CAPITOLUL 12

 ………FLASHBACK……

Se spune că este bodyguardul personal al lui Ram Rattikorn, dar și șeful securității. Da, este cineva extrem de priceput, fiind repartizat în diverse misiuni — de la urmărirea inamicului până la asasinarea acestuia.

- Put înăuntru, spuse Nop încet.

Mirosul înțepător de ulei de motor dintr-un depozit abandonat îi făcu pe cei doi tineri bodyguarzi să-și strâmbe fețele. Blue Moon și Nop fuseseră trimiși să-l captureze pe Frank Laval, un fost programator care lucrase pentru Ram. Dar acesta îl trădase, infiltrându-se în sistemul de securitate și furând informații despre clienți, pe care le vânduse unor asasini pentru a elimina alți colegi la fel de sângeroși.

Ultimele informații indicau că Frank se ascundea într-un depozit abandonat din Nice, Franța, pentru a evita mișcările suspecte. Așa că Ram se prefăcuse că nu bănuiește nimic și acceptase invitația la o licitație de picturi la Paris. Între timp, își trimisese subordonații să-i strângă pe cei care avuseseră tupeul să-l trădeze.

Dar se pare că informațiile furnizate de detectivi erau inexacte, căci oricât căutaseră, nu găsiseră nicio urmă a trădătorului.

- Ești sigur că e Depozitul Opt… Riley? Happy? Semnalul e încă bun?întrebă Nop cealaltă echipă, care monitoriza totul din duba aflată afară, dar nu primi niciun răspuns. Nu știa că, cu doar câteva minute înainte, cei doi colegi ai săi fuseseră uciși în interiorul autovehiculului.

- Cred că poziția ta nu e prea bună, Moon.

Blue Moon părea în continuare calm, evaluând situația. Ochii frumoși, ascunși sub ochelari întunecați ușor lăsați, scrutau zona în căutarea unor anomalii. Dintr-odată, observă o cutie argintie care nu părea să aparțină locului. Blue Moon privi atent sigla de pe latura cutiei, apoi își deschise larg ochii și strigă către Nop:

- Ieși de aici, ACUM!

BANG!!!!

Cutia explodă brusc. Din fericire, cei doi se aflau chiar în afara zonei de pericol la timp. Totuși, explozia făcu ca bucăți de moloz să zboare în toate direcțiile. Blue Moon se prăbuși lângă ușa depozitului, cu un țiuit în urechi. Corpul îi era amorțit, iar capul îi sângera, dar în general, rănile nu erau grave.

Nop rămase prins sub dărâmături câteva minute, în timp ce întregul depozit era cuprins de flăcări. Blue Moon reacționă, se ridică și alergă să-și caute prietenul, pentru a-l scoate de acolo. Dar înainte să iasă pe ușă, un grup de bărbați îmbrăcați în robe negre îl blocară, unul dintre ei lovindu-l în spate cu un picior.

- Oamenii lui Ram! Se pare că o vrabie nu merită cu adevărat numele ei.

spuse bărbatul în franceză, pe care cei doi tineri Alpha îl înțeleseră. Blue Moon, văzând tatuajele cu șerpi de pe ei, recunoscu imediat că făceau parte din mafia Mamba Rouge, una dintre alianțele Stăpânului.

- Oare acești oameni l-au ajutat pe hoțul de date?

Blue Moon începea să înțeleagă de ce Stăpânul îl rugase să lucreze în secret și cu extremă grijă.

- Stăpânul știa deja că era trădat de propriii aliați, dar nu avea nicio dovadă.

Când erau gata să se năpustească asupra lui, tânărul Alpha îl lăsă pe Nop pe o canapea veche în fața depozitului și începu să urmărească trădătorii, unul câte unul, așa cum se aștepta de la un om al lui Ram.

Nop se trezi, dar nu-și putea mișca picioarele. Cu toate acestea, îl văzu pe Blue Moon luptând cu cei de partea cealaltă, lovindu-i cu picioarele și pumnii. Așa că trimise un mesaj echipei de salvare să preia controlul situației.

O jumătate de oră mai târziu, un pickup mare și un Bentley negru lucios opriră în fața depozitului, iar Ram Rattikorn coborî, privindu-și bodyguardul din cap până-n picioare.

- Domnule... De ce sunteți aici și nu la licitația de picturi?

gândi Blue Moon, privind chipul ascuțit al șefului său.

- Sunt doar doi...

Deși reușise să învingă inamicul, nu avea dovezile cu el. Blue Moon își plecă capul, acceptând vina — ar fi putut face o treabă mai bună, dar fusese învins de trădători. Apoi începu să-și deschidă nasturii de la cămașă, unul câte unul, scoțând la iveală o mică cameră CCTV conectată.

- Sunt Mamba Rouge. Aici e dovada.

Ram luă camera și îi privi mâinile albe, acum pătate de sânge roșu.

Unul dintre membrii Mamba Rouge, pe care Blue Moon îl crezuse mort, ridică brusc brațul cu pistolul și trase spre Primul Alpha.

Bang! Bang!

Sunetul gloanțelor se auzi, înainte ca trupul bărbatului să se prăbușească, cu sânge țâșnind dintr-o gaură în mijlocul frunții.

Ram Rattikorn zâmbi rece, privind chipul frumos al lui Blue Moon, în timp ce-și așeză arma la brâu.

- Mulțumesc.

Tânărul Alpha îi răspunse, înainte ca Ram să-i ordone să meargă la spital. Apoi lăsă ceilalți bodyguarzi să se ocupe de restul.

Pe drumul de întoarcere, Blue Moon stătea tăcut, cufundat în gânduri, imaginea bărbatului căruia îi împușcase fața suprapunându-se cu imaginea lui Meen, care îl implora:

[Phi Moon... ești o persoană bună. Te rog, renunță. Nu vreau să continui cu slujba asta.]

Un om bun?

Blue Moon nu s-a văzut niciodată astfel.

Un om bun care lucrează drept bodyguard pentru o mare mafie, ca cea a lui Ram Rattikorn. O mafie cunoscută pentru cruzimea ei. Asta nu-l face un om bun.

Blue Moon acceptase această slujbă cu un singur scop: să câștige mulți bani și să-i economisească pentru el și copiii săi, alături de Meen.

De aceea era dispus să-și ucidă inamicii — o slujbă pentru care se antrenase mult timp.

Dacă nu și-ar face treaba și nu ar ucide dușmanii, șeful care îl plătea ar muri. Iar el ar muri fără bani.

[Vom deschide un resort împreună, să trăim în pace acolo. Nu vreau să te mai văd rănit din nou.]

Când se gândea la acea frază, Blue Moon o considera frumoasă… Meen era și el foarte entuziasmat de schimbările din viața lor.

De fapt, el fusese cel care îl încurajase pe Blue Moon să aplice pentru acel post. Realizase că se câștigau mulți bani și că astfel ar putea trăi foarte bine.

Dar, după un timp, Meen începuse să vadă multe neajunsuri în munca lui și să vorbească tot mai des despre ideea unui resort și afaceri cu terenuri.

De curând, îl rugase pe Blue Moon să renunțe la slujba de bodyguard.

Blue Moon își iubea mult meseria, așa că nu putu să nu se gândească la propunerea lui timp de o săptămână.

Inițial, intenționa să-l mai servească pe Stăpânul său încă câțiva ani și abia apoi să renunțe.

Dar, gândindu-se la cuvintele pe care i le spusese iubitul său, Omega Meen, și-ar fi dorit să facă orice ca să-l vadă fericit.

Așa că, în cele din urmă, Blue Moon se hotărî.

După ce se întoarse într-un conac luxos din una dintre vilele lui Ram Rattikorn din Franța, Blue Moon și Nop fură duși la medic pentru a li se examina din nou rănile.

Blue Moon ar fi trebuit să se odihnească, deoarece era deja foarte târziu, dar în schimb decise să meargă și să depună demisia.

Deodată, ajuns în fața unui birou mare, se trezi singur cu Stăpânul.

- Vrei să pleci?

- Da, răspunse Blue Moon șefului său, care stătea privind semiluna prin fereastra mare a biroului.

- Te-am plătit prea puțin pentru cât de mult ai muncit? Sau te simți vinovat că ai ucis oameni? întrebă Ram fără să se întoarcă spre el.

- Nu, răspunse imediat Blue Moon cu o expresie impasibilă.

- Doar că vreau să mă întorc și să încep o afacere cu iubitul meu.

- Iubitul? repetă Ram.

- Da, răspunse Blue Moon,

- Mi-ar fi plăcut să continui să-l servesc pe Domnul meu. Dar aceasta este ultima mea misiune...

Blue Moon tăcu, în timp ce Stăpânul se întoarse. Ochii lui aurii îl priveau drept în față, fără să clipească, până când tânărul fu nevoit să-și plece privirea în podea.

Demisia nu era o problemă. Dar Ram era.

Toți bodyguarzii erau obligați să poarte ochelari închiși la culoare pentru a-și ascunde chipul în timpul misiunilor. Exista, de asemenea, un sistem strict de gestionare a informațiilor personale.

După ce plecau, nu exista nicio posibilitate ca inamicii să-i poată ataca ușor.

Chiar și așa, Blue Moon se temea mai mult de acest bărbat decât de orice altă bandă mafiotă.

El însuși nu cunoștea multe dintre secretele Stăpânului. Și nu era sigur dacă acesta ar mai avea încredere în el după ce va pleca.

- Voi păstra totul doar pentru mine. Nimeni nu va ști. spuse Blue Moon repede.

Ram ridică o mână, ca pentru a-i porunci să tacă.

- Ești sigur că vrei să pleci? Nu cumva nu-ți mai place slujba?

- Da, nu vreau ca iubitul meu să-și mai facă atâtea griji. Vom începe o mică afacere împreună și, în curând, ne vom căsători...

Sprâncenele groase, deasupra ochilor ambra reci și frumoși, se ridicară ușor, înainte ca o mână mare să ducă un trabuc la gură și apoi să sufle fumul afară.

- În regulă. Dacă vrei să pleci, poți pleca. spuse Ram pe un ton neutru.

- Da? Blue Moon păru nedumerit.

- În ceea ce privește compensația care ți se cuvine, Carlo se va ocupa de ea mâine.

- Mulțumesc. Mâine vom începe să ne facem planurile următoare.

- Nu tu. Fă-ți bagajele, o să pun pe cineva să-ți rezerve bilet de avion.

- Dar... încă nu l-am prins pe Frank.

- Asta nu mai e treaba ta. Acum nu mai ești al meu. Doar pleacă.

……SFÂRȘITUL FLASHBACKULUI……

- Aah!

Blue Moon se trezi după ce visase evenimentele din trecut, deși vederea îi era încețoșată.

O voce înfiorătoare îi răsuna în cap, iar ochii lui căprui deschis clipiră rapid în timp ce se vedea întins pe un pat moale, într-o cameră luxoasă, cu tavane de peste cinci metri înălțime.

Pe plafonul înalt se aflau picturi artistice realizate de meșteșugari ai felinarelor.

Blue Moon se întrebă dacă nu cumva dormise într-un palat.

Dar imediat ce simți un parfum rece și familiar, tânărul Alpha simți cum i se face pielea de găină pe tot corpul.

- Dormi încă puțin.

spuse Primul Alpha, în timp ce răsucea încheietura, amestecând brandy-ul, privindu-l cu ochii săi ambra strălucitori.

Era aproape șase dimineața. Blue Moon se ridică și observă că fusese curățat, iar hainele îi fuseseră schimbate.

- Unde sunt? întrebă Blue Moon.

- În dormitorul meu, răspunse stăpânul masiv.

Tânărul Alpha își mușcă buza, inima îi bătea cu putere.

Desigur, nu era deloc un sentiment plăcut. Se întorsese din nou în Castelul Întunecat.

- De ce m-ați adus înapoi aici, Stăpâne?

- Te-am cumpărat.

- Ce?! exclamă Blue Moon cu voce tare.

- Te-am cumpărat ca să te scot din acel bar. Ar trebui să-mi mulțumești.

Ochii lui frumoși tremurau, buzele roșii i se strânseră dureros.

- Stăpâne... de ce m-ați cumpărat dacă sunt doar un Alpha care nu contează deloc?

- Dar ai picioare puternice și o minte ageră... interveni Ram cu un ton calm,

- ...alte lucruri pot fi și ele învățate.

Mâinile lungi se încleștară puternic, indiferent de durere, până când rana proaspătă de sub bandaj se deschise.

- Nu voi fi un Alpha de decor...

- Nu ai dreptul să alegi.

- De ce... Stăpâne? De ce sunteți atât de crud?

- Sunt mai bun cu tine decât cu oricine. Sau vrei să te întorci în acel bordel?

Blue Moon tremura doar gândindu-se la viața din acel loc întunecat.

Doar amintirea poveștii lui Ted, mirosul de sânge și țipetele lui Thew... totul era oribil.

- ... Stăpâne! Ce s-a întâmplat cu Thew?întrebă Blue Moon când își aminti de prietenul său Omega.

Mulți, atunci când aveau conflicte cu Mama, erau pedepsiți cu cruzime.

Așa că, dacă Mama îl pedepsise pe Thew de data aceasta, nu știa dacă va mai supraviețui. Lacrimi de disperare i se adunară în colțul ochilor.

Nu era deloc un lucru bun.

- Nu-ți face griji, acel Omega este în siguranță și nu se va mai întoarce la bar. răspunse Ram.

Dar în loc să-l liniștească, ochii lui Blue Moon se măriră și mai mult.

- Ce înseamnă asta? Unde este acum, Stăpâne? E prietenul meu și m-a ajutat, Stăpâne!!

spuse Blue Moon apropiindu-se de silueta impunătoare care stătea lângă pat.

Ambele mâini i se izbiră de talia groasă a bărbatului, tremurând brusc, fără teamă.

- Nu te mai pierde cu vorba, Blue Moon.

Ram rămase calm, apoi ridică trupul subțire și-l așeză din nou pe pat cu grijă, acoperindu-l cu o pătură moale, apoi se aplecă spre gâtul său.

- Tot ce trebuie să știi e că nu te vei mai întoarce să lucrezi în acel bar. Dar e suficient să rămâi cu mine.

Blue Moon hohoti încet, cu suspine în gât. Dar încercă să-și întărească inima, chiar dacă ambii ochi îi tremurau violent.

- De acum înainte... Blue Moon, ești doar al meu.

Ochii de aur îl priveau în continuare rece, iar tânărul Alpha simți o durere în piept.

- Nu voi putea aparține niciodată Stăpânului meu... Singura persoană care mă poate avea e doar cel pe care îl iubesc.

vorbi Blue Moon, iar buzele i se zbătură. Nici el nu știa de ce aștepta ca omul din fața lui să-i accepte refuzul.

- E în regulă. Chiar dacă nu mă iubești, pot totuși să te am, Blue Moon,

zâmbi Ram cu o undă de șiretlic în colțul gurii, apoi își netezi roba șifonată.

- La ora zece, va veni doctorul să-ți verifice starea.

Când a fost menționat doctorul, Blue Moon își aminti imediat că ceva era în neregulă cu corpul lui mai devreme.

Ram se duse să ia o cutie dreptunghiulară ce conținea bare cu injecții și o aruncă pe pat.

- Te-ai injectat cu asta?

Blue Moon luă cutia cu pastile și o citi. Dintr-odată, întregul lui corp se amorți.

- Nu! Nu știam că trebuie să mă injectez cu ceva… Am luat doar pastilele.

Tânărul Alpha înțelesese deja ce era și de ce.

Își aminti că Alice spusese ceva despre acea cutie, dar Blue Moon nu vrusese s-o asculte. Fața i se făcu complet palidă, își ridică o mână și o duse spre abdomen.

- Doar pastilele… nu sunt… nu sunt suficiente?

- Ar putea fi, dacă ar fi cu un alt Alpha Primar, răspunse Ram.

- Există o șansă de 5% ca tu să fii unul dintre ei.

Toate acele informații îl loviră din nou pe Blue Moon, fără ca el să se poată apăra. Simți din nou amețeală, dar se forță să pară că e în regulă, apoi întrebă din nou:

- Stăpânul meu s-a gândit că…

- Vorbește mai târziu, răspunse Ram.

Ochii lui aurii scânteiau fără nicio emoție. Nepăsător, Ram sublinia din nou că persoana din pat nu era altceva decât un Alpha mim.

Asta îl făcu pe Blue Moon să se simtă și mai umilit.

- Dacă chiar e ceva acolo... o să-l scot.

vorbi brusc Blue Moon. Chipul palid nu arăta nicio urmă de frică.

- Nu s-a născut din voința noastră. Atunci o să-l scot.