EPILOG

 Deși nu au ascuns acest lucru, nu s-a făcut niciun anunț că Wasan se va întoarce să locuiască cu Dr. Kantapat ca înainte. Singura persoană care știa era locotenentul Kong, care avea abilitatea specială de a investiga cine l-a luat pe Kantapat din închisoare. Căpitanul de poliție Arsha mergea cu pași grei spre comisarul adjunct Wasan, care era ocupat cu un teanc imens de dosare. 

 

- Agent, l-a strigat Kong pe Wasan cu o voce severă. 

 

Dacă alți ofițeri de poliție ar fi folosit acest ton cu Wasan, probabil că Wasan i-ar fi certat. Cu toate acestea, având în vedere relația specială dintre Kong și Wasan, inspectorul adjunct doar și-a ridicat privirea și a zâmbit ușor. 

 

- Știu despre ce vrei să vorbești.  Wasan s-a lăsat pe spate în scaun și și-a încrucișat picioarele. 

 

- De ce ai făcut asta, delegatule? 

 

Fiind cineva care a alergat să caute dovezi despre Tao până aproape că și-a pierdut viața, când a aflat că Wasan avea din nou o relație cu Kantapat, Kong aproape că a căzut în genunchi. Tânărul căpitan de poliție aproape că și-a smuls părul de frustrare, în afară de faptul că părul său nu era suficient de lung pentru a fi smuls. 

 

- Am urlat atât de mult ca un câine încât aproape că mi-am pierdut vocea. De ce ești din nou cu doctorul Kan? Credeam că ai renunțat deja, din moment ce nu te-ai dus să-l vizitezi nici măcar o dată în ultimii opt ani. 

 

- Permiteți-mi să vă invit pe  pe tine și pe Tum la casa lui Kantapat în seara asta pentru a mânca mâncarea pe care o va găti. A schimbat brusc Wasan subiectul. 

 

Kong, care nu a putut evita schimbarea, nu și-a putut regla emoțiile. 

 

- Kan are un plan de a deschide o mică cafenea pentru a-și câștiga existența. Chiar acum, exersează cum să facă băuturi și multe feluri de mâncăruri diferite. Dacă nu te superi, hai să sărbătorim toți patru împreună, ca înainte. 

 

Kong a înghițit în sec, 

 

- Oare Kantapat îmi va otrăvi mâncarea? 

 

Wasan și-a frecat bărbia, părând gânditor: 

 

- Noua regulă între mine și Kantapat este că trebuie să mă informeze despre tot ce face. Nu a raportat că te-ar otrăvit, așa că ar trebui să fii în regulă. 🤣 

 

- Eu tot nu am încredere în el. 

 

- Ți-e frică de Kantapat? 

 

- Ca să fiu sincer, lucrurile stau așa. A suspinat Kong. 

 

- Relația dintre Kantapat și ofițerul de poliție care a încercat să-l închidă nu poate fi bună. 

 

- Poți fi sigur că Kantapat nu mai este înspăimântător. 

 

Ochii pătrunzători ai lui Wasan s-au uitat la fața celuilalt polițist. Ochii lui erau diferiți de cei de dinainte și nu puteam spune cum. Acest lucru i-a făcut pielea de găină lui Kong fără niciun motiv. 

 

Nu doar Kong era nervos că se va întâlni și va mânca la aceeași masă cu Kantapat. Tum, asistenta medicală, era și el tensionat. 

 

În memoria lui Tum, Kantapat era o persoană terifiantă. Împreună cu dosarul său penal, Tum se gândea că va întâlni un fost medic care acum era mult mai înfricoșător. Dar nu a fost așa. Imaginea pe care au văzut-o amândoi a fost cea a unui bărbat înalt, îmbrăcat într-o cămașă albă, care avea un șorț albastru peste el și care căra o farfurie de salată Caesar pentru a o servi pe masă. Kong era și el la fel de uimit. Se părea că închisoarea îl schimbase complet pe puternicul Kantapat. Ceea ce rămăsese acum era doar o menajeră amabilă. 

 

- Poți să ne aduci pahare pentru apă, dragule? Eu vreau apă rece.  Wasan s-a întors să vorbească cu Kan. 

 

Bărbatul în șorț a dat ascultător din cap. 

 

- Nu vrea nimeni de aici apă rece? 

 

- Voi bea doar apă la temperatura camerei. A răspuns Kong. 

 

Ochii lui l-au urmărit pe Kan, care se întorcea spre frigider, de parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. 

 

- Chiar ești doctorul Kan? 

 

Tum și-a trântit mâna pe brațul lui Kong, 

 

- Cum poți să întrebi așa ceva? 

 

- Da, eu sunt Kantapat, persoana care a fost închisă pentru uciderea doctorului Somsak. 

 

Khan s-a întors cu o tavă cu patru pahare de apă. S-a așezat pe scaunul de lângă Wasan și a servit pastele proaspete făcute în casă și sosul de smântână pe care îl pregătise pentru toată lumea. 

 

- Și nu mai sunt doctor. Nu trebuie să-mi mai spuneți doctor. 

 

Kong s-a uitat la mâncarea din fața lui cu un sentiment de paranoia, dar când l-a văzut pe Wasan mâncând-o fără să i se întâmple nimic, a decis să încerce. După ce a mâncat-o, s-a concentrat asupra observării propriilor anomalii, în cazul în care avea convulsii sau saliva îi spumega la gură din cauza otrăvii. În orice caz, gustul pastelor gătite de Kan nu era rău deloc.🤣🤣🤣 

 

- Cred că aroma trebuie să fie mai intensă . Wasan a criticat mâncarea cu Kan. 

 

- Dacă are prea mult gust de mâncare străină, localnicilor nu le va plăcea. Poți încerca să faci sos cremos Tom Yum? 

 

- O să încerc data viitoare. A răspuns Kan și a zâmbit larg. 

 

Privirea pe care i-a aruncat-o lui Wasan a fost una de dragoste și respect din adâncul inimii, ca un cățeluș mare care nu mai are inimă pentru nimeni în afară de stăpânul său. 

 

După ce toată lumea a fost mulțumită de felul principal, a venit timpul să bea bere și să discute. 

 

Kong și Tum păreau mai relaxați după ce fuseseră tensionați o lungă perioadă de timp. Când au descoperit că Kantapat își scosese toți colții și ghearele, Kong a început să își recapete curajul și să pună întrebarea care îl frământase: 

 

- Nu ești supărat pe mine pentru că te-am certat și te-am gonit ca pe un câine vagabond atunci, nu-i așa? 

 

Kantapat a scuturat din cap: 

 

- Nu, nu sunt supărat pe tine și nu am niciun drept să fiu supărat pe tine. Am meritat-o. 

 

- Nu l-ai ucis doar pe doctorul Somsak. A spus Kong pe un ton mai serios. 

 

- Tot ce a scris Tao a fost adevărat. Doar că nu am fost suficient de bun să te face să plătești pentru tot, nu? 

 

Tum l-a apucat de picior pe Kong și l-a strâns puternic: 

 

- KONG! 

 

- De aceea nu mai pot fi prieten cu tine și nu sunt fericit că ai ales să te întorci la Wasan. Dacă aș fi în locul tău, nici nu aș îndrăzni să mă implic în viața persoanei pe care ai rănit-o înainte. 

 

- Te înșeli, persoana care l-a ales din nou am fost eu , i-a răspuns Wasan lui Kong fără să-și schimbe expresia și tonul. 

 

- Dar aveți dreptul să refuzați, domnule Kan. A continuat Kong atacându-l pe Kantapat. 

 

- Știai foarte bine ce ai făcut. 

 

Kan s-a uitat în jos fără să spună nimic, în timp ce Wasan a răspuns în schimb: 

 

- M-am gândit bine la asta. Dacă nu o poți accepta, e treaba ta. Eu am încredere în propria mea decizie. 

 

- Delegatule, de ce l-ai adus înapoi în viața ta? 

 

- Pentru că el poate umple ceea ce îmi lipsește mie , auzind de la suprafață, acesta părea un motiv normal pentru ca îndrăgostiții să fie împreună, dar nimeni nu știa că Wasan chiar vorbea serios. 

 

- Nu trebuie să fii prieten cu Kantapat dacă îți este incomod. Te-am invitat astăzi pentru a-ți spune că Kantapat poate fi cel de lângă mine pentru că așa am decis eu. 

 

 Atmosfera nopții s-a stins după schimbul de replici dintre cei doi ofițeri de poliție. Kong și-a cerut scuze la ora 20:00, când cei patru obișnuiau să bea și să vorbească până târziu în noapte. Când mașina lui Kong și a lui Tum a plecat din fața casei, Kantapat s-a dus să-l îmbrățișeze pe Wasan din spate și a murmurat: 

 

- Chiar ți-am pătat reputația. 

 

- Să nu mai spui asta.  Wasan a închis ochii, a respirat adânc și a expirat încet. 

 

- Este bine ca Kong să ne vadă  pe noi doi împreună, astfel încât curiozitatea lui să lucreze mai puțin. Nu vreau să răspund la întrebările lui în fiecare zi. 

 

- Bine.  Kan își sprijină bărbia pe umărul lui Wasan. 

 

- Ar trebui să mergem să facem un duș?  îl întrebă Wasan pe bărbatul din spatele lui. 

 

Kantapat zâmbi larg. 

 

- În momentul de față am devenit un expert în a face duș cu alți oameni , spuse Kan lângă urechea lui Wasan. 

 

- Să fac duș în închisoare cu apă rece și să văd „lucrurile” altor deținuți când nici măcar nu voiam să le văd. 

 

- Asta înseamnă că nu mai ești încântat să faci duș cu mine? 

 

- Deloc. Mă excită și mai mult pentru că indiferent câte sute de bărbați goi am văzut, singura persoană care se dezbracă în fața mea și mă face să simt lucruri aici jos... 

 

Kan a apucat mâna lui Wasan și a apăsat-o în proprii pantaloni, 

 

-...ești tu. 

 

O altă persoană căreia Kantapat dorea cel mai mult să îi ceară scuze era fiica doctorului Somsak, medicul legist care a călătorit mult pentru a afla adevărul despre tatăl ei. 

 

Kantapat a purtat un buchet imens de flori și a intrat în Departamentul de Medicină Legală. Dr. Supapohn stătea pe scaunul biroului și îl aștepta cu Em, soțul ei, în spatele ei. 

 

Kan a respirat adânc pentru a-și aduna curajul și s-a îndreptat politicos spre cei doi. Rin s-a uitat la Kan cu o expresie care era încă plină de furie și resentimente, dar nu la fel de mult ca în urmă cu opt ani. 

 

- Te-am rănit atât de mult încât este de neiertat. A spus Kan. 

 

-Știu că opt ani în care mi-am ispășit pedeapsa în închisoare nu au fost suficienți pentru a compensa fiecare pierdere care a avut loc, dar vreau să știți că am plătit pentru păcatele mele. Am trecut prin chinuri și durere, trup și suflet, am pierdut profesia pe care o iubesc și cea de care eram mândru fără să mai am ocazia să tratez pacienții, după aceasta voi trăi și cu vina de a fi luat viața cuiva pe care îl iubiți pentru tot restul vieții mele. 

 

Kantapat i-a înmânat buchetul medicului. 

 

- Aș vrea să acceptați scuzele mele. Nu contează dacă mă veți ierta sau nu, dar măcar vreau să știți că îmi pare sincer rău. 

 

Rin și-a întors fața spre cealaltă parte. Ochii îi erau plini de lacrimi. Em s-a aplecat să o îmbrățișeze strâns și și-a ridicat capul pentru a-i vorbi lui Kan: 

 

- Poți să lași asta pe masă și să pleci de aici. 

 

Kantapat nu s-a simțit rău deloc pentru că Rin nu i-a acceptat scuzele. Era de înțeles că nu voia nici măcar să se uite la Khan. 

 

Kan a așezat buchetul pe biroul lui Rin, și-a ridicat mâinile într-un gest de respect și și-a plecat capul atât de jos încât aproape că își atingea propriul genunchi. Când Kan și-a ridicat capul, ochii lui i-au întâlnit pe ai lui Rin pentru prima dată de când intrase în această cameră. 

 

- Și tatăl meu a luat multe vieți. A spus Rin ca o persoană puternică. Doar vocea i-a tremurat la sfârșit. 

 

- Nu este datoria ta să judeci crimele tatălui meu. Cu toate acestea, recunosc că, fără tine, tatăl meu probabil nu ar fi încetat să comită crimele. Rin a respirat adânc pentru a se aduna. 

 

- Eu te iert. Dar, te rog, nu mai veni niciodată în fața mea. 

 

Kan a simțit ca și cum muntele care îi cântărea pe piept a fost ridicat. Fostul doctor își respecta din nou doctorul junior: 

 

- Mulțumesc pentru bunătatea ta, Rin. Îți promit că nu voi mai apărea niciodată în fața ta. 

 

Din cauza cazului de crimă al doctorului Somsak și a faptului că era acuzat de eutanasie, împreună cu faptul că Kantapat era un fost medic atrăgător, multe instituții media au devenit interesate și l-au contactat pe Kantapat pentru interviuri. Cu toate acestea, Kantapat nu dorea să fie prea mult în centrul atenției. 

 

Ceea ce dorea era să trăiască în pace cu persoana pe care o iubește, fără să atragă atenția și fără să îi creeze probleme lui Wasan. El intenționa să studieze și să exerseze abilitățile de care avea nevoie pentru a deschide o cafenea și un restaurant. Din acest motiv, Kantapat a respins toate ofertele și a acordat interviuri doar presei de calitate care se concentra pe principii și nu pe persoană. 

 

Într-o după-amiază cu vreme frumoasă, grădina din jurul casei lui Kantapat era luminată de lumina soarelui de iarnă. Briza răcoroasă pătrundea prin fereastra pe care o lăsase deschisă pentru a lăsa aerul proaspăt și plăcut să intre în casă. 

 

Kan și Wasan își petreceau vacanța împreună pe canapeaua din camera de zi. Fiecare dintre ei avea laptopul propriu pe poală. Wasan era ocupat să citească dosarele de caz, în timp ce Kantapat își verifica e-mailul pentru că tocmai aplicase pentru a studia online managementul afacerilor în restaurante. 

 

- Mi-e greu să citesc lângă ecran. Ce se întâmplă cu ochii mei, știi? 

 

Wasan a strâmbat din ochi și a îndepărtat ecranul laptopului de corpul său. 

 

- E mai clar așa. 

 

- Cred că devii hipermetropic, dragule. A răspuns Kantapat, uitându-se cu dragoste la cealaltă persoană. 

 

- Este normal pentru vârsta ta. 

 

- Sunt chiar atât de bătrân? 

 

Wasan a murmurat tandru și și-a continuat munca în timp ce își întorcea capul de pe ecran. 

 

- În seara asta ar trebui să ieșim să mâncăm și să vizităm un oftalmolog pentru a-ți examina ochii. Ar trebui să porți ochelari pentru muncă și pentru citit. Dacă nu-i porți, ochii tăi vor obosi după un timp și se vor înrăutăți. 

 

- Nu-mi place să port ochelari. Sunt enervanți. 

 

Kan a râs și a clătinat din cap. Probabil că Wasan nu putea accepta faptul că devenea hipermetrop odată  cu vârsta, dar avea să recunoască el însuși în curând, pentru că mărea ecranul până când nu mai era posibil să se miște. 

 

Kan se uită înapoi la propriul ecran și găsi un nou e-mail în căsuța sa de intrare de la persoana numită Wachirachai Wongyut cu subiectul Anchetă privind eutanasia. 

 

Kantapat a ridicat o sprânceană surprins. A încercat să se gândească de unde are această persoană adresa sa de e-mail. Poate că a obținut-o din revistele academice în care Kantapat obișnuia să publice atunci când își făcea studiile de specialitate. Asta însemna că persoana respectivă îi căutase intenționat numele și contactele pe internet. Kan a dat rapid clic pe ea pentru a citi mesajul de e-mail. 

 

 💌Dragă doctore. Kantapat Akaramethi . 

 

💌 În primul rând, aș dori să vă felicit pentru că ați fost eliberat din închisoare. Aceasta este cea mai bună veste pentru mine în acest an. Vă doresc fericire și să vă continuați faptele bune prin care ajutați pacienții. 

 

💌 Numele meu este Wachirachai Wongyut, am 70 de ani. Sunt un pacient cu insuficiență renală în stadiu terminal și trebuie să fac dializă de trei ori pe săptămână de mai bine de zece ani. De când sufăr de insuficiență renală, viața mea a implicat atât de multe intrări și ieșiri din spital, încât acesta a devenit aproape a doua mea casă. La început am fost capabil să lupt, dar acum sunt foarte epuizat. Firele de dializă au fost deteriorate și au necesitat multe runde de intervenții chirurgicale pentru a fi reparate. Anul trecut am suferit două edeme pulmonare și septicemie care aproape m-au ucis. De asemenea, am o rană cronică la picior care trebuie îngrijită dureros în fiecare zi. Nu cred că sunt norocoas să depășesc crizele, simt că este nefericit să trebuiască să mă trezesc și să văd că trebuie să trăiesc în acest corp rupt care nu poate fi vindecat niciodată. 

 

💌 Locuiesc cu soția mea, doar noi doi. Ea este chiar jalnică. Trebuie să aibă grijă de mine 24 de ore pe zi, în fiecare zi. Mă duce cu mașina la dializă, are grijă de mine în spital, muncește pentru a câștiga bani, pentru a găsi mâncare și pentru a-mi plăti medicamentele. Muncește atât de mult încât a slăbit atât de mult încât chiar a leșinat când a mers la piață. Nu mai este tânără, vreau să se poată odihni. 

 

💌 Am urmărit știrile despre cazul de eutanasiere de la început. Deși nu ai fost urmărit penal pentru efectuarea eutanasiei, analiza fiecărei surse a spus că ai capacitatea de a face acest lucru pe baza cunoștințelor tale de specialitate. Acesta este motivul pentru care v-am contactat. Vă rog să ajutați acest corp. Ajutați-o pe soția mea să se odihnească. Eu sunt gata de plecare. Dacă ați putea fi atât de amabil, vă rog să mă contactați prin numărul de telefon atașat aici. 

 

💌 Vă rog să mă ajutați. Vă rog să considerați că este o mare acțiune să ajutați un suflet suferind ca al meu să treacă în pace și fără durere în ultimul moment, așa cum îmi doresc. Cu tot respectul meu. 

 

Kantapat a rămas înmărmurit pentru o lungă perioadă de timp, până când Wasan și-a dat seama. Ofițerul de poliție s-a uitat la Kan și a întrebat: 

 

- S-a întâmplat ceva? 

 

- Cineva mi-a trimis un e-mail. O să ți-l trimit ca să îl poți citi . Kan i-a trimis e-mailul lui Wasan. Supraintendentul adjunct a citit cu atenție acel e-mail. 

 

Când a terminat, Wasan s-a uitat la Kan: 

 

- Cum te-ai simțit când ai citit asta? 

 

- În mare parte am fost surprins, dar în adâncul sufletului am fost și fericit că cineva încă mă mai consideră un doctor. Nu ar trebui să mă simt așa. Nu e bine. 

 

Kan era complet deschis cu privire la sentimentele sale. 

 

- Nu îți face griji. Nu voi mai sacrifica pe nimeni. Nu voi răspunde la e-mailul său și nu voi mai folosi această adresă de e-mail, astfel încât oamenii să nu mai încerce să mă contacteze. 

 

Wasan încă se holba în gol la fața lui Kantapat: 

 

- Nu o vei face? 

 

Fostul doctor a încremenit pentru o clipă înainte de a spune: 

 

- Nu. 

 

- Nu vrei să îl ajuți? 

 

Wasan și-a repetat întrebarea. 

 

- Părea să aibă dureri atât de mari. 

 

- Wasan... 

 

Polițistul a zâmbit. 

 

Și acela a fost un zâmbet care i-a făcut pielea de găină lui Kantapat din cap până în picioare. 

 

Nota 💚 Ce credeți Wasan dorea să-l eutanasieze,  sau doar la pus la încercare 🤔🤔🤔?