Capitolul 24 - VOLUMUL 2

 

- Phi Sorn... îmi place de tine.

- Mm. Mulțumesc că mă placi.

Jun își dăduse seama, în sfârșit, de propriile sentimente. Așa că i-a mărturisit. Dar în locul răspunsului pe care și-l dorea, tot ce a primit a fost un simplu „mulțumesc”.

Doar el simțea asta.

Relația lor fusese greșită încă de la început, iar inima lui Jun plătise prețul. Dacă nu s-ar fi convins singur, în mod naiv, că Phi Sorn poate că simțea la fel, nu s-ar fi făcut de râs în halul ăsta, pregătindu-și singur o inimă frântă.

Cine naiba răspunde cu „mulțumesc” la o declarație de dragoste? Doar cineva care nu simte același lucru.

    💚💚💚💚💚💚💚

Au ajuns acasă puțin după ora 22:00, aproape de 23:00. De îndată ce au intrat, Jun s-a dus direct sus, în camera lui, în timp ce Sorn a rămas jos ca să pună la loc darurile primite de la Mae Thao. Erau atât de multe încât a trebuit să reorganizeze congelatorul ca să încapă toate. A verificat și casa, să se asigure că totul era în regulă cât lipsiseră, atât în interior, cât și în exterior, apoi s-a dus și el sus.

Camera lui Jun era complet tăcută, cu ușa bine închisă. Sorn își imagina că, probabil, era extenuat, așa că n-a vrut să-l deranjeze. S-a dus în camera lui să facă un duș și să se învioreze.

Jun își trânti geanta pe canapea, aceeași canapea pe care, odinioară, el și Phi Sorn făcuseră sex. Lângă, a pus și pungile cu suveniruri pentru câțiva cunoscuți. Apoi, fără să mai stea pe gânduri, s-a prăbușit pe pat, cu membrele împrăștiate, stors de energie. Stătea acolo, uitându-se în tavan, lăsându-și gândurile să plutească, urmând greutatea apăsătoare din minte.

În clipa de față, nu mai avea energie să se gândească la nimic. Singurul gând care-l mai bântuia era că nu ar fi trebuit niciodată să-i placă de cineva ca Phi Sorn. Ar fi fost mult mai ușor să nu-l placă. Dar acum, că inima i se scufundase prea adânc într-o relație care nici măcar n-ar fi trebuit să existe, el era singurul care ducea greutatea.

Phi Sorn nu era zguduit ușor din cauza lui. Gelozia lui, cel mai probabil, nu era altceva decât refuzul de a-l vedea pe Jun implicându-se cu altcineva când era vorba de lucruri fizice. Dar Jun... Jun simțise prea mult. Ignorase realitatea, ignorase faptul că cei doi nu aveau cum să funcționeze cu adevărat.

WinNgai: Mă bucur că tu și Hia Sorn, în sfârșit, vă înțelegeți. Acum, când vom ieși împreună, nu va mai trebui să ne amenințăm unul pe altul.

Mesajul de la Win a venit după ce conversația lor anterioară rămăsese neterminată. Jun a luat telefonul, l-a citit și a oftat. Mai devreme, Win îl întrebase dacă va ajunge la timp la serviciu, iar Jun îi răspunsese cât de normal putuse, încercând să păstreze lucrurile în ritmul obișnuit, ca cel mai bun prieten al lui să nu-și dea seama cât de mult se schimbase. Cu greu mai era cunoscut ca fiind același Jun care nu-l putea suporta pe Phi Sorn.

Dacă ar fi să vorbească despre cât de apropiați deveniseră... ei bine, apropierea era ok. Dar, sincer, nu ar fi trebuit să ajungă niciodată atât de apropiați în felul ăsta.

     💚💚💚

- Ai Jun! Hai mai repede jos, altfel o să rămânem blocați în trafic! Strigă Sorn, chemând persoana cu care locuia. Își terminase deja cafeaua, dar micuțul ăla încă nu coborâse. Pâinea prăjită pe care i-o pregătise se răcise și își pierduse orice gust. În cele din urmă, Sorn se hotărî să urce ca să-l verifice, dacă mai pierdeau timp, aveau să întârzie serios la muncă.

Cioc Cioc Cioc.

- Jun, încă nu ești gata? Ce se întâmplă? întrebă Sorn, bătând în ușă, îngrijorat de cât de neobișnuit de mult dura. Dar nu primi niciun răspuns. Încercă clanța și descoperi că ușa nu era încuiată.

- Jun! Ai Jun! Ești în baie?

Se uită prin cameră, căutându-l, gândindu-se că poate i se făcuse rău. Jun fusese cam abătut cu o zi înainte, iar Sorn se îngrijorase. Dar când a verificat baia, nici urmă de el acolo.

Fără să piardă timp, Sorn îl sună imediat pe neobrăzatul lui.

 Când ieșise din casă?

Cum de nu-și dăduse seama? Coborî în grabă să verifice ușa de la intrare, doar ca să descopere că nu fusese încuiată, nici măcar lacătul mare de la poartă. Asta însemna că Jun plecase înainte ca Sorn să deschidă ușa ca să-l vadă.

Dar, oricât de mult îl suna, Jun nu răspundea. Cu inima strânsă, Sorn își luă lucrurile în grabă și ieși val-vârtej cu mașina, mintea fiindu-i complet ocupată de gândul la cel mai tânăr. Ce se întâmpla? De ce nu merseseră împreună la muncă, ca de obicei?

📱- Alo? Ai Champ, unde ești? Cum Jun nu răspundea, îl sună pe prietenul lor apropiat, care ajungea mereu cel mai devreme la birou.

📱[Abia am ajuns la birou. De ce?]

📱- E și scumpul tău Nong acolo?

📱[Stai un pic.] Champ tăcu pentru câteva momente. Sorn auzea zgomote de fundal, apoi răspunsul veni:

📱[Da, e aici. Se furișează prin birou ca să mai flirteze. Dar... de ce n-ați venit împreună?]

Când auzi asta, Sorn încleștă maxilarul atât de tare, încât se auzi un pârâit clar. Totul fusese normal mai devreme, dar din momentul în care ajunseseră acasă, atitudinea lui Jun se schimbase. La început, crezuse că poate se simțea rău, dar după comportamentul de azi... nu părea să fie asta. Ce-l apucase, brusc? Așa, din senin, se supărase și hotărâse să meargă singur la muncă, când în fiecare altă zi, mergeau mereu împreună.

- Da, asta este tot, Sorn întrerupse brusc conversația și închise apelul, lăsându-l pe Champ complet nedumerit.

- Ce naiba e cu el? bombăni Champ, scărpinându-se în cap cu confuzie, înainte să meargă să se așeze lângă Jun, care încă dormea.

- Jun, trezește-te, încercă să-l zgâlțâie ușor. Jun se foi somnoros, iar când își dădu seama cine era în fața lui, se ridică în capul oaselor.

- Hia Champ... bună dimineața, mormăi tânărul, trecându-și mâna prin părul ciufulit, în încercarea de a-l aranja. Băgă un căscat lung, semn că încă nu era complet treaz.

- Ai ajuns târziu aseară? De ce dormi aici?

- Pe la 11 seara, cred, răspunse Jun pe scurt. De fapt, nu ora târzie era motivul pentru care dormea acolo, ci faptul că fusese prea absorbit de gânduri legate de Phi Sorn, ceea ce îl făcuse incapabil să adoarmă. Cuvintele pe care Sorn i le spusese lui Thanu îi răsunau în minte, în buclă, ca un videoclip blocat pe repeat. Oricât încercase, nu reușise să le alunge, așa că aproape că nu dormise deloc.

Se trezise la patru dimineața ca să facă duș și să se îmbrace, știind prea bine că Phi Sorn era o persoană matinală. Trebuia să se trezească înaintea lui, nu voia ca stăpânul casei să-și dea seama că se furișa. Odată gata, ieșise din casă pe la 5:30 dimineața, având grijă să închidă ușa într-un mod care să nu dea de bănuit. Împinsese poarta cât mai încet, să nu trezească pe nimeni. Apoi ieșise pe jos din cartier, până la drumul principal. Nu erau decât câteva sute de metri, dar îl obosiseră complet.

Se oprise să-și ia lapte de soia și niște carne de porc la grătar cu orez lipicios, de 30 baht, suficient cât să-și potolească foamea. Nu-l interesa dacă Phi Sorn se trezea și se enerva că nu-l găsea acolo. De fapt, gândindu-se mai bine, probabil că nici nu s-ar fi enervat, pentru că bărbatul acela nu se gândise niciodată cu adevărat la el.

- Și de ce n-ai venit cu Ai Sorn? Am auzit că ai fost chiar la el acasă. A fost un soi de excursie pentru întărirea prieteniei, hmm? remarca ironică nu-l surprinse deloc. Atât Thai, cât și Champ fuseseră bucuroși că cei doi începuseră, în sfârșit, să se înțeleagă și nu se mai certau ca înainte.

Jun forță un zâmbet. Dacă ar fi fost vorba doar de excursie, da, fusese plăcut. Phi Nuu îl dusese peste tot și era convins că, dacă ar avea o săptămână liberă să meargă în sud, Phi Nuu l-ar târî prin tot județul.

Dar totul se prăbușise în ultima noapte.

Gândul i se întoarse acolo, iar Jun suspină discret.

- A fost distractiv răspunse.

- Phi Nuu, fratele mai mic al lui Phi Sorn. Îl cunoști, Hia Champ?

- Desigur că-l cunosc. Nuu ăla... construit ca un bivol. Și-a ras barba, până la urmă?

- Și-a ras-o, răspunse Jun cu un zâmbet.

- Acum arată ca un om normal. Nu se putu abține să nu râdă la gândul că, dacă Phi Nuu auzea asta, probabil i-ar fi dat una de s-ar fi învârtit cu tot cu cap.

- Ce șușotiți voi doi acolo? interveni Thai, punându-și cana cu cafea fierbinte pe masă.

- Jun... unde e suvenirul meu? Ai fost la Ai Sorn acasă, pun pariu că te-ai întors cu o grămadă de tom sam liam, nu-i așa? îl tachină zâmbind șiret.

- N-am adus nimic cu mine. Hia, de ce nu-l suni pe Phi Sorn? Poate a păstrat ceva pentru tine, replică Jun zâmbind, apoi schimbă subiectul.

- A, ați văzut pozele pe care le-am postat pe IG?

- Da, le-am văzut. Arată genial. Le-a făcut Ai Nuu, nu? întrebă Champ, interesat. Căuta locuri de vizitat și pozele lui Jun erau superbe. Era sigur că Sorn nu era cel din spatele camerei.

- E vorba de resortul unui prieten, Phi Un, prieten cu Phi Nuu. E absolut superb, pe bune. Ar trebui să mergem împreună, ca pe vremuri, de Anul Nou Chinezesc. Hia Thai, putem să-i luăm și pe Ah Ma și Ah Rong! M-am interesat, e foarte confortabil, perfect pentru bătrâni și excursii de familie, îl lăudă Jun de parcă lua comision.

Thai râse și dădu din cap.

- Bine, bine. O să vorbesc cu tata. De fapt, firma noastră are planificată o ieșire. Poate le sugerez și lor locul ăsta. Jun, ai mai multe poze? Trimite-mi-le pe Line, sau, mai bine, trimite-mi site-ul resortului.

Cel care fusese stresat și măcinat toată noaptea era acum un povestitor entuziast, lăudând toate locurile în care Thanu îl dusese. Se mândrea chiar și cu faptul că gustase dintr-o băutură tare de casă, care-i luase gâtul foc.

James nu putu decât să dea din cap, zâmbind în sinea lui la cât de priceput era Jun în ale povestitului. Și, totuși, toți îl ascultau cu interes, răsfoind pozele pe care le arăta cu atâta entuziasm. Insistase chiar și ca toți să-i dea like la postări.

    💚💚💚

Sorn ajunse la firmă la fix, evitând la limită să întârzie. Inițial, voia să-l tragă pe Jun deoparte pentru o discuție chiar de la intrare. Însă Khun Tune chemase întreaga echipă la o ședință, așa că nu avu de ales decât să-l lase pe micul enervant în pace, pentru moment. Când reuși, în sfârșit, să iasă din sală, era deja 11:30.

- De ce ai plecat așa devreme azi dimineață? De ce n-ai ieșit cu mine? întrebă Sorn, prefăcându-se că inspectează ce lucra Jun. Biroul era plin de lume și nu era momentul potrivit pentru un sărut lung care să-i umfle buzele obraznicului.

Când sosise la birou, găsise o mulțime adunată în jurul lui Jun, ascultându-i poveștile despre excursia la casa lui Sorn. Voia să intervină și să discute cu el, dar Jun era prea prins în entuziasmul lui ca să-i acorde atenție. Înainte să intre în sala de ședință, încercase să se învârtă pe lângă ei, dar Jun îl ignorase complet, semn clar că atitudinea obraznică îi revenise în forță.

- Aveam niște treburi, răspunse Jun vag, singurul pretext care-i veni în minte. Se gândea că, dacă era nevoie, putea inventa detalii mai târziu, dacă era nevoie

- Ce treburi? De ce nu mi-ai spus, să plecăm împreună?

- N-am vrut să te deranjez.

- Să mă deranjezi, pe naiba. Sau cumva aveai întâlnire cu Ai Jom? accentul sudic i se înăspri cu o notă de suspiciune, în timp ce Sorn îl fixă cu privirea.

Jun oftă ușor înainte de a răspunde:

- Nu. Dar chiar dacă aveam, nu te privește.

- Cum adică „nu mă privește ? Eu sunt... Sorn se opri brusc.

Jun îi susținu privirea pentru o secundă, apoi se uită repede în altă parte, concentrându-se din nou pe ecranul laptopului.

- Ai Thai mi-a spus să am grijă de tine. Dacă pleci undeva, ar trebui măcar să mă anunți.

Jun nu mai zise nimic. Singurul gând care-i trecea prin cap era cât de tare își dorea să vină mai repede ziua de vineri. Voia să bea până nu mai știa de el, să se prăbușească în camera lui Phiang și să pună, în sfârșit, puțină distanță între el și Phi Sorn. Avea nevoie să se retragă, înainte ca sentimentele să-i scape complet de sub control.

- Atunci hai să mâncăm. Mi-e foame, schimbă brusc subiectul Sorn, când văzu că Jun rămâne tăcut. Una dintre mâinile lui mari se sprijini de spătarul scaunului lui Jun, iar cealaltă de birou, înclinându-se spre el. Parfumul lui cunoscut, același pe care îl purta mereu, umplu spațiul dintre ei.

- Nu e încă pauză. Poți merge înainte, răspunse Jun.

- Nu trebuie să iei prânzul odată cu ceilalți. Mănâncă acum, și nu va mai trebui să iei pauză la prânz.

- Dar nu mi-e foame, insistă Jun, rămânând la birou, deși autocontrolul începea să-l părăsească cu fiecare clipă care trecea. Cu cât Phi Sorn se apropia mai mult, cu atât îi era mai greu să-și păstreze hotărârea. Voia distanță, dar Phi Sorn continua să se apropie.

Altădată fuseseră și mai aproape decât acum, și totuși inima nu-i bătea atât de nebunește. Dar acum, că-și înțelesese sentimentele, inima nu mai voia să tacă, bubuind în piept de parcă voia să-i sară afară.

- Atunci ce vrei să mănânci? Îți cumpăr eu și mâncăm împreună.

- Nu mi-e...

- Dacă mai spui o dată că nu ți-e foame, nu mă mai abțin și te sărut. Hai, încearcă-mă, șopti Sorn, apropiindu-se și mai mult, cu un deget ridicat spre micuțul enervant, ca un avertisment clar că nu glumește. Era iritat de dimineață, iar Jun îl zăpăcise și mai tare.

- Nu-ți e teamă că vor începe să spună că-ți place de mine? Hmm... Nu uita, tu ești cel care a zis că nu mă place.

- Jun...

Sorn rămase fără cuvinte. Nu doar cuvintele lui Jun îl loviseră, ci și privirea aceea. Ochii lui nu mai aveau jocul acela ironic, ci o durere tăcută, ca și cum ar fi spus mult mai mult decât cuvintele rostite.

- Ai Sorn! Se auzi vocea lui Thai din capătul biroului, făcându-i pe toți să-și întoarcă privirea. Cei doi erau mult prea aproape, incomod de aproape. Obrajii albi ai lui Jun erau roșii, deși era greu de spus dacă de furie sau de jenă.

Sorn se trase repede înapoi și plecă, iar Jun se întoarse la lucru ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Dar Thai nu se lăsă păcălit. Se întâmpla ceva între cei doi, ceva ce nu reușea încă să descifreze. De când Jun fusese lovit cu mingea de takraw, lucrurile deveniseră altfel.

Și, aseară, Thai observase ceva și mai suspect, prietenul lui cel mai bun postase o poză cu Jun. Oare Jun își dădea seama ce însemna asta?

Pentru Sorn, era o mișcare serioasă.

Ascundeau ceva de el? Sau Sorn încerca să-l atragă pe Jun, să-l prindă în mreje? Thai nu știa încă, dar un lucru era sigur: avea să afle.

Deși Sorn părea calm și reținut ca întotdeauna, Thai observase cum privirea prietenului lui se îndrepta tot mai des spre Jun. Era subtil, dar destul de frecvent cât să-i dea de gândit.

Tot mai des îl surprindea pe Sorn făcându-și griji pentru Jun, atât de mult încât Thai simțea că responsabilitatea pe care i-o încredințase Ko Neung se transferase, fără voie, asupra lui Sorn.

Și gândul ăsta îl neliniștea.

Se temea de ceea ce încerca să alunge din minte. Se temea că apropierea asta dintre Sorn și Jun îl va atrage pe Jun într-o direcție periculoasă.

Sorn nu era un om rău, dar Thai nu voia ca Jun să-i calce pe urme. Poate că Sorn era sincer, dar tăcerea lui, felul impasibil în care reacționa, era imprevizibil. Și asta îl făcea pe Thai să se simtă neliniștit.

Prima oară când îl cunoscuse pe Jun, băiețelul plângea tare, cu pielea albă înroșită ca un ou proaspăt decojit. Tatăl lui îl certase și îl pălmuise pentru că făcuse mizerie cu apa în timp ce spăla paharele în magazin. Thai era cu Win, cumpărând Ovaltine, când Win îl observase pe copilul plin de muci și lacrimi și se dusese să se joace cu el.

La început, Thai nu-i dăduse atenție. Win era mereu bun cu copiii și se juca cu toți. Dar când aflase că mama lui Jun murise, nu putuse să nu simtă milă pentru el. Ko Neung muncea din greu pentru a-și crește cei doi copii, cu puțin timp rămas pentru a le oferi grijă adevărată.

Poysian, sora mai mare a lui Jun, nu fusese genul de fată care să se joace cu păpuși, avea o fire băiețoasă, dar, fiind cu câțiva ani mai mare, nu era suficient de apropiată de fratele ei.

Când Jun devenise prieten cu Win, Thai preluase, în mod firesc, rolul de Phi pentru amândoi.

Când Thai plecase la studii în Malaysia, pierduse legătura cu Jun. Dar acum, că trăiau din nou în același oraș, afecțiunea lui pentru Jun nu se stinsese. Încă voia să fie fratele mai mare care avea grijă de băiețelul acela cu lacrimi și muci. Încă voia să-l protejeze, să nu mai plângă niciodată, să nu mai sufere.

- Ai Sorn, unde mergi? Îl strigă Thai, văzându-l îndreptându-se spre lift.

- Să mănânc ceva. De ce?

- Vin și eu. Mi-e foame.

Sorn nu zise nimic, apăsă butonul pentru etajul dorit și îl lăsă pe Thai să urce cu el.

Merseră să mănânce nu departe de birou, într-un restaurant dintr-un mall nu foarte aglomerat. Comandară câteva feluri de mâncare și așteptară.

Sorn scoase telefonul și îi trimise un mesaj lui Jun pe Line, întrebându-l ce vrea să mănânce. Mai devreme, în timpul conversației, nu primise niciun răspuns. Mesajul fusese citit, dar Jun nu răspunsese. Enervat, Sorn îi trimise un sticker cu un picior. 🦵

Bine. Avea să-i cumpere sushi. Știa că-i plăcea mâncarea japoneză.

- Ai Sorn, pot să te întreb ceva? Îl întrerupse Thai, observând că prietenul lui era foarte concentrat pe telefon.

La un moment dat, Sorn începuse să fie mult prea atent la smartphone, mai atent decât fusese vreodată. În trecut, Sorn abia îl atingea. Acum, părea că-l are lipit de mână.

- Ce? Întrebă Sorn, fără să se uite, ocupat să-l bombardeze pe Jun cu stickere.

Pustiul îi trimisese înapoi un sticker cu o șopârlă, una care arăta ridicol de furioasă, rupând o rămurică cu piciorușele ei subțiri. Era perfect pentru Jun, enervant și amuzant, în același timp.

ArrowShot: Îți cumpăr sushi. Vrei și altceva japonez?

Penguin: Pe bune?

ArrowShot: Sau vrei să mă mănânci și pe mine? Aia sigur te-ar sătura.

Trimise mesajul. Jun îl citise imediat, dar trecu aproape un minut până să răspundă.

Penguin: Nici gând. Mi s-ar face rău.

- La naiba ! Bombăni Sorn în barbă, un zâmbet amuzat strecurându-i-se pe față.

Thai, din fața lui, rămase blocat. Se aplecă ușor, încercând să vadă cu cine vorbea Sorn. Dar, cum Sorn realiză că e urmărit, închise imediat conversația și își băgă telefonul în buzunar.

- Dacă ai ceva de întrebat, întreabă, zise Sorn, văzând că Thai ezită.

Thai, înțelegând că prietenul lui nu voia să-i arate cu cine vorbește, lăsă subiectul baltă.

- Ce te-a făcut să-l duci pe Jun la tine?

- Nimic special. Avea timp liber, așa că l-am invitat.

Thai încuviință ușor. Ko Neung îl sunase mai devreme, menționând că Jun fusese cu Sorn într-o excursie în sud. Totuși, prietenul lui cel mai bun nici măcar nu-l informase că îl luase pe Jun cu el.

- Și? Se pare că vă înțelegeți mai bine acum. Sunteți mai apropiați. Ți-am zis că, dacă îi dai o șansă, o să vezi că Jun e doar un puști normal. Comportamentul lui obraznic face parte din farmecul lui.

- Da, e o pacoste. Din prima zi s-a apucat să bea alcool cu Ai Nuu, mormăi Sorn.

În acel moment, ospătarul aduse mâncarea, o selecție delicioasă de preparate thailandeze. Thai, omul rafinat care era, fu mai mult decât mulțumit.

Nu-l mai menționară pe Jun. Foamea avea prioritate. După masă, Sorn se opri la un restaurant japonez din mall, unul din acelea tip lanț. Comandă la pachet, voia să-i ducă ceva pustiului ăluia mic, cine știe de când nu mai mâncase nimic.

Speră ca starea ciudată în care era Jun să-i treacă. Nu voia să-l vadă distant, evitându-l cu totul.

- De ce naiba cumperi atât de mult? Tratezi tot biroul sau ceva de genul ăsta?

- E pentru Nong-tău. Îi plac chestiile astea. Nu înțeleg de ce, totuși – țara noastră are atâtea mâncăruri bune, și totuși el insistă să mănânce mâncare de altundeva. Ultima remarcă a lui Sorn a fost mai mult o bombăneală adresată lui însuși.

Thai făcu o pauză, observând schimbarea în comportamentul lui Sorn. Încă un semn că Sorn avea grijă de Jun mai bine decât el.

Niciodată nu-i cumpărase lucruri atât de des ca Sorn. Mai întâi fusese acel sticky rice, acum mâncarea japoneză și alte dăți când Jun menționase că Sorn îl tratase.

- Ai grijă tare de Nong Jun, nu?

Acest „Nong”, băiatul acela pe care-l iubise și îl protejase atât de mult, încât își încredințase cei doi cei mai buni prieteni să-l protejeze.

Între Jun și Win, Jun fusese cel lipsit de grija unei mame. Trăia cu lipsa aceea încă din copilărie, spre deosebire de Win, care avusese tot ce-i trebuia. Thai îl întrebase odată pe Win dacă ar fi în regulă ca Jun să devină și Nong-ul lui. Win răspunsese imediat: bineînțeles.

Părinții lor râseseră de idee, dar Thai își făcuse deja planul. Pentru el, Jun era un frate mai mic. De aceea voia să-i ofere aceeași căldură familială.

- N-ai zis tu că mi-l lași mie în grijă? Întoarse Sorn vorba.

- Da, bine. Doar să-ți amintești mereu că Jun e Nong-ul nostru.

Cuvintele lui Thai îl lăsară pe Sorn tăcut. Da... așa ar trebui să-l vadă pe Jun. Doar ca pe un frate mai mic. Nu trebuia să lase gândurile să treacă mai departe, nici măcar puțin. Oricât de bine se simțise când Jun îi spusese că-l place.

Thai îi povestise cândva că Jun, copil fiind, crescuse fără prea multă grijă. Ko Neung muncea fără oprire pentru a-i trimite la școală. Erau zile când Jun și Poysian rămâneau singuri. Dar ea era și ea copil, prea tânără ca să aibă grijă de el cum trebuie. Jun era certat și lovit des, mai ales din cauza firii lui încăpățânate și obraznice. Dar totul se schimbase când se apropiase de Win.

Din acel moment, Jun devenise mai vesel. Începuse să stea peste noapte la casa lui Win, mai ales în vacanțe, ca și cum se mutase la bunica lui. Cu timpul, fiul familiei Tangpanya și fiul lui Ko Neung deveniseră de nedespărțit, ca frații născuți unul după altul.

De aceea Thai le spusese mereu, aveți grijă de Jun, nu vă jucați cu el. De aceea îl iubea ca pe un frate adevărat.

Dar el, Sorn, îl trădase pe la spate. Se prefăcuse că are grijă de Jun, se purtase ca un tutore responsabil, când, în realitate, se jucase cu el pe ascuns tot timpul.

La început fusese doar o joacă. Ceva amuzant. Crezuse că o să se plictisească și gata. Dar cine-ar fi crezut? Cu cât continua, cu atât se afunda mai tare.

Și acum, era el cel prins în capcana pe care crezuse că o întinsese altuia.

Ce era mai rău? Era prea laș ca să recunoască, chiar îi plăcea de puștiul ăla obraznic.

Și acum, îi era frică. Frică de ce s-ar întâmpla dacă Thai ar afla vreodată. Tot ce se întâmpla acum, era din vina lui. Din cauza propriei greșeli, a dorinței nebune de a-l tachina pe Jun.

    💚💚💚

Azi era încă o zi în care Jun ieșea tiptil din casa lui Sorn înainte ca acesta să se trezească. Nici el nu se înțelegea, de ce se chinuia atât? În încercarea de a-și proteja sentimentele, ajunsese să trăiască exact cum trăia în vechiul său cămin. Singura diferență era că timpul de navetă se redusese la jumătate.

...

- Unde naiba te grăbești?

Luminile din sufragerie s-au aprins exact când Jun ajunsese la ușă. S-a înțepenit la auzul vocii grave a proprietarului casei și s-a întors încet. Acolo, la masa din sufragerie, stătea Phi Sorn. Cu siguranță nu era cineva care tocmai se trezise, ceașca de cafea din fața lui era dovada clară că era treaz de ceva vreme.

- Uh... Jun a bâiguit, fără să găsească o scuză pe moment. Nu era prima dată când făcea asta, până la urmă.

Mâinile mari ale lui Sorn erau împreunate în fața lui, iar ochii lui pătrunzători îl țintuiau pe Jun, prins în fapt, încercând să iasă tiptil din casă. Jun s-a încordat la întrebarea neașteptată, incapabil să răspundă. Era deja a patra zi la rând când făcea asta.

La început, Sorn a crezut că Jun avea motivele lui. Dar după aproape o săptămână întreagă de comportament suspect, era clar, băiatul ăsta îl evita.

Mâncarea japoneză pe care Jun o adusese acasă zilele trecute nu fusese de ajuns ca să-l convingă că totul era în regulă. Încercase să se convingă că era o întâmplare, dar cu cât îi observa mai atent comportamentul, cu atât devenea mai iritat. Ajunsese până acolo încât se trezea la 3 dimineața doar ca să vadă dacă Jun mai încerca să fugă iar.

Și, bineînțeles, avea dreptate. Pisica hoață coborâse din nou de la etaj la ora 4:30 fix.

- Ai ceva treabă urgentă în fiecare dimineață de fugi la ora asta? Nici măcar nu mai vii acasă cu mine seara.

Jun n-a mai zis nimic. Știa că era evident că îl evita pe Phi Sorn. Dar nu avea de ales. Cu cât se implica mai mult, cu atât risca să sufere mai tare.

- De când ne-am întors din Sud, mă eviți. Ți-a zis Ai Nuu ceva? Ce naiba te face să te porți așa? Te comporți ca și cum aș fi făcut ceva greșit. Dacă nu ești mulțumit, zi direct. Nu te purta ca un copil imatur care nu știe să gestioneze lucrurile.

Cuvintele dure îl făcură pe Jun să-și țină respirația. El chiar credea că face ceea ce trebuie. Din punctul lui de vedere, doar pleca mai devreme la muncă și se întorcea pe cont propriu, nu se mai agăța de Phi Sorn, nu mai era nevoit să-l înfrunte pe cel care-l rănise.

Dar din perspectiva unui adult ca Phi Sorn, poate chiar părea un copil imatur. Fugea în loc să înfrunte, evita în loc să clarifice, tăcea în loc să spună ce simțea.

Jun simți cum îl ustură ochii, dar clipi de mai multe ori ca să alunge slăbiciunea. Voia să se poarte matur, să gestioneze totul ca un adult, dar dacă a fi adult însemna să doară atât de tare, atunci poate că nu voia să fie unul.

- Jun, dacă te comporți așa, n-am cum să știu ce-ți dorești. Faptul că mi-ai spus că-ți plac nu-mi spune nimic, nu-mi spune ce ar trebui să fac ca să te fac fericit.

- Bine, răspunse Jun, înghițind nodul de tristețe care-i urca în gât. Se forță să asculte vorbele lui Sorn fără să verse vreo lacrimă.

🔸️ Phi Sorn e periculos. Hia Thai și Hia Champ au spus-o amândoi, Phi Sorn e periculos.

Cuvintele lui Win răsunau în mintea lui. Și avea dreptate. Persoana asta era periculoasă, periculoasă pentru sentimentele lui. Cu cât simțea mai mult, cu atât îl durea mai tare când Sorn nu simțea la fel.

- Vreau doar să merg la muncă singur. Sunt adult acum, ar trebui să încep să mă descurc mai mult pe cont propriu. I-a dat cea mai logică scuză care i-a venit în minte, doar ca să evite o ceartă la prima oră a dimineții.

- Dacă chiar ai fi adult, te-ai gândi să economisești. Costuri de transport, mâncare, cheltuieli zilnice, se adună toate. Chiar dacă primești salariu de stagiar, nu-i de ajuns să fii independent complet fără să-i ceri bani surorii tale. Hai cu mine. Mai bine economisești pentru mâncare. Și cu asta, Sorn îi spuse lui Jun să stea jos și să aștepte cât făcea un duș rapid. Promisese că nu durează.

Dar, desigur, puștiul nu avea de gând să aștepte. În momentul în care Sorn închise ușa de la baie, Jun dispăruse deja.

   💚💚💚

Ziua aceea, atmosfera dintre ei era mai apăsătoare decât cerul înainte de furtună. Jun nu mai avea cum să-l evite. Chiar și la muncă, era obligat să stea aproape de el, pentru că Phi James nu era prezent.

- Mă asculți măcar? Sorn ia bătut ușor mâna cu pixul când văzu că Jun se pierduse cu gândurile. Acesta dădu din cap, deși în realitate nu înțelesese nimic din ce spusese Sorn.

- Livrare pentru Khun Korn. Vocea familiară a curierului îl făcu pe Jun să ridice privirea. Praew se duse să ia coletul în locul prietenei ei, care era la toaletă. Între timp, Jom scana încăperea, căutându-l pe Jun, dar nu-l zări. Sorn se ridicase exact la timp, blocându-i vederea.

- E și un pachet pentru Nong Jun. Jom folosi scuza ca să încerce să-l vadă.

- Oi, Praew, ia-l și pe ăla. Jun e ocupat, lucrează pentru mine acum, interveni Sorn, înainte ca Jun să apuce să răspundă.

Jun clipi, confuz. Treaba nu era chiar atât de urgentă. Se aplecă ușor ca să arunce o privire spre fața lui Hia Jom, dar Sorn se mișcă imediat ca să-l blocheze din nou.

- La treabă.

- Nici măcar nu pot să mă ridic o secundă să-mi iau lucrurile, Phi?

- Praew ți le-a adus deja, nu?

Jun se încruntă când Praew puse o pungă de hârtie în fața lui, înăuntru era o cutie cu mâncare sănătoasă și o sticlă de suc de portocale. Exact atunci îi veni un mesaj pe LINE:

Warlord: Am văzut că-ți place să faci sport, așa că ți-am luat ceva sănătos.

Penguin: Continui să-mi cumperi chestii din astea, îți place cumva de mine?

Warlord: Whoa! Cum ți-ai dat seama? Da, încerc să te agăț.

Penguin: [Sticker cu o șopârlă șocată]

Warlord: Agăț... ca să te fac client fidel la magazinul meu. LOL

Jun nu a răspuns, doar i-a trimis un sticker care râdea.

Sorn îl urmărea în tăcere cum butona telefonul, schimbând mesaje cu Jom, și oftă adânc. Nu mai rezistă și îl trase pe Jun deoparte ca să poarte o discuție serioasă. Jun se sperie de gestul brusc, dar îl urmă rapid, ca să nu atragă atenția. Ajunși în scara de urgență, Sorn se întoarse imediat și întrebă:

- Îți place de Ai Jom mai mult decât de mine, nu-i așa?

- Ce naiba, Phi? aproape că se înecă Jun la întrebarea neașteptată.

- Ai Jom pare că flirtează cu tine.

- De ce crezi asta?

- Uită-te cum se poartă cu tine, îți scrie, îți cumpără lucruri, te cheamă pentru orice. Dacă nu te place, atunci ce înseamnă?

- Dar felul în care Hia Jom se poartă cu mine nu e diferit de cum te porți tu cu mine. Asta înseamnă că și tu mă placi?

- Nu e același lucru.

- Cum adică nu e același?

- Te cunosc de mult. Ai Jom tocmai te-a cunoscut. Cine naiba se poartă atât de bine cu cineva pe care abia l-a întâlnit? Nu-ți dă de gândit?

- Ba da. Mă gândesc că el n-are prejudecățile alea prostești față de cei mai tineri, așa cum ai tu. De aia se poartă frumos.

- Ai Jun!! Sorn izbucni, furios.

- Dacă nu știi ce vorbești, mai bine taci!

- Atunci și tu, dacă nu știi ce simt eu sau ce vreau, taci! Oricât de apropiat aș fi de Hia Jom, n-are nicio legătură cu tine! Asta trece de „responsabilitatea” pe care ți-a lăsat-o Hia Thai!

Cu asta, Jun plecă furios, lăsându-l pe Sorn complet uluit, fără cuvinte, atât de la cele spuse, cât și de la atitudinea dură pe care Jun nu o arătase niciodată până atunci.

  💚💚💚

Din fericire, Khun Tune îl luase pe acel nenorocit de Phi Sorn undeva, așa că Jun nu mai trebuia să suporte privirea lui pătrunzătoare. De cum s-a terminat programul, l-a sunat imediat pe Win și s-a dus direct la el acasă. Nu avea de gând să se întoarcă să dea nas în nas cu acel câine turbat.

- Unde-i suvenirul meu din, uff, uff, mai încet! Dacă bei așa, o să te îneci, omule, l-a avertizat Win, privind cum prietenul lui, evident tulburat, dădea gata mai bine de jumătate dintr-o sticlă de 1,5 litri dintr-o răsuflare.

Jun respiră greu după ce bău, apoi se trânti pe unul dintre scaunele cu model de marmură din bucătăria familiei Tangpanya.

- Zi-mi, a fost o zi grea la birou sau ce? întrebă Win cu grijă, încercând să-i citească starea. Trecuse ceva timp de când nu-l mai văzuse pe Jun atât de tensionat. De obicei fie glumea, fie era enervant.

- Știi, nenorocitul ăla de Phi Sorn...

- Te-ai certat iar cu Hia Sorn? Credeam că stai la el.

Da, și tocmai de aia am aflat mai multe decât mi-aș fi dorit vreodată.

Aflase tot, motivul pentru care Sorn nu suporta persoanele mai tinere, faptul că chiar dacă i-ar fi plăcut, sigur nu era el cel ales, adevărul despre „Mali”, iubirea veche de care Sorn nu se putea desprinde. Era ca și cum cineva aprinsese reflectorul și-i arătase realitatea dură despre PhlaengSorn.

Și acum știa, dacă continua să-l placă, tot ce-l aștepta era o inimă frântă.

Așa că și-a făcut planuri cu Phiang să se întâlnească la barul lui Phi Franz în seara aia. Dar cum Phiang era blocat la o ședință foto fără sfârșit, au stabilit că-l va suna când termină.

Cât despre Win, el era omul lui de nădejde. Jun îl târâse practic după el. Nu doar atât, dar îi și cotrobăise tot dulapul, împrumutându-i hainele și încălțămintea.

- La naiba , chiar te-ai dat pe brazdă diseară. Încerci să agăți pe cineva, nu? îl tachină Win.

Jun doar ridică din umeri, fără să se obosească să răspundă. Dacă tot ieșise la vânătoare, măcar să o facă ca la carte. Voia să-l șteargă complet din minte pe nenorocitul ăla, Ai Phi Sorn. Îl sunase deja de vreo zece ori, dar Jun îl ignorase de fiecare dată.

Win, în schimb, răspunsese. De fiecare dată cu „Da, Hia Sorn, Hia Sorn”, probabil dând raportul cu privire la mișcările lui Jun. Dar lui Jun nu-i mai păsa.

   💚💚💚

Franz își făcea treaba bine ca de obicei, plimbându-se printre clienții VIP cu un pahar în mână și supraveghind barul. Managerul localului, Phi, care lucra cu el încă de la început, se ocupa de clienți fără nicio problemă, așa că Franz nu era prea îngrijorat de ce se întâmpla în față.

Până când zări o față cunoscută. Un tânăr pe care-l știa. Îi luă câteva secunde până să-și dea seama: era Jun.

De data asta venise cu doi prieteni. Unul semăna destul de bine cu Nong Thai, iar celălalt îi era necunoscut. Jun, ieșind la băut așa? Și Sorn e în regulă cu asta? fu primul gând care-i trecu prin minte. Apoi, o altă idee se înfiripă, iar colțul buzelor i se arcuise într-un zâmbet viclean.

- Phi, l-ai văzut pe Ai Krit? întrebă Franz în timp ce cobora scările în căutarea managerului barului.

- Era pe lângă scenă mai devreme.

Franz înaintă, căutând un alt angajat, pe Krit, care era, neoficial, fotograful localului. Franz îi spusese să facă poze pentru pagina de social media a barului în mod regulat. Nu-i luă mult până să-l zărească, cu aparatul în mână, surprinzând două femei care ciocneau pahare, cu brațele una în jurul celeilalte. Se părea că iar avea să se umple pagina cu poze.

- Ai Krit, fă niște poze și cu băieții de la masa aia, îi încolăci un braț după gât, trăgându-l mai aproape pentru a-i vorbi peste zgomotul asurzitor al muzicii.

Krit dădu din cap, întinzând gâtul ca să vadă masa cu pricina. Sub luminile difuze ale barului, nu le zări clar chipurile, dar păreau destul de arătoși cât să merite o fotografie.

Între timp, Jun dădu pe gât deja o cantitate considerabilă de alcool imediat ce se așezase. Băutura și atmosfera îl amețiseră plăcut.

Win se scuzase și plecase la dans cu un grup de femei care-l invitaseră la un toast după ce-l salutaseră pe Jom. Așa că, la masă, rămăseseră doar Jun și Jom. Adevărul era că Jun nici nu plănuise să-l invite pe Jom în seara asta. Dar cum primise un mesaj de la el mai devreme... s-a gândit:

🔸️De ce nu?

- Hia Jom... Tu crezi că un om ca mine merită să fie iubit? vocea lui Jun era înceată, cuvintele moi și greoaie, mintea încețoșată de alcool.

Jom îl privi, ochii lui Jun, de obicei strălucitori și jucăuși, erau acum încețoșați și obosiți. Zâmbetul lui caracteristic, plin de viață, devenise trist. Obrajii palizi erau îmbujorați, semn clar al cantității de alcool pe care o băuse.

Jom nici nu intenționase să iasă în seara asta. Dar cum nu-l mai văzuse pe Jun de ceva vreme, voia să-l întrebe despre călătoria lui. Trecuse și mai devreme pe la el, dar nu-l găsise. Nu se aștepta însă să-l vadă într-o stare ca asta, ca un om cu inima frântă.

- De ce mă întrebi asta?

- Eh... Am avut o iubită odată. Dar n-a mers, pentru că mai târziu am realizat că-mi plac bărbații.

Jun tăcu și mai luă o înghițitură zdravănă din lichidul ambrat din pahar. Gândul îi zbură la cel care-l adusese în halul ăsta, lăsându-l complet sfârșit. Cum de ajunsese să-l placă atât de mult pe nenorocitul ăla, Phi Sorn? Și, cum și-a dat seama ce simte, cum a recunoscut în sinea lui... a ajuns să se simtă ca un câine vagabond, pentru că Sorn nu simțea la fel.

- Hia, ești șocat că-mi plac bărbații?

- Puțin, dar nu e chiar o surpriză, răspunse Jom cu un zâmbet și mai înfulecă un cartof prăjit.

- Hah... Se vede așa de tare? Dar până la urmă, m-am îndrăgostit de cine nu trebuia, Hia. Zâmbetul amar care-i apăru pe buze era atât de trist, încât Jom nici nu mai avu puterea să-l tachineze.

- Ai de gând să mergi mai departe sau să renunți? îl întrebă, ciufulindu-i părul lui Jun. Așa cum stătea Jun acum, îi aducea aminte de un cățel cu urechile și coada lăsate, complet opus energiei de Golden Retriever pe care o emana de obicei.

- Nu știu, Hia... Vreau să renunț. Vreau să găsesc pe cineva care să-mi repare inima.

- Heh... Atunci încearcă. Sau, dacă nu ești gata, te poți sprijini pe umărul meu pentru moment. Am umerii lați, știi? Am fost înotător.

Jom zâmbi cu un aer jucăuș. Jun doar râse slab și se lăsă pe spate în banchetă. Capul îi era ușor amețit, dar nu atât de tare ca greutatea din inimă. Asta era ce-l făcea să vrea să se întindă complet și să doarmă acolo.

Jom sorbea din băutură în liniște, legănându-se ușor pe ritmul muzicii. Jun îl privi, pe omul ăsta cu care abia se apropiase de curând și, totuși, se simțea deja confortabil în preajma lui Hia Jom, la fel cum se simțea cu Hia Thai sau Hia Champ. Poate chiar mai relaxat, pentru că Jom nu-l cunoștea pe nenorocitul ăla, Phi Sorn. Așa că îi era mai ușor să vorbească despre durerea lui.

- Lasă-mă să fac o poză, te rog! A intervenit brusc Krit.

- Nu am chef...

- Am înțeles!! Te fac să arăți super tare, frățioare!

Jom era gata să refuze, dar cum Jun iubea pozele, mai ales cele cu care se putea lăuda, nu era chip să-l oprească rațiunea de moment. Își ascunse toate emoțiile într-un colț al sufletului, își ridică fața și zâmbi larg la cameră, sperând că poza va ajunge și pe pagina localului.

Blitul străluci când Krit apăsă pe declanșator, apoi ceru imediat încă una.

- Stai, frate! Doar o secundă, Ai Win!! Ai Win, vino-ncoace!

Jun își strigă cel mai bun prieten, trăgându-l în cadru pentru o poză. Cum auzi că se face o fotografie, Win alergă și se strecură lângă ei.

Ritmul energic al muzicii se potrivea perfect cu atmosfera. Jun își puse brațul peste umerii lui Hia Jom, li se lipi obraz de obraz și zâmbi larg, ținând un pahar cu alcool în mână. Exact în clipa în care camera făcu clic, Jun se întoarse și-l sărută pe obraz pe Jom, un gest spontan, impulsiv, alimentat de recunoștință și căldura pe care o simțea față de cel care băuse cu el și îl ascultase.

De la etaj, Franz, care urmărise toată scena, râse scurt. Îl chemă pe Krit să-i arate pozele, apoi alese câteva pentru a le posta ca teaser pe pagina de social media a barului.

Dar la doar câteva minute după ce poza a fost urcată, telefonul îi vibra exact cu apelul pe care-l anticipase.

📱- Da?

📱- [Ticălosul ăla!! Ține-mi-l sub observație!]

- Nu erai tu ăla care zicea să nu mă amestec cu Nong-ul tău? Sau ai uitat? Deci, dacă e al cuiva, atunci persoana aia să vină să-l recupereze singură.