CAPITOLUL 11

  Holul de la etajul treizeci și unu al condo-ului deveni ciudat de tăcut după ce vorbi Thada, întâmpinat doar de liniște.

- Dacă e incomod, nu e nicio problemă. Noapte bună, spuse el în timp ce începu să închidă ușa, dar Armin izbucni brusc:

- Nu, doar că... nu-mi amintesc numărul meu de telefon.

Cum să și-l amintească? Era un număr de acum mai bine de douăzeci de ani.

Armin scoase telefonul și îl întinse.

- Uite numărul meu.

- În regulă, răspunse Thada și introduse numărul lui în telefonul lui Armin, apoi i-l înapoie.

- Atunci eu plec.

Abia după ce Armin intră în lift, Thada închise ușa. Se întoarse în apartament, scoase telefonul din buzunar, dar nu avea niciun apel primit.

Thada se așeză pe canapeaua pe care stătuse Armin. În minte îi revenea imaginea bărbatului adormit, momentul scurt în care văzuse curbura gâtului și claviculei lui Armin. Recunoscu imediat propriile dorințe întunecate.

Cu puterea pe care o avea, Thada știa că ar fi putut să-i facă oricând o propunere lui Armin, sau chiar să facă tot ce era necesar pentru a-l avea. Dar știa și că, dacă ar face ceva, cel mai probabil n-ar putea decât să-l privească de la distanță.

De fapt, știa că nici nu ar fi trebuit să fie acolo de la bun început. Odată implicat, era incredibil de greu să revină la starea de dinainte.

Thada închise ochii, lăsându-se pe spate pe canapea. Telefonul vibră brusc. Își deschise ochii și răspunse imediat.

- Huh? Ai răspuns așa de repede azi. Mă așteptai cumva?

Dar vocea de la celălalt capăt nu era cea pe care o aștepta.

-Ce vrei?

- Nimic, doar că... nu m-ai văzut de câteva zile. Mâine e ziua mea, așa că voiam să te invit să sărbătorim.

Finalul propoziției fusese rostit în șoaptă. După atâta timp împreună, Narin simțea când celălalt era nemulțumit.

- Nu sărbătorești cu prietenii tăi?

- Avem planuri pentru mâine. Azi sunt singur acasă.

-Treizeci de minute.

- Da! răspunse Narin, vocea i se lumină imediat.

Thada închise telefonul, își luă portofelul și ieși din apartament, starea lui sufletească tot neliniștită.

- Ai venit!

Proprietarul deschise ușa cu un zâmbet larg, îi luă brațul și îl conduse în sufragerie.

- M-am gândit că ai luat deja cina, așa că n-am comandat nimic. Un pahar de vin?

Narin se duse în spatele bărbatului care se așezase deja pe canapea și începu să-i maseze umerii cu afecțiune.

- E-n regulă.

- Pari cam abătut azi. Ai avut o zi grea la muncă?

- Ce vrei anul ăsta? întrebă Thada, închizând ochii și relaxându-se.

- Eu? Nimic anume. Dar ai timp liber săptămâna viitoare? Ce-ar fi să mergem împreună în țara P? E vreme bună acum. M-am uitat la hoteluri – priveliștea e superbă, iar căzile sunt imense. Ce zici?

Persoana din spatele lui se aplecă, șoptindu-i la ureche. Mâinile care îl masau coborâră treptat.

- Dacă vrei să mergem, mă ocup eu de toate cheltuielile.

Mâna care îi mângâia pieptul se opri aproape imperceptibil. Ochii bărbatului blond tresăriră ușor înainte să se deplaseze și să stea în fața canapelei.

— Mulțumesc, dar hai să lăsăm asta pe mai târziu. Pari foarte obosit. Te ajut eu să te relaxezi.

Bărbatul mai slab se urcă în poala lui. Narin îi mângâie ușor trăsăturile ascuțite, sărutându-l senzual pe piele.

Atmosfera era potrivită, dar cineva părea pierdut în gânduri, clar absent. Chiar și când Narin își apăsă șoldurile de ale lui Thada, nu primi nicio reacție.

Tocmai când era pe cale să-i sărute gâtul, simți o vibrație în picior. Thada își reveni brusc și îl împinse pe Narin înainte să iasă în grabă din cameră.

Bărbatul care tocmai plecase ridică rapid telefonul și răspunse.

- Alo? Domnul Thada?

Vocea celui pe care îl așteptase îi risipi imediat negura din minte.

- Da, eu sunt.

- Da, domnule Thada, sunt Armin. Vă deranjez?

- Nu.

Thada simți că fusese prea scurt și încercă să-și înmoaie tonul.

- Nu dormiți încă?

- Era să mă bag la somn. Voiam doar să vă spun noapte bună.

- ...

O lungă tăcere se așternu între cei doi bărbați.

După tăcere, Armin se simți stânjenit. Îi luase ore să decidă dacă să mențină această relație de prietenie. Nu știa când devenise atât de nesigur.

- Um, nu vă mai deranjez.

- Nu mă deranjezi.

- ...

Răspunsul impulsiv al lui Thada făcu atmosfera și mai tensionată. Doar respirația lor umplea tăcerea, până când unul dintre ei vorbi.

- Eu... mi-e somn acum.

- Mmm, culcă-te.

- ...

- ...

- Închid acum.

- ...

- ...

După ce conversația stânjenitoare se încheie, apelul se întrerupse.

Narin, care îl văzuse plecând în grabă, era cuprins de confuzie. Deși Thada era de obicei distant, nu fusese niciodată atât de absent.

De ce?

Văzând un zâmbet slab, aproape imperceptibil, reflectat în geam, ochii lui Narin se măriră de uimire.

Cine? Cine îl putea face pe Thada să reacționeze așa?

Deși relația lor era doar o înțelegere tranzacțională, menită să le satisfacă dorințele, în timp, Narin, care se considera stăpân pe sine, dezvoltase sentimente pe care nu ar fi trebuit să le aibă.

După cum spusese cineva, cine se îndrăgostește primul, pierde.

Și acum, Narin, fiind cel care căzuse primul, simțea că timpul lui se scurge.

- Cine l-a făcut pe domnul Thada așa vesel? întrebă bărbatul blond în glumă, ușor jucăuș, în timp ce Thada se reașeză pe canapea.

- Nu te preocupa de mine. Hai să vorbim despre tine. E ziua ta, spuse Thada, deschizând o sticlă de vin despre care cu zece minute în urmă spusese că nu vrea să o bea.

- Deci, despre ce era mai devreme... nu continuăm? întrebă Narin, înclinând capul.

- Nu cred.

- ...

- Cum ai fost în ultima vreme?

Băiatul sărbătorit răspunse formal, și astfel trecu ziua de naștere a celebrului model masculin. Nu primi decât un „La mulți ani” de la Thada înainte să plece.

Proprietarul locuinței privi mașina îndepărtându-se tot mai mult, cu fața impasibilă, dar cu pumnii strânși lent.

Cine avea să-i ia locul?

Întors în condo-ul lui, Thada închise ochii, epuizat. Avea prea multe de gândit, iar una dintre aceste gânduri era Narin.

Narin fusese cel mai longeviv. Asta pentru că era ascultător și nu încălcase niciodată acordul lor.

Sex în schimbul faimei. Dar acum...

Thada ridică telefonul și apelă ultimul număr primit.

- Armin.

După ce termină apelul, puse telefonul jos și își împreună mâinile, închizând ochii.

Trecuseră douăzeci de minute.

Ochii lui pătrunzători, care fuseseră strâns închiși, se deschiseră din nou. Își luă telefonul.

Degetele lui lungi și subțiri atingeau intens ecranul. Thada privi numele de contact proaspăt schimbat, cu o expresie serioasă.

 - Min Min.

Își puse telefonul jos și închise ochii din nou, de data asta cu un sentiment de liniște.