Capitol Special 6: Moștenitorul lui Ram Rattikorn

 Ram stătea pe bancheta din spate a unei mașini de lux care străbătea străzile mohorâte ale orașului. Chipul lui, frumos ca o sculptură, rămânea impasibil, cu ochii de topaz fixați pe fereastră. Inima lui era la fel de severă și dură ca întotdeauna.

În această seară, Ram avea programată o cină de afaceri cu un partener important. Însă, brusc, un apel de la Lada i-a dat totul peste cap: Blue Moon rupsese prematur punga de lichid amniotic și era transportat de urgență la spital.

Primul Alfa s-a scuzat rapid față de partenerul său și a cerut să fie dus imediat la soțul său.

Cerul, senin până atunci, s-a înnorat dintr-odată, iar picăturile de ploaie au început să cadă grele. Acum, luxosul Rolls-Royce era prins în mijlocul unui trafic intens, blocat pe o arteră principală. Totul îl apăsa pe Ram - o greutate surdă i se așezase în piept. Se simțea copleșit, stresat și neliniștit, neputincios că nu putea ajunge imediat lângă dragostea vieții lui.

- Găsiți o scurtătură! a ordonat cu voce gravă.

Șoferul a cotit brusc spre un tunel întunecat, urmat îndeaproape de o motocicletă. Bărbatul îmbrăcat complet în negru, care o conducea, a scos un pistol și a tras în roțile Rolls-Royce-ului. S-a auzit o bubuitură puternică - anvelopele au explodat, iar mașina s-a zguduit violent.

„De ce trebuie să fie tocmai astăzi?” gândea Ram, epuizat, în timp ce fața lui ascuțită se încrunta sub presiunea frustrării. Ochii de chihlimbar sclipeau de furie, iar mâinile lui puternice căutau instinctiv pistolul Uzi, ascuns mereu sub scaunul din față. În acel moment, Ram și-a promis că va pune capăt tuturor acelor „insecte” enervante care îndrăzneau să-i tulbure viața exact acum.

La Urgențe, Blue Moon zăcea pe targă, slăbit și înconjurat de medici care îi monitorizau starea. Asistentele se agitau în jurul lui, iar Lada îl ținea strâns de mână, poate prea strâns, cuprinsă de nervozitate. În ciuda prezenței ei, inima lui Blue Moon era grea - îi lipsea nespus chipul iubitului său soț.

- Khun Ram... i-ai spus deja lui Khun Ram, nu? a întrebat el cu voce slabă, dar plină de neliniște.

- I-am spus. Domnul meu vine. i-a răspuns Lada, cu calmul ei obișnuit.

Dar imediat după aceea, unul dintre bodyguarzi a intrat grăbit și a chemat-o afară pentru a discuta urgent. Fața Ladei s-a schimbat într-o clipă - paloarea care i-a cuprins trăsăturile a fost de ajuns ca Blue Moon să simtă un fior rece.

Nu putea auzi ce vorbeau. Dar doar privind expresia femeii, ceva dinăuntrul lui s-a rupt. Întunericul i s-a așezat peste suflet, iar inima i-a fost cuprinsă de teamă.

Lada s-a întors spre el, încercând să forțeze un zâmbet. Dar era deja prea târziu. Privirea lui Blue Moon cerea adevărul.

- Ce s-a întâmplat?!

- Acest...- Doamnă Lada, spuneți-mi!!! a strigat, cu fața albă de durere și trupul cuprins de contracții.

- Trebuie să-ți spun că... Stăpânul a fost atacat.

În acel moment, lumea lui Blue Moon s-a prăbușit. Inima i s-a sfărâmat în bucăți. Durerea din corp s-a amestecat cu un alt fel de durere, imposibil de descris. Ce fel de contracție era aceea? Nu știa. Tot ce voia era să-i mai vadă chipul, măcar o dată.

Dar ce putea face, când soțul său nu era un om obișnuit?

- Chiar s-a întâmplat ceva? a întrebat Blue Moon, cu voce tremurândă.

- În acest moment... nu avem alte vești. Doar că mașina s-a accidentat, - a răspuns Lada cu o voce apăsată.

Deodată, ușa camerei s-a deschis brusc. Medicul de gardă a intrat grăbit, însoțit de asistentele sale.

- Uterul este destul de dilatat. E timpul! a anunțat ferm doctorul.

Asistentele au început imediat pregătirile, curățând corpul tânărului Alpha. După ce totul a fost gata, Blue Moon a fost dus în sala de nașteri. S-a optat pentru naștere naturală, întrucât organele sale fuseseră complet adaptate, odată cu avansarea sarcinii.

Totul era pregătit pentru venirea pe lume a primului copil al familiei Rattikorn.

Inima lui Blue Moon bătea cu putere - de teamă, de emoție, de incertitudine. Lada era alături de el, nu îl părăsise o clipă. Dar persoana pe care și-o dorea cu disperare în acel moment era Ram… soțul său, iubirea vieții lui.

Lacrimi clare i se prelingeau pe obrajii palizi când a văzut că ușa sălii de nașteri rămânea închisă. Nimeni nu intra. Nimeni nu venea.

Încerca să rămână puternic, așa cum făcuse mereu, dar în acest moment... nu se mai putea abține. Fragilitatea sentimentelor sale era imposibil de ascuns.

- Moon!!!

Un strigăt familiar a răsunat de la liftul din apropiere. În doar câteva secunde, o siluetă impunătoare, pătată de sânge, a apărut în pragul sălii de nașteri.

Ram s-a repezit spre soțul său, urmat îndeaproape de un bodyguard.

- Sunt aici. Nu-ți fie teamă, sunt cu tine, a spus el, cu vocea tremurând de emoție.

Blue Moon l-a privit cu ochii măriți, apoi a izbucnit în lacrimi.

- Ești rănit?

- Nu sunt, a dat din cap Ram, grăbit, sângele nu e al meu. E al celor care au încercat să ne despartă.

Fără să mai piardă timp, Ram s-a ridicat și s-a dus să facă un duș rapid și să-și schimbe hainele. Nu avea voie să intre în sala de nașteri în acea stare. După ce a fost complet dezinfectat, s-a întors imediat lângă Blue Moon, hotărât să-i fie alături în fiecare clipă.

- Te rog, mișcă-te puțin... i-a cerut doctorul, făcându-i loc lui Ram să se apropie de capul patului.

Ram i-a luat mâinile tremurânde în palmele lui mari și calde. I le-a sărutat cu blândețe.

- Sunt aici, iubirea mea. Ești atât de curajos...

- Aaaaahhhh... 

 Blue Moon a strigat din nou, trupul lui zbătându-se între contracții și valuri de emoție.

Fața lui Blue Moon era palidă, iar sudoarea îi curgea în șiroaie. O asistentă stătea mereu lângă el, ștergându-i fruntea cu blândețe. Ram nu spunea nimic - doar îi strângea ușor mâna, privind cu ochii săi de topaz, plini de iubire și grijă.

Mirosul delicat al feromonilor emanați de Blue Moon îl făcu pe Ram să reacționeze instinctiv. Încet, fără grabă, și-a eliberat propriile feromoni, oferindu-i alinare soțului său. Tânărul Alpha simți cum durerea se diminuează treptat, ca și cum ar fi fost învăluit într-o căldură liniștitoare.

- Capul va ieși într-o clipă, a anunțat doctorul cu calm profesional.

Blue Moon respiră adânc și scoase un sunet gutural.

- Aaahh…

De când începuse cursurile prenatale, învățase că respirația lentă îl poate ajuta să facă față durerii. Dar acum, totul era mult mai intens decât își imaginase.

- Eh... Uh huh...

Durerea era copleșitoare. Ram îl privea și simțea cum i se rupe sufletul. Inima îi bătea cu o putere nebună, parcă vrând să-i spargă pieptul.

Când a văzut sângele proaspăt curgând din trupul iubitului său, Ram simți cum fața i se albește. Nu era genul de om care să se teamă de sânge. Înainte să ajungă la spital, înfruntase asasini și fusese grav rănit. Dar acum...

- Tată, vă rog, luați inhalatorul și respirați adânc, i-a spus asistenta, văzând cât de palid devenise.

Ram, confuz, a dus inhalatorul la gură și a inspirat adânc. Îl ajutase. Simțea că se poate controla din nou.

Între timp, Blue Moon striga de durere, contracțiile devenind tot mai puternice.

- Ugh...

Ram l-a ajutat să respire, ritmându-și suflul cu al lui, ținându-l de mână, în timp ce Blue Moon îl apucat cu putere de braț, zgâriindu-l. Imaginea era atât de emoționantă încât Lada, care fusese lăsată să imortalizeze momentul cu câteva fotografii, nu și-a putut reține lacrimile.

- Încă un minut... vine... vine, spunea medicul, încurajându-l.

Cu cât doctorul vorbea, cu atât Blue Moon împingea cu și mai multă hotărâre. Mâna sa albă se agăța cu disperare de mâna lui Ram, în timp ce cealaltă ținea încă strâns inhalatorul.

- Ugh... uff...

Respirau împreună. În același timp. Un ritm al iubirii, al vieții.

- Uwae... aww...

Apoi s-a auzit. Primul strigăt. Puternic, clar.

Ram și Blue Moon au rămas înmărmuriți. Era vocea fiului lor. Un sunet care i-a pătruns direct în inimă, încălzind pieptul Primului Alpha până la lacrimi.

Ram s-a apropiat încet, privind cu ochii mari și uimiți micuța „fasole” care plângea și dădea din mâini. Era sănătos. Inima îi bătea puternic.

Această mică viață... era rodul iubirii dintre el și Luna Albastră. Era... uimitor.

- Tată, puteți tăia cordonul ombilical, a spus doctorul.

Ram a luat instrumentul chirurgical. Deși exersase de zeci de ori, mâinile îi tremurau vizibil. A reușit, totuși, să taie cordonul. Bebelușul a fost apoi verificat, curățat și înfășurat într-o păturică moale, înainte să-i fie înmânat.

Când Ram și-a primit fiul în brațe, a zâmbit - un zâmbet tremurat, plin de uimire și recunoștință. Nu-i venea să creadă că ținea în brațe ceva creat de el. O parte din el. O parte din iubirea lui.

O ființă atât de mică… și totuși, era copilul lor. Blue Moon dăduse naștere unei vieți.

După ce l-a primit în brațe, Ram a alergat imediat spre soțul său, care încerca, cu ultimele puteri, să se ridice puțin, doar ca să-și poată vedea copilul. Rodul iubirii lor.

Inima lui Blue Moon era pe punctul de a exploda - atât de multă emoție, încât simțea că nu o mai poate cuprinde.

- Oh…

Când Ram a ajuns în fața lui, tânărul Alpha a izbucnit în lacrimi de fericire. Durerea din trupul lui a părut că dispare într-o clipă. Cu mâna sa albă și tremurândă, a tras ușor pânza care acoperea fața fiului lor, și și-a sprijinit fruntea de a lui.

Ram s-a aplecat și i-a sărutat soțului său fruntea transpirată, cu o duioșie copleșitoare.

- Pirth... - a spus Ram, cu voce blândă. - Îți place acest nume?

- Da. Foarte mult. - a răspuns Blue Moon Rattikorn, printre lacrimi.

- Pirth Rattikorn.