CAPITOLUL 13

 - Era aproape prânz. Armin găsi în sfârșit un loc de parcare nu departe de clădirea The Sun. Aruncă o privire spre pachetul cu mâncare de pe scaunul din dreapta, gândindu-se la o scenă dintr-un serial în care protagonista îi aducea mâncare președintelui companiei, doar ca să fie respinsă de recepționeră.

Speră să nu i se întâmple și lui. Cel puțin, Thada nu era președintele companiei.

De fapt, Armin voia să-și ceară iertare altfel, dar asta era cea mai rapidă metodă care-i venise în minte. Știa că un telefon ar fi fost suficient, dar, pentru liniștea lui, o scuză spusă față în față părea mai potrivită.

În timp ce mergea spre clădire, îi reveni în minte conversația de mai devreme.

- Uh, domnule Thada, aveți un moment?

- Sunt ocupat. Ce vrei?

Nu era sigur dacă și închipuia, dar tonul celuilalt părea mai aspru decât de obicei.

- Aveți planuri pentru prânz azi? întrebă Armin. Urmă o pauză, apoi răspunsul:

- Probabil o să iau ceva rapid pe aici.

Nu era un răspuns direct, așa că Armin presupuse că nu avea nimic stabilit.

- Ei bine, am gătit prea mult și m-am gândit că ar fi plăcut să împart cu cineva. Dacă nu vă deranjează, pot să vă aduc o porție. Dar dacă e incomod...

- La prânz. Te aștept în recepția companiei.

- Bine. Ne vedem atunci.

Apelul se încheie brusc. Armin rămase uitându-se la ecranul telefonului, apoi coborî să cumpere ingrediente pentru „prânzul prea mare”.

Revenind în prezent, Armin intră în companie cu cutia de prânz într-o mână și telefonul în cealaltă, intenționând să-l sune pe Thada. Dar îl zări imediat — aspectul și silueta bărbatului îl făceau imposibil de ratat.

Thada îl căuta și el, recunoscându-l imediat, chiar și cu hanoracul închis.

Armin se simți puțin stânjenit. Prânzul era doar un pretext — venise să-și ceară iertare și să-i mulțumească lui Thada în persoană.

- Poftim, spuse Armin, oferindu-i cutia de prânz.

Thada nu o luă imediat. Era ușor dezamăgit că invitația lui Armin nu era să mănânce împreună. Tăcerea lui făcu ca Armin să înțeleagă greșit.

- Îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat azi dimineață, spuse Armin, vocea lui plină de remușcare. Am fost nepoliticos, deși m-ați ajutat atât de mult. Am fost îngust la minte și am crezut că bunăvoința dumneavoastră are motive ascunse. Dacă mă iertați, vă rog să primiți asta.

Armin era întotdeauna sincer cu cei care erau sinceri cu el, iar Thada era unul dintre puținii oameni așa.

Auzindu-l, Thada își coborî privirea. Știa cât de mult își ascunsese dorințele sub masca unui prieten altruist.

- Mulțumesc pentru prânz. Nu sunt supărat, nu-ți face griji, spuse tânărul, luând cutia.

Armin oftă ușurat.

- Sunteți incredibil de generos. Nu știu cum aș putea să vă răsplătesc.

- Nu e nevoie.

Răspunsul scurt îl făcu pe Armin să zâmbească amar.

- Sunteți așa de bun cu toată lumea?

Thada nu răspunse imediat. Altă voce interveni:

- Domnule Thada, ce faceți aici?

Vocea din spate îl făcu pe Armin să se întoarcă. Era un tânăr chipeș, subțirel, cu păr blond și o aluniță atrăgătoare sub ochiul stâng. Era Narin, un model de top, constant inclus în topurile celor mai frumoși bărbați.

Narin se apropie de Thada cu o surpriză fericită, dar se opri, privindu-l curios pe Armin.

- Scuzați-mă că vă întrerup. Nu am văzut că vorbiți cu... Îmi pare rău, nu știu cine sunteți.

- Bună, sunt Armin. Am auzit de dumneavoastră. Îmi pare bine, spuse Armin politicos. În viața lui anterioară îl văzuse de câteva ori pe Narin, dar nu lucraseră împreună. Erau doar colegi de industrie. Dar de ce avea Narin acea expresie?

Frică?

Fața lui Narin se încordă, dar își reveni repede.

- Domnule Armin! Bună ziua, răspunse el. Pentru o clipă, deși unul era actor și celălalt model faimos, Narin rămase fără cuvinte. Văzându-l pe Armin cu Thada nu făcea decât să-i sporească confuzia.

- Am ceva pe față? întrebă Armin.

- Nu, nu, spuse Narin cu un zâmbet prietenos, dar privirea îi fugea constant spre Thada.

- Cred că voi doi aveți ceva de discutat. Eu plec. La revedere, domnule Thada, domnule Narin, spuse Armin și se îndepărtă repede. Nu-l interesa relația lor, dar să stea alături de celebrități într-un loc aglomerat nu era o idee bună. Scandalul trecut cu Pawit îi era încă proaspăt în minte.

Thada voia să-l oprească, dar era prea târziu. Privirea lui pătrunzătoare se fixă pe model, o tensiune grea plutind între ei.

Nimeni din companie nu le acordă atenție. Nimeni de la The Sun nu ar îndrăzni să raporteze ceva, și chiar dacă ar face-o, nicio publicație nu ar îndrăzni să scrie despre „acel domn”.

Ai urmărit destul. Nu te-ai mai putut abține, nu? gândi Narin, amintindu-și zâmbetul lui Thada reflectat în oglindă. Văzând pachetul pătrat în mâna lui Thada, își dădu seama cine îl sunase aseară.

Cine altcineva putea să-l facă pe Thada să arate așa?

- Trebuie să vorbesc cu tine. Ai timp la prânz?

- Îmi pare rău, am o întâlnire importantă. Trebuie să plec acum, spuse Narin cu un zâmbet, dar în interior era neliniștit.

Doar să nu fie ceea ce bănuie...

- Atunci, ne vedem diseară.

- Am o petrecere de ziua mea cu prietenii.

- Cum vrei, spuse Thada, apoi se întoarse.

Zâmbetul celui care rămăsese se estompă pe măsură ce spatele celuilalt se îndepărta.

…
…

De partea lui Armin, la scurt timp după ce se întoarse în condo, primi un apel de la un vechi prieten. Îi luă ceva timp să-și amintească cine era.

- Hei, Armin, ce faci? De ce nu m-ai mai căutat?

- Am fost ocupat. Ce e?

- N-am mai vorbit de mult. De ce ești așa rece cu prietenul tău? Mă doare, frate.

- Ce?

- Pari într-o dispoziție proastă. Ah, da, e o reuniune de clasă săptămâna viitoare, la restaurantul xxхаа, la ora 7. Să nu uiți!

- Ugh, știu. Sunt ocupat. Vorbim.

- Bine, ne vedem atunci.

Armin privi în gol telefonul. Nu era ușor să vorbească cu acea persoană ca înainte, mai ales după ce își aminti cine era: Thanin.

Thanin fusese cel mai bun prieten al lui și tot el vânduse știrile despre el pentru bani. La început, fusese un prieten bun, până a ajuns în lumea jocurilor de noroc online. Armin îi împrumutase bani de multe ori, rugându-l să renunțe, dar Thanin nu se oprea.

Într-o zi, Armin refuză să-i mai dea bani și îi aminti de datoria pe care o avea. Prietenul lui deveni furios și ranchiunos.

La început, Armin nu dădu importanță, dar apoi începură să apară tot mai des poze și povești din vremea facultății. Fostul lui prieten descoperise cum să câștige bani din legătura lor strânsă, chiar inventând știri false. Oamenii le credeau pentru că „cel mai bun prieten” le spunea.

Deși Thanin ajunse în cele din urmă să fie dat în judecată și îngropat în datorii din cauza jocurilor de noroc, faptele lui lăsaseră urme. Cine ar fi crezut că va fi trădat iar și iar? Și mereu de cei în care avea cea mai mare încredere.

Armin oftă. Gândindu-se la trecut, simți doar resemnare.

Cu cineva pe care abia îl cunoștea, precum Thada — fie că era destin, fie altceva — dacă era cu adevărat bun cu el, era un lucru bun.

Iar dacă va fi din nou trădat... doar va oftă, cu puțină tristețe.

Nu mai aștepta nimic de la oameni, Armin. Dacă nu aștepți nimic, nu vei fi dezamăgit. Trăiește-ți viața bine.

Se gândi Armin, înainte să adoarmă.

Uită trecutul. De acum începe adevărata luptă.