Capitolul 22 : Selene Bertolucci

â

 Licitația a sosit. De dimineață, Lara și echipa de menaj l-au trezit pe Loy înainte de a-l duce la Wann pentru a fi îngrijit și îmbrăcat pentru licitație. Dar capul îl doare și picioarele îl dor. Loy stă în picioare și se uită la el în oglinda mare, cu o expresie goală pe față. Este epuizat, cu ochii umflați și roșii. Poate din cauză că nu a dormit bine sau pentru că a plâns până a obosit și a adormit... Iubirea neîmpărtășită face oamenii să fie așa. Chiar dacă Santino nu era sufletul lui pereche, tot doare. Se simte ca și cum cineva i-ar fi înfipt o tijă de oțel în pieptul învinețit, provocându-i o durere imensă. Dar acest sentiment îl face pe Loy să înțeleagă că cealaltă parte a fost despărțită de iubitul său prin moarte. Devine un sentiment care nu poate fi înțeles sau exprimat.

Dar în această seară va fi ultima noapte în care Loy va fi cu Santino.

Micul Omega va participa la licitație așa cum era planificat, dar va încerca să se distanțeze și să nu se implice în treburile celeilalte părți. Va găsi o cale să se întoarcă să-l caute pe Dion, vechiul său stăpân... Nu, șeful de la care el însuși a dispărut. El crede că Dion îl va înțelege și îl va accepta pe Loy înapoi în bandă după ce a lipsit aproape jumătate de an. Cel puțin acum, a trecut prin ciclul de căldură. Loy s-ar putea să nu aibă nevoie de Santino pentru o vreme. Să sperăm că penisul fals pe care l-a cumpărat acum trei ani mai este încă utilizabil.

Cioc, cioc! - Stăpânul meu vă așteaptă jos.

Garda de corp care stătea în fața ușii a bătut și a spus. Loy, care stătea cu o expresie vicleană pe chip, îmbrăcat într-un costum luxos, zâmbi și deschise ușa pentru a coborî. Santino era îmbrăcat într-un costum negru, acoperit cu un pardesiu lung și larg, purta o pălărie fedora și ținea un baston ca armă. Arăta intimidant, dar și elegant, ca un adevărat mafiot italian.

- Arăți bine- , spuse Santino, aruncând o privire către micuțul om și complimentându-l cu blândețe.

- Mulțumesc, Loy încuviință din cap înainte de a ridica mâna pentru a strânge brațul celuilalt când păși în luxosul Rolls-Royce. Inima lui mică simțea că era pe punctul de a-i ieși din piept, pentru că probabil nu se va mai întoarce niciodată în această vilă. Lara stătea în fața ușii, salutând împreună cu subordonații ei, iar Loy îi zâmbi înapoi. Era tot ce putea face tânărul. Nu putea să-și ia rămas bun direct de la ea.

Licitația avea loc la frumosul Palat Veniss din orașul Veneția. Deși Loy mai participase la astfel de evenimente, întotdeauna fusese în calitate de servitor sau însoțitor al șefului. Totul îi părea ciudat și aglomerat, mai ales că oamenii se apropiau constant de ei pentru a le acorda atenție.

- Vrei să intri?, îl întrebă Santino pe micuț, atingându-l ușor pe braț.

- O să aștept în hol. Acolo e destulă mâncare.-

- Ai un apetit mare, îi răspunse persoana mai înaltă cu un zâmbet ușor, înainte de a-i înmâna un telefon mobil.

- Păstrează-l, te sun când termin sau dacă ai nevoie să-mi trimiți un mesaj. Telefonul ăsta are doar numele meu în agendă.

- Mulțumesc, Loy dădu din cap, punând telefonul în buzunar. Îi făcu semn lui Alpha să intre în sala unde avea loc licitația. Odată intrat, era singur și nimeni nu-i acorda atenție, la fel ca atunci când stătea la intrare cu Don. Micul Omega fură în secret o sticlă de vodcă și se urcă să stea pe balconul mare din spate. Din acest punct strategic, Loy putea vedea întreaga sală de licitații. Se gândi să aștepte până când reprezentantul bandei Trandafirului Alb va intra în sală înainte de a găsi o modalitate de a vorbi cu șeful său Dion sau poate de a se apropia de altcineva. Ei bine, să nu-l lase pe domnul Shane să-l observe. Tipul acela era mai periculos decât orice.

- Uau, ești atât de chipeș, Sunetul neașteptat îi făcu umerii să se miște brusc și se întoarse să vadă cine era, exclamând:

- Doctore! M-ai speriat! Doctorul Miguel chicoti încet, ridică mâna, își aranjă costumul și se așeză repede lângă el.

- Ce faci aici, furișându-te?

- Nu sunt prea familiarizat cu evenimentele elegante de genul acesta, răspunse Loy, apoi deschise sticla de vodcă. Dar, de îndată ce simți mirosul, făcu o față dezgustată și tuși.

- Yucks, miroase îngrozitor.

- De obicei nu bei vodcă?

- De fapt, pot să beau, dar asta trebuie să fie o marcă scumpă, spuse Loy ridicând din umeri, ținându-și respirația și făcând un gest ca și cum ar fi vrut să bea din sticlă. Dar doctorul îi luă sticla de alcool.

- Nu-ți forța corpul dacă nu vrea. Loy se uită la vodca limpede, dar nu jelea soarta sa. Curiozitatea îl cuprinse și luă o înghițitură, lăsând puterea brută să-l lovească direct.

- Nu mă așteptam să te văd aici, doctore, spuse Loy, ridicând vocea.

- Credeai că nu voi fi invitat la acest eveniment pentru că sunt un doctor sărac? Ei bine, am primit o invitație la fel ca toți ceilalți. Doctorul chicoti, desfăcând brațele pe ambele părți. Loy își strânse buzele înainte de a da din cap.

- Și la ce te uiți, doctore?

- Păi... e ceva, dar nu-ți pot spune încă. Miguel îi făcu cu ochiul, iar amândoi își continuară conversația doar câteva minute. Liderul bandei Trandafirul Alb și membrii bandei intrară în sală. Ochii lui Albaștrii străluceau de încredere, fața lui era frumoasă, împodobită cu cicatrici care îi conferiau un farmec irezistibil. Alături de el se afla Shane, tânărul secretar care deținea titlul de soție iubită. De asemenea, era prezent și un bărbat de vârstă mijlocie, care arăta bine și emana rafinament.

Oh, tu ești noul venit. Doamne, domnul Dion chiar nu se odihnește niciodată.

- Profesore Phillip, de ce ați venit cu banda Trandafirul Alb? Doctorul Miguel luă cuvântul, iar Loy ridică o sprânceană și întrebă repede:

- Cine este?

- Bărbatul care merge alături de liderul bandei Trandafirul Alb.

- Oh, încuviință tânărul.

- El este profesorul doctor Philip Chang. A fost profesorul meu în primul an. Este sever, dar incredibil de inteligent. Cercetările sale sunt la un nivel divin, mai ales în domeniul tratamentului cancerului. Chiar și oameni aflați pe marginea morții au fost vindecați de medicamentele sale. Este impresionant.

Loy se uită la bărbatul care stătea lângă Dion, cu admirație în ochi. Se pare că de data asta banda Trandafirului Alb are un doctor printre ei, nu-i așa? Domnule, sunteți foarte perspicace.

- Doctorule, ar trebui să te duci să-l saluți.

- Profesorul Philip nu-și amintește deloc de mine. Nu sunt un elev talentat sau ceva de genul ăsta. Persoana de lângă el a răspuns, iar Loy a ridicat mâna pentru a-l bate pe umăr, încercând să-l consoleze.

- Dar e păcat că profesorul se învârte în jurul unui tip atât de enervant ca Dion Blaze. Urechile mici ale lui Loy aproape că s-au ridicat când a auzit asta. Cum a ajuns șeful său iubit în halul ăsta?

- De ce spui asta? Persoana mai mică părea nedumerită, deși în ochii ei se citea o furie ascunsă.

- Ai fost tot timpul cu Maestrul. Nu ți-a spus nimic? Micul Omega a dat din cap.

- Dacă nu ți-a spus, atunci nici eu nu spun nimic, a spus tânărul doctor, luând sticla de vodcă de la Loy și deschizând-o pentru a bea.

- Ei bine, doctore, m-ai tachinat, așa că trebuie să termini povestea. Miguel chicoti, apoi puse sticla jos și ridică un deget jucăuș.

- Trebuie să-mi promiți că nu vei spune nimănui despre asta și că nu vei împărtăși aceste povești. Nu vreau ca tu sau altcineva să mă băgați în belele.-

- Promit! Cu onoarea lui Khon Loy, răspunse el, apucându-i degetul mic în semn de răspuns. Doctorul dădu din cap, apucând sticla de vodcă pentru a lua o înghițitură.

- Dion Blaze a avut un rol în moartea soției Maestrului, Selene.

- ...

- Omul acela a venit la licitație dintr-un singur motiv: să achiziționeze minereul de celestină roșie.

Loy zâmbi discret, știind că Dion era obsedat de asta de ani de zile. Mineralul în cauză era rarul și evazivul Jade Dragon, cunoscut pentru culoarea sa roșie și strălucirea aurie. Era nevoie de zece sau chiar o sută de ani pentru a da peste el. Cu cât era mai rar, cu atât prețul său creștea. Pe lângă raritatea sa, putea fi prelucrat într-o formă lichidă versatilă, utilizată pentru arme biologice sau cercetări medicale. Se spunea că are efecte de întinerire, permițând oamenilor să învie sau chiar să atingă nemurirea.

Dion a făcut tot posibilul să achiziționeze cât mai mult minereu de celestină roșie pentru a-l folosi în niște experimente secrete. Cu toate acestea, în urmă cu doi ani, a fost înșelat de un om de afaceri din domeniul jocurilor de noroc online, care i-a vândut minereu fals. Minereul fals era contaminat cu substanțe care au dus la eșecul experimentului său.

Loy își amintea foarte bine că, la acea vreme, Castelul Trandafirilor era aproape cuprins de flăcări din cauza tensiunii provocate de răzbunarea lui Dion. Nici măcar Shane Miyasawa, prima lui soție, nu putea scoate un cuvânt. Spionul a primit vești de la detectiv că acest om de afaceri ascundea în secret minereul de celestină roșie în posesia sa. Dion a conceput atunci un plan pentru a angaja un grup de asasini notorii, cunoscuți sub numele de - Perlele Roșii, pentru a jefui conacul acestui om de afaceri și a recupera minereul neprețuit care îi aparținea de drept.

- ... Știi când a ordonat Dion invazia? Când Miguel a pus această întrebare, Loy a răspuns în mintea sa: - La petrecerea de ziua celei mai mici fiice a omului de afaceri, care împlinea 7 ani? Niciun mafiot de rang înalt nu ar fi îndrăznit să perturbe o petrecere de ziua de naștere plină de copii. Cu toate acestea, în acel moment, Dion își pierduse mințile. Acțiunile sale deveniseră nemiloase și brutale.

- Perlele Roșii au sabotat evenimentul, rănind oaspeții și copiii, dar cel mai atroce act a fost când au aruncat o bombă în acel conac.

...

- Unii dintre copii, conduși de Selene, au reușit să se adăpostească înăuntru, dar el a fost prins în explozie și a murit. Mai mulți copii au fost grav răniți, unii pierzându-și membrele.

Khon Loy înghiți cu greu, încercând să suprime nodul din gâtul său uscat. Tâmplele îi pulsau, incapabil să găsească cuvintele potrivite pentru a se exprima. Simți un șoc brusc, inima îi bătea rapid. În acel moment, se alătură bandei într-un strigăt de bucurie, încântat că răzbunarea lor fusese îndeplinită. Cei înșelați primiseră ordin să-și amintească minereul fals Red Celestine, dar Doon reușise să recupereze cel adevărat. Nu știa că acest atac agresiv putea duce la pierderea tragică a soției lui Don Bertolucci.

- Maestrul ținea în brațe trupul aproape sfâșiat al Selenei, ieșind din ruinele clădirii. Inima îi era sfâșiată pentru că...

- Erau suflete pereche, spuse Loy cu voce joasă, iar tânărul doctor dădu din cap în semn de aprobare.

- Dion Blaze a spus că Red Pearl a mers prea departe cu ordinele și nici măcar nu știa că Selene a participat la acel eveniment. El și-a asumat responsabilitatea eliminând complet banda Red Pearl, dar asta nu a ajutat cu adevărat. Era ca și cum ar fi distrus din nou toate dovezile. Ah, au murit oameni. Ei nu mai sunt, iar tot ce a rămas este cel care trebuie să îndure durerea.

- Știi într-adevăr multe, doctore. Loy nu a răspuns sarcastic. Era sincer surprins, deoarece cealaltă parte începuse să lucreze pentru Santino abia la sfârșitul anului trecut.

- De obicei, îi întreb pe bătrâni când vin să-și curețe rănile sau să-și ia medicamentele, a spus Miguel cu un zâmbet ușor, înainte de a ridica mâna pentru a verifica ora.

- Bine, în zece minute începe treaba. Trebuie să intru. Vii cu mine? Loy a dat din cap.

- Mai bine stau aici, domnule. Nu știu nimic despre cum e înăuntru și nu am bani. Omega a vorbit în timp ce își arăta buzunarele de la pantaloni. Miguel a dat din cap înainte să plece.

Loy respiră adânc... nu intenționa să-l mai aștepte pe Santino. Imediat ce toți oaspeții vor intra în sala de licitații, se va grăbi să-și găsească aliații pentru a pune la punct o strategie și a planifica o evadare din eveniment fără ca Santino să observe. Chiar dacă îi frângea inima, era totuși mai bine decât să se întoarcă și să-i înșele din nou pe ceilalți, pretinzând că este doar un companion cald, fără dragoste adevărată. Dacă într-o zi, când secretele din spatele lui ar fi fost expuse, Loy nu ar fi știut cum s-ar fi descurcat Santino. Sau poate că ar fi apărut din nou un fel de conflict între banda Bertolucci și banda Trandafirului Alb. Probabil că această poveste nu ar avea un final satisfăcător.

Cufundat în gânduri, Loy oftă în timp ce își ștergea colțurile ochilor. Totuși, în același timp, tânărul doctor care trebuia să intre la licitație se întoarse și ieși spre balcon cu pași ușori. Acolo apăru silueta unui bărbat înalt și slab, care stătea singur, fără gărzi de corp. Acest bărbat fusese odată un fost profesor respectat... și un partener din trecut cu care împărtășise momente pasionale.

- Nu intrați, profesore Philip?, întrebă Miguel cu un zâmbet.

- Și tu cine ești? Primul salut rostit de buzele despărțite îi strânse inima tânărului doctor. Cu toate acestea, Miguel nu voia să readucă la viață un trecut care nu putea fi recuperat. Oricum ar fi fost, avea lucruri mai importante de făcut și de terminat.