CAPITOLUL 1

 Notă personală!

Această poveste ne este oferită de o prietenă bună de pe Wattpad care a cumpărat această minunăție. Eu personal îi mulțumesc.

Profilul său este: @AndreeaC87  iar  link-ul:  https://www.wattpad.com/user/Andreea

- Iar premiul pentru cel mai bun actor al anului 2044 merge la...

Prezentatorul s-a uitat o clipă la numele din mâna sa înainte de a ridica privirea, gesticulând spre cineva așezat sub scenă.

- Armin, pentru 'Psycho Sis'! Muzica a răsunat, însoțită de aplauze furtunoase din partea publicului. Pe ecranul LED a apărut imaginea unui bărbat de aproximativ 40 de ani, îmbrăcat într-un costum negru, ridicându-se în picioare și făcând o mică plecăciune în fața publicului cu un zâmbet radios. El a îmbrățișat un coleg actor de lângă el înainte de a urca pe scenă pentru a primi premiul.

- Mai întâi de toate, trebuie să spun că asumarea acestui rol în „Psycho Sis”, a fost cel mai provocator lucru din cariera mea de actor. Și mă bucur foarte mult că tot efortul și dedicarea mea nu s-au dus pe apa sâmbetei. Mulțumesc regizorului Pedro, echipei și tuturor colegilor mei actori care au făcut ca „Psycho Sis” să fie perfect. Mulțumesc tuturor fanilor care m-au sprijinit constant. Și cel mai important... Charlie, iubitul meu partener. Dacă te uiți la asta, vreau să-ți mulțumesc pentru că mi-ai fost mereu sprijin și forță motrice. Te iubesc.

Fluierături și ovații au izbucnit din toate părțile. Tânărul actor a mai rostit câteva cuvinte de încheiere înainte de a părăsi scena. Ceremonia de decernare a premiilor a continuat pentru încă puțin timp. După anunțarea celui mai bun film al anului, a început after-party-ul.

-  Armin, nu ai de gând să sari peste distracția cu noi, nu? a întrebat actrița care a jucat alături de el.

- Nu, vă rog să vă distrați.

- Oh, vă grăbiți să sărbătoriți cu domnul Charlie, nu-i așa? Armin a oferit un zâmbet mic, complice. A înțeles că afirmația celeilalte persoane era adevărată. Și-a luat rămas bun de la colegii săi actori înainte de a părăsi evenimentul.

Aerul nopții era ușor răcoros. Armin, strângându-și statueta de aur rece și grea, a ieșit pe ușa din spate a sălii. Fiorul victoriei încă mai plutea în el, nestingherit. A scanat inconștient mulțimea, căutând pe cineva. Dar când nu a văzut persoana pe care o căuta, a coborât capul, oftând în sinea lui.

(Probabil că nu a venit anul acesta.) s-a gândit el. Cu toate acestea, făcuse doar câțiva pași când cineva l-a strigat.

- Domnule Armin, vă rog să așteptați un moment.

- Da?  S-a întors să vadă noul venit. De îndată ce a văzut cine era, ochii i s-au luminat.

- Tu ești.

- Șeful meu m-a rugat să vă dau asta. Felicitări! A primit un buchet mare de trandafiri de la persoana respectivă, apoi a scos un bilet atașat la el și l-a citit.

„Felicitări pentru succesul tău. Te voi sprijini întotdeauna”. TD. Colțurile gurii i s-au curbat involuntar în sus la mesajul scris elegant, ca întotdeauna.

(Un fan atât de constant loial...) s-a gândit el.

TD. Era un fan misterios care îl urmărise de la începuturile sale, mai puțin faimoase, până în prezent. Acest fan îi dădea întotdeauna un cadou și o felicitare de fiecare eveniment, de fiecare dată, și atunci când obținea succes sau se confrunta cu greutăți. La început, el a recunoscut că s-a simțit puțin intimidat de acest fan, deoarece se părea că TD avea relații importante în industria divertismentului. Dar, pe măsură ce timpul trecea și TD nu îi făcea probleme, a devenit treptat ceva cu care s-a obișnuit. Acum, el trimite de obicei un mesaj înapoi acestui fan, așa cum a făcut de data aceasta.

- Vă rog să îi spuneți că îi mulțumesc foarte mult. Se face frig; sper să aibă grijă de sănătatea lui, a spus el, ochii săi căprui deschis aruncând o privire spre un Mercedes-Benz negru de peste drum înainte de a se concentra din nou.

(Văd că tot nu ești dispus să vii în persoană.) se gândi el.

Într-o mașină vopsită în negru, parcată peste drum, ochii ageri ai unui bărbat de vârstă mijlocie urmăreau silueta persoanei pe care o urmărea de peste douăzeci de ani, privirea lui fiind neclintită în timp ce asculta cu atenție raportul subalternului său. Un zâmbet lent i-a curbat buzele. O căldură familiară s-a răspândit prin el, așa cum se întâmpla întotdeauna când auzea acele cuvinte de îngrijorare - cuvinte pe care nu le auzea destul de des. Abia când spatele celuilalt a dispărut din vedere, s-a întors. Curând, Mercedes-Benz-ul negru s-a îndepărtat. Proprietarul trandafirilor nu știa că aceasta va fi ultima dată când o va vedea pe persoana pe care o urmărea de aproape jumătate din viață.

22:50

 Armin nu știa de ce stătea acolo, în fața ușii propriului dormitor. Auzea gemetele iubitului său, bărbatul cu care își împărțise viața timp de peste un deceniu, împletite cu vocea altui bărbat și scârțâitul ritmic al patului mare. În noaptea celui mai mare triumf profesional al său, noaptea în care își declarase dragostea pentru partenerul său pe scena de premiere, sperase că iubitul său îl va aștepta entuziasmat. Și l-a imaginat pe Charlie alergând să-l îmbrățișeze, felicitându-l. Realitatea a fost brutal de dură.

Într-o mână, ținea premiul pentru cel mai bun actor; în cealaltă, buchetul mare de trandafiri. Stătea acolo, fără să știe cât timp trecuse, dar lui i se părea că a trecut o eternitate. În cele din urmă, sunetele din interiorul camerei au încetat. Armin a aruncat buchetul pe podea și a deschis ușa.

Sunetul ușii care se deschidea i-a speriat pe cei doi bărbați de pe pat; aceștia au sărit în sus. Văzându-și iubitul gol în pat cu un alt tânăr, mintea lui Armin a rămas goală.

- Dragule... de ce te-ai întors atât de repede? C-ce-i cu petrecerea de după? s-a bâlbâit Charlie, în timp ce celălalt tânăr se străduia să tragă pe el boxerii aruncați de lângă pat, ochii lui evitând privirea lui Armin.

- D-le Armin, eu... Tânărul din pat cu iubitul său era un tânăr actor în ascensiune, pe care Armin îl îndrumase și îl ajutase să se lanseze în industrie. Fără ajutorul lui Armin, el nu ar fi fost unde era astăzi. Armin îi permisese tânărului să stea cu Charlie, sperând că îi va ține companie atunci când Armin era plecat la muncă. Dar în seara asta, acea încredere se spulberase.

Ticăloși trădători! Inima îi bătea dureros, fața i se înroșise, mâna îi tremura violent când apuca premiul. Armin își strânse maxilarul, lacrimile izvorându-i în ochi, alimentate de o furie arzătoare.

M-ai trădat...

- Cum ai putut să-mi faci asta? Cum ai putut să te culci cu iubitul meu?! A sărit în față, lovindu-l pe tânăr cu premiul în față. Tânărul a reușit să evite lovitura, dar Armin a continuat să lovească în mod repetat.

- Dragule, nu! Ești nebun?! Charlie a sărit în sus, apucându-l pe Armin pentru a-l opri să-i rănească iubitul, dar acest lucru nu a făcut decât să intensifice furia lui Armin.

- La naiba!

 Tânărul și-a atins fața, apoi a înjurat când a observat un mic firicel de sânge pe deget. În timp ce Armin lovea din nou cu premiul, victima îndelung suferindă a ripostat în cele din urmă. Tânărul l-a lovit cu pumnul pe Armin, aruncând statueta de aur strânsoarea lui. Înainte ca Armin să poată reacționa, a primit o lovitură puternică în piept, aruncându-l pe podea.

- Dragul meu! Tragic, în timp ce cădea, capul său a lovit baza statuii cu o forță brutală. Un țipăt a străbătut camera, în timp ce sânge roșu aprins se scurgea pe podea. În acel moment, buchetul mare de trandafiri zăcea abandonat lângă ușă. Vederea lui Armin s-a încețoșat, respirația i-a încetinit până când, în cele din urmă, a cedat.