Capitolul 11: Nu poate fi provocat?

Tânărul se foia în pat, simțindu-se neliniștit. După ce domnul Ram plecase, Fai vorbise îndelung cu mama lui. Soda și celelalte menajere încercaseră să tragă cu urechea, dar nu reușiseră, pentru că fuseseră trimise afară să se ocupe de alte treburi. Deși nu fusese certat pentru că stricase pantofii scumpi ai oaspetelui de seamă, Soda nu era prea îngrijorat din cauza asta.

Logodna lui Fai era cea care îl speria mai tare. Ce putea însemna asta?

Tânărul își ridică telefonul, gândindu-se dacă să-i scrie lui Fon și să o întrebe despre ce discutaseră Fai și doamna Salil. De fapt, voise să o întrebe de mai multe ori, dar nu avusese curaj. Unul dintre motive era că era doar un servitor în casă. Al doilea, că era o chestiune internă a familiei stăpânilor. Iar al treilea, că nu avea niciun loc sau importanță în viața lui Fai.

Fon a citit mesajul, dar nu a răspuns prin text. În schimb, l-a sunat direct.

📱- Nu poți dormi, nu-i așa?

📱- Tu ești, Fon, spuse Soda cu o voce stinsă, ridicându-se brusc în șezut pe pat.

📱- E adevărat că Fai e logodit?

A urmat o clipă de tăcere, apoi Fon a răspuns:

📱- Cam așa ceva. Nici eu nu știu ce e în capul mamei. Știi că cealaltă parte nici măcar nu a împlinit două cifre?

Soda deschise larg ochii când auzi asta.

📱- P’Fai e foarte supărat. Niciodată, dar niciodată nu l-am văzut așa.

📱- Ei bine, nu se poate abține. Doamna Salil face pe pețitoarea pentru Fai cu un copil. Fai urăște chestiile astea amoroase. Copilul e ca și mort.

Soda rămase uimit. De obicei, vedea mereu partea bună a doamnei Salil, orice ar fi făcut. Nici măcar nu o judeca atunci când il bârfea pe ascuns. Dar de data asta, nu mai putea ignora faptul că îl plăcea în secret pe Fai. Să fie logodit cu un minor care nici măcar nu a ajuns la vârsta cu două cifre era ceva ce nu putea accepta.

📱- Logodna e bătută în cuie, Fon? O să accepte?

📱- Nu... sigur nu acceptă... cred...

📱- Fon.

📱- Hei, nici eu n-am mai suportat să-l aud plângându-se pe Fai. Mama a stat prea mult; a trebuit să mă urc sus să mai lucrez ceva.

Soda se liniști și continuă:

📱- Dacă Fai chiar o să se căsătorească cu copilul ăla... înseamnă că nu mai e nicio șansă pentru mine.

Vocea tânărului se auzi stins, iar Fon înțelese imediat cât de trist era.

📱- Nu pune totul la suflet. Cine-ar fi atât de nebun să mărite un adult cât un bivol cu un copil?

📱- Fon, cum poți să-l compari pe Fai cu un bivol?

📱- Doar compar întâmplător, asta-i tot. Doar un pic, nu în întregime.

📱- Heh heh, chicoti Soda sec.

📱- Nu te mai gândi atât. Chiar dacă mama e serioasă, Fai tot nu o să accepte.

Când auzi asta, tânărul simți o ușurare în suflet.

📱- Și încă ceva, cumnate... și tu ar trebui să profiți de situație. Fai e în pierdere.

📱- Fon, nu spune asta, zise jenat, atingându-și ușor obrajii înroșiți.

📱-Nu-ți face griji, bine?

📱- Bine.

📱- Atunci culcă-te.

📱-Noapte bună, Fon.

📱- Și ție, zise tânăra înainte să-și aștearnă capul pe pernă. Cât despre tânărul nostru, se întoarse iar în pat, sperând că tot ce se întâmplase azi nu va fi luat prea în serios, exact cum îi spusese Fon.

A doua zi dimineață, Soda coborî să-l ajute pe unchiul cu spălatul mașinilor, dar când văzu cât de obosit era, insistă să se odihnească și că el se va ocupa de celelalte două mașini. Observă că Fai coborâse și citea o carte în foișorul din apropiere, iar tânărul ar fi vrut să meargă să vorbească cu el, dar îndatoririle îl țineau ocupat, așa că rămase să spele mașinile.

(„Și încă ceva, cumnate... și tu ar trebui să profiți de situație. Fai e în pierdere.”)

Cuvintele lui Fon îi răsunau în cap, iar un alt gând începu să-i încolțească.

Vai de mine, ce mă fac cu Fai? Nu pot să-l tachinez, că nu rezist. Se gândi tânărul în timp ce ținea furtunul cu apă, clătind spuma de pe capota mașinii. Dar când aruncă o privire și văzu silueta înaltă, stând liniștită și concentrată asupra cărții, pe cealaltă parte, nu se putu abține să nu fie curios și tentat. Așa că schimbă direcția jetului de apă, stropindu-și hainele, care se udară leoarcă.

Dar Fai tot nu ridică ochii din carte.

Obrajii tânărului începură să se înroșească. Tricoul ud se lipise de piele, dar Fai nu părea să observe deloc. Oare chiar nu era interesat sau era doar închipuirea lui prostească? Soda era gata să renunțe la orice speranță, când își aminti de o scenă dintr-un film străin pe care îl văzuse recent. În acea scenă, protagonista spăla o mașină în timp ce dansa și își unduia șoldurile. Părea sexy, dar natural în același timp.

Sau poate că Soda ar trebui să încerce și el ceva de genul acela?

🔸️E de-a dreptul penibil. Cine-ar face una ca asta?

Tânărul murmură pentru sine, rușinat. Obrajii i se înroșiseră și mai tare în timp ce-l privea pe Fai, care părea desprins dintr-un vis...

🎶Toți mă priviți de parcă aș fi o fetiță. V-ați gândit vreodată că e OK să pășesc și eu în lumea asta?🎶

Vocea unei dive pop răsună tare din difuzorul telefonului. Soda se ridică, își puse piciorul pe bara de protecție a mașinii și începu să frece cu spumă acoperișul. În același timp, își mișca șoldurile pe furiș, în ritmul muzicii. Era extrem de mulțumit că toți frații mai mari, menajerele și mătușa Niam erau absorbiți de rufele din spălătorie. Dacă l-ar fi văzut cineva făcând așa ceva, sigur s-ar fi ales cu o porție zdravănă de tamarind acru (pentru că ar fi fost considerat că risipește apa).

🎶Sunt un sclav pentru tine. Nu o pot ține; nu o pot controla. Sunt un sclav pentru tine. Nu voi nega asta, nu încerc să o ascund.🎶

Tânărul începu să cânte versurile, legănându-și capul dintr-o parte în alta, în timp ce apa țâșnea din furtun și îl uda tot. Tricoul ud i se lipise de corp, iar pantalonii scurți i se mulează pe șolduri. Când se întoarse să-l caute pe ținta lui, îl văzu pe Fai ridicându-se din scaun.

🔸️Ce are de gând să facă Fai...?

Mintea lui Soda o luase razna de la tot ce făcea. Tot ce-și dorea era ca Fai să-l bage în seamă, măcar o secundă. Dar apoi îi veni în minte o scenă dintr-un film străin, în care protagonista spăla o mașină dansând, iar personajul masculin nu-și mai putea stăpâni dorința și o săruta cu patimă.

... făceau sex pe capota mașinii.

Tânărul făcu ochii mari și privi capota mașinii sport argintii, acoperită de spumă. Oare Fai ar putea rezista? Și imediat gândurile i-o luară razna. Când îl văzu pe Fai îndreptându-se spre el, trupul înalt al acestuia părea că-l paralizează. Ochii i se umplură de strălucire și un zâmbet jucăuș i se contura pe buze.

🔸️D... doar un sărut de la Fai.

Tânărul, cu obrajii roșii ca focul, îmbrățișă buretele ud, lipindu-l de piept. Zece secunde de vis.

Dar... nimic nu părea să se fi întâmplat. Ochii de safir ai tânărului se măriră din nou când realiză că Fai nu venise spre el, ci de fapt se întorcea în casă cu o carte groasă în mână. Era altceva. În acea clipă, Soda avu timp să reflecteze la comportamentul său. Obrajii i se înfierbântară de tot.

🔸️Oh, sunt atât de prost! Dumnezeule, ce penibil! murmură Soda, apăsând butonul de pauză al melodiei, hotărât să termine cât mai repede de spălat mașina. Dar când se întoarse, o văzu brusc pe mătușa Niam stând acolo, cu brațele încrucișate, încercând să nu scoată niciun sunet.

- Ce faci acolo, Soda? Te joci cu apa? De ce ești așa ud?

- Hehe. Zâmbi tânărul stânjenit, fără să poată susține privirea severă a mătușii.

- Păi... cred că am dat prea tare drumul la apă.

Mătușa Niam își mai relaxă puțin expresia, fiindcă în mod normal Soda spăla mașinile cu grijă, exact cum fusese învățat. Nu trebuia să fie leoarcă. Dar înainte să apuce să spună ceva, amândoi zăriră o siluetă apropiindu-se de poarta din față.

- Cine e acolo? Strigă mătușa Niam, iar tânărul se întoarse.

- Ah, e P’ Yu. Spuse el, strângând furtunul și așezându-l ordonat. Apoi alergă spre Waiyu, care stătea lângă poarta de fier cu o expresie luminoasă. Trecuse ceva vreme de când nu mai venise în vizită.

- Soda. Zâmbi Waiyu, ținând în mână o cutie elegantă, neagră, legată cu o fundă argintie.

- De ce ești ud leoarcă așa?

- Ah. Spuse tânărul rușinat, coborând privirea spre propriul trup și simțindu-se ușor jenat. Dar nu i se părea ceva grav, așa că îi răspunse boxerului:

- Spălam mașina lui Khun Phut. O să merg acum să fac un duș și să mă schimb.

Waiyu încuviință din cap.

- A fost bun sucul de portocale? A întrebat boxerul, continuând conversația. Dar chiar și așa, nu s-a putut abține să nu-și lase privirea să zăbovească asupra micilor sfârcuri rozalii de pe ambele părți, care se aflau sub maioul alb și ud.

- Foarte bun. Răspunse Soda cu voce veselă.

- De ce ai venit pe aici?

- Am venit să te văd, răspunse boxerul, revenind în fire. Apoi îi întinse cutia cadou.

- Ce-i asta?

-Un cadou pentru că ai trecut examenul.

- Ce e înăuntru, P’ Yu? E scump? întrebă Soda, nu pentru că l-ar fi interesat prețul, ci pentru că niciodată nu se gândise să primească un cadou. Tocmai de aceea, când văzu cutia frumos ambalată din mâinile lui Waiyu, îl cuprinse o ușoară neliniște.

- Doar ceva ce să folosești la școală, Răspunse Waiyu.

- Nu trebuia să-mi cumperi nimic, mi-ar fi ajuns și o gustare. Se grăbi Soda să răspundă. Gustarea la care se gândea nu era una cumpărată de la piața de lângă alee. De obicei, când Soda și Waiyu mergeau împreună la piață, Waiyu îi cumpăra mereu gustări lui Soda, ca un gest obișnuit.

- Primește-l. Spuse Waiyu, întinzând mâna sa albă și așezând cutia cu cadoul. Soda ridică și el cealaltă mână într-un gest de mulțumire.

- Mulțumesc... dar, P’Yu, ai venit doar ca să-mi dai cadoul ăsta? Puteai aștepta până mâine, să mi-l dai la sală. Spuse Soda.

Waiyu se uită drept la fața înroșită a lui Soda, înainte de a-și înghiți cuvintele „mi-a fost dor de tine” și a continua:

- De fapt, mâine după-amiază trebuie să zbor de urgență în Rusia pentru antrenament, așa că m-am gândit… că ar fi bine să trec pe la tine acum.

Tânărul ezită puțin și făcu un gest ca să ceară permisiunea de a merge să se schimbe, începuse să simtă un ușor fior. Dar Waiyu îi prinse mâna și i-o ținu înainte să poată spune ceva.

- Soda.

- Da? Răspunse el.

- Ești liber în seara asta?

- Oh… băiatul ezită pentru o clipă.

- Da, sunt liber.

- Atunci hai să mergem să mâncăm împreună. Putem merge pe aleea din apropiere. Propuse Waiyu.

Auzind invitația, Soda ezită. Plănuise să-l aștepte toată ziua pe Khun Fai (ca să găsească o oportunitate să se apropie de el). Dar când privirea i-a căzut pe cutia luxoasă din mâini, nu mai putea refuza. Până la urmă, Waiyu îi oferise cu generozitate un cadou scump.

- Bine... hai să mergem, răspunse în cele din urmă.

Tânărul boxer stabilise ora șase pentru a-l lua pe Soda, cu un zâmbet bucuros. Menționase că ar putea merge să mănânce pe Aleea lui Choy. Dar, în realitate, Waiyu se gândea să-l ducă pe Soda să ia cina la un hotel de 5 stele, într-un ambient elegant.

După ce stabiliseră planurile, Waiyu pedala cu măiestrie bicicleta. Între timp, Soda ținea în brațe cutia cu cadoul și se întorcea spre parcarea mașinilor. Însă Khun Fai se afla acolo, ținând un prosop în mână, în locul mătușii Niam.

- Khun Fai, ce faci aici? întrebă Soda.

Tânărul părea surprins. Fai nu răspunse, ci aruncă prosopul pe scaun, apoi se întoarse și intră în casă. Sprâncenele frumos arcuite i se încruntară, iar Soda nu apucase să înțeleagă nimic. Totuși, ridică prosopul moale, îl strânse la piept și urmă figura înaltă.

- Khun Fai, de ce ai lăsat prosopul pe scaun? întrebă Soda.

Alpha refuză să răspundă și încercă să urce scările.

- Khun Fai, ai uitat prosopul? întrebă din nou Soda, ridicând prosopul în față, fără să știe că tonul și întrebările sale aparent nevinovate îl iritau pe Alpha, care se străduia să nu-i pese.

- L-am adus pentru tine, copil prost. Răspunse Fai, întorcându-se. Iar acele cuvinte făcură ca inima lui Soda să bata necontrolat.

- N-am știut că Khun Fai l-a adus pentru mine...

Fai nu mai spuse nimic și urcă scările. Soda rămase pe loc, nerealizând ce făcuse ca să-l supere pe Khun Fai. Dar tocmai când era pe cale să plece din hol, Phonphan apăru cu o expresie veselă și îl salută.

- Soda, de ce stai aici tot ud? Mătușa Niam o să te certe, spuse.

- Scuze. Răspunse tânărul și se pregăti să iasă din clădire, să meargă în camera lui și să facă un duș, dar Phonphan îl opri, apucându-l de braț.

- În seara asta facem o oală fierbinte.

- Oh… serios? Dar... am deja planuri. Răspunse el.

- Ce planuri? întrebă Phonphan.

- P’Yu m-a invitat să ieșim să mâncăm, ca să sărbătorim că am trecut examenul.

Phonphan auzi și aruncă o privire subtilă spre cutia de cadou din mâna lui Soda. Apoi zâmbi și spuse:

- Mergeți la o întâlnire? Prietenul tău boxer ți-a cumpărat cutia asta?

- Cutia asta... da, P’Yu mi-a luat-o. Dar... ce întâlnire? Doar mergem să mâncăm ceva. Răspunse Soda.

- Nu te preface că nu înțelegi. Vorbele tale au dat de gol că îți place cu adevărat de Khun Fai. Dar se vede clar că prietenul tău boxer e mereu pe urmele tale. De ce nu-i dai o șansă? Ar fi păcat să se îndrăgostească de tine și să sufere, îl întrebă Phonphan.

Soda zâmbi, dar nu spuse nimic. Preferă să păstreze tăcerea, știind că dacă ar spune ceva, ar înrăutăți situația.

- Mă duc să fac duș acum, altfel răcesc. Zise el, încheind discuția, și ieși din clădire.

Phonphan oftă și urcă scările, pregătindu-se fie să facă ordine prin cameră, fie să se așeze liniștit la etaj. Însă se opri brusc când îl văzu pe Khun Fai stând nemișcat lângă un stâlp. Înainte să apuce să-l întrebe dacă are nevoie de ceva, acesta vorbi primul:

- Te rog spune-i lui Soda să-și strângă lucrurile. Mă mut acum la apartament.

- Ce?! întrebă Phonphan.

Fai nu repetă, fiindcă știa că înțelesese perfect. Așa că Phonphan rămase pe loc o clipă, apoi dădu din cap și se grăbi să-l anunțe pe Soda.