CAPITOLUL SPECIAL 2

-Wow, inspectore! 

 

Un salut din partea locotenentului Kong se auzi ,de îndată ce Wasan coborâse din SUV-ul negru strălucitor după ce îl parcase în parcarea de lângă secția de poliție. A închis ușa ușor și s-a întors ridicând sprâncenele spre Kong, care se uita uimit la mașina lui nou-nouță. 

 

- Care-i treaba, locotenent Kong? 

 

Wasan s-a prefăcut că nu este nimic nou. 

 

- Ai câștigat la loterie? Kong a observat mașina. 

 

- Ei bine, trebuie doar să îți faci credit pentru a-ți cumpăra o mașină nouă. Toată lumea are.  Nu este nimic de care să te bucuri. 

 

Wasan și-a îndreptat umerii și și-a aranjat gulerul. 

 

- Să trecem la treabă. 

 

- Trebuie să fi fost banii doctorului. 

 

- Banii doctorului sunt și banii mei. 

 

Wasan a spus asta intenționat pentru a-l tachina pe alt bărbat. 

 

Apoi și-a mângâiat capota mașinii. 

 

- Este doar un cadou de ziua mea. Nu-i va afecta buzunarul. 

 

Kong a făcut o față geloasă ca un personaj negativ dintr-o dramă. 

 

- Dacă te dai mare în felul ăsta, nu aș îndrăzni să cumpăr niciun cadou pentru Tum. 

 

- Poți să cumperi tot ce vrei. Fie că este vorba de 10 baht sau de 100 de baht, dacă cadoul este din partea celor dragi, cei care o să-l primească vor fi întotdeauna fericiți. 

 

Wasan s-a uitat la marele său cadou și apoi a oftat ușor. 

 

- Se poate spune că sunt un șobolan într-un butoi de orez, însă sunt obișnuit cu toate bârfele și plângerile. Nu am de ce să-mi pese. 

 

- Eu nu am spus nimic. Însă dacă cineva procedează așa, nu trebuie să acorzi atenție cuvintelor lor. 

 

Kong a făcut un gest spre intrare. 

 

- Hai să ne facem meseria pe care o iubim. 

 

Wasan l-a urmărit pe Kong până la secția de poliție, dar apoi s-a gândit la ceva. A întins mâna să-l oprească pe Kong și l-a întrebat: 

 

- Ești liber în seara asta? 

 

- Dacă Tum nu-mi va cere să merg nicăieri, atunci sunt liber. 

 

- Hai să mergem la cina de ziua mea. Te rog să-i faci o invitație lui Tum. 

 

Wasan l-a invitat pe Kong, care a acceptat bucuros cu un zâmbet mare și sincer. 

 

- Serios? Dacă doctorul este de acord, atunci aș vrea să mă alătur. 

 

- Nu l-ar deranja. 

 

Wasan l-a strâns ușor de umăr pe Kong înainte de a se îndrepta spre birou. 

 

- Să ne întâlnim la ora 19:00, o să trimit locația prin LINE. 

 

- Am înțeles, domnule! Mă bucur că voi lua cina cu iubitul tău. O să-l prezint de asemenea și pe Tum tuturor. 

 

Wasan a zâmbit relaxat. Deși mediul său de lucru nu se schimbase prea mult, acum Wasan avea încă un coleg cu care putea să împărtășească lucruri și care îl înțelegea cu adevărat, chiar dacă nu se plăcuseră unul pe celălalt atunci când se cunoscuseră. Acum, Wasan și Kong au devenit prieteni buni și s-au ajutat reciproc de fiecare dată când au avut ocazia. După ce a ajuns la birou, Wasan s-a uitat la telefon pentru a vedea aplicația care arăta locația mașinii doctorului Kantaphat. Din momentul în care cazul doctorului Somsak a fost închis, Kan nu a ieșit din schemă. Indiferent de locul pe care acesta îl afirma, de fiecare dată se potrivea cu locația pe care o vedea Wasan. Wasan i-a mărturisit lui Kan că îi urmărea mișcările, iar acest lucru i-a permis să îi salveze la timp viața lui Kan în ziua în care l-a întâlnit pe Somsak. El a promis că va îndepărta dispozitivul de urmărire, dar Kan l-a permis să stea acolo până când Wasan a fost mulțumit de comportamentul său. Kan chiar i-a comunicat lui Wasan locația telefonului său. În acest moment, nu mai exista niciun motiv pentru a fi paranoic. Wasan a crezut că în sfârșit își poate trăi viața în liniște alături de persoana pe care o iubea. 

 

 

Melodiile, luminile, băuturile sofisticate și mâncărurile delicioase erau necunoscute pentru Thongkum și soția sa. Bineînțeles, aceste lucruri sofisticate veneau de la persoana pe care Thongkum obișnuia să o numească medicul personal al mamei sale, care devenise în mod deschis „cumnatul” său de câteva luni. Thongkum s-a simțit uimit de tot, până și cum să folosească o furculiță cu spaghete carbonara, a trebuit să-i ceară ajutorul lui Gai.Celălalt cuplu care stătea unul lângă altul era format din Kong și Tum. Wasan s-a uitat la ei cu curiozitate la cum va reacționa Kong în fața iubitului său. 

 

I se părea adorabil că detectivul cu ochi de ananas a devenit slujitorul lui Tum. Când l-a văzut pe Kong punând niște mâncare în farfuria lui Tum, Wasan nu s-a putut abține să nu zâmbească mereu. Wasan și Kan, care erau gazdele petrecerii de aniversare a lui Wasan din această seară, stăteau împreună vizavi de Thongkum și Gai. Kan a stat foarte aproape de Wasan și a fost cel care s-a ocupat de băuturile tuturor. 

 

-Nu trebuia. A spus Thongkum când doctorul-ospătar a adus la masă Pork Hocks german. 

 

- Vă rog, lăsați-ne să vă ajutăm să plătiți masa, domnule doctor. 

 

-Frate, nu e nevoie să fii amabil. A răspuns Kan cu un zâmbet. 

-Și te rog să-mi spui Kan. 

 

-Ei bine, mă simt cam ciudat să vă spun așa... 

 

-Vezi? Fratele meu nu vrea să-ți ureze bun venit în familia noastră. 

 

Wasan a vorbit fără rușine, făcându-l pe Thongkum să tresară și să pară șocat. 

 

Thongkum l-a certat pe fratele său mai mic. 

 

- Wasan! Ce-ai spus?

 

-El vrea ca tu să-i spui așa. Ce este așa de greu în asta? 

 

Kan s-a prefăcut că nu înțelege dialectul nordic pe care îl vorbeau, cu toate că, de fapt, înțelegea. Era atât de plăcut să audă accentul nordic.  De obicei, Wasan vorbea în acest fel cu membrii familiei sale, cu prietenii apropiați sau cu comercianții locali. Dar Kan nu avea prea multe ocazii să audă asta atunci când erau singuri împreună. Wasan a crezut că Kan nu va înțelege dialectul lui, pentru că venea din metropolă. Cu toate acestea, Wasan habar n-avea că Kan exersase singur dialectul până când reușise să imite cu tact accentul localnicilor. Kan chiar păcălise pe cineva prin asta. 

 

Kan își puse mâna pe coapsa lui Wasan, privindu-l cu o privire plină de dragoste. Wasan a încetat să se mai certe cu fratele său și s-a întors să îl privească zâmbind. 

 

Astăzi, părea atât de fericit, încât fața îi strălucea de fericire. Era fața bărbatului care habar nu avea că Kan ținea un „ac al morții” la spate. Wasan nu trebuia să afle niciodată despre asta, altfel Kan l-ar fi pierdut pentru totdeauna. Nu se va întâmpla niciodată, indiferent ce s-ar întâmpla. 

 

- Um, doctore. 

 

Kong l-a întrerupt. 

 

- Pot să vă întreb ceva? 

 

- Bineînțeles, locotenente, l-a privit Kan. 

 

- Ce vă place la inspectorul Wasan?. 

 

Tum a făcut ochii mari și s-a uitat la Kong, șocat de întrebare. 

 

- De ce ai întrebat despre problema lor privată? 

 

- Am pus întrebarea pentru a crea o atmosferă. 

Kong și-a ridicat sprâncenele. 

 

- Pentru că răspunsul doctorului Kan din această seară ar fi un cadou minunat pentru Wasan. 

 

Tum s-a săturat de gura mare a iubitului său. Din fericire, Kan și Wasan nu păreau să-i deranjeze acest lucru. 

 

Kan a zâmbit larg, apoi și-a băut berea și și-a curățat gâtul ca și cum ar fi urmat să vorbească în public. 

 

- Wasan e drăguț. Poate că pare dur, dar de fapt este foarte amabil. Este o persoană onestă și directă. Mă simt confortabil ori de câte ori sunt cu el. 

 

Kan și-a mutat mâna pentru a o ține pe cea a lui Wasan. 

 

- În plus, având în vedere aspectul său, are o siluetă excelentă. Arată foarte bine, mai ales atunci când poartă uniforma de polițist. Îmi place. 

 

Kong a dat drumul la o urare, în timp ce Thongkum și Gai au zâmbit larg. 

 

-Trebuie să lăsați jos puiul prăjit unsuros, inspectore! 

 

- Încă mănânc! 

 

Wasan a luat piciorul de pui prăjit, a luat o mușcătură mare și a aruncat osul pe farfurie cu sfială. 

 

Toți cei de la masă au izbucnit în râs. Timpul a trecut repede, iar acum era ora 23.00. Momentul de fericire a făcut ca timpul să treacă mai repede decât se așteptau. După ce au făcut o fotografie de selfie în grup, cele trei cupluri au plecat pe drumuri separate. Kong și Tum au părăsit restaurantul și s-au îndreptat spre mașina lui Kong, care era parcată pe marginea drumului. 

 

-Se pare că se iubesc foarte mult. A menționat Tum. 

 

- Felul în care profesorul Kan se uită la inspectorul Wasan îmi dă de înțeles cât de mult îl iubește. 

 

-Nu cumva felul în care te privesc nu-ți spune cât de mult te iubesc? Kong și-a apropiat fața de Tum. 

 

Tum îi împinse fața. 

 

- Nu spune nimic! 

 

Amândoi au intrat în mașina neagră. În timp ce Tum se întindea după centura de siguranță, Kong l-a prins de umăr pentru a-l opri. Tum s-a uitat la Kong, a cărui jumătate de față era în umbră. Lucrul pe care l-a văzut clar a fost modul diferit în care Kong îl privea. 

 

-Te iubesc la fel de mult cum Kan îl iubește pe Wasan. 

 

Respirația lui Tum se oprise. Kong îi mărturisea rar cuvântul dragoste. 

 

- Nu vrei ca ei să ia toate creditele, așa că îmi spui asta? 

 

- Da. Kong a pieptănat părul lui Tum și a pus mâna pe obrazul lui. 

 

- Mă simt inferior multor oameni. Nu arăt bine, nu sunt bogat sau drăguț, în comparație cu doctorul... Mi-e teamă că vei regreta că m-ai ales pe mine. 

 

Tum și-a lăsat respirația să iasă tare și a zâmbit. 

 

- Mi-am ales cel mai bun bărbat pentru mine, locotenente. Chiar dacă doctorul Guntapat s- ar fi dat la mine în același timp cu tine, te-aș fi ales pe tine oricum. 

 

Tum a mângâiat pieptul musculos al lui Kong. 

 

- Ești mai sensibil decât credeam. 

 

Kong a apucat palma lui Tum și a sărutat-o înainte de a-l trage mai aproape. A sărutat cu pasiune buzele atrăgătoare ale lui Tum. Tum a acceptat cu plăcere sărutul și chiar era nerăbdătoare să meargă mai departe cu activitatea pe care ar fi trebuit  să o facă atunci când se întorceau acasă. 

 

Cu toate acestea, acest infirmier nu era deloc atât de inocent pe cât părea. După ce și-a retras buzele de pe Kong, s-a aplecat lângă poala lui Kong, și ia scos centura și a tras fermoarul în jos. Kong s-a aplecat pe scaunul șoferului și a închis ochii.  Scoțând un geamăt scăzut. Își puse mâinile pe capul lui Tum, care se mișca ritmic în sus și în jos. Nimeni nu se opunea unul altuia. Totul s-a întâmplat cu acordul amândurora. Ei se aparțineau cu adevărat unul altuia. 

 

- Locotenent Guin!  Kong a sărit să îi prindă gâtul colegului său din spate, fără să-i pese că locotenentul Gawin era ocupat cu documentele legale. 

 

- Ce faci? Pari stresat. Nu te-a lăsat soția ta să i-o tragi? 

 

Gawin și-a supt buzele cu supărare. 

 

-  Lasă-mă în pace! Și de ce te tot învârți în jurul biroului în ultima vreme? 

 

- I-am promis iubitului meu că nu voi face o treabă periculoasă. Așa că, deocamdată, îmi trimit doar subalternii să găsească informațiile. Apropo, ce este asta?  Kong a luat o hârtie din mâinile lui Gawin. 

 

- Acesta este un raport de autopsie, care indica cauza morții: A murit de cancer. 

 

 - Este rezultatul doctorului Somsak. În acest moment, oamenii solicită autopsia ori de câte ori moare cineva în casa lor. 

 

Gawin a oftat. 

 

- Ce ar trebui să facem dacă vom găsi un alt caz de injecție letală? 

 

- Nu vor mai exista astfel de cazuri, cu excepția doctorului... 

 

- Doctorul...? 

 

- Spiritul răzbunător al doctorului Somsak s-a dus să fure din nou sufletele pacienților în stadiu terminal. 

 

Gawin își îndreptă ochii spre tavan, mârâind. 

 

- Du-te naibii. 

 

Kong a izbucnit în râs și s-a îndepărtat rapid înainte ca pantofii de piele ai lui Gawin să îi zboare în față. A mers spre biroul unui alt ofițer care se afla în mijlocul misiunii de afară. Kong își încrucișă picioarele pe birou, relaxându-se. Liniștea s-a așternut asupra biroului pentru o vreme, înainte ca Gawin să o distrugă. 

 

- Serios, dacă aș fi pe patul de moarte, aș prefera să mor decât să devin povara nepoților mei. Dacă aș fi fost pacientul și aș fi aflat că cineva ar fi putut face asta pentru mine, poate că i-aș fi cerut ajutorul pentru a mă ajuta să-mi curme viața. 

 

Kong privea absent pe fereastră, văzând cum norii negri se scufundă treptat, semn că va ploua în curând. 

 

- Cred că doctorul Somsak nu a fost singurul care a făcut asta. 

 

Kong a învârtit jucăuș un stilou pe birou. 

 

- Probabil că există cineva care are același gând ca și el pe acolo. Depinde dacă persoana respectivă va aștepta ca metoda eutanasiei să fie legalizată sau va alege să o facă pe cont propriu în mod ilegal. Treaba noastră este să îl arestăm pe cel care alege ultima variantă... pentru a fi pedepsit. 

 

După ce Kong a terminat de vorbit, prima picătură de ploaie a lovit acoperișul. Deși Kong avea mulți ochi afară, nu putea ști niciodată tot ce se întâmpla.  Existau încă atât de multe lucruri care așteptau să fie descoperite. Ar putea fi utilă sau inutilă, sau ambele, dar Kong credea că, printre marea de povești, există un adevăr care ar putea schimba brusc totul, odată ce l-ai afla. 

 

Ar putea să vă ia prin surprindere, transformând povestea în care ați crezut cândva într-o altă poveste. 

Sublocotenentul Pol. Archa știa în sinea lui că nu s-a terminat încă. 

 

 

SFÂRȘITUL PRIMULUI VOLUM.