Capitolul 2

 Provocare

Gândurile lui Plerng

       ☆⁠☆⁠☆

   Nu mă bucur pentru ceea ce s- a întâmplat. Povestea dintre mine și Thana în acea noapte, a mers mai departe decât ar fi trebuit să meargă. Eram supărat pe mine pentru că nu am fost puțin mai reținut. Când m- am așezat pe spate și m- am întrebat, nici măcar nu am putut să- mi răspund la ce mă gândeam în acel moment. Ce naiba mă gândeam că urmează? Am gândit ca o persoană fără creier? Sau a fost subconștientul unui tip iubitor de distracție ca mine? Mi- am petrecut viața bucurându- mă de aventuri de o noapte, petrecând la beție, în pat cu cineva pe care nu- l cunoșteam și mă trezeam a doua zi, găsind un străin lângă mine. Acesta este propriul meu mod de viață. Dacă această persoană nu ar fi Thana, m- aș simții la fel ca de fiecare dată când am făcut asta.

  Dar acum lângă mine, este un prieten apropiat al lui Suea, îl respect ca pe unul dintre unchii mei pentru că suntem apropiați de mulți ani. Chiar dacă gura mea a rostit întruna „ah”, nu mă pot acomoda cu incidentul. E atât de tulburător, încât nici nu mă pot gândi la asta. Nici eu, nici medicul nu putem uita ce s- a întâmplat, și nici nu poate deveni ,, normal’’. Trebuie să fi fost atât de îngrozitor pentru el, să facă sex cu un bărbat când mintea lui era atât de sensibilă. Oricare ar fi fost motivul pentru care m- a invitat să fac lucruri, poate din curiozitate, sau poate pentru că a vrut doar să încerce, să fie sarcastic, nu trebuia să o fac. Acum nici măcar nu știu ce gândește, sau despre ce a fost vorba? Dar de fapt, el este cel care a fost jignit și îmi este milă de el. Parcă i- am adăugat și eu durere în inimă, pe lângă cea deja existentă. Eram atât de nervos încât nu puteam mânca și nu puteam dormi. Am vrut să lămuresc lucrurile cu Thana și să vorbim despre ce s- a întâmplat, ca relația dintre noi să fie cât mai normală posibil. Cu el nu mă puteam comporta ca și cu străinii cu care m- am culcat. El este cineva pe care îl respect ca pe un unchi, este cineva care poate intra și ieși din casa lui Suea cu încredere deplină.

 Totuși, trebuie să ne reîntâlnim de- a lungul vieții. Vreau să dispară nervozitatea. Pe parcurs, ce ar trebui să fac să uit asta? Nu, nu pot uita!

Sentimentele și evenimentele din momentul acela din pat, sunt încă încorporate în creierul meu. Sau, poate că ar trebui să- mi asum responsabilitatea? Cum ar trebui să fac asta? Oare ar trebui să- l ajut să se împace cu iubita lui cât mai curând posibil, pentru a- mi ispăși propria vinovăție? Dar nu vreau să se întoarcă la acea femeie! A avut o aventură! A avut pe altcineva chiar înainte să se despartă de Thana. Nu pot accepta acest tip de infidelitate.

 O persoană bună ca el poate găsi pe cineva nou, care îl iubește, nu este nevoie să se întoarcă la aceeași persoană. O altă modalitate ar putea fi, să- l pot ajuta să- și găsească un nou iubit. Cunosc o mulțime de oameni, toți sunt intelectuali sau oameni de afaceri. Îl voi recomanda tuturor. Singurul impediment este că nu știu dacă doctorul a concluzionat, și- ar dori o femeie sau un bărbat.

  Sunt foarte tulburat în legătură cu asta. Aparent, încercând să găsesc o cale de ieșire, dau de o fundătură.

  Mă gândeam la asta, in timp ce mă pregăteam eu să merg la muncă. Un manager de hotel important ca mine, are atât de multe lucruri de făcut. O fac și pentru Suea și Singh. Eu știu totul despre  conducerea acestui hotel, pe care cei doi unchi ai mei au intenționat să mi- l de- a de multă vreme. Am fost promovat ca director executiv încă de când eram în școala elementară. În familia mafiei, sunt multe de făcut. Există multe alte afaceri murdare, pe care eu nu le știu, pentru că orice este peste atribuțiile mele, rămâne secret. Când există lucruri pentru care să- mi fac griji, ca ăsta, nu vreau să merg la muncă. Nu mă pot concentra deloc. A trebuit să merg la serviciu, dar inima mea era ocupată de o altă persoană. Astăzi, este o întâlnire pentru planificarea lunii următoare, este o întâlnire importantă.

  Stau și mă privesc în fața oglinzii, în timp ce port un ceas scump de la o marcă celebră, la încheietura mâinii stângi. Toate hainele pe care le port sunt creațiile unor designeri cunoscuți, inclusiv șosetele. Tot ce este pe mine în fiecare zi, valorează numere cu multe cifre. Sunt cineva căruia îi place să poarte lucruri scumpe. Recunosc, sunt extravagant. Cât am muncit, am cumpărat toate lucrurile pe care mi le- am dorit, dar banii nu m- au părăsit niciodată. Am oftat adânc când am auzit apelul. Când telefonul suna la această oră nu trebuia să pierd timpul să ghicesc cine este apelantul.

- Bună, ce faci Suea?

- Nu uita să mergi la întâlnire. Nu ești încă gata?

- Acum plec. Astăzi, sunt îmbrăcat atât de frumos.

- Concentrează- te puțin și i- a decizii bune. Luna viitoare, sportivii vor veni să închirieze parterul hotelului pentru a se odihni în timpul probelor. Trebuie să vă planificați bine pentru că trebuie să primim și alți oaspeți.

- Da, ah, știu.

- Hm, bine, pregătește- te. Am sunat doar ca să- ți amintesc. Suea și Singh sunt ca și tații mei. Ei sunt totul în viața mea. Am crescut frumos, pentru că ambii mei unchi m- au crescut bine. Ne respectăm și ne iubim ca o familie.

De fapt, mama mea și mama unchiului sunt verișoare. Părinții mei au fost oameni de știință care au lucrat în străinătate. Apoi tatăl meu a murit în timpul unui experiment de testare pe animale. Cât despre mama mea, nu s- a întors în Thailanda pentru că era dependentă de ceea ce făcea, așa că m- a lăsat cu familia unchilor mei. Pe unchiul Suea și pe mine ne despart opt ani, iar pe mine și pe Singh treisprezece. După ce părinții mei au plecat, am fost întreținut de cei doi unchi până astăzi. M- au învățat să devin bărbat în toate privințele. Visul meu este să fiu bogat, vreau să am bani de cheltuit până îmbătrânesc. Așa că mi- au dat o slujbă ca să- mi câștig existența, iar apoi am continuat să câștig bani așa cum visam. Dar nu sunt o persoană foarte disciplinată. Să învăț ceva, mi- a luat de două ori mai mult timp decât celorlalți. Astăzi, când deja am un serviciu, unchiul Suea încă nu mă poate lăsa în pace. Încă mai simte nevoia să mă verifice, să mă avertizeze, să mă învețe și să mă facă să cred că nu voi fi niciodată atât de bun pe cât își dorește el. Vreau să excelez repede în ceea ce fac , dar nu sunt prea inteligent. Nu pot gândi foarte bine.

  După ce m- am îmbrăcat, am respirat adânc pentru a câștiga încredere. Ieșirea din cameră cu piciorul dominant era un truc. După ce am închis ușa, nu am uitat să ridic mâna, să o trec peste cap, pentru a mă binecuvânta. 

,,Fie ca ședința de astăzi să decurgă fără probleme!”

  Am luat liftul de la ultimul etaj unde mă aflam, până la etajul trei, care era sala de ședințe. Acest hotel este faimos de zeci de ani. Fondatorul lui a fost unchiul Suthisak. Tatăl ambilor unchi. Este renumitul hotel din Bangkok, unde acum sunt următorul director după Suea. Dacă mă descurc bine aici, voi putea gestiona mai multe sucursale din alte provincii.

- Bună, Namfah. Astăzi ești atât de frumoasă! De fapt ești frumoasă în fiecare zi...Uau, buzele tale sunt întotdeauna dulci.

 Khun Namfah este asistenta mea la conducerea acestui hotel. Este, de asemenea, managerul și secretara mea. Se spune că ar fi rudă cu secretara lui Singh. El a trimis- o încă o dată să mă ajute cu munca. Viața mea nu este nimic fără ajutorul celor doi unchi ai mei, indiferent de situație. Mă simt în largul meu ori de câte ori oamenii unchiului meu sunt în preajma mea.

- Am citit subiectul întâlnirii acum ceva timp. Mai este ceva în afară de asta?

- Nu, trebuie doar să ajungem la o concluzie despre modul în care intenționăm să primim clienții. Atât grupurile de turism, sportivii, oaspeții de ocazie, cât și restaurantele cu clienți în creștere. Așteptăm aprobarea lui Khun Plerng pentru a extinde zona. Am dat din cap înainte de a intra în sala de ședințe cu Namfah. În interiorul camerei, în fața mea era deja un șef al fiecărui departament. Toți mi- au oferit câte un zâmbet prietenos. Parcă să mă convingă să semnez aprobarea tuturor departamentelor pentru a termina imediat. Întâlnirea de astăzi a fost destul de tensionată, când departamentul meu a depus o cerere de aprobare, un alt departament a cerut o altă listă. O persoană va retrage bugetul pentru organizarea unui eveniment de promovare a hotelului. Un altul cere retragerea bugetului pentru a cumpăra mai multe echipamente pentru bucătăria mare a hotelului. Cealaltă parte se oferă să organizeze promoții pentru noii clienți. Alții, vor să adauge un tur în care să aducă mai mulți turiști să călătorească prin împrejurimi.

 - Mă duc sa mănânc! Cine a spus că managementul este ușor? Ei bine, nu este deloc ușor! A trebuit să i- au decizii pe mai multe subiecte, iar asta a făcut ca întâlnirea să se prelungească pentru tot restul zilei. De la 1 p.m. la 8 seara, eram obosit. Toată lumea era obosită. Cineva care nu gândește ca mine este atât de incomod. Când toată lumea mă privește cu ochi plini de speranță, este atât de stresant încât nu pot lua o decizie. Mi- e frică să nu i- au o decizie greșită, care va afecta și pe altcineva. Și desigur, un tip incapabil ca mine este și mai incapabil când este sub presiune. Mintea mea era goală și nu mă puteam gândi la nimic. A trebuit să suspend ședința pentru a- i convoca și a- i consulta pe Singh și Suea, pentru a găsi o soluție la aceste probleme. Dacă cei doi bătrâni nu m- ar ajuta să decid, aș prelungi și mai mult timpul de întâlnire. Când am terminat de gestionat problemele, toată lumea părea foarte obosită. Fiecare dintre ei și- au ridicat mâinile și și- au masat umerii, în sala de conferințe, epuizați.

,,Totul a mers bine, domnule Plerng. Sunteți obosit, mergeți sus și odihniți- vă. „

 Khun Namfa a ieșit cu mine din sala de ședințe. Numai ea știe că întotdeauna trebuie să- mi consult unchiul în culise. Nu am arătat niciodată slăbiciune față de nimeni, cu excepția lui Namfah. Pentru că a trebuit să mă ajute să- mi amintesc procesul de gândire când cei doi unchi ai mei i- au cerut să o facă.

 „Nimeni nu știe din naștere. Încetul cu încetul, domnule Plerng.”

 Lucrez de un an și încă mai trebuie să mă bazez pe unchiul meu. El însă, nu a fost deloc dezamăgit, niciodată. Sunt singurul nepot pe care trebuie să- l ajute la muncă. Probabil este chiar fericit.

„E în regulă. Ar fi bine să ies afară și să găsesc ceva pentru a scăpa de stres.” Mi- am luat rămas bun de la Namfah acolo, înainte de a merge până la lift. Am mers în parcarea hotelului ,pentru a- mi lua mașina sport pe care o iubesc. Când m- am așezat pe scaunele scumpe din piele din interiorul mașinii, mi- am scos sacoul, mi- am glisat cravata în jos în centrul pieptului și am deschis câțiva nasturi la cămașă. Când sunt într- o dispoziție proastă, de obicei îmi închei ziua beat. Îmi place să stau, îmi place să beau. Aceste lucruri banale îmi fac ziua să treacă repede. E bine să uit pentru o vreme de propria mea supărare.

Vorbind despre băutură, mi- am amintit că Thana bea alcool, singur în apartamentul său. Dacă vreau să beau pot să mă duc să beau cu el... L- am sunat imediat. Am sunat de trei ori și nu mi- a răspuns, așa că am trimis un mesaj în care spuneam că dacă nu răspunde la apel, merg la el acasă.  Îngrijorarea m- a determinat să pornesc imediat mașina. Dar, după mesajul pe care l- am trimis, el a sunat înapoi...

Oh, era clar că intenționa să nu răspundă la apelurile mele!

- Care- i treaba?

- Ah doctore, ce faci? Bei alcool?

- Dacă vreau să mă îmbăt, atunci mă voi îmbăta. Nu trebuie să fac nimic altceva acum.

- Ce mai faci? Am să vin să te caut.

- Nu, nu este nevoie. Pot să stau singur. Vreau să fiu singur.

- Am să vin la tine! Am insistat eu, hotărât. Era clar că îmi evita privirea. Din acea zi și până astăzi, nu ne- am mai vorbit deloc. Chiar dacă înainte obișnuiam să vorbim aproape în fiecare zi. Discutam mai ales despre starea lui Suea. L- am invitat să ieșim să mâncăm, să ne plimbăm în mall și să bem niște alcool. Dar Thana a refuzat. Mi- a spus să aștept să mă contacteze el. Am așteptat. Aștept de câteva zile, dar acum sunt nervos pentru că nu am mai vorbit de ceva vreme.

- Nu trebuie să vii, de ce să vii aici? Sunt bine!

- Ești bine, și? Nu sunt de acord cu tine să fugi de mine așa. Nu știu de ce o faci. Stai, voi veni acum.

- Plerng, nu fi încăpățânat.

El este singura persoană care mă cunoaște foarte bine, pentru că a văzut mereu cum mă comport cu cei din jurul meu. Mereu voi alege persoana cu care mă simt confortabil. Îmi plac oamenii persuasivi, dar care vorbesc pe un ton moale. Însă oricât de mult îmi plac, nu vorbesc mult cu ei probabil de teamă. Când mă plictisesc, îmi schimb partenerul, dar specificațiile sunt mereu aceleași pentru toată lumea și doctorul știe asta.

- Ah da, așa e, știi că îmi place să cerșesc, așa că cerșesc.

- Plerng, dă- mi puțin timp să mă gândesc.

- Bine, doctore, nu mai scoate sunete drăguțe la mine că...îmi place mult. Am închis primul telefonul. Doar să știu că e bine, este în regulă. Dacă nu acceptă apelul meu telefonic, cu siguranță voi merge la el. Este periculos pentru un om cu inima frântă să stea într- o cameră singur. Unii se gândesc chiar la sinucidere, dar nu o fac. El nu ar gândii așa. Și totuși când am știut că este bine, dar nu m- a lăsat să vin, mi s- a părut puțin ciudat. Îmi doream foarte mult să beau ceva cu el, dar nu a vrut. Într- un final am plecat la o vânătoare de noapte singur, ca de obicei. M- am enervat încă o dată știind că doctorul fugea de mine, în mod deliberat. Nu știu când se va termina asta. Povestea asta face parte din ceea ce m- a făcut să vreau să mă îmbăt în seara asta.

  Mașinile sport de lux ies seara pe străzile Bangkokului. Traficul de vineri omoară sufletele oamenilor însetați. Mă îndrept spre un pub de lux, unul dintre favoritele mele. Însă din cauza aglomerației, până când ajung eu parcarea este deja plină. Se poate spune că lucrul acesta a crescut și mai mult dorința de a bea. Dorința de a bea alcool devine din ce în ce mai intensă cu fiecare clipă.

- Din păcate, am venit să te văd din nou. Hei, azi nu prea am de lucru, așa că vreau să mă îmbăt.

Auzind acest glas, mâncărimea mi- a cuprins imediat mâinile și picioarele. Chiar și după ce am făcut doar câțiva pași de la mașină, tot am întâlnit un demon. Astăzi este probabil ziua cu ghinion în care l- am întâlnit pe acest nenorocit, din moment ce încă nu am început să beau. Numele acestui nenorocit este „Nop”, este cel mai mare dușman al meu. Suntem așa din școala primară și până acum. Zece ani de dușmănie care nu se vor schimba niciodată.

- Ce vrei?

- Oh, Plerng. Nu mă simt confortabil cu tine. Văd că bei aproape în fiecare zi. De ce nu poți îndura să fii un copil bun, pentru unchiul tău? Ha ha ha...

- Muncești la fel de bine cum vorbești? Latrii de zece ani, nu ești obosit deloc? Pentru unii este suficient să se nască câini.

El și cu mine nu am vorbit niciodată civilizat. După zece ani, suntem tot la fel. De fapt, urăsc lucrul ăsta, dar eu și el suntem rude. Cele două familii s- au despărțit pentru că au avut neînțelegeri în afaceri. Când unchiul Suthisak a murit, bunicul Man a încercat să preia toate funcțiile pentru că era fratele mai mic al unchiului. Dar el aranjase deja totul pentru Singh și Suea. Singh a devenit președinte și a împărțit munca cu fratele său, acesta devenind director la multe dintre afaceri. Atunci, bunicul a vrut o parte a afacerii, așa că a plănuit să lupte cu tot ce avea. Dar cine poate fi la fel de rău ca unchiul meu? Familia sa a fost asuprită de Singh până la faliment.

Bunicul a murit, însă au rămas părinții lui Nop să suporte povara datoriilor. Când a aflat despre ce s- a întâmplat, m- a urât pe mine și pe unchii mei pentru că i- au luat bogăția familiei într- o clipă.

Nemernicul și cu mine suntem de aceeași vârstă. Am studiat împreună de la gimnaziu până la facultate. Cu toate acestea, pentru că sunt nepotul unchiului meu, mă hărțuiește zi de zi. Iar eu, l- am ascultat pe el și cuvintele lui care mă insultă așa, tot timpul. E ca și cum ai spune că sunt un nepot ciudat. Eram înșelat de unchiul meu să lucrez, în ciuda faptului că nici măcar nu aveam niciun drept asupra averii lui. Chiar dacă muncesc aproape până la moarte, nu primesc nimic după.

Persoana care a primit gratis a fost unchiul meu, care nu a trebuit să muncească din greu de unul singur, ci doar să mă folosească ca pe un instrument. Mă doare și că nu sunt suficient de competent pentru a arăta că sunt capabil în ceea ce fac. Nu am fost înșelat, nu vreau ca străinii să- mi insulte dragostea pentru cei doi unchi ai mei. Ne iubim cu adevărat ca o familie. M- au crescut ca pe un frate. Un idiot ca mine are ceva special, cu care oamenii mafioți să își piardă timpul? El îmi vorbește mereu despre asta, eu mă comport de parcă nu- mi pasă... Dar adevărul este că țin minte mereu fiecare cuvânt și mă gândesc mult la el. Îmi pun mereu întrebarea de ce nu sunt suficient de bun? Unchii mei sunt foarte buni, reușesc orice pentru a fi bogați. În plus, au o mare putere de care toată lumea se teme. Nu l- am privit nici măcar o secundă și m- am îndepărtat.

,,Ei bine, sunt multe de gândit. Vreau să mă îmbăt cât mai repede.” Am evitat în grabă să mă ciocnesc cu idiotul în interiorul barului. Locul meu obișnuit este partea din față a barului. Am stat mereu acolo, am întâlnit ochii barmanului des, ne- am familiarizat deja unul cu fața celuilalt.

- Zi grea Plerng?

Nu este greu să ghicească fețele clienților obișnuiți ca mine.

 - Pregătește chestiile grele. Am oftat în timp ce m- am uitat în jur și am văzut oamenii bucurându- se de muzică. Unul dintre ei era idiotul care tocmai trecuse și stătea cu prietenul lui la o masă. La naiba, mi- am întors repede ochii spre cealaltă parte pentru a analiza atmosfera. Îmi place starea creată de acest pub. Ascult ritmurile armonioase ale muzicii și mă bucur de luminile colorate care strălucesc în jur. Aici, se vând cele mai bune lichioruri din Bangkok. La un moment dat, corpul meu a început să se miște după ritm. Când începe distracția, chestiile la care nu găsesc o cale de ieșire, devin incredibil de atenuate. Am uitat toate acele distrageri pentru o vreme. Asta vreau eu. Nu- mi place să gândesc, sunt obosit. La muncă, mereu trebuie să mă gândesc mult. Îmi pot gestiona destul de bine sentimentele, dar acum trebuie să mă mai gândesc încă o dată la doctor. Însă acesta este un sentiment căruia nu- i pot face față. În inima mea, încă mă simt vinovat. Cu cât mă evită mai mult, cu atât sunt mai îngrijorat. Cu cât nu știu ce face și ce gândește, cu atât mă gândesc mai mult la asta.

  Dacă bea și el... știu că atunci când e beat, vorbește mult. Eram îngrozit că va spune oamenilor despre acea noapte. Ceea ce s- a întâmplat între noi în noaptea aceea, este ceva ce nu poate spune nimănui. Atunci o să fiu atât de supărat pe el că nu m- a lăsat să plec... Deci cum ar trebui să am grijă de el când e beat? Când am ceva la ce să mă gândesc, nu mă pot controla. Provocările lui îmi lovesc mereu inima, pentru că nu pot face față problemelor vieții fără ajutorul altora. Am nevoie de toți ceilalți chiar și pentru chestiuni personale. Acum, mai trebuie să aștept și ca doctorul să se însănătoșească. Nu puteam face altceva decât să aștept în tăcere. Vreau să- l scutur și să- l întreb când vom fi din nou normali ca înainte. Sau trebuie să fac ceva ca să mă simt mai puțin vinovat? Ce ar trebui să fac pentru a ne aduce înapoi împreună? Dar până la urmă tot curajul mi- a dispărut. Doar pentru că doctorul a folosit un ton cald când a vorbit cu mine, mi- a strigat jucăuș numele și m- a implorat cu blândețe să- l aștept? Sau pentru că nu l- am auzit niciodată folosind acel ton pentru a- mi vorbi? Lipsa de familiaritate mă face să nu îndrăznesc să- i răspund? Dar dacă m- ai întreba dacă îmi place să- mi spună „Nong Plerng”? Bineînțeles că mi- ar plăcea. Dacă aș fi întrebat dacă îmi place să mă roage din nou, sau nu, aș răspunde sincer: „Îmi place”. Este o latură a lui pe care nu am văzut- o niciodată și mă bucur că am văzut- o acum.....