Capitolul 23

Armin a rămas încremenit, uitându- se cu inima strânsă la reflexia fostei iubiri în oglindă. Rănile din inima lui erau încă foarte proaspete. Întâlnirea cu el în felul acesta era ca și cum redeschidea răni vechi.

- Um, am urmărit în secret prestația ta. Am fost foarte impresionat, a spus Charlie. Armin încă își amintea foarte bine de prima lor întâlnire. Această situație actuală se simțea ca o reluare din trecut. În acea zi, Charlie îl salutase în același mod.

- Ți- am văzut pozele pe Twitter. Ai fost uimitor! Indiferent cât de mult timp trecuse, persoana din fața lui avea încă acel zâmbet luminos și vesel. Dar trădarea de către persoana pe care o iubise cel mai mult în viața lui îl lăsase cu sentimentul că era deja mort. Mâinile lui Armin strângeau cu putere cotierele. Ar fi vrut să se ridice în picioare, să o scuture pe cealaltă persoană, să întrebe cu ce greșise. Oare dragostea lui nu fusese suficientă? De ce îi făcuse Charlie ce i- a făcut? Dar, în realitate, nu putea decât să stea acolo, uitându- se în tăcere la chipul familiar. Pentru că Charlie nu mai era aceeași persoană, cu care împărtășise aproape douăzeci de ani din viața lui.

- Armin, Armin! Armin a ieșit brusc din reverie. Și- a dat seama că cealaltă persoană se uita la el cu o expresie îngrijorată.

- De ce plângi? Te- am rănit? Îmi pare rău, nu am...

- Nu- i nimic. Poți să pleci acum. Mă voi ocupa eu de restul.

- Dar...

- Te rog, du- te. Armin a respirat adânc, stabilizându- se, încercând să vorbească cât mai calm posibil. Charlie a ezitat, zăbovind anxios, dar în cele din urmă a plecat. După ce a plecat, Armin a ridicat o mână și și- a șters absent lacrimile de pe față. El a închis ochii, încercând să suprime durerea persistentă, dar mintea îi era complet goală. Când Janine a venit, și- a găsit protejatul stând cu ochii închiși.

 

- Hei, de ce nu ai terminat încă? Și...

- Ajută- mă să dau asta jos, a spus Armin. În momentul în care i- a auzit vocea, a simțit că ceva nu era în regulă. - Ce este în neregulă cu cu tine?

- Nu... nu spune nimic. Lasă- mă să tac. Tânăra directoare și- a închis repede gura. L- a ajutat să- și scoată peruca și apoi pur și simplu l- a privit cum își strângea în tăcere lucrurile, cu capul plecat. El a condus- o la mașina care aștepta. După ce a deblocat- o, el s- a prăbușit pe scaunul pasagerului, uitându- se pe fereastră.

Armin a rămas tăcut pe tot parcursul drumului. Atmosfera din mașină era insuportabil de grea. Janine a vrut să- i pună întrebări, dar văzându- i comportamentul - nici măcar nu a întins mâna după telefon, care era la îndemână - a decis că e mai bine să stea liniștită. Au ajuns la apartamentul lui aproape de ora 22:00. Armin a mormăit un mulțumesc înainte de a ieși liniștit din mașină.

Comportamentul lui a îngrijorat- o pe managerul său. Janine a ezitat, apoi a format un număr.

- Alo. Sunt Janine. E vorba de Armin. Pe drumul de întoarcere de la platou, părea... neobișnuit. Foarte îngrijorat, de fapt. Pare să aibă ceva pe suflet. Dacă aveți un moment, ți- aș fi recunoscător dacă ai putea să- l verifici.

(- Am înțeles.)

Între timp, după ce a închis, Thada, a sunat din nou persoana pentru care era îngrijorat. Dar Armin nu a răspuns.

- Condu mai repede.

- Da, domnule. Luxosul Mercedes- Benz a accelerat. Thada s- a uitat la peisajul care trecea rapid. Fața îi rămăsese impasibilă, dar neliniștea îi era trădată de bătăile ritmice ale degetelor pe portiera mașinii, presându- l subtil pe șofer. Când mașina a oprit în fața apartamentului, pasagerul de pe bancheta din spate a deschis portiera și a coborât fără un cuvânt, picioarele sale lungi îndreptându- se rapid spre lift. A apăsat butonul pentru un etaj care nu era al lui cu precizie.

Dar când a ajuns la ușa lui Armin, mâna i- a înghețat, gata să bată. Dacă Armin nu voia să- l vadă? Ochii lui ascuțiți au zăbovit pe ușă pentru o clipă lungă. În cele din urmă, s- a decis să bată. Thada a bătut de două ori, apoi de trei ori, dar nu a primit niciun răspuns. Tocmai când era pe cale să renunțe, ușa s- a deschis ușor.

- Thada? S- a întâmplat ceva? Vocea lui Armin venea din partea cealaltă.

- Am vrut doar... să văd ce faci.

- Sunt bine. Este ceva în neregulă?

- ...

- Dacă nu e nimic altceva, noapte bună. Armin a început să închidă ușa, dar Thada l- a oprit, cu mâna pe ușă. El știa că a fost puțin nepoliticos, dar tot se simțea neliniștit.

- Am ceva foarte important de discutat. Pot să intru? A fost o tăcere lungă din interiorul camerei, dar în cele din urmă Armin a deschis ușa.

- Intră. Te pot ajuta cu ceva? Thada și- a scos pantofii și jacheta, ochii căzându- i pe cele câteva cutii de bere de pe podea din fața canapelei înainte de a se muta pe spatele lui Armin, care se îndrepta spre frigider.

- Vrei ceva de băut? Mi- am făcut provizii.

- Nu, mulțumesc. Thada a mers în spatele lui Armin.

- Bere? Ceva acidulat?

- Armin... Thada l- a apucat de încheietura mâinii pe Armin, întorcându- l cu fața la el. El a fost șocat instantaneu. Sub vocea calmă, fața care i- a întâlnit privirea era complet diferită. A văzut o față încă parțial machiată, cu cosmeticele ușor pătate, și ochi apoși care purtau încă lentile de contact. Armin și- a coborât rapid capul, scuturându- și mâna liberă și mergând spre canapea.

- Deci, despre ce voiai să vorbim?

- Am uitat. Thada s- a ridicat în fața persoanei care stătea cu capul plecat pe canapea. Armin a rămas tăcut pentru o clipă înainte de a vorbi.

- Janine ți- a spus, nu- i așa?

Thada a răspuns sincer: - Da. Este foarte îngrijorată pentru tine.

- ...

- De fapt, și eu.

- ... Proprietarul apartamentului, pierdut în propriile gânduri, a observat brusc o mână mare întinsă în fața lui.

- Ridică- te. Scoate- ți lentilele de contact. Purtarea lor pentru prea mult timp îți va afecta ochii.

Armin s- a ridicat ușor, fără să ia mâna celuilalt. Nu voia să se mai gândească la nimic mai mult. Dar chiar și gândindu- se la asta, ultima imagine dinaintea morții lui i se derula fără încetare în mintea lui. Alcoolul pe care îl băuse îl făcea să se simtă din ce în ce mai amețit. S- a dus la baie pentru a- și scoate lentilele de contact și apoi s- a întors.

- Sunt bine acum. Ar trebui să pleci.

- Unde îți sunt demachiantul și tampoanele de vată?

- Ce?

- Nu te- ai spălat încă pe față.

- O să am eu grijă de ea mai târziu.

- Lasă- mă să te ajut. Armin și- a coborât ochii și și- a mușcat buza gânditor. Își simțea gândurile încetinind. El a întrebat cu precauție persoana care stătea vizavi de el: - Vrei să încerci?

Armin a decis să ia demachiantul și tampoanele de vată, înmânându- le celeilalte persoane. - Aici.

Dintr- o dată, încheietura lui a fost apucată din nou. De data aceasta, persoana stoică l- a condus să se așeze pe canapea, în timp ce el era îngenuncheat pe podea.

- Vino să stai aici sus cu mine!

- Este prea înghesuit.

- Îmi pare rău. Persoana îngenuncheată și- a tras mânecile cămășii până la coate înainte de a lua un tampon de vată înmuiat în loțiune de curățare pentru a- și șterge fața. Armin s- a uitat în gol la fața concentrată a celuilalt. În ciuda amorțelii de pe fața lui, gestul se simțea incredibil de blând.

- Credeam că ai nevoie de mai mult decât atât. Este suficient pentru a- ți curăța toată fața? Ar trebui să folosesc tampoane separate pentru ochi și buze? a întrebat serios bărbatul înalt, trecând la un nou tampon. În mod inconștient, Armin a lăsat să iasă un mic zâmbet, primul de când se întâlnea cu fostul său iubit.

- E în regulă. Nu trebuie să fii atât de meticulos.

- Ține asta.

- Știi cum să faci asta?

- Am văzut oameni pe care îi cunosc făcând asta des.

- Iubitul tău?

- Partenerul meu...

- ...

- Surprins, nu? Nu credeai că voi spune așa ceva atât de direct?

- Da, Armin era surprins. Nu surprins că cealaltă persoană avea un prieten de sex, dar pentru el, acest tip de relație era rar. A mai avut aventuri de o noapte, dar acelea erau doar sex, iar apoi totul se termina. O relație pe termen lung, sau chiar o relație ca parteneri cu benefici era complet exclusă pentru el. Dar să facă sex cu o singură persoană, fără sentimente romantice la mijloc...

- Dar nu mai este.

- Ce? Armin a ieșit din transă.

- Un partener de sex. Nu mai am unul.

- Oh, înțeleg, a dat încet din cap, exprimându- și întrebarea.

- Nu ai simțit nicio dragoste pentru ei? În ciuda faptului că făceați sex frecvent?

- Am știut întotdeauna ce loc ocupă. În plus, am reguli clare. E un schimb reciproc.

- Un pic cam rece, dar câștig pentru amândoi, cred.

- Exact. Acum închide ochii. Armin a închis ochii cu ușurință. Thada a șters machiajul de pe ochii lui Armin, gândindu- se la ceea ce Armin nu știa despre regulile lui: schimbul nu era doar sex pentru sex, ci sex pentru faimă și bani. Să fii persoana - regelui nu era ușor. Mulți doreau această poziție, dar depindea de el dacă îi lăsa să intre sau nu.

Thada a îndepărtat ușor machiajul de pe fața lui Armin. După ochi, a trecut la buze, rujul roșu aprins s- a murdărit când l- a șters, lăsând o dungă de- a lungul buzei lui Armin. Ochii încă înroșiți ai lui Armin îl priveau fix, provocând o tresărire ciudată în pieptul lui Thada. Dar la o examinare mai atentă a acelor ochi, Thada a rostit brusc o frază, o frază îngropată adânc în memoria sa:

- Cineva mi- a spus odată că este în regulă să fii slab uneori. Suntem ființe umane cu carne și sânge și inimi, nu obiecte. Nu trebuie să fii atât de puternic. Dacă vrei să plângi, plânge cu voce tare. Lasă- i pe ceilalți să știe că și tu suferi.

- ...

- Armin, dacă vrei să plângi acum, e în regulă. Dar dacă nu, eu... Brusc, chipul care își păstrase calmul s- a transformat în fața ochilor lui. Lacrimile, reținute atâta timp, i s- au revărsat pe obraji înainte de a izbucni în plânsuri puternice. Thada era uimită, încremenit. Brusc, Armin și- a înfășurat brațele în jurul gâtului său, plângând puternic, ca și cum i s- ar fi frânt inima. Deși Thada spusese chiar el acele cuvinte, nu anticipase o reacție atât de violentă.

Thada a simțit umezeala pe umărul său, plânsul fiind clar audibil lângă urechea sa. El și- a așezat încet mâinile pe spatele lui Armin, mângâindu- l ușor în semn de alinare, fără să spună nimic. A închis ochii, sprijinindu- și fața pe umărul tremurător al lui Armin. Apoi i- a venit un gând:

Indiferent prin ce lucruri rele ai trecut până acum, de acum înainte, te voi proteja.