CAPITOLUL 10

 Într-un supermarket dintr-un centru comercial nu departe de Condo C, domnișoara A, o angajată necăsătorită, alegea legume proaspete pentru cină după serviciu. Întinse mâna după o varză pe care o ochise, dar se părea că altcineva voia aceeași varză. Degetele ei atinseseră din greșeală mâna altcuiva.

- Scuzați-mă. Luați-o dumneavoastră.

Vocea lui profundă și blândă o făcu să ridice privirea. O pălărie mare îi ascundea fața, dar doar văzându-i buzele și podul nasului, știa că trebuia să fie foarte chipeș.

Bărbatul puse o altă varză în căruciorul împins de un bărbat într-un costum elegant, care părea impasibil. Erau o pereche destul de nepotrivită.

Bărbatul cu pălăria îi făcu un semn celuilalt înainte de a trece pe lângă ea.

Domnișoara A îi privi cum plecau, ca un robot, apoi își reveni în fire. Își acoperi gura cu pumnul și deschise rapid aplicația Twitter de pe telefon.

Ajung: Am văzut doi tipi făcând cumpărături împreună la supermarket. Nu i-am văzut clar fața unuia, dar era clar frumos! Celălalt era sobru și serios, ca un șef. A fost uimitor!

- Aveți recomandări de romane despre un CEO și un student?

Armin, care tocmai se îndepărtase, se întoarse spre persoana care împingea căruciorul. Vrei ceva în plus?

- Las pe tine. Pot mânca orice, spuse Thada, privind spre Armin, care se întoarse să continue cumpărăturile. Era, probabil, prima dată când făcea așa ceva cu altcineva. De obicei, cel mult lua pe cineva din "oamenii" lui să aleagă haine, genți și pantofi de lux. Dar să împingi un cărucior într-un supermarket, înconjurat de oameni, nu era o experiență rea. Mai ales când vedea pe cineva ezitând în fața unei sticle de sos de soia.

Privirea lui ascuțită îl urmărea pe celălalt cu afecțiune.

Armin cumpără un cărucior plin cu ingrediente. După ce verifică starea bucătăriei colegului său de apartament, descoperi că nu conținea altceva decât vase nefolosite.

Plănuia să gătească câteva feluri simple. Gătea de obicei pentru el, iar Charlie îi lăuda mereu mâncarea.

La acest gând, fostul actor celebru se opri brusc. Nu se putu abține să nu se gândească la celălalt; un obicei născut din timpul petrecut împreună.

- Ceva nu e în regulă? Vocea liniștită de lângă el îl trezi din visare.

- Huh? Nu. Mai am nevoie de câteva condimente. Te plictisești?

Par plictisit?

(Arăți plictisit tot timpul,) gândi Armin, dar nu spuse nimic.

- Nu, doar că mă gândeam că cineva ca tine nu prea vine în astfel de locuri.

...

- Serios, n-ai mai făcut asta niciodată? întrebă Armin, întorcându-se spre celălalt bărbat, care dădu din cap o dată. Cu cât îl privea mai mult pe bărbatul îmbrăcat impecabil care ținea de mânerul căruciorului, cu atât Armin se întoarse, încercând să-și ascundă amuzamentul.

- Hai.

Ajunși la condo, cei doi bărbați descărcară un munte de alimente din mașină. Pe drum, Armin iniție o conversație lejeră pentru a reduce stânjeneala, aflând că Thada lucra la The Sun, o companie de producție film și televiziune. Asta explica de ce Thada știa despre distribuirea lui, dar unele întrebări rămâneau.

Ascensorul urcă aproape zece etaje până ajunse la etajul lui Thada. Odată intrați, Armin înțelese imediat ce înseamnă "proaspăt mutat".

Locul era incredibil de gol. În afară de mobilierul și decorul existent, nu mai era practic nimic altceva. Părea că își cumpărase apartamentul doar ca să doarmă acolo înainte de a pleca la muncă. Nici măcar o plantă adevărată.

- Simte-te ca acasă. Bucătăria e pe aici, spuse proprietarul, conducându-l.

Armin îl urmă în bucătărie și își dădu seama cu uimire de aspectul strălucitor, de showroom, al acesteia. Când deschise frigiderul, nu fu surprins să găsească doar cinci sau șase sticle de apă.

- Totuși, lângă frigider, observă o cutie de bere. Hei, e aia pe care ți-am dat-o celălaltă zi?

- Mm-hmm.

- Nu bei? De fapt, puteai să-mi spui atunci. Ai uitat? O arunc...

- Nu, doar că nu vreau s-o beau încă. Thada, care tocmai pusese pungile cu alimente pe tejghea, refuză imediat.

Armin dădu din cap fără să se mai gândească și începu să inspecteze ustensilele și să pregătească ingredientele.

- Pot să te ajut cu ceva?

- Nu, am convenit că eu gătesc. Tu stai jos și aștepți. N-o să dureze mai mult de o oră.

- Mm-hmm. Thada nu mai întrebă nimic, doar răspunse și plecă să-și desfacă sacoul în afara bucătăriei.

Armin gătise trei feluri: o tocană, un fel prăjit și unul sotat. La început se încurcă puțin, neștiind unde e totul, dar se obișnui repede. Așa cum promisese, nu dură mult. Cele trei feluri și orezul fierbinte fură așezate pe masă. Thada nu intrase deloc în bucătărie, dar sunetul slab al unui prezentator de știri indica ce făcea.

Armin merse în sufragerie să-l cheme la masă, cu lingura încă în mână. Domnule Thada, masa e gata.

Thada se întoarse din pragul ușii, părând pierdut în gânduri, privind până când Armin se foi stânjenit sub privirea lui intensă.

Un fior ciudat îi trecu lui Armin pe șira spinării și nu putu decât să zâmbească forțat înainte să se întoarcă în bucătărie.

Curând, proprietarul apartamentului îl urmă, privind mâncarea aburindă și apetisantă așezată pe masă.

Poftă bună, spuse Armin, înainte să înceapă să se servească. Aruncă o privire furișă către celălalt bărbat, care mânca, simțind un mic fior. În afară de acest bărbat, nu mai gătise pentru nimeni de foarte mult timp.

Celălalt luă o îmbucătură, apoi continuă să mănânce fără vreo reacție deosebită.

Dacă era Charlie, ar fi exclamat, Delicios! Uimitor! cu teatrul lui obișnuit.

Armin își plecă privirea și zâmbi, amintindu-și de fostul iubit. Dar zâmbetul îi pieri repede.

- E foarte delicios.

Ridică privirea spre persoana din fața lui.

- Mâncarea ta e delicioasă, îl complimentă Thada, cu un ton și o expresie profund sincere, arătând cât de mult o aprecia. Mâncase nenumărate feluri rafinate la restaurante luxoase, dar această masă era superioară tuturor.

- Mănâncă și tu cu mine.

- Da, zâmbi Armin și luă o îmbucătură.

- Așa e. 

Persoana din fața lui nu era Charlie. Relația aceea se încheiase în ziua în care murise, iar Armin se trezise din nou. Nu avea rost să rămână blocat în trecut.

Iar efortul lui Thada de a-l complimenta era... destul de drăguț.

În timp ce mânca, Armin îl observa discret pe bărbat. Era prima dată când îl vedea pe Thada fără costum complet. Văzându-i fizicul sub cămașa albă, ușor descheiată, Armin își dădu seama cât de bine era construit.

Era gay și nu-i păsa prea mult de rolurile din pat; doar că fostul iubit fusese întotdeauna partenerul receptiv. Se întreba ce preferințe avea Thada. Dacă ar putea doar să încerce...

Cof!

Armin strânse bețișoarele, readucându-se la realitate. Înainte să se piardă în gânduri, decise să adreseze o întrebare care îl măcina.

- De fapt, mă tot întreb ceva. Cum ai știut că am audiție azi cu regizorul Liu?

- Îl cunosc personal pe regizorul Liu. Mi-a menționat acum câteva zile și mi-am amintit că tu erai Armin, actorul care a fost recent în presă.

- Asta era explicația.

- Se pare că am avut noroc să te întâlnesc întâmplător, spuse Armin, observând expresia celuilalt. Dar, cum se aștepta, persoana din fața lui continua să mănânce liniștit.

- Sau poate că exagera.

- Ai spus că îți lipsesc audițiile cu multă lume. Nu ai fost la multe recent?

Thada întrebă brusc, luându-l prin surprindere pe Armin. Îi luă o clipă să-și amintească când spusese asta.

- Ah, da. Așa e. Nu merg des la audiții pentru că nu sunt un actor prea bun, spuse Armin, apoi râse nervos. Deși părea că Thada nu-l ascultase atent, acest comentariu îl surprinse.

- Ești foarte bun.

Thada spuse asta cu aceeași expresie sinceră cu care lăudase mâncarea, făcându-l pe Armin să zâmbească sincer.

- Mulțumesc.

- Cei de la agenția ta nu te tratează bine?

- Nu că ar fi răi, exact. Am avut o problemă cu managerul meu și acum nu mai am unul. Că nu știam de audiția de azi nu e surprinzător.

- Atunci cine îți va găsi proiecte? Thada încruntă sprâncenele, părând nemulțumit.

- Va trebui să mă descurc.

Conversația se opri acolo, fiecare cufundat în propriile gânduri. După cină, Armin se oferă să spele vasele, spunându-i proprietarului să meargă să se uite la televizor, ca de obicei.

Strânse vasele și făcu curat, apoi merse în sufragerie, intenționând să-și ia rămas bun. Dar trecură aproape zece minute fără urmă de celălalt. Sătul și somnoros, Armin închise ochii și se lăsă pe spate pe canapea. Deodată, simți pe cineva stând aproape. Nu deschise ochii, curios să vadă ce va face celălalt. Dar nu se întâmplă nimic.

Thada stătea acolo, privind bărbatul adormit, gândindu-se, apoi decise în cele din urmă să-l trezească pentru a pleca.

Armin se prefăcu surprins. Îmi pare rău, am adormit.

Ar trebui să mergi să te odihnești, spuse proprietarul, deschizând ușa. Mulțumesc pentru cină. A fost delicioasă.

- Cu plăcere. A fost în semn de recunoștință pentru ajutor. Să ne revedem cândva.

Mm-hm.

Armin se întoarse și ieși. Cel puțin știa că persoana asta era de încredere.

- Așteaptă.

Armin se opri din pași. Se întoarse, nedumerit, și îl văzu pe celălalt bărbat stând în spatele lui.

- Pot să-ți cer datele de contact?