CAPITOLUL 10

 Stăpânul nu mai era în celulă.

Blue Moon ezita să termine dușul, de teamă că Lordul îl aștepta. Apoi, își târâie lanțurile, încercând să iasă din baie cât mai silențios posibil. Văzând că nu era nimeni, se duse direct la pat și se întinse pe salteaua subțire, adormind din cauza epuizării.

Când se trezi, fusese dus înapoi în camera mimei Alpha. Alicia și echipa ei îl dezlegară cu grijă, îi curăță rănile și îi masară încheieturile mâinilor și gleznele. Menajera-șefă părea mult mai modestă decât înainte. Dar privirea ei încă păstra o ostilitate ascunsă față de Blue Moon.

- Nu uita ce ți-am spus din prima zi, îi spuse, oferindu-i pastila.

Blue Moon încuviință, dorindu-și doar să rămână singur.

Când menajera și echipa ei ieșiră din cameră, tânărul Alpha își deschise gura și înghiți capsula, apoi se prăbuși pe patul moale. Inima lui, care cu o zi înainte se zbătuse atât de mult, părea acum pierdută și dispărută.

Astăzi era ultima zi în care Blue Moon avea să fie în Castelul Întunecat.

Dacă Lordul avea să mai vină, el nu mai avea nimic de oferit. Doar trupul lui obosit și lipsit de viață rămăsese.

Dar Lordul nu veni…

Până la ora 22:00, bodyguarzii sunară în camera lui Blue Moon, spunându-i să se pregătească pentru a se întoarce la barul de hostese.

Blue Moon încuviință, prefăcându-se că e puternic, deși în inima lui tremura.

În plus față de acel sentiment ciudat din trup, a trebuit să alerge de mai multe ori la baie, ca să vomite.

……

- Ce se întâmplă cu tine?

Archie, bodyguardul care stătea lângă el în mașina luxoasă, îl întrebă după ce observă paloarea feței lui.

Blue Moon se simțea atât de amețit încât voia să vomite din nou, dar își păstră chipul calm și clătină ușor din cap.

Apoi spuse:

- Îmi pare rău… ți-am mințit și te-am rănit.

- Eh, e în regulă, răspunse bodyguardul cu un zâmbet discret.

Blue Moon se simțea vinovat, pentru că el fusese cel care-l lovise în ceafă cu o tijă de fier. Însă era fericit să-l vadă înapoi la muncă, iar faptul că Lordul nu-l pedepsise îl ușurase enorm.

Dar când se gândi la cel cu ochii de chihlimbar, tânărul Alpha simți un nod în gât.

După tot ce se întâmplase în temniță, Lordul nu mai venise să-l vadă. Nici măcar umbra lui Blue Moon n-o mai văzuse. Gândindu-se la asta, un zâmbet amar îi apăru în colțul buzelor roșii…

„E la fel de rece ca întotdeauna. Nu s-a schimbat nimic... Eu sunt doar un Alpha îndrăgostit, fără nimic special. Nu pot să mă compar cu cineva bine antrenat, care nu creează probleme.”

Din câte își amintea, Lordul avusese întotdeauna o preferință pentru oamenii ascultători.

Dar Blue Moon nu voia să mai primească nicio surpriză de la el și acceptase deja că se va întoarce la bar.

Acum Blue Moon era alt om. Și deja își făcuse un plan pentru ce avea să urmeze de-acum înainte.

23:55…

Un Mercedes de lux era parcat în fața intrării, sub semnul luminos și colorat al barului de hostese. Mama Mandy îl aștepta deja, împreună cu Thew și alți prieteni din bar.

Blue Moon coborî din mașină, ținându-și geanta în brațe. Chipul lui frumos nu mai arăta nicio emoție, deși se întorcea printre cunoscuți.

Mama Mandy îl privi cu altă atitudine.

După ce tânărul Alpha fusese înapoiat „proprietarului” său, mașina luxoasă porni din nou, părăsind aleea îngustă.

- Moon, hai să te odihnești, spuse Thew, primul care-i vorbi.

Dar Mama, ea fu prima care-i apucă brațul.

- Vai de mine, probabil că mă așteptam prea mult de la tine...

Blue Moon zâmbi amar în sinea lui, văzând comportamentul Mamei. Oare era dezamăgită că nu primise nicio răscumpărare de la nobilul Lord?

- Dar… spuse Mama, ridicând mâna spre bărbia lui Blue Moon,

- Arăți radiant. Ești foarte frumos.

Ochii întunecați ai Mamei îl priviră cu șiretenie, așa că Blue Moon își întoarse fața înainte și își continuă drumul.

- Sunt foarte obosit, Mama Mandy, lasă-mă să mă odihnesc puțin.

- Nicio problemă, răspunse Mama, ridicând mâna și făcând un gest să-l invite înapoi în barul care acum era plin de viață.

În întregul bar, Blue Moon întâlni privirea tuturor clienților, de la cel mai tânăr cu părul negru până la cel mai în vârstă, cu părul cărunt. Deși era complet îmbrăcat într-un costum negru, ochii lor nu se desprindeau de el.

- Wow, Nong Moon! S-a întors!spuse un general în vârstă, ridicându-se de pe canapea și împingând cu ambele mâini băieții de la bar ca să se apropie de tânărul Alpha. Celebrul host care lipsise de câteva săptămâni, Blue Moon.

- La naiba, cum ai devenit și mai frumos așa? Ce bine că nu mi-am ales încă pe nimeni în seara asta. Mama o să deschidă camera VIP! În seara asta, îl iau pe Nong Moon.

Când termină de vorbit, Sia se repezi spre Blue Moon cu poftă. Dar Mama îi prinse mâinile la timp.

- Sia, Nong Moon abia ce s-a întors de la întâlniri cu clienți. Lasă-l să se odihnească puțin, zise ea, apoi îi făcu semn lui Blue Moon să urce rapid scările.

Blue Moon răsuflă ușurat și se îndreptă spre spatele barului, evitând privirile tuturor - atât ale clienților, cât și ale personalului sau ale idiotului care îl privea neliniștit din fața scărilor. Se concentră doar pe observarea aranjamentelor din barul Mamei.

La parter era barul, la etajul doi camerele VIP, la etajul trei birourile, iar la al patrulea etaj, dormitoarele host-urilor.

- Moon, ești bine? Ești foarte palid, îl întrebă Thew în timp ce intrau în camera host-urilor, care acum avea paturi suprapuse, nu saltele întinse una lângă alta ca înainte.

- Sunt bine… unde o să dorm? răspunse Blue Moon cu o expresie calmă.

- Oh!… Ești în colț. Pune-ți lucrurile în dulapul de lângă pat. Mama tocmai a amenajat camera asta acum două zile. Banii pentru noile paturi și dulapuri au venit din suma plătită pentru tine… oh.

Thew vorbi pe un ton vesel la început, dar când își dădu seama că Blue Moon nu era deloc încântat de „licitația” care avusese loc pentru el, se opri jenat. Blue Moon nu comentă, ci îi zâmbi ușor băiatului.

- Mulțumesc.

- E bine… poți să dormi până mâine, zise Thew, părând încurcat, dar știind că trebuie să-i spună ce-l așteaptă.

- Mama organizează un Swing Morning...

Când auzi asta, Blue Moon simți cum i se face pielea de găină.

„Swing Morning” însemna o petrecere de sex în grup. Mama organiza una la fiecare trei luni. Cu un bilet de intrare de aproximativ trei sute de mii, clienții puteau alege să doarmă cu oricare dintre host-urile prezente, oricând și oriunde.

Evenimentul începea la ora 10 dimineața și ținea până la miezul nopții. Host-urile trebuiau să poarte haine provocatoare și să primească clienți direct în bar, fără să fie neapărat nevoie de o cameră VIP.

Blue Moon își aminti de alte dăți când prietenii lui - inclusiv Thew - fuseseră trântiți pe podea, pe canapele, pe masa din sufragerie, unii singuri, alții înconjurați de mai mulți oameni.

Cu siguranță și pe el îl va lua Mama la acest eveniment.

Până acum nu participase niciodată la astfel de „petreceri”. Dar acum… îi venise rândul.

Totul se întâmpla prea repede…

Dar nu, nu mai avea de ales.

Acesta era momentul decisiv.

- Trebuie să cobor la muncă în fiecare zi, mai sunt încă două runde în seara asta.

- Două runde?! Într-o singură noapte?

- Da… Mama a zis că, de când Blue Moon a lipsit, clienții nu mai aveau chef să vină la bar, așa că a crescut linia de lucru - ca să primească măcar trei oaspeți pe noapte.

- Asta e absurd. Am lipsit doar câteva săptămâni.

Gândul la Swing Morning încă nu dispăruse. Dacă Blue Moon l-ar rata iar, Mama Mandy ar înnebuni.

Ceea ce spusese Thew era doar o scuză - un pretext ca host-urile să lucreze mai mult și să aducă bani în plus pentru bar. În plus, majoritatea clienților erau obraznici.

Dacă era vorba de un acord mutual între host și client, mai era cumva de înțeles.

Dar în majoritatea cazurilor, host-urile erau forțate cu reticență să se supună, iar Mama Mandy rareori le lua apărarea.

Thew fusese abuzat de un client de atâtea ori, încât ajunsese la spital.

Mama Mandy îl consola adesea în cele mai dezgustătoare moduri, spunând:

- Asta înseamnă să fii un host de top. Cine nu vrea să accepte, poate pleca, dar trebuie să-și plătească datoria cu tot cu dobândă. Dacă n-ai datorii, poți să vii de bunăvoie la muncă cu Mama. Dar dacă nu mai reziști și vrei să pleci, atunci plătești chiria, hainele primite și accesoriile. Sume de ordinul sutelor de mii.

Blue Moon abia ce își deschisese ochii către realitate. Astăzi, venise clar să muncească pentru diavol.

- Sunt bine, m-am obișnuit deja, zise Thew, forțând un zâmbet… dar ochii lui arătau clar tristețe și amărăciune.

- Ești bine, Moon? întrebă băiețelul, apucându-l de încheietura mâinii pe Blue Moon, acolo unde pielea încă era învinețită de la lanțurile grele care îl legaseră.

- Hmm, răspunse Blue Moon.

În locul ăsta infect, Thew era singurul prieten adevărat al lui Blue Moon. Era pregătit să-i spună ce avea de gând să facă.

- Vino repede.

Dar vocea din stația de la brâu se auzi înainte ca el să apuce să spună ceva:

- Unde ești? Un client te așteaptă în cameră. Grăbește-te înainte ca Mama să-și dea seama că întârzii.

- Ok, vin,  răspunse Thew, apoi apăsă butonul de oprire, înainte să-l privească pe Alpha-ul din fața lui.

- Thew, nu…

O mână mică i se ridică și-i acoperi buzele roșii.

- Nu-mi spune nimic, scapă, e în regulă, zâmbi el către Blue Moon.

- Locul ăsta pute. Așa a fost mereu. Odihnește-te liniștit, nu te va deranja nimeni până la 1 dimineața, spuse Thew cu blândețe.

Apoi micul Omega ieși din cameră.

Moon voia să-l ajute pe prietenul lui. Dar când Thew îi spusese asta, nu mai putea face nimic. Ochii căprui se ridicară spre tavanul camerei. Era trecut de miezul nopții cu douăzeci de minute. Știa că subordonații Mamei Mandy, cei trimiși să verifice camerele de supraveghere, se culcau pe furiș.

Blue Moon rămase nemișcat și ascultă atent cum se deschide și se închide ușa camerei de monitorizare de alături.

A plecat! Alpha-ul cel tânăr nu mai așteptă. Se grăbi să-și pună lucrurile importante în rucsac, apoi luă telefonul vechi care nu fusese folosit deloc cât timp fusese în Castelul Întunecat, pentru că oamenii Lordului îl confiscaseră și îl închiseseră.

În bar, Blue Moon putea folosi acel telefon pentru a accesa sistemul de control al circuitului. Dar brusc, ecranul începu să pâlpâie, apoi apăru un mesaj de la Meen.

Phi Moon,

Îmi pare rău că te-am făcut să suferi. Știu că am greșit mult. Tu m-ai iubit foarte mult, iar eu tot te-am trădat.

Dar acum putem să rezolvăm totul împreună.

Îmi voi găsi un loc de muncă și voi deveni o persoană mai bună, ca tu să mă poți iubi din nou.

Te voi iubi mereu.

Alpha-ul trase adânc aer în piept și privi la rucsacul mare pregătit lângă el. Dacă avea să scape, Mama Mandy nu-l putea găsi, dar cu siguranță avea să-l caute pe Meen.

„Omega-ul meu iubit... Oare va putea Meen să scape de Mama?”

- La dracu’ cu el!

Meen îi spusese aceleași lucruri de sute de ori. Nimic nu se schimbase. Acum era prea târziu. Blue Moon nu voia altceva decât să fugă din toată povestea asta.

Dar când apăsă pe programul ascuns, Alpha-ul simți o amețeală ciudată.

Brusc, ușa dormitorului se deschise și Ted intră.

- Blue Moon! zise bărbatul cu ochi întunecați, privind persoana cu pielea albă fără să clipească.

Blue Moon nu răspunse. Se grăbi să bage telefonul în buzunarul pantalonilor. Acum Ted trebuia să aștepte pentru Mama.

- Miroși foarte bine când intri în bar, știai asta? spuse el în timp ce închidea ușa și se apropia cu o atitudine neînduplecată.

Blue Moon știa că ceva nu era în regulă, dar nu mai simțea frică.

„Dacă mă mai atingi o dată… rămâi fără dinți.”

- Ieși de aici, Ted.

- Ohh, încă ești la fel de arogant. Dar așa îmi placi. Cu cât e mai greu, cu atât e mai satisfăcător.

Blue Moon simți greață la auzul acelor cuvinte amenințătoare și căută rapid o cale de scăpare. Dar amețeala reveni brusc, așa că se sprijini de patul din lemn, apoi își întinse mâna ca să apuce unul din stâlpii laterali, ca să nu cadă.

- Uau... să fii bătut de un Prime Alpha o săptămână întreagă chiar a dat roade. Dacă vrei s-o pățești din nou, trebuia doar să-mi spui. Nu era nevoie să te joci cu mine. O să mă asigur că uiți de prima dată când ai făcut-o. Ce zici?

- Nu te apropia de mine, spuse Blue Moon, încercând să se îndepărteze. Dar corpul lui era ciudat de lent.

Atunci Ted îl apucă de braț și-l trânti cu forță pe pat.

Afară era liniște și întuneric complet, fiind trecut de miezul nopții, dar în birourile luxoase ale Castelului Întunecat totul era încă luminat. Un bărbat solid, impenetrabil, îmbrăcat într-un costum impecabil, stătea la birou citind rapoarte.

Avea o față inteligentă, deși rareori o lăsa să arate asta, însă în acea seară atmosfera era mai tensionată ca de obicei. Subordonații evitau să se apropie de Ram de aproape două zile. Din fericire, oamenii lui erau suficient de înțelepți, precauți și inteligenți cât să nu menționeze deloc în ultimele zile numele noului său Alpha.

După ce termină de trecut prin lista de produse, Ram se ridică de la birou gândindu-se să facă un duș rece. Dar, amintindu-și de mesajul trimis de Alicia, în care i se spunea că majordomul urma să pregătească o cameră pentru noul Alpha ales în acea dimineață, își schimbă planul și se îndreptă spre aripa de vest a castelului.

- Doar vin să verific curățenia, înainte să las echipa să facă ordine mâine, spuse el.

- Da, domnule. Noapte bună, răspunse Artchie, bodyguardul de serviciu, vizibil surprins să-și vadă șeful părăsind biroul la ora unu dimineața. Împreună porniră spre aripa de vest.

Ram încuviință din cap, ochii săi aurii fixând vânătaia de pe ceafa subordonatului său, în timp ce își încleșta maxilarul. După câțiva pași, se opri, cu un gând brusc.

- Vino cu mine.

Se întoarse spre bodyguard. Intra singur în camera mimei Alpha ar fi părut suspect. Avea nevoie ca cineva să-l însoțească, ca să poată fi martor.

- Da, domnule, spuse tânărul bodyguard, confuz, dar ascultător, urmându-și stăpânul până în fața ușii de lemn închis la culoare.

De îndată ce deschise ușa, un miros familiar, care-l tulburase pe Ram zile întregi, îi invadă simțurile.

Prime Alpha trânti ușa cu iritare, fruntea încruntată, apropiindu-se de patul mare, în timp ce subordonatul său rămase afară, în așteptare.

Proprietarul corpului impunător își trecu mâna groasă peste cearceafuri, simțindu-le moliciunea. Apoi ajunse la noptieră, unde zări o cutie de pastile desfăcută, abandonată acolo. Un sentiment neliniștitor îl făcu să deschidă sertarul. Găsi acolo o pungă de catifea albastră. Era prea curată, părea că nu fusese niciodată folosită.

Ram o ridică, desfăcu nodul și descoperi o cutie transparentă ce conținea trei injecții contraceptive și un tub plin cu pastile. Sprâncenele groase i se încrețiră, înainte să apese butonul pentru a o apela pe Alicia.

- Nu a luat pilula contraceptivă?

Vocea rece și tăioasă îi ieși printre buze. Alice, îmbrăcată într-o cămașă de noapte cu halat roșu, făcu o plecăciune și răspunse cu o voce joasă:

- I-am explicat din prima zi, iar el a dat din cap că a înțeles...

- Destul, spuse Ram, în timp ce menajera-șefă își plecă capul și își mușcă buza.

Un Alpha comun care întreține relații neprotejate cu un Prime Alpha are o rată de sarcină de 30%. Deși nu e un procent mare, riscul există. Administrarea pilulelor poate ajuta, dar pentru siguranță de 100%, Alpha-ul comun trebuie să primească o injecție special dezvoltată.

Alicia îl învățase pe Blue Moon acest lucru încă din prima zi, dar el nu conștientizase riscul. Nici măcar nu se gândise la asta. Crezuse că pastilele erau suficiente.

- Nu e nimic, domnule. Khun Blue Moon a luat toate pastilele, conform instrucțiunilor. Nu se poate întâmpla așa ceva, insistă menajera, simțindu-se vinovată.

Avusese multe ocazii să-l întrebe dacă luase pilula, dar nu o făcuse.

Ram rămase tăcut pentru un moment, apoi puse cutia de pastile pe masă.

„De ce ar trebui să-mi pese cât de încăpățânat e Blue Moon?”

- Mâine, cineva va veni să curețe locul, spuse el, iar menajera oftă cu ușurare, pregătindu-se să plece.

Dar tânărul bodyguard, cu o expresie îngrijorată, ridică mâna să spună ceva, așa că Alicia se opri să asculte.

- Domnule, când l-am condus… uh… Khun Moon părea foarte palid, spuse el.

- De asemenea, în timp ce-l așteptam să se pregătească pentru a pleca înapoi la bar, l-am auzit vomitând de mai multe ori.

Maxilarul Prime Alpha se încordă, apoi vorbi pe un ton scăzut, dar plin de autoritate:

- Pregătește mașina. Acum.