțitelor. Dion le-a ordonat subordonaților săi să continue investigația fără încetare. Au trecut ore, dar nu au apărut indicii semnificative. Dintr-o dată, un paznic a intrat în birou cu o cutie albă.

- Domnule, camera CCTV din față nu funcționează. Când cineva a mers să verifice, a găsit această cutie. Au spus că era pentru dumneavoastră. Să...?

- Nu e nevoie. O deschid eu, a răspuns Dion. Dion deschise cu grijă cutia și, înăuntru, găsi un inel cu blazonul familiei profesorului Phillip, împreună cu un bilet pe care scria: - O viață pentru o viață.

Bang! Dion trânti furios masa, făcând lemnul să se crape. Ochii îi erau plini de o forță furioasă și intensă, iar sângele care îi curgea din mână îl făcea să arate ca un demon din iad. Era înspăimântător, făcându-l pe bărbatul din cameră să tremure.

- P'... Milo îl apucă pe soțul său de umăr și îl privi cu ochii lui aurii, plini de îngrijorare. În mod normal, Milo i se adresa lui Dion cu - domnule, la fel ca ceilalți subordonați, dar de data aceasta voia mai mult decât orice să fie alături de el ca soție.

- Khon Loy... s-a întors, nu-i așa? Tânărul mafiot spuse cu voce rece, în timp ce își băgă mâna însângerată în tricoul persoanei de lângă el și îi mângâie brutal abdomenul musculos, până când Milo scoase un geamăt ușor.

- Da, domnule... Unul dintre subordonați răspunse repede, plecând imediat capul de frică. În acel moment, Dion împinse corpul soției sale pe masă și, cu rapiditate, încercă să-și dea jos blugii de pe șolduri.

- În 20 de minute, să vină să mă întâlnească în dormitorul principal. spuse Dion înainte de a-i da un sărut ușor pe buze, jucându-se cu vârful limbii. Savură cu poftă gustul dulce al mierii...

- Ah...! Milo scoase un strigăt ușor, mușchii lui încordându-se și contractându-se ca și cum ar fi fost o bandă elastică flexibilă trasă de cineva de sus. Subordonații din cameră aruncară priviri ascunse către stăpânul lor, care privea neliniștit, cu ochii plini de iubire brută, fixați asupra ochilor captivanți ai soției sale, asemănători cu cei ai unui lup Alfa. Dar, când întâlni privirea ucigătoare a lui Dion, se speriară, intrară în panică și fugiră repede din cameră, cuprinși de frică.

Loy era închis într-o cameră pătrată de 10 metri pătrați, evadarea lui fiind împiedicată de prezența camerelor de supraveghere. Loy simți că neliniștea lui se intensifică după moartea doctorului Phillip. Tânărul mergea înainte și înapoi ca și cum ar fi mers pe o sârmă, iar apoi ușa camerei se deschise.

- Stăpânul te-a chemat. Poți ieși acum. Când vocea a tăcut, Loy a urmat exemplul bărbatului și a ieșit fără ezitare. Mintea lui era goală, neștiind cum să-i explice stăpânului său ce se întâmplase. În acel moment, și-a dat seama că, dacă urma să fie pedepsit sau ucis, asta depindea exclusiv de soartă.

Loy a fost condus într-un dormitor mare, unde l-a întâlnit pe stăpânul său, care purta doar o pereche de pantaloni lungi și largi. Corpul său gol dezvăluia diverse tatuaje: un trandafir alb pe umărul stâng, un dragon roșu pe brațul drept și un phoenix negru cu aripile întinse pe spate, care se întindea până la antebrațe. Totuși, aceste tatuaje nu erau la fel de impresionante ca cicatricile care îi acopereau corpul, dovadă a greutăților pe care le îndurase. Ele indicau că drumul său spre a deveni șef al mafiei nu fusese ușor, ci brutal și dureros.

Dion stătea la capătul patului king-size, cu fața epuizată și inexpresivă. Tânărul mafiot luă o țigară, o aprinse, apoi își turnă un pahar de whisky dintr-o carafă de cristal și se apropie direct de micuțul Omega.

- Vrei să bei ceva? Loy oftă, dar luă totuși paharul care i se oferea, luând o înghițitură mică pentru a nu-l supăra pe șeful său.

- Domnule.

- Nu e nevoie să explici, înțeleg parțial. Gura lui Loy se strânse, simțind picăturile de sudoare care i se formau pe frunte.

- Ai fost cu Santino, nu-i așa? Această întrebare îi făcu inima lui Omeiga să sară o bătaie, provocându-i o durere ascuțită care îi coborî până în vârful degetelor de la picioare.

- Da, domnule, încuviință Omega. La docuri, erau cartușe comandate special pentru banda lui Bertolucci. Liderul, domnul Hope, crede că au fost atacați de ei, așa că m-am dus să investighez. În realitate, Omega avea un scop mai important decât simpla investigație, dar pentru că nu reușise, îi era prea rușine să-i spună. Era peste puterile lui să vorbească despre asta.

- Înainte să...- Omega începu să explice mai detaliat situația, dar Dion ridică mâna, făcându-i semn să se oprească. Tânărul închise repede gura și își acoperi fața cu mâna, reținându-și cuvintele.

- Ți-am spus deja că înțeleg. Mă întreb totuși, de ce oamenii lui Santino nu au găsit nicio informație despre tine

- Cred că am avut noroc tot acest timp. Se pare că știați de la început că stau la Don Bertolucci.

- Consider că ți-am dat o misiune secretă. Numai ție. Omega zâmbi subtil.

- Vă mulțumesc, domnule, că ați crezut în mine, chiar dacă misiunea nu a reușit așa cum era prevăzut. Dar acum m-am întors și sunt gata să vă servesc pe termen nelimitat. Fie că este vorba de curățarea camerelor, spălarea mașinilor sau paza pentru multe luni de zile, sunt gata, domnule! Loy nu fusese niciodată entuziasmat de ideea de a fi doar un mic gangster pentru o bandă de această mărime, dar acum, demonstrația bruscă de putere a lui Dion îl lăsase împietrit.

- Vrei să lucrezi pentru mine pe termen nelimitat, Loy?

- Păi... da, domnule, În mod normal, Loy ar fi acceptat cu încredere o astfel de propunere, dar de data aceasta ezită și nu se simțea bine.

- Te place, nu-i așa?

- Domnule…

- Santino te place, nu-i așa, Loy?

- Eu... nu știu.

- Du-te înapoi.

- Um... să merg unde, domnule?

- Îți ordon să te întorci la Santino.

- ...

- Și apoi, vreau să-l omori. Dion aruncă un cuțit mic în fața tânărului.

De ce... Nu pot să fac asta. Lacrimile lui Omega începură să-i curgă, incapabil să înghită sau să vorbească. Voia să spună ceva, dar gura îi rămase grea și închisă. După un moment, cinci bărbați intrară în dormitor, se aliniară și își strânseră mâinile ca și cum așteptau ordine. Omega se uită la șeful său cu confuzie, în timp ce Dion coborî capul pentru a săruta buzele roșii ale lui Milo. Apoi se întoarse spre Omega și îi spuse:

- Santino iubește pe cineva din tot sufletul, și acela nu ești tu. Du-te înapoi și fă-l să se îndrăgostească până când va fi complet neajutorat, apoi ocupă-te de el. Dacă este posibil, scoate-i inima și adu-mi-o.

- Domnule... eu...- vocea îi tremura, scăpând din frumoasele buze roșii, în timp ce cei cinci bărbați puternici se apropiau. Omega nu a avut timp să se pregătească, iar unul dintre ei l-a pălmuit cu putere peste obraz înainte să vorbească.

- Oh! Loy a căzut la pământ, ridicând mâna pentru a-și calma durerea arzătoare de pe obraz.

- Să te întorci fără o zgârietură ar fi îndoielnic.

- ...

- O să-i pun pe acești cinci bărbați să te bată și să te violeze în grup. După aceea, va veni o dubă care te va duce lângă conacul lui Santino. Poți să te întorci la el într-o situație haotică. Santino te va iubi și te va compătimi și mai mult.

- Domnule... domnule... Dion Blaze își pierduse rațiunea. Loy tremura de frică, apoi a fost lovit cu piciorul în coaste...