CAPITOLUL 15

Și-a ținut respirația și s-a întors încet spre cealaltă persoană.

Thada stătea acolo, uitându-se atent la el.

- Thada.-

Ca și cum ar fi răspuns la apelul său, Thada a început să se apropie. Stăteau acolo, blocați în contact vizual, într-un moment de tăcere care se întindea.

A văzut confuzie în acei ochi negri. Un torent de emoții l-a cuprins, lăsându-l fără suflare.

Sunt eu. Mă poți simți, nu-i așa?

- Ce cauți aici?

- Thada... I...

- Thada!

Un strigăt brusc i-a distras atenția lui Thada.

Armin se văzu stând în apropiere, fără suflare, de parcă tocmai ar fi fugit acolo. Văzându-l pe celălaltArmin strângându-și pieptul și prăbușindu-se, Thada s-a repezit spre el.

- Armin, cum ai ajuns aici?-

- Eu... Credeam că nu ai venit încă acasă... și nu răspundeai la telefon, așa că m-am gândit că s-ar fi putut întâmpla ceva... așa că am venit- , Armin s-a uitat la el, apoi a apucat cămașa iubitei sale. - Eu... Nu mai suport... spital .

- Bine- , Thada l-a luat în grabă pe celălalt Armin în brațe, panicat.

Armin și-a strâns buzele împreună.

A trebuit să renunțe. Aceasta nu era iubita lui. Aceasta nu era Thada lui.

Aici, el era doar Nabkun și nu avea niciun drept.

Dar în timp ce Thada îl lua pe celălalt Armin, Nabkun a făcut brusc un pas înainte, apucându-l de braț și strigând, eliberându-și toate emoțiile reprimate dintr-o dată.

- Ai spus că mă iubești doar pe mine, că nu vei schimba niciodată acele cuvinte. Mai este adevărat?!- Thada s-a oprit și s-a întors încet pentru a întâlni privirea persoanei care îl ținea de braț.

Armin gâfâia, cu ochii înlăcrimați, dar neclintiți în timp ce se uita înapoi.

- E nebun, Thada... nu-l asculta. Nu mai pot suporta.-

În acea clipă, Thada și-a scuturat brațul și a dus-o pe cealaltă persoană.

Armin și-a lăsat brațul să cadă în lateral, uitându-se la spatele lui Thada în timp ce îl ducea pe celălalt bărbat până când au dispărut din vedere. A încercat să se consoleze, spunându-și că era pentru că era în corpul altei persoane, pentru că Thada din această lume nu era iubita lui.

Dar m-a durut atât de mult.

O singură lacrimă a căzut în tăcere.

Armin a rămas acolo, fără să-și dea seama cât timp a stat lăsând lacrimile să curgă, până când s-au oprit în cele din urmă. Apoi, și-a ridicat capul și a plecat în tăcere, cu umerii căzuți.

De ce s-a întâmplat asta? Ce naiba se întâmpla?

Mintea tânărului a alergat tot drumul spre casă.

Nu știa cine era acest Armin sau dacă această Thada era iubita lui. Se apropia de punctul său de rupere.

Armin a închis ochii și s-a rugat:

- Te rog, lasă-mă să mă întâlnesc din nou cu Thada mea.

Thada s-a trezit cu dureri de cap. S-a dus să-i ceară asistentei niște medicamente înainte de a se întoarce în camera lui pentru a face duș și a se îmbrăca. A descoperit că menajera îi adusese doar un set de haine.

Dacă mă gândesc bine, nu se uitase deloc la Bast și Bill.

Ochii lui ascuțiți s-au întors spre iubita lui, încă adormită adânc în pat. A rămas acolo uitându-se o vreme înainte de a întinde mâna obrazul ușor rece, răcit de aerul condiționat.

Aceasta ar trebui să fie o atingere familiară, dar de ce atingerea lui Armin în visul său s-a simțit atât de diferită de atingerea adevăratului Armin?

Confuz, a respins acele gânduri și s-a aplecat pentru a-și săruta ușor fruntea iubitei.

- Bună dimineața.

A așteptat ca doctorul să-l examineze pe Armin înainte de a ieși la micul dejun simplu la cantina spitalului. În timp ce aștepta la coadă, privirea lui a căzut pe un buchet de lalele albe ținute de cineva care stătea în apropiere. Thada s-a uitat la persoană, dându-și seama cine era.

Observând că Thada se uită, cealaltă persoană și-a plecat capul și a zâmbit timid. - Bună dimineața-

Nabkun a spus încet, ca și cum s-ar fi temut să nu fie certat. Thada și-a amintit brusc de visul de aseară.

Buzele sale subțiri s-au strâns ușor înainte de a vorbi, fără să se uite la celălalt bărbat.

- Bună dimineața.

Ochii lui Nabkun s-au mărit. Nu se așteptase ca Thada să inițieze o conversație. - Am o ședință foto astăzi, așa că am venit devreme înainte de serviciu.-

- Hmm.

Nabkun a vrut să continue conversația, dar se temea să o supăre pe Thada. A așteptat în tăcere să-și comande mâncarea.

- Un americano cu gheață și un sandviș cu ouă, vă rog.

Nabkun se uită la Thada, care tocmai se așezase la o masă. După ce și-a adunat mâncarea, tânărul a respirat adânc pentru a-și aduna curajul înainte de a se apropia de Thada. - Pot să stau aici?-

După ce a vorbit, Nabkun l-a văzut pe Thada uitându-se la el fără să spună nimic pentru o clipă. În cele din urmă, Thada a rostit ceva ce Nabkun cu greu putea crede.

- Dă-i drumul.

Nabkun a zâmbit și s-a așezat repede.

Thada se uită la Nabkun înainte de a-și întoarce privirea. S-a încruntat ușor, în timp ce imaginea din visul său i-a apărut din nou în cap.

Sentimentul... a fost diferit.

A mai mâncat câteva mușcături din sandviș înainte de a-și termina cafeaua dintr-o înghițitură. - Scuzați-mă- , a spus el, ridicându-se să plece.

Nabkun, care tocmai se gândise la un subiect despre care să vorbească, a scăpat involuntar:

- Stai!

Dar Thada deja pleca. Nabkun s-a simțit puțin nemulțumit, dar cel puțin Thada părea puțin mai receptiv.

Acesta este un semn bun. Dacă acest lucru continuă, poate că într-o zi ceea ce a visat se va împlini.

Atâta timp cât Armin nu se trezește din nou.

În acea după-amiază, Pham a intrat în camera pacientului și i-a dat telefonul fratelui său mai mare.

- Ce este asta, P'Thada? L-ai iertat pe tipul ăla? El este motivul pentru care iubitul tău este așa!-

Thada s-a uitat la poza pe care Pham i-a arătat-o doar pentru o clipă înainte de a-și întoarce privirea la raportul său. În ultima vreme, relația sa cu Armin a fost sub controlul tuturor, așa că nu a fost surprinzător faptul că fotografiile cu ei au ajuns pe rețelele de socializare și au devenit știri atât de repede.

- Nu m-am gândit niciodată că vei fi atât de îngrijorat pentru Armin. Înainte, nu-l puteai suporta.- - P'!-

- L-am lăsat să stea cu mine doar pentru o scurtă perioadă de timp.-

- Dar de obicei nu ești așa, P'. Te cunosc bine. Dacă urăști pe cineva, nici măcar nu te vei uita la el. Înainte, îl tratai ca și cum ar fi fost invizibil. De ce ai luat micul dejun cu el astăzi?-

Degetul său, derulând prin tabletă, se opri brusc. Era o întrebare pe care și-o punea de dimineață. Dar, reflectând, răspunsul a dus la un singur lucru:

Acel vis.

Thada s-a încruntat, amintindu-și cuvintele lui Nabkun din vis:

- Ai spus că singura persoană pe care o iubești sunt eu și asta nu se va schimba niciodată... mai este adevărat?-

Cum a știut Nabkun în vis ce i-a spus lui Armin?

Și de ce Nabkun din visul său i se părea atât de incredibil de familiar?

- P', P'Thada, măcar mă asculți?

Thada s-a uitat brusc în sus și i-a spus vărului său:

 - În ultima vreme, am avut vise ciudate .

- Vise? Spune-mi despre ei.

Thada și-a povestit visele. Când a terminat, Pham a pocnit din limbă.

- Deci de aceea te-ai comportat ciudat. Cred că aceste vise vii sunt pentru că ești prea stresat. Armin este Armin. Tipul ăla este acel tip. Cum pot fi la fel? Dar, sincer să fiu, este prima dată când văd pe cineva având vise atât de interconectate în mod constant.-

- Ce crezi? De ce Armin din visul meu se simte atât de diferit de adevăratul Armin? În schimb... când îl întâlnesc pe Nabkun în visul meu, mă simt și mai nostalgic pentru Armin.- Se simțea puțin prost să-i mărturisească un lucru atât de absurd fratelui său mai mic. Probabil pentru că era prea stresat, așa cum spusese Pham.

- De unde aș ști? Dar...- Pham a făcut o pauză, părând gânditor. - Dacă aș fi fost eu, aș avea încredere în sentimentele mele. Ce rost are să-ți faci griji pentru un vis, nu? Oricum, nu trebuie să te îndrăgostești de tipul ăla din cauza unui vis.-

- În niciun caz.-

Au mai vorbit câteva minute înainte ca Pham să se scuze să cumpere gustări, întorcânduse să-i țină companie fratelui său.

După ce Pham a plecat, Thada și-a coborât ochii și a murmurat încet:

- Ai încredere în sentimentele mele, nu?-

În acea noapte, a visat din nou. În vis, îl conducea pe Armin la spital, așa cum a cerut Arminhad. Dar la doar câteva minute de la începerea drumului, Armin a spus că este bine acum.

- Ar trebui să mergi la un control. Cred că sănătatea ta nu a fost atât de bună în ultima vreme.-

- Ah... este în regulă, nu este nevoie. Mă simt mult mai bine acum. Mi-e mai foame decât orice.- Thada și-a schimbat imediat ruta către un restaurant. În mod normal, nu ar renunța atât de ușor să-și convingă iubita la medic, dar de data aceasta a fost diferit.

În același Bentley negru, Armin a continuat să vorbească cu el pe tot parcursul călătoriei, iar Thada a răspuns natural.

Cuvintele, înfățișarea, manierele, chiar și râsul lui – totul era la fel ca Armin.

Thada a întins mâna și l-a luat de mână pe Armin, făcându-l pe celălalt bărbat să se oprească pentru o clipă înainte de a oferi un mic zâmbet.

Singura diferență a fost sentimentul în sine.

Au ajuns la un restaurant și bar de lux; Nu era aglomerat, în mare parte cupluri, părea perfect pentru o întâlnire.

După ce a ordonat, Thada s-a întors către persoana care stătea în fața lui.

- Faptul că sunt aici mă face să mă gândesc la momentul în care am fost prima dată la o întâlnire publică. Când toată lumea a aflat că acel cont îmi aparține...

- Oh, când ai postat o poză cu mine pe Twitter? A provocat un scandal uriaș în cronologie. Am citit comentariile, a fost hilar. Fanii tăi de la Rai Khing sunt altceva.-

- Da, a trebuit să te implor de mult timp înainte de a face publică în sfârșit relația noastră.-

- Pur și simplu nu am vrut ca reporterii să te deranjeze. Mai ales că ești regele industriei de divertisment. Nu vă amintiți cât de haotic a fost când am devenit publici pentru prima dată? Să mergem undeva împreună a fost ca și cum am fi urmăriți în mod constant.

- Corect. Dacă mă gândesc bine, câți ani au trecut de când ne-am întâlnit în parcul din fața apartamentului tău?-

- Vreo opt ani și ceva, cred.

- Așa este. Opt ani de la ziua în care ne-am întâlnit prima dată. Nu o perioadă scurtă de timp, dar nici atât de lungă.-

- Mai avem mult timp împreună.

Thada a zâmbit ușor înainte de a-și lua paharul pentru o altă băutură. Ochii lui ascuțiți s-au concentrat pe spațiul gol de pe degetul lui Armin, înainte de a întreba:

- Deci, echipa de filmare încă nu a găsit inelul?-

Persoana care stătea în fața lui și-a strâns mâna stângă, apoi a acoperit-o cu mâna dreaptă. 

— Încă nu. Probabil că a dispărut definitiv.

- ...

- Ce zici să cumpărăm un inel nou mâine? Sincer să fiu, mă simt puțin... ciudat să nu purtăm verigheta noastră.-

- Sună bine. Te las pe tine.

Celălalt bărbat a zâmbit larg. - Mulțumesc.

Mâncarea a sosit chiar atunci. Au mâncat și au vorbit, fețele lor strălucind de fericire.

Tânărul se uită la celălalt cu o privire precaută. Era un lucru care nu semăna cu Armin. Acest Armin nu menționase niciodată verigheta lipsă. Dacă ar fi fost obișnuitulArmin... nu ar fi lăsat niciodată inelul lor să dispară atât de ușor.