CAPITOLUL 8

 BAM 

 

Kantapat a trântit furios pumnul pe birou. Ochii îi erau injectați cu sânge ca ai unui monstru. Chipul frumos în mod normal ar fi speriat probabil pe oricine l-ar fi văzut acum. Ornanong a simțit cel mai puternic foc de furie pe care îl simțise vreodată din partea doctorului. Asistenta de vârstă mijlocie s-a așezat și l-a privit pe Kantapat cu calm. Știa bine că consolarea nu era de niciun folos, deoarece problema cu care se confrunta tânărul doctor era prea mare pentru ca cuvintele de consolare să o poată atenua. 

 

-  Cine este... 

 

Kan a spus cu voce răgușită. S-a uitat la Ornanong: 

 

- Nong, cine este...?

 

Ornanong a clătinat din cap: 

 

- Nu știu, Dr. Kan. 

 

- Ce vrea această persoană? Kantapat a mototolit colțul hârtiei din dosar pe masă. Era fișa de vizită la domiciliu a pacientului numit Janpeng Wongduern. 

 

- Doctore, se ridică asistenta și se îndreptă spre biroul lui Kan. 

 

- Cazul mătușii Junpeng s-ar putea să nu aibă nimic de-a face cu noi. Ar trebui să lăsăm poliția să găsească vinovatul... 

 

- Nu! A răcnit Kan, care a țipat  la Ornanong. Poliția nu trebuie să găsească vinovatul înaintea mea. Eu trebuie să știu cine este. 

 

Ornanong a tăcut o clipă înainte de a spune: 

 

- Dacă îl găsești tu primul, ce ai face, doctor Kan? 

 

Kantapat nu a răspuns. S-a ridicat în picioare cu ochii plini de resentimente și privea drept înainte. Acest lucru i-a dat lui Ornanong răspunsul la întrebarea ce avea să-i facă tânărul doctor din fața ei criminalului care se purta cu atâta cruzime cu pacienții săi. Îl mai omorâse deja cu succes pe doctorul Somsak înainte și va fi și mai hotărât cu acest asasin. Acest lucru l-a făcut pe Ornanong să-și facă griji pentru el din adâncul inimii. 

 

- Doctore, nu te grăbi să acționezi. A încercat asistenta să întindă mâna pentru a atinge brațul lui Kan, dar tânărul a evitat-o. Și-a luat geanta și a ieșit din cabinet. Ornanong a privit ușa închizându-se zgomotos cu o expresie îngrijorată pe față. 

 

 - Există un singur motiv pentru care te văd des la secția de poliție, și anume pentru că vii să-l iei pe Wasan ca să te duci acasă. Dar astăzi se pare că nu este singurul motiv.” I-a spus inspectorul Em lui Kantapat, care stătea pe scaunul din fața biroului său. 

 

- Doi dintre pacienții mei au fost uciși cu cruzime. A spus Kan pe un ton cu care Em nu era obișnuit. Doctorul părea mai epuizat decât de obicei. 

 

- Inspectore, aveți vreo idee cine a făcut asta? 

 

- Facem tot ce putem pentru a investiga. Astăzi, inspectorul Wasan a interogat fără încetare zece martori. 

 

Em s-a întors să ia o sticlă de apă și i-a dat-o lui Kan. Doctorul a dat din cap cu recunoștință și a primit-o. 

 

- Dar cu siguranță nu sunteți implicat în asta, nu-i așa? 

 

Kan a ridicat repede capul și a spus: 

 

- De ce ai spus asta? Doar pentru că cei uciși au fost pacienții mei, poți să mă suspectezi imediat? 

 

Em a privit cu un pic de surprindere cel mai terifiant comportament al persoanei din fața sa. 

 

- Eu doar am glumit cu tine. Nu putem lega oameni la întâmplare de cazuri ca acesta. Altfel, am fi cu toții stânjeniți ca data trecută. Încă ceva, și tu ai un alibi. Wasan te-a protejat cât a putut de bine. S-a dus și a obținut imagini de la camerele de supraveghere din casa ta pentru a-mi arăta că nu aveai cum să ieși din casă. De fapt, ai fost una dintre primele persoane pe care le-am scos de pe lista de suspecți. 

 

- Umm, a răspuns sec Kantapat. A respirat adânc pentru a se calma. 

 

- În acest caz, îl voi aștepta pe Wasan afară. 

 

- Cum doriți, domnule doctor. Em a dat din cap și a zâmbit. Când doctorul a ieșit din cameră, a clătinat din cap și și-a spus în sinea lui. 

 

- Se pare că sunt genul de persoană pe care doctorii o urăsc. Cum ar trebui să rezolv asta? 

 

Wasan a părăsit camera de interogatori după ce a intervievat martorii. L-a găsit pe locotenentul Arsha încrucișându-și brațele și rezemat de perete așteptându-l în fața camerei. Wasan a folosit dosarul pentru ai lovi pieptul în mod dezaprobator și a spus: 

 

- Ce cauți aici, locotenente? 

 

- Oh, de ce mă lovești? Locotenentul Kong a reacționat exagerat. 

 

- Am vrut doar să vin și să vă spun că doctorul Kantapat vă așteaptă să vă ducă acasă. 

 

- Kantapat? 

 

Wasan părea surprins. 

 

- De ce a venit? M-am dus singur la serviciu astăzi. 

 

- Așa sunt și eu în unele zile. Știu că iubitul meu nu are nevoie de ajutor, dar eu vreau doar să mă duc să-l văd, să-i cer atenție sau să am grijă de el inutil. Poți să-ți parchezi mașina aici și să te duci acasă cu Dr. Kan. Doar fă-l fericit. 

 

Wasan a expirat și a dat din cap dezaprobator. Munca nu era încă terminată. Dacă avea de gând să aștepte, va trebui să aștepte mult timp. Wasan ar putea fi nevoit să-i trimită un mesaj și să-i spună să plece mai întâi acasă: 

 

 -Mai ai ceva de spus? 

 

- Avem noi dovezi? Kong a deschis pe telefonul său o înregistrare video cu circuit închis de la recepția hotelului. Un bărbat și o femeie puteau fi văzuți intrând în hotel braț la braț. 

 

- Aceasta este camera de supraveghere a hotelului Kleep Lumduan. Tim și-a părăsit bunica pentru a se culca cu bărbatul pe nume Ying. Au intrat la ora 21:00 și au plecat la ora 5:00, ceea ce coincide cu ora morții bunicii Junpeng. Așadar, acest cuplu nu este responsabil pentru crimă. 

 

Foarte interesant. Wasan a apucat rapid telefonul lui Kong pentru a-l vedea mai clar. 

 

- Trebuie să-l chemăm urgent pe Ying pentru interogatoriu. Locotenente, investighează și cine este Ying și de unde provine. 

 

- Inspectore, cred că mă iubești mai mult decât pe doctorul Kan în acest moment, și-a frecat locotenentul Kong mâinile și a zâmbit, cu fața plină de încredere. 

 

Detectivul Kong a aflat deja toate aceste detalii. 

 

- Ying este foarte apropiată de banda de traficanți de droguri în care am desfășurat operațiunea sub acoperire. Se pare că este un dependent care cumpără mereu droguri de la această bandă. Bănuim că Ying și Tim probabil au stabilit o întâlnire pentru a cumpăra droguri și s-au dus să facă sex împreună la hotelul Kleep Lumduan. 

 

- Și de unde știa ucigașul că Tim nu va fi acolo în acea noapte? A murmurat Wasan în sinea lui. 

 

- Trebuie să fi urmărit cum Tim intra și ieșea din casă. 

 

- Dacă nu păzea casa, atunci el trebuie să fie cel care a făcut programarea pentru a cumpăra droguri, pentru că ar cunoaște bine programul. A pocnit din degete locotenentul Kong. 

 

Wasan s-a uitat repede la Kong: 

 

- Tim nu a spus nimic despre consumul de droguri. Mâine, cheamă-i pe Ying și pe Tim pentru a-i interoga din nou. Trebuie să scoți de la el numele traficantului de droguri. De asemenea, fă-le o analiză de urină la amândoi. 

 

Kong și-a îngustat ochii și l-a privit pe Wasan: 

 

- Inspectore, se pare că tu ești complet responsabil de acest caz. Este din cauză că a apărut numele doctorului Kantapat? 

 

- Sunt total responsabil de fiecare caz în parte. Locotenente, nu mai spuneți lucruri. 

 

Wasan i-a înmânat telefonul înapoi lui Kong și s-a pregătit să plece. Cu toate acestea, s-a oprit în loc și s-a întors pentru a-i spune lui Kong înainte de a pleca: -M-am culcat împreună cu doctorul la miezul nopții. Doctorul s-a trezit la 2 dimineața, ceea ce m-a trezit și pe mine împreună cu el. După aceea, nu am mai dormit. 

 

Wasan s-a aplecat să îi șoptească la ureche lui Kong: 

 

- Sunt sigur că nu am făcut sex cu o fantomă în casă până în zori. 

 

Kong a rămas uimit, cu ochii măriți. S-a uitat la Wasan care se îndepărta înainte de a-și da o palmă peste picioare. 

 

El nu a făcut sex cu o fantomă, ceea ce înseamnă că a făcut sex cu doctorul până dimineața. Wow! Asta e intens, inspectore. Ce minunat! Nu e de mirare că fața ta pare strălucitoare astăzi. Data viitoare îl voi lua pe Tum să concurez cu el data viitoare, așteaptă. 

 

Kantapat a insistat să aștepte să se întoarcă acasă cu Wasan. La ora 18.00. Wasan a ieșit și l-a văzut pe doctor jucându-se cu telefonul în timp ce aștepta pe banca de lângă intrarea în secția de poliție. Kan s-a uitat la Wasan și s-a ridicat imediat în picioare. 

 

- De ce nu te-ai întors și nu ai așteptat acasă? 

 

Wasan și-a încrucișat brațele și a stat lângă cealaltă persoană. 

 

- În ce dispoziție ești? 

 

- Nu am vrut să fiu singur. 

 

Kan s-a uitat la bărbatul pe care îl iubește, care arăta mai drăguț decât de obicei, înainte de a-l lua de mână pe Wasan. 

 

- Dacă sunt singur acum, probabil că voi face ceva foarte prostesc. 

 

- De exemplu? 

 

- De exemplu, să mă duc singur să caut persoana care mi-a ucis pacienții. 

 

Wasan nu-l mai văzuse niciodată pe Kan atât de îngrijorat. 

 

 - Aveți vreun indiciu cu privire la cine a făcut asta? 

 

- Nici să nu te gândești să pleci să-l cauți!  l-a certat Wasan atât de tare încât polițistul care stătea nu departe s-a întors să se uite la ei. 

 

- Fac tot ce pot, nu vezi? Mi-ai spus că nu vei mai face lucruri riscante. Nu te-ai învățat? 

 

- Îmi pare rău, dragule. 

 

Kantapat a răspuns cu tristețe, ca un copil care a fost certat de tatăl său. 

 

- Am spus doar ce cred eu. Poți să-mi spui câte ceva despre investigație sau câte informații ai până acum, ca să mă simt liniștit și să nu fac nimic. 

 

- Ar fi bine să fie așa cum ai spus. Wasan a suspinat adânc și a întins mâna pentru a-l mângâia pe  doctor pe umăr: 

 

- Îți voi spune mai târziu. Mi-e foame, putem pleca acum? 

 

Kan s-a uitat la Wasan și a zâmbit: 

 

- Cred că ți-e poftă de hotpotul de la același restaurant. 

 

Wasan a zâmbit în secret: 

 

- Da, mă cunoști. 

 

- Hai să mergem mai întâi împreună și apoi ne întoarcem după mașina ta.  Kan s-a ridicat în picioare și l-a atins pe Wasan pe spate pentru a-i spune să părăsească secția de poliție. 

 

Inspectorul Em și locotenentul Kong și-au încrucișat brațele în timp ce îi priveau pe cei doi bărbați. 

 

Kong a făcut o grimasă. 

 

- Uită-te la cei doi îndrăgostiți. Nu putem pierde. 

 

Em a oftat: 

 

- Nu știi că, cu cât ești mai îndrăgostit, cu atât e mai dureros?. După ce a terminat ceea ce a spus, s-a întors și s-a îndepărtat de Kong, lăsându-l pe Kong cu o privire confuză. 

 

- Cât de dramatic. Nu cumva inspectorul Em încearcă să se întâlnească cu Dr. Rin? 

 

Kong și-a amintit: 

 

- Sau inspectorului Em... îi place inspectorul Wasan? Sau Dr. Kantapat? Înainte îi plăcea să vorbească și despre doctorul Bunn, ca și cum i-ar fi lipsit teribil. Mai este și problema că a divorțat de soția lui, dar refuză să-și scoată verigheta. Ce e în neregulă cu el? 

 

- Nu te mai amesteca în treburile altora, Kong! 

 

Vocea inspectorului Em a venit odată cu vântul, închizându-i gura lui Kong. Cu toate acestea, chiar dacă s-ar putea să nu mai vorbescă acum, în niciun caz nu va înceta să caut adevărul. Pentru cineva ca Detectivul cu o mie de ochi, trebuia să știe ce voia să știe, pentru că printre milioanele de lucruri pe care le știa, unul dintre ele putea fi atât de important încât putea fi cheia pentru a desluși cele mai profunde secrete ale unei persoane. 

 

SLAM! 

 

Trupul subțirel al unui bărbat a fost aruncat pe o grămadă de gunoaie îngrămădite într-o zonă pustie, în toiul nopții. Ar fi trebuit să se fi dus deja acasă după ce terminase tura de noapte de la magazin și se îndrepta spre motocicleta sa parcată în spatele magazinului. Cu toate acestea, habar nu avea cum de se afla în această stare. Capul i se învârtea și era confuz din cauza unui drog care îi fusese injectat în gât fără ca el să știe. 

 

Tânărul a încercat să strâmbe din ochi și să se uite prin întuneric pentru a vedea persoana care la atacat, dar a fost inutil, pentru că acel bărbat înalt și musculos era îmbrăcat numai în negru, cu o șapcă neagră și o mască neagră care îi acoperea fața. Inima îi bătea cu putere. Niciodată în viața lui nu i-a fost atât de frică de moarte. 

 

- Ying. A spus bărbatul misterios. Vocea lui nu era deloc familiară. Ying a încercat să se îndepărteze, dar părea că trupul lui paralizează încet. 

 

- Știi că bunica Junpeng a fost ucisă? 

 

- Eu... știu... s-a bâlbâit Ying, 

 

- Dar nu sunt implicat! Nu am fost eu cel care a făcut-o! 

 

- Și tu știi cine a făcut-o? 

 

Ying era uimit: 

 

- Eu... nu știu. 

 

Bărbatul în negru l-a apucat de gât și a tras violent, făcându-l pe Ying să țipe puternic de frică. 

 

- Dacă știi ceva, spune repede. 

 

Ying și-a strâns buzele cu putere. Bărbatul în negru a suspinat înainte de a scoate un obiect care a făcut ca sângele din corpul lui Ying să înghețe. Vârful armei a apăsat pe fruntea lui Ying. Doar o mișcare a unui deget și creierul lui Ying ar fi explodat cu siguranță din craniu. 

 

- V... Van... Numele persoanei este Van. 

În sfârșit a spus ceva ce nu voia să spună. 

 

- Lucrează pentru Chai, care deține un magazin de mașini de ocazie. 

 

- El este cel care a ucis-o pe bunica Junpeng? 

 

- El este cel care a vândut drogurile. Ne-a dat mie și lui Tim gheață pe gratis, cu condiția să îl împiedic pe Tim să închidă casa... 

 

- Și ai fost atât de prost încât ai făcut asta știind că în casă se află un pacient bătrân? Ai vrut atât de mult gheața încât ai făcut ce ți-a spus? 

 

Bărbatul în negru a apăsat mai tare pistolul, făcându-l pe Ying să țipe de frică. 

 

Nota :Gheață, cred că este un drog.💚 

 

- Eu... nu am știut ce intenționa să facă. Am verificat doar dacă casa lui Tim nu era încuiată. Nu știu dacă el este cu adevărat persoana care a ucis-o pe Junpeng. 

 

- Ai spus poliției despre asta? 

 

- Aș fi un idiot dacă aș face-o! Dacă îi spun, Tim și cu mine vom muri cu siguranță. 

 

- Vom muri cu toții, mai devreme sau mai târziu. În acea secundă, vocea bărbatului din fața lui l-a surprins pe Ying ca și cum ar fi fost sub efectul unei vrăji. 

 

- Se pare că moartea nu este ceva ce putem alege. Dar, în anumite situații, putem alege cum vrem să murim, dacă vrem să murim bine sau să murim în durere. 

 

La sfârșitul cuvintelor bărbatului misterios, Ying și-a dat ochii peste cap din cauza dozei mari de sedativ. Bărbatul subțire nu-și mai poate menține conștiința. Ying s-a întins pe grămada de gunoi în timp ce bărbatul în negru s-a ridicat încet, privindu-l cu răceală pe omul inconștient. 

 

Wasan a deschis ochii când a simțit o greutate pe cap ca și cum ar fi fost o piatră care îl strivea. Nu era o senzație normală după ce se trezea, dar nu era nici prima dată. Wasan s-a luptat o vreme cu pleoapele sale grele. Se simțea amețit ca și cum ar fi avut o mahmureală. S-a întors pe o parte pentru a se uita în spatele iubitului său, care era pe punctul de a opri alarma de pe telefon. 

 

- Mă simt din nou așa. A spus Wasan somnoros. 

 

- Mă simt de parcă nu vreau să mă trezesc. Este o amețeală ciudată, mai ales că m-am culcat devreme aseară. 

 

- Chiar așa? Kantapat s-a întors și l-a îmbrățișat pe Wasan și i-a sărutat ușor fruntea. 

 

- Trebuie să fii stresată de la muncă. Zilele astea sunt multe cazuri grave și tu nu mai ești tânăr. 

 

Wasan părea supărat: 

 

- Mai spune o dată. 

 

Tânărul doctor a râs și a spus: 

 

- Mai dormi puțin. Te voi trezi când voi termina de făcut duș. 

 

- Umm, răspunse Wasan încet în gât. Kantapat a zâmbit pentru că și-a dat seama că polițistul căuta atenție. 

 

- Doctore, aveți vreun medicament pentru amețeli? 

 

- Da, am . Ți-l voi aduce. 

 

Kan i-a mai mângâiat capul lui Wasan de câteva ori înainte de a se ridica din pat. Wasan s-a uitat la corpul înalt și musculos al doctorului. Părea mai mare. Mușchii îi erau sculptați datorită disciplinei sale alimentare și a exercițiilor fizice. Pe lângă faptul că avea grijă de el însuși, Kan era dedicat și îngrijirii lui Wasan. Atât de bine încât Wasan se temea că se va obișnui cu el. Cu toate acestea, simțea, de asemenea, că era mai norocos decât oricine altcineva. 

 

Așteptând pur și simplu întins pe pat, un doctor chipeș i-a servit medicamente și un pahar de apă caldă. 

 

Wasan se culca la loc în timp ce Kantapat făcea un duș, dar un apel de la cineva l-a speriat și l-a trezit din nou. A ridicat telefonul ca să vadă cine era și doar văzând numele l-a făcut să se enerveze. Wasan a apăsat să ridice telefonul cu ochii încă închiși. 

- Ce s-a întâmplat, locotenent Kong? 

 

(Îmi pare rău că vă deranjez, este puțin cam urgent. A spus Kong.) 

 

( Noaptea trecută, prietenul meu a avut o tură de noapte. Dimineața am descoperit că există urme că cineva a încercat să intre în cameră. În plus, circuitul închis din dormitorul spitalului nu funcționează. Ce păcat.) 

 

- Oh! Lipsește ceva din cameră? 

 

(Am verificat și nu lipsește nimic. Există doar urme că cineva a încercat să intre în cameră, dar nu a reușit, deoarece iubitul meu a încuiat camera de două ori. Aș dori să vă întreb ce marcă de camere de supraveghere folosiți în casa dumneavoastră. Din cele pe care mi le-ați arătat, rezoluția imaginilor este bună. Puteți, de asemenea, să revedeți și să redați de pe o aplicație de pe telefon, nu-i așa?) 

 

- Da, doar o secundă. 

 

Wasan a deschis aplicația pentru a viziona camerele de supraveghere de pe telefon: 

 

- Poți să te uiți din nou așa, voi face o captură de ecran și ți-o voi arăta. 

 

Wasan a apăsat pentru a deschide imaginile înregistrate de camerele de supraveghere și a ales perioada de timp de noaptea trecută. Se aștepta să vădă partea din față a casei care era liniștită și calmă ca întotdeauna, dar nu. Ecranul a arătat că nu exista nicio înregistrare video în acel moment. 

 

Wasan s-a așezat la loc și a apăsat pentru a deschide înregistrarea din ziua precedentă, care s-a dovedit a fi în regulă. Wasan a capturat acest ecran și l-a trimis lui Kong prin LINE Chat. 

 

- Am să-l rog pe doctor să îți trimită detaliile. El a fost cel care a cumpărat-o și a instalat-o. 

 

- Mulțumesc, domnule inspector. Vă rog să-i mulțumiți și doctorului din partea mea. Ne vedem la secția de poliție. Apoi Kong a închis. 

 

După ce a vorbit cu Kong, Wasan era mai treaz. Cu toate acestea, amețeala persista. Wasan a vrut să găsească ceva. Care să-l facă să se simtă mai bine. Poate că acele inhalatoare pe bază de plante ar putea funcționa. S-a ridicat, a coborât scările și s-a îndreptat spre raftul unde era așezată o trusă medicală pregătită de Kantapat. Sunt tot felul de medicamente pentru tratamente de bază care ar putea foarte bine să deschidă o clinică la el acasă. În timp ce Wasan căuta un inhalator pe bază de plante, a observat că erau două pliculețe de medicamente așezate deasupra și că multe pastile fuseseră deja scoase. Wasan le-a ridicat pentru a se uita la ele și a descoperit că medicamentele erau Diazepam și Alprazolam. 

 

Diazepamul este un somnifer, în timp ce alprazolamul este cunoscut ca un medicament care poate induce actul sexual, deși poate fi folosit și în cazuri de insomnie. Dar cine le folosește, Kantapat? 

 

- Dragule. vocea lui Kantapat l-a făcut pe Wasan să tremure puțin. Și-a ridicat privirea și l-a văzut pe Khan înfășurat doar într-o bucată de prosop și cu părul ud. 

- Te simți mai bine? 

 

- Nu, mă simt mai bine. Am vrut doar un inhalator. Wasan a închis trusa medicală și i-a arătat inhalatorul lui Kan. 

 

- Ți-ai terminat dușul? 

 

- Da, i-a zâmbit Kan lui Wasan. 

 

- Bine. 

 

Wasan a urcat scările în direcția opusă împreună cu Kan: 

 

- Oh, da, te rog să verifici camerele de supraveghere. Nu pare să aibă înregistrările de aseară. 

 

- Oh, serios? Kan a ridicat sprâncenele, părând surprins. 

 

- Probabil că voi avea din nou probleme. Așa a fost și noaptea trecută. O să verific la magazin. 

 

Wasan a dat din cap în semn de recunoaștere și s-a îndreptat spre dormitor. Ochii lui Kantapat l-au urmărit pe bărbatul pe care îl iubea în timp ce zâmbetul lui dulce se stingea încet. 

 

Kan s-a uitat la trusa medicală pe care Wasan tocmai o deschisese și frica s-a infiltrat încet ca să-i devoreze mintea. Mâinile doctorului tremurau puțin fără ca el să-și dea seama. Kantapat a coborât încet să se așeze pe scări. A privit în sus, spre tavan. 

 

Cât timp mai poți suporta un astfel de sentiment? Cu cât continua mai mult, cu atât își dădea mai mult seama de falsitatea lui pentru că îl mințea cu nerușinare pe persoana pe care o iubea. Ar putea chiar să-l drogheze pe Wasan cu un somnifer ca să poată dormi liniștit toată noaptea fără să se trezească pentru a nu găsi un pat gol și să fure arma lui Wasan pentru a îl amenința pe Ying. Iar simptomele lui Wasan din acest moment erau tot efecte secundare ale dozei mai mari de somnifere față de data trecută. Kan se întreba mereu dacă nu cumva exagerează și răspunsul îi era întotdeauna clar. Această exagerare era o necesitate inevitabilă. 

 

Indiferent cât de rău se simțea pentru Wasan, Kantapat nu va renunța niciodată. Indiferent cât de epuizat și de speriat era, trebuia să continuie. Nu contează cu ce preț. 

 

Trebuia să fiu mai atent. Ține minte asta, Kantapat. Fii mai precaut. Doctorul a scos pachetele de sedative din cutie și le-a strâns bine în mână. 

 

Kan a profitat de pauza de prânz pentru a se întâlni cu Chartchai la magazinul său de mașini second-hand care poartă același nume ca și proprietarul. Bineînțeles, medicul care era îmbrăcat elegant și arăta bine avea să primească o primire călduroasă din partea proprietarului magazinului, care a fost, de asemenea, un pacient pe care Kan l-a diagnosticat cu hipertensiune arterială la clinica de medicină de familie. 

 

- Ce fel de mașină căutați, domnule doctor? 

 

Bărbatul plinuț de vârstă mijlocie își freca mâinile, părând plin de speranță. 

 

- În momentul de față am un Mercedes Benz E-Class negru cu arzător de nucă de cocos, frumos. Am condus-o foarte puțin. Fostul proprietar a avut foarte multă grijă de ea. Este foarte potrivită pentru oameni de nivelul dumneavoastră. Îți voi face o reducere cu multe produse gratuite în schimbul „îngrijirii bune a sănătății mele”. 

 

- Caut pe cineva. A spus Kan, trecând la subiect, făcându-l pe Chartchai să își piardă ușor zâmbetul. 

 

BUMM!!! 

 

Zgomotul unor echipamente căzute la pământ le-a atras atenția celor doi. Era în aceeași direcție în care arăta Chartchai. Un bărbat, care era cu spatele la Kan, s-a ridicat rapid și a ieșit în fugă din atelierul auto. Văzând asta, Kan a ieșit în fugă să-l urmeze fără ezitare. Inima lui Kan a bătut rapid când a văzut comportamentul suspect al acestei persoane. Putea fi un traficant de droguri sau criminalul pe care îl căuta. Kan nu se putea gândi la nimic altceva în acest moment decât să-l oprească pe această persoană, indiferent de metoda pe care trebuia să o folosească. 

 

- Stai! 

 

 Kan a strigat cu voce tare în timp ce acel bărbat fugea spre o alee plină de livezi de longane. La viteza cu care alerga Kan, doctorul era încrezător că va reuși să-l ajungă din urmă pe acel bărbat în scurt timp, ceea ce era adevărat. Kan a reușit să sară și să-l prindă de gât pe bărbat înainte de a se rostogoli pe drumul fierbinte. Kan și-a folosit forța pentru a se lansa deasupra și și-a folosit ambele mâini pentru a apăsa gâtul celeilalte persoane. Kan a încercat să se uite atent la fața celeilalte persoane. Este un străin cu pielea bronzată. Nu are mai mult de 35 de ani. Avea părul ondulat, suficient de lung încât să-i acopere fața. Ochelarii îi erau strâmbi pe nas. Nu a putut să arunce decât o privire scurtă, deoarece dimensiunea celeilalte persoane era similară cu a lui. Într-o clipită, Khan a căzut pe șosea. Doctorul a încercat să preia din nou controlul, dar loviturile puternice care i-au căzut pe față l-au amețit pentru o clipă pe Kantapat. Kan a ripostat, făcând ca ochelarii persoanei să zboare. Tânărul l-a tras de păr pe Kan și i-a trântit capul în pământ, făcându-l pe Kan să nu mai poată reacționa, deoarece simțea o durere imensă la cap. 

 

- Heh...heh...heh...heh.  Râsul rece a intrat în urechile lui Kan, 

 

- M-ai găsit atât de repede. Prea repede. Acum, ce facem în continuare, doctore? Ce facem? 

 

- Tu ești tu.  Khan a spus încet. 

 

- Tu ești... cel care a scris acel bilet, nu-i așa? 

 

- Nu eu, domnule doctor. Știți foarte bine că nu sunt. 

 

Bărbatul acela s-a aplecat mai aproape. Vârful nasului său a atins urechea lui Kan: 

 

- Asta am încercat să strig la toată lumea din ziua în care a murit doctorul Somsak, dar nimeni nu m-a ascultat. 

 

Ochii doctorului au devenit sticloși, dar a încercat să-și păstreze conștiința trează. 

 

- Cât de mult vrei...? 

 

A fost liniște pentru o clipă, înainte ca persoana cu avantajul să scoată un râs, care a răsunat în toată zona. 

 

- Dați-mi puțin timp să iau un calculator, doctore. Vom face o programare pentru data viitoare. Sună bine? 

 

Kantapat a încercat să-și mențină concentrarea pentru a-și aminti cu exactitate chipul celeilalte persoane: 

 

 - Eu... te pot face să mori. 

 

Bărbatul pe care Chartchai îl numea Van și-a ridicat degetul arătător pentru a-i atinge buzele lui Kan: 

 

- Nu o spune prea tare, cineva ar putea să te audă ucigând oameni. 

 

Kan și-a întors fața: 

 

- Te voi găsi. 

 

- Ne vom întâlni cu siguranță din nou, doctore. 

 

Și aceasta a fost ultima propoziție pe care Kan a auzit-o înainte ca rana de la cap și căldura să-l doboare pe doctor și să-l facă pe acesta să-și piardă cunoștința. 

 

- Ce-ai spus? Ying este internat în spital? S-a îmbătat și a dormit într-o grămadă de gunoi?... Bine, atunci adu-l pe Tim. 

 

Kong a închis telefonul și a scos un sunet de buze încruntat. 

 

- Cineva l-a găsit pe Ying inconștient pe o grămadă de gunoi în zori și acum a fost dus la spital. 

 

Kong s-a întors să se uite la Wasan, care își apăsa tâmplele de birou. 

 

- Și tu, iar ai exagerat aseară? 

 

- Nu, tânărul inspector s-a lăsat pe spate în scaun și a respirat adânc. 

 

- Nu știu ce s-a întâmplat. Sunt foarte somnoros și amețit din nou. 

 

- Inspectore, vrei să iei niște medicamente sau poate să te întinzi și să te odihnești? Vă voi suna când sosește Tim. 

 

Kong și-a schimbat tonul și a spus cu o expresie care arăta că are intenții bune, pentru că simțea că simptomele lui Wasan nu erau foarte bune. 

 

-Da, lasă-mă să găsesc un loc unde să închid ochii. Sunați-mă când sosește martorul. 

Wasan a decis să se ridice și s-a îndreptat spre un răcitor de apă. Poate că un pahar de apă rece îl va ajuta. Cu toate acestea, Wasan nici nu a ajuns la destinație când a simțit că pământul se cutremură. 

 

- Hei! Inspectore! Apoi Wasan s-a prăbușit împreună cu strigătele șocate ale locotenentului Kong și ale celorlalți din secția de poliție care au văzut ce s-a întâmplat.