CAPITOLUL 21

 - De ce? Nu pot să-mi bat joc de soția mea?

- Ce-a spus Domnul meu? întrebă Blue Moon, cu inima bubuindu-i în piept. Desigur, era șocat... Dar, în același timp, simțea în el un alt sentiment, unul pe care încă nu voia să-l recunoască.

- Mâine vom călători împreună spre nord. Mergem la Castelul Suralai, spuse Ram, în timp ce persoana din brațele lui părea complet confuză. - Ca și soția mea.

Blue Moon auzi din nou acele cuvinte și simți cum fața i se înroși brusc.

- Domnul meu, nu poți să apari așa și să decizi pentru mine. Eh... eh... N-am fost niciodată de acord să fiu soția ta, spuse tânărul Alpha, cu buzele tremurânde. Simțea cum ceva intens, adânc și fierbinte îi trimitea fiori prin tot corpul — legătura lor nu fusese încă ruptă.

Ram își trecu mâna puternică peste talia albă a lui Blue Moon, coborând spre șolduri, apoi îl strânse cu fermitate între picioare.

- Ți-am dat totul. O lună întreagă ai avut tot ce ai vrut. E timpul să văd ceva în schimb, spuse cu un calm tăios, cu o expresie liniștită pe chip.

Dar Blue Moon simțea cum, de fiecare dată, cuvintele lui îi tăiau inima ca o lamă subțire de oțel. Pentru Ram, el nu era decât un Alpha convenabil, cu care putea face ce dorea.

- Bine, răspunse simplu, evitând să-i mai privească fața frumoasă.

Ram, văzând expresia lui ternă, îl prinse cu delicatețe de bărbie și îl sărută ușor pe buzele roșii.

- Dacă te întorci cu mine la Castelul Suralai, tata nu mă va mai deranja, îi spuse, vocea lui înmuiată, ca și cum încerca să-l facă să înțeleagă.

Mâna lui mare îi mângâia ușor spatele neted, iar Blue Moon se lăsă în brațele lui Ram fără împotrivire.

- De ce spui asta? Domnul meu... deja e bătrân? întrebă sincer, fără o urmă de răutate.

Ram încruntă imediat sprâncenele.

- Vrei să spui că eu sunt bătrân?

- Nu, Domnul meu! răspunse repede Blue Moon, dându-și seama că greșise. N-ar fi trebuit să vorbească despre viața personală a lui Ram.

Dar Ram nu se opri. Își strânse pumnii și continuă:

- Tata vrea să mă căsătoresc cu un Omega Pur pe care l-a ales el. Ca să mă pot împerechea cu cineva.

Ochii lui de chihlimbar sclipeau de dispreț, dar Blue Moon nu mai simțea nimic altceva decât un cuvânt ce i se învârtea obsesiv în minte: Omega Pur.

- Primul Alpha trebuie să fie împerecheat cu un Omega Pur.

- Un Omega Pur... E bine. Dacă e sufletul pereche al Domnului meu, atunci e și mai bine, spuse Blue Moon pe un ton stins.

- Nu știu de ce îmi pare atât de rău pentru mine... În cele din urmă, Domnul meu se va împerechea cu cineva dintr-o clasă aparte. Eu sunt doar un Alpha care îl ajută să treacă mai ușor prin Rut.

Ram râse pe jumătate, un sunet uscat în gâtul lui.

- Dacă ar fi să aleg între a mă căsători sau a trăi cu cineva până la sfârșitul zilelor mele… alegerea trebuie să fie a mea, nu a altcuiva. Nici măcar a destinului.

Ochii lui aurii erau fermi și limpezi.

Blue Moon îl privi lung și nu înțelegea de ce inima îi bătea atât de tare.

- Dar… chiar putem să ne împotrivim destinului? întrebă încet.

- Putem... Eu pot, răspunse Ram cu siguranță, înainte să se apropie din nou și să-i fure un sărut.

Iar Blue Moon... nu s-a gândit nici măcar o clipă să-l refuze. Deși ceața din inima lui nu se risipise încă...

Castelul Suralai

Castelul Suralai era o construcție albă, impunătoare, așezată pe un munte înalt, înconjurat de păduri luxuriante. De generații întregi, acest loc aparținea familiei Rattikorn. În prezent, fuseseră amenajate drumuri private pentru a permite accesul cu mașina. Totuși, Ram alesese să călătorească cu avionul privat, iar apoi să urce cu elicopterul — era, fără îndoială, mult mai rapid.

Blue Moon privea încordat pe fereastră, urmărind pădurile verzi care se întindeau ca un covor viu sub ei. Mâinile îi erau reci și amorțite. Tânărul Alpha nu-și putea imagina că urma să întâlnească familia Maestrului nu ca un simplu gardian, ci ca… o soție falsă.

La început, Blue Moon nu înțelegea de ce o persoană ca Ram Rattikorn nu putea refuza astfel de lucruri și, în schimb, le accepta cu ușurință, construind în jurul său o minciună atât de mare. Mai târziu, după ce o întrebase în secret pe Lada, reușise să înțeleagă că lucrurile erau mult mai profunde decât păreau la suprafață.

Gândindu-se la toate acestea... ochii lui căprui s-au lăsat asupra inelului de pe inelarul mâinii stângi. Un sentiment inexplicabil i se cuibări în piept.

Cu o zi în urmă, Ram îi oferise acel inel.

Era din aur, decorat cu pietre prețioase stacojii, iar pe interior era gravat cu solzi de piele — o textură ciudată, dar fascinantă. Piatra se numea Inima dragonului. Sub razele soarelui, aceasta emitea o strălucire roșiatic-aurie, aproape magică. Nu doar frumoasă, dar și extrem de durabilă, Inima dragonului era considerată mai valoroasă decât orice altă piatră cunoscută. Se spunea că dispăruse de pe fața pământului, dar, cu două sute de ani în urmă, reapăruse brusc în câteva locuri izolate. Acum, era cea mai scumpă bijuterie din lume.

Dar nici măcar o astfel de piatră nu era - prea scumpă pentru Ram Rattikorn — nu când avea puterea pe care o avea el.

Blue Moon zâmbi ironic și își luă privirea de la inel, alegând să nu-i acorde importanță.

Când elicopterul ateriză pe terenul din apropierea castelului, Ram fu primul care coborî, fără să-i arunce vreo privire. Rece, ca întotdeauna.

Blue Moon nu se aștepta la altceva. Știa foarte bine că între el și Ram nu exista nimic mai mult decât o relație între un Stăpân și un subordonat. Acum, tot ce le rămânea era să se sprijine reciproc. Ciclul de Rut al lui Ram nu se terminase încă, așa că prezența lui Blue Moon era, în fond, convenabilă.

Ram fuma încet, lăsând fumul să iasă atât pe gură, cât și pe nas. Fața lui, cu trăsături ascuțite și tensionate, trăda un stres intens. Aura sa, aceea a Primului Alpha, se răspândise până la punctul în care nimeni nu îndrăznea să-l privească în ochi.

Nimeni... în afară de Blue Moon.

========================

- Bine ați venit, domnul meu.

O servitoare îmbrăcată într-o rochie formală ieși să-l întâmpine, cu o voce blândă și respectuoasă. Ram dădu ușor din cap și păși în interiorul castelului, cu Blue Moon urmându-l în tăcere.

Interiorul era impunător — decorat în stil occidental, cu detalii elegante, în tonuri de alb și auriu. Fiecare colț părea că reflectă lumina, strălucind puternic sub candelabrele mari și ferestrele înalte.

Blue Moon se simțea ciudat de gol, ca și cum propria lui ființă pierduse culoare în fața acelei opulențe reci. Castelul Rattikorn era tăcut, însă, în mod inexplicabil, îi transmitea o senzație caldă, familiară.

Mai multe servitoare i-au condus spre camera pregătită — aceeași cameră în care Ram locuise în copilărie. Ram n-a spus niciun cuvânt. Imediat ce au intrat, și-a luat un trabuc și s-a dus spre balcon.

- Nu fumați prea mult, domnul meu... zise Blue Moon, ridicând mâna pentru a alunga fumul alb ce plutea în aer.

Ram îl privi o clipă, apoi deschise ușa balconului și rămase acolo, singur, tăcut, fumând.

Blue Moon clătină ușor din cap și începu să aranjeze lucrurile aduse în bagaje. Dar nu trecu mult până ce o bătaie discretă se auzi în ușa dormitorului.

Se ridică să vadă cine era.

Deschizând, în fața lui apăru o siluetă înaltă și subțire, cu trăsături atât de frumoase încât era greu de spus dacă era bărbat sau femeie. Persoana purta un costum verde pal, elegant, cu mănuși din piele fină, în nuanțe asortate. Pielea albă ca jadul strălucea ușor, ochii verzi smarald păreau să-l privească direct în suflet, iar buzele roșii și pline contrastau puternic cu restul chipului delicat. Parfumul ei subtil, dulce-amar, părea că pătrunde adânc în pieptul lui Blue Moon.

În spatele ei, stătea Alicia — menajera-șefă, chemată special de la Castelul Întunecat pentru a-i servi.

- Aceasta este Blue Moon, soția lui Ram? întrebă persoana cu chip angelic, cu o voce profundă, dar blândă — o voce care îi amintea vag de fostul său iubit. Blue Moon își dădu seama imediat: era un Omega.

- Așa este, doamnă Lanine, răspunse Alicia în locul lui.

Ochii verzi ai lui Lanine o fixară scurt, iar Alicia înțelese mesajul. Își împreună mâinile și își plecă imediat capul, tăcând.

Blue Moon știa de la Lada că Alicia nu fusese inițial în slujba lui Ram, ci o servitoare loială lui Lanine Rattikorn, actuala soție a lui Akara Rattikorn — tatăl lui Ram.

- Pot să stau puțin aici? întrebă Lanine cu un zâmbet care părea politicos, dar ochii îi urmăreau cu interes inelul de pe mâna lui Blue Moon.

Tânărul Alpha se simți dintr-odată inconfortabil, iar încrederea i se spulberă brusc.

- Oh... dă-i drumul. Te rog.

- Nici să nu te gândești să intri.

Vocea lui Ram răsună dur, iar ochii lui aurii sclipiră cu o furie rece, ca ai unei fiare pe punctul de a ataca. Alicia păși înapoi instinctiv. Cât despre Lanine, deși rămasă singură, nu se clinti. Strânse mâinile la spate, controlându-și tremurul.

- Dă-te din calea mea, spuse Ram, pe un ton care nu accepta replică.

- Am venit doar să vă anunț că cina va fi servită în sala principală la ora șase, spuse Lanine, buzele ei roșii tremurând ușor.

Blue Moon se postă instinctiv între Ram și Lanine, cu o tensiune în piept pe care nu și-o putea explica. Era speriat. Nu-l mai văzuse niciodată pe Ram privindu-l pe cineva cu atâta dezgust.

Aparent... tot ce îi spusese Lada... începuse să se dovedească adevărat.