CAPITOLUL 14

 Ceremonia de semnare a contractului pentru noul film al regizorului Liu decurse fără probleme. De când Janine devenise managera lui, viața fără griji a lui Armin părea să fi luat sfârșit. Nu era clar cât networking și efort investise ea, dar măcar acum avea în sfârșit de lucru.

Două ședințe foto erau deja programate. Prima, astăzi, era pentru o revistă de modă de nivel mediu. Nu era vorba de copertă; fotografiile lui urmau să apară într-un colț dedicat hainelor și accesoriilor, prin paginile din spate. Coincidența făcuse ca fotograful să fie un prieten de-al lui Janine.

Conceptul era „frumusețe tânără”. În acest moment, tânărul model Armin stătea nemișcat, lăsându-se examinat de fotograful ușor excentric, fără a scoate un cuvânt.

- Armin. În poze pare mai înalt, și puțin mai arătos în realitate. De unde ai scos puștiul ăsta? întrebă fotograful.

- Recomandare, răspunse Janine.

- Arată bine și are o prezență ok, dar să știi ceva: chiar dacă e o lucrare mică, eu sunt meticulos la fiecare ședință. Dacă ești stângaci, ai poziții proaste sau ești neprofesionist în fața mea, pregătește-te să te urechez, spuse fotograful direct.

— Da, domnule. Îmi cer scuze dacă nu mă ridic la așteptările dumneavoastră, răspunse Armin politicos, înainte să fie dus la machiaj.

Comportamentul calm al lui Armin, care nu clinti niciun mușchi la amenințările fotografului, îl făcu pe acesta să ridice din sprânceană și să arunce o privire spre Janine. Ea ridică la rândul ei o sprânceană.

De obicei, modelele neexperimentate cădeau în două categorii: ori se gudurau și se umileau, ori afișau o atitudine arogantă, ca și cum nu i-ar atinge nicio critică. Dar, în cele din urmă, fie izbucneau în plâns, fie deveneau atât de încordați încât cu greu terminau ședința.

Tipul ăsta nu părea să fie nici în prima, nici în a doua categorie.

Prima scenă era o bibliotecă în stil european, mijlocul secolului trecut. Chiar dacă tema era „tinerețe”, cadrul nu era deloc luminos sau vesel. Succesul depindea de priceperea fotografului și de prestația modelului.

Armin fu gata rapid. Fotograful fu foarte mulțumit de aspectul lui. Dar sincer, modele chipeșe și bine făcute erau o duzină în industrie.

Armin apăru purtând pantaloni negri cu talie înaltă și o cămașă albă din in cu decolteu în V, cu mânecă lungă, care îi punea subtil în evidență pieptul. Ținuta era simplă, dar bijuteriile nu. Cercei lungi, coliere, inele și brățări împodobite cu pietre albastre îi dădeau aerul unui tânăr nobil lipsit de griji.

- Încearcă poziții improvizate. Interacționează cu decorul cum crezi tu. Dacă nu merge, îți spun eu. Începem.

Din clipa în care auzi acele cuvinte, privirea lui Armin se schimbă — devenise altcineva. Se întoarse ușor, apucă o carte de pe birou cu o mână și o deschise. Vânele de pe mână, împreună cu bijuteriile, erau clar vizibile. Expresia lui era leneșă, aproape plictisită. Părul îi cădea ușor peste ochi, adăugând mister. Nu se opri din mișcare nici măcar o clipă. La fiecare clic al camerei, își schimba poziția.

- Perfect! Excelent! Așa, foarte bine. Ridică puțin fața. Așa, așa! Acum așază-te la birou, privește direct spre cameră.

Armin se așeză imediat. Sprijini bărbia în palmă, apoi își lăsă capul. Uneori, colțul buzelor i se ridica subtil, ca un tânăr nobil arogant, moștenitor al unei familii prestigioase. Ochii înguști, accentuați de machiaj, priveau prin obiectiv cu o intensitate hipnotică.

Nu era deloc un începător. Era un profesionist clar.

Expresiile, pozițiile, controlul corpului — totul era incredibil de bine executat. Dacă cineva i-ar fi spus că acesta era la primele ședințe foto, nu l-ar fi crezut. De unde venise, de fapt?

Prima serie decurse fără cusur.

- Janine, de unde l-ai scos?

Femeia ridică din umeri, ca și cum totul era normal. Dar nimeni nu era mai entuziasmat decât ea în acel moment.

Pe monitor, fotograful își mări ochii privind pozele. Fiecare era demnă de coperta revistei.

Arătau ca portretele unui conte tânăr, arogant, dar fascinant — fotograful abia aștepta următorul set.

A doua scenă fu pregătită rapid. Doar un scaun, fundal luminos și aerat, potrivit conceptului. Armin arăta grozav în salopetă de blugi lungă și maiou alb, dar ochelarii rotunzi cu rame argintii îi dădeau o expresie cam serioasă.

Oare va merge? se întrebă fotograful, dar tot voia să încerce.

Armin nu dezamăgi. Din clipa în care începu sesiunea, păru să apese un comutator intern. Se transformă într-un tânăr vesel, luminos, ca o floare în floare. Zâmbetul lui pur îi făcu pe membrii mai în vârstă ai echipei să se topească. Ochelarii nu mai păreau deloc o problemă.

Un simplu schimb de decor și haine, și Armin deveni băiatul adorabil pe care îl iubeau toți „unchii și mătușile”.

Fotograful făcea poze fără oprire, totul decurgând impecabil — era mai mult decât surprins.

Nimeni nu știa că cineva care făcuse deja mii de ședințe foto nu avea cum să greșească. Nu era nevoie de critici — oamenii deja îl lăudau până rămâneau fără voce.

Următoarea scenă avea o atmosferă modernă și tinerescă. Fundalul era un perete cu graffiti în stil street-art, lângă o motocicletă mare și neagră — adusă de fotograful însuși.

Armin, îmbrăcat în noua ținută, se examina stingher în oglindă. Părul negru avea reflexe cenușii, ochii erau accentuați cu eyeliner. Pantalonii de piele negri și mulați îi alungeau picioarele, iar cizmele negre completau look-ul. Două bretele subțiri îi decorau tivul pantalonilor. Dar ceea ce-l făcea să se simtă nelalocul lui era crop topul negru care-i lăsa la vedere talia și abdomenul tonifiat.

Doar să se imagineze, un bărbat de aproape cincizeci de ani, în acea ținută, îl făcea să-și dorească să dispară. Nici măcar în tinerețe nu purtase așa ceva.

- Janine, cum arăt? întrebă Armin pe femeia de lângă el. Răspunsul fu un thumbs-up lent și hotărât.

Armin își verifică reflexia din nou, ignorând tensiunea din cameră.

În cele din urmă, dădu din cap cu încredere și ieși.

Janine îl urmă cu privirea, oferind o batistă machiorului, apoi îl urmă în liniște.

Fotograful, îmbrăcat hipster-style, se lumină la față când îl zări. Îi întinse cu generozitate casca lui preferată, lucru pe care nu-l mai făcuse niciodată.

- Ține asta. E ultima ținută. Arată-mi cea mai cool și stilată versiune a ta. Fă-mă să cad în genunchi!

Armin nu dezamăgi nici de data asta. După ce se convinse mental că era „cel mai tare tip din încăpere”, carisma lui explodă, aproape orbitând pe toată lumea. Când stătea semi-culcat pe motocicletă, toți parcă uitară să respire.

- Perfect! Încordează puțin abdomenul. Exact așa! Închide ochii așa... da, da, exact așa... ține!

După ședința finală intensă, Armin făcu o plecăciune de mulțumire și privi fotografiile pe monitor.

- P-Pot să fac o poză cu tine?

O membră timidă din echipă se apropie cu telefonul. Armin nu refuză. După ce o persoană ceru, urmară și altele. În cele din urmă, le făcu o poză de grup tuturor.

- Mulțumesc.

Armin le zâmbi, complet neatent la faptul că tocmai câștigase o grămadă de fani.

- Ugh, Janine, puștiul tău îmi creează probleme mari!
- Ce-ai pățit? întrebă Janine. Armin auzise și asculta discret.
- Trebuie să aleg doar două poze din fiecare set. Ai auzit? Doar două! E tortură!

Cum să nu fie? Fiecare poză era genială!

Nu întâlneai des astfel de situații. Mai ales nu cu un debutant.

- Spune-mi că glumești când zici că n-ai experiență. Sigur ai lucrat pe ascuns în modelling internațional, nu?

- Ce te-a apucat acum? suspină Janine.

- Nimic de genul, râse Armin, lăsând în urmă toate cele trei personaje pe care le jucase. Mă duc să mă schimb. Ținuta asta e cam... sumară.

Chiar și în sinea lui, se simțea ciudat plimbându-se îmbrăcat așa, la vârsta lui. Cu cât se gândea mai mult, cu atât se grăbi mai repede înapoi în vestiar.

După ce plecă, cel care analiza pozele pe monitor spuse:

- Tipul tău nou are talent. Are un viitor promițător. Sper doar să nu ajungă ca ceilalți.

- Vom vedea, răspunse Janine. Dar în adâncul sufletului, își punea mari speranțe în Armin.

Lăsând la o parte pozele, capacitatea lui de a comuta între trei personalități și expresii complet diferite, într-un timp atât de scurt, era extraordinară.

Acum că se gândea, poate ar trebui să trimită pozele acelea... persoanei respective.