CAPITOLUL 8

 Era ora prânzului, iar angajații începeau să iasă treptat ca să mănânce. Totuși, Jun, studentul înalt de la universitate, rămăsese pe scaun, răspunzând la e- mailurile clienților. Cum James era absent, se adunase un teanc de mesaje, iar Sorn îi atribuise această sarcină lui Jun , deocamdată doar pentru clienții din țară, întrucât încă nu se ocupa de corespondența internațională.

- Jun, vii să mănânci cu Hia? Îl invita Champ, apropiindu- se. Începuse tura abia la ora 11 în acea zi, după ce însoțise un client într- un tur al fabricii. Când lăsase clientul la recepția fabricii, deja era târziu.

- Hia Champ, mergeți voi înainte. Termin treaba asta și cobor mai târziu. Oricum e mai liber atunci.

- Cum vrei. Să nu uiți să mănânci. Hia pleacă.

- Am înțeles.

Champ îl bătu de două ori cu afecțiune pe umăr, apoi plecă, lăsându- l pe Jun singur pe etaj.

Jun se mută să lucreze lângă geam, târând după el o pernă și o măsuță joasă și stilată oferită de firmă. Spațiul de lucru de aici avea un aer de acasă. Etajul ăsta avea o atmosferă relaxată datorită lui Hia Thai, care îl amenajase personal pentru a nu semăna cu un birou obișnuit. Voia ca spațiul să fie ca o retragere, să încurajeze creativitatea în designul de mobilă, nu ca niște cuburi rigide ca la etajul 15. Când Jun întrebase câțiva angajați mai vechi dacă le- ar plăcea ca și etajul 15 să semene cu al 16- lea, aceștia au spus că nu , preferau compartimentarea și intimitatea biroului personal. Asta e partea bună a unui spațiu de lucru adaptat nevoilor proprii.

Jun se întinse, căscă zgomotos și își trosni umerii după ce trimise un e- mail către un client din Krabi. Își frecă umerii ca să- și elibereze tensiunea. Pentru că era singur, își scoase masca ca să respire mai ușor. O notificare de la LINE răsună curând. Era un mesaj de la Sorn. Nu- l mai văzuse din acea dimineață, de când îi încredințase sarcina. Sorn plecase cu Hia Thai, lăsându- l doar pe Hia Champ „să păzească baza”, cum spuneau Hia. Hia Thai spunea mereu că dacă până și un birou putea fi reinventat, și metodele de lucru trebuiau să fie inovatoare, ca totul să rămână captivant și proaspăt.

ArrowShot

De ce n- ai coborât să mănânci?

Penguin

De unde știi?

Întrebă Jun, sigur că Sorn n- avea cum să știe, din moment ce nu era la birou.

ArrowShot

Sunt deștept.

Jun oftă la tonul șugubăț al seniorului înainte să- i răspundă:

Penguin

N- am terminat. Cobor mai încolo.

ArrowShot

Ce vrei să mănânci? Alege ceva.

Penguin

Mă servești?

ArrowShot

Răspunde odată. Hai repede.

Sorn îi trimise poze cu supă de tăiței și Khao Mok Gai [biryani thailandez cu pui]. Jun alese imediat supa, fără să stea pe gânduri – îi era poftă de tăiței cu carne de porc. Doar gândul îl făcu să- i mârâie stomacul. Sorn nu mai răspunse, lăsând mesajul doar citit. Jun încheie restul e- mailurilor și se prăbuși peste măsuță, așteptând ceea ce spera că va fi o livrare iminentă de prânz.

Timpul trecu și acum era 13:30. Supa de tăiței pe care o aștepta de jumătate de oră tot nu sosise. Nici urmă de nenorocitul ăla de Phi Sorn , doar Hia Thai și Hia Champ fuseseră văzuți.

- Hia Thai, te- ai întors de mult? Întrebă Jun, sperând că Thai venise cu Sorn.

- Da, de pe la prânz. Am mâncat cu Ai Champ înainte să urc. Dar tu? Ai mâncat? Să nu uiți să mănânci și să- ți iei medicamentele, dacă te simți rău.

- Uh… Da, păi… și… Jun se opri din vorbit. Știa el, nenorocitul de Sorn nu era deștept, era doar năzdrăvan. Si se întreba dacă săi întrebe pe Hia. Totuși, Jun ezita dacă să- l aducă sau nu în discuție. La urma urmei, atât Hia Thai, cât și Hia Champ știau că el și Phi Sorn nu se înțelegeau, așa că ar fi părut ciudat să- l menționeze.

- A, da. Jun lucrează cu Ai Sorn, nu? își aminti brusc Champ că Jun trebuia să învețe de la Sorn cât timp James era plecat.

- Ai Sorn a ieșit cu...

- Avea niște treburi. Jun, ai terminat de răspuns la e- mailuri? Dacă da, vino și ajută- l pe Hia aici, îl întrerupse Thai pe Champ, înainte ca acesta să poată termina. Champ privi confuz după Thai, care plecase, urmat de Jun.

Stomacul lui Jun mârâia și mai tare, făcând munca din acea după- amiază cu atât mai greu de suportat. Totuși, sarcina pe care i- o dăduse Thai era atât de complexă, încât nu putea să se retragă. Tocmai sosise o comandă mare din Singapore și toți erau încordați, grăbindu- se să termine la timp. Fluxul de lucru era bine organizat, dar situația n- ar fi fost atât de haotică dacă nu s- ar fi primit și o comandă din Vietnam.

- Ai Sorn, unde naiba ești? Întoarce- te și ajută- mă! Nu mai fac față doar cu Ai Champ! Țipă Thai la telefon, frustrarea lui fiind atât de rară, încât angajații făcură schimb de priviri. Nu era deloc obișnuit ca șeful să- și piardă cumpătul.

Simțind atmosfera tensionată, Jun decise să se strecoare în bucătărie pentru o cană rapidă de Ovaltine, ca să- și potolească foamea. Îi zări pe Praew și Korn șoptind într- un colț. Îi zâmbiră când intră, iar Jun le răspunse la fel, arătând spre zona unde se pregăteau băuturile.

- Crezi că Phi Sorn a ieșit cu ea? Reluă Praew conversația după ce îl salută pe colegul stagiar.

- Eu zic că da. În ultima vreme s- au apropiat destul de mult.

- Dar credeam că Phi Sorn nu e interesat, sincer.

- Nu e interesat? Hai, mă lași. Cu atâtea tachinări, cine nu s- ar prinde? Știi cum e Phi Sorn. Îți spun eu: dacă el n- ar fi fost picant, nu ajungea în patul lui. Și eu mi- am ratat șansa, al naibii! zise Korn, dând dramatic ochii peste cap.

Jun își amesteca Ovaltine- ul 3- în- 1 în paharul de carton într- un ritm leneș, atent la bârfa care îl intrigase. Unde se dusese Ai (nenorocitul ăla de) Phi Sorn? Avea bănuieli de când Hia Thai începuse să se poarte ciudat. Oare de asta uitase Sorn de tăițeii lui ,pentru că ieșise cu cineva? Gândurile i se învârteau în cap până când Praew și Korn plecară, iar Jun îi urmă.

- La naiba!

Strigătele lor speriate atrase atenția tuturor. Jun vărsase Ovaltine- ul proaspăt făcut pe un curier. Acesta sări de durere și se uită urât la Jun.

- Scuze, Phi! spuse Jun repede, împreunând mâinile in semn de scuză. La o privire mai atentă, observă că bărbatul purta uniforma unei companii de curierat internațional. Acesta dădu din mână, semn că nu- i nimic, și plecă grăbit, lăsându- l pe Jun să curețe mizeria singur. Luă niște șervețele, nu voia să deranjeze personalul de curățenie, apoi aruncă paharul și se întoarse la muncă.

Până la ora 15:00, foamea îl forță în cele din urmă pe Jun să ceară permisiunea lui Thai ca să meargă să mănânce ceva. Îi invită pe Pae și Ae, care acceptară cu entuziasm, și ei fiind epuizați de muncă.

- Vreau niște gustări de la 7- Eleven. Hai acolo, e rapid, propuse Ae.

- Sigur, merge. Mor de foame, n- am mâncat nimic de la prânz, spuse Jun.

- De ce n- ai mâncat mai devreme? întrebă Pae, apăsând butonul liftului.

- Nu terminasem cu e- mailurile. Nu voiam să le las pe jumătate, că poate uitam ceva mai târziu, răspunse Jun, omițând partea cu tăițeii promiși de Sorn. Nu voia să recunoască faptul că fusese lăsat baltă.

- Cum e la tine în departament? E greu? Marketingul mă îngroapă în hârtii, se plânse Pe.

- La fel și la mine. Toată ziua alerg între sala de ședințe și copiator, zise Pe. Cei trei vorbeau în timp ce așteptau liftul. Când ușile s- au deschis, i- au găsit înăuntru pe Penny și Sorn. Deși nu stăteau foarte aproape unul de celălalt, atmosfera dintre ei era ciudată.

- Unde mergeți, copii? întrebă Penny cu un zâmbet cald.

- Îl ducem pe Jun să mănânce ceva. N- a mâncat nimic de la prânz, explică Ae.

Jun îi aruncă o privire tăioasă lui Ae. Dacă nenorocitul ăla de Sorn auzea, sigur ar fi râs, convins că Jun îl așteptase pentru tăițeii promiși. Ceea ce, tehnic vorbind, era adevărat.

- Bine, dar să nu stați prea mult. Le spuse Penny, apoi intră în birou. Sorn, în schimb, trecu pe lângă Jun, iar mâinile li se atinse ușor. Jun se încruntă când Sorn îi aruncă o privire. Era enervat, dar nu- l putea acuza complet .Sorn nu- i promisese clar că va aduce mâncarea.

Douăzeci de minute mai târziu, Jun se întoarse la birou. Internii erau leoarcă, arătau ca niște căței uzi. Afară plouase torențial, iar magazinul era aglomerat, așa că au stat mult la coadă. Speraseră că ploaia se va opri, dar nu s- a întâmplat, așa că au fost nevoiți să alerge înapoi spre clădire.

Pae îi dăduse geaca lui lui Ae, ca să nu i se ude uniforma prea tare, dar atât el, cât și Jun, erau uzi până la piele.

- La naiba, ce frig e! N- am realizat cât de rece e aerul condiționat aici, mormăi Pae, scuturându- și părul ud. Era mai slab decât Jun, al cărui tricou ud se lipea de piept, lăsându- i la vedere trupul bine lucrat. Uniforma subțire de student, pe care o împrumutase de la Phi Sorn, nu acoperea prea mult, iar acum, că uniforma era udă, acoperea și mai puțin.

- Eu mă duc sus. Probabil mă înjură toți acolo că am întârziat, spuse Jun și o luă la fugă pe scările de incendiu până la etajul 16. Când împinse ușa, toți angajații întoarseră capul spre el. Cu un zâmbet stânjenit, Jun se înclină repede și își ceru scuze de mai multe ori că i- a speriat.

- Uh, scuze pentru aspectul meu dezordonat. M- am udat puțin. A spus Jun, scărpinându- se pe ceafă.

Sorn se întoarse să se uite și încremeni pentru o clipă. Jun, în uniforma lui udă leoarcă, era ud din cap până- n picioare. Era un singur cuvânt care i se potrivea în acel moment...

- Nong Jun arată al naibii de fierbinte, Phrae!! Strigă Korn, lovindu- și prietenul repetat peste braț ca să- i atragă atenția. Părul ud lipit de fruntea lui Jun, și felul în care tricoul i se mula pe corpul tonifiat, lăsau prea puțin loc imaginației ,îi contura clar silueta bine proporționată.

- Ești leoarcă. Asta e mai mult decât „puțin ud”, spuse Champ, aținându- se să nu râdă văzându- l pe Jun atât de ciufulit.

- Ce naiba ai făcut de arăți ca un cățel scos din apă? A căzut acoperișul la 7- Eleven- ul din cartierul tău? Vocea lui Sorn răsună brusc înainte ca Thai să apuce să- l întrebe ce s- a întâmplat cu juniorul său preferat. Și nu doar că întrebă, Sorn luă o pătură mică cu desene animate de pe un scaun apropiat și i- o aruncă lui Jun, cu o expresie calmă, dar ușor iritată. Apoi, fără să mai zică nimic, își întoarse atenția spre Korn.

- Korn, termină sarcina pe care ți- am dat- o cu aceeași concentrare cu care te uiți după bărbați.

- Hai, Phi Sorn! Dar serios acum, Nong Jun e super sexy, nu? Cum să nu mă uit? Hei, Nong Jun, vrei să te ajut să te usuci? Sunt foarte bun la...bine, bine, plec! Nu te mai uita așa, Phi Sorn! Se dădu repede bătut Korn sub privirea amenințătoare a lui Sorn, de parcă Sorn era stăpân pe trupul lui Jun.

Jun își înfășură păturica în jurul lui, iar Thai veni și el, aducând un schimb de haine uscate din dulapul lui.

- Îmbracă hainele lui Hia mai întâi. Arăți ca scos din apă. Spuse Thai cu un zâmbet blând, ciufulindu- l ușor pe Jun.

- Iar tu… Thai se întoarse spre Sorn și îi dădu un ghiont prietenesc. Nici măcar nu ți- ai terminat treaba. De ce îl necăjești pe Nong- ul meu? Du- te și ajută- l pe Champ, Ai Sorn.

Thai nu înțelegea de ce Sorn continua să- l necăjească pe Jun, deși susținea constant că nu- l place. Dacă într- adevăr nu- l suporta, de ce era mereu prin preajmă? Dacă treaba asta continua, Jun s- ar putea să- și piardă răbdarea într- o zi și să- i tragă un pumn, dacă se mai comporta ca un nesimțit

- Gândești prea mult. Nu- l necăjesc pe Nong- ul tău. Dar trebuie să merg la baie , ce vrei, să folosesc o sticlă? replică Sorn, prefăcându- se iritat. Thai nu răspunse, doar dădu din cap dezaprobator în timp ce Sorn pleca spre toaletă. Firea lui aspră și nepăsătoare contrasta atât de tare cu aspectul său atrăgător, încât Thai nu se putea abține să nu găsească ironia amuzantă.

Bang!

Zgomotul ușii de la toaletă îl făcu pe Jun să tresară. Își scotea tricoul ca să se schimbe și se întoarse brusc când îl văzu pe Sorn intrând.

- Hei! Dă- mi cămașa înapoi! protestă Jun, smulgându- i- l din mână. Sorn i- l lăsă fără împotrivire, apoi se rezemă lejer de perete, cu brațele încrucișate, privind cum Jun își punea cămașa uscata.

- De ce te- ai udat atât de tare?

- Nu voiam să lipsesc prea mult. Oricum mă simt destul de prost că i- am încurcat pe ceilalți, răspunse Jun, apoi intră într- una dintre cabine ca să- și schimbe pantalonii. Când ieși, Sorn era încă acolo, în același loc.

- Chiar n- ai mâncat nimic la prânz? întrebă Sorn.

 Jun îl privi scurt, apoi își întoarse capul.

- De ce vrei să știi?

- Răspunde doar.

- De ce- ți pasă? Nu este treaba ta, zise Jun, încercând să- și țină vocea calmă. Își promisese să nu se enerveze pe Sorn, dar nu se putea abține, îl durea puţin. Crezuse că Sorn îl întreabă fiindcă voia să- i aducă ceva de mâncare. Dar nu lăsase nimic nici la Hia Thai, nici la Hia Champ. Simțea că i se dăduse speranță degeaba, doar ca să fie dezamăgit din nou.

Sorn îl privi. Jun părea abătut, cu buza țuguiată și ochii în pământ. Își dădea seama că era supărat, dar fusese prins cu treabă mai devreme și nu avusese timp să se ocupe de asta. Se apropie și- i ciupi obrazul, într- un gest jucăuș, dar Jun îi dădu peste mână, enervat.

- N- am zis niciodată că o să- ți cumpăr ceva, îl tachină Sorn, privind cum fața lui Jun se strâmba și mai tare.

- Bine! Nici nu te- am așteptat! Eram doar prea ocupat cu munca, atâta tot. La naiba... mormăi Jun.

- Diseară te scot să compensăm. Gata, nu mai fi morocănos, spuse Sorn repede, văzând că Jun chiar se supărase. Nu voia cu adevărat să- l supere , doar îl tachina un pic, așa cum făcea mereu.

- Cine e morocănos? Eu nu sunt!

- Așa? Atunci de ce ai fața aia supărată și buzele încruntate? întrebă Sorn, apropiindu- se de el, trecându- i un braț pe după umeri și strângând jucăuș obrazul și buzele. Jun începu să se zbată, încercând să- l îndepărteze, dar cu cât se agita mai tare, cu atât Sorn îl ținea mai strâns. În cele din urmă, Jun renunță și oftă, exact în momentul în care nasul lui Sorn i se atinse de obraz. Apropierea îl făcu pe Jun să simtă un fior ciudat în piept, iar obrajii i se înroșiră.

- De ce tot îmi strângi buzele? Cine știe pe unde ți- au umblat mâinile?

- Pe tine, aseară, evident... răspunse Sorn nonșalant, lăsându- și mâna să alunece sub cureaua lui Jun.

- Ai, Phi Sorn! Hei, nu, mmph! Protestul lui Jun fu întrerupt când Sorn îl prinse de ceafă și îl trase într- un sărut. Nu mai era loc de negare, Sorn asta își dorea. Cu cât îl atingea mai mult pe Jun, cu atât îl voia și mai tare. Era ca o dependență de care nu mai putea scăpa.

Jun se împotrivi la început, împingându- l slab în piept, dar n- a durat mult până să cedeze și să- i răspundă, lăsându- l pe Sorn să- i adâncească sărutul și să- i revendice complet buzele. Când Sorn se desprinse în cele din urmă, Jun rămase gâfâind ușor, cu fața înroșită și respirația neregulată.

- Îmi spui mereu „Ai Sorn” de parcă aș fi vreun dușman. De ce nu poți să mă respecți, așa cum îl respecți pe Hia Thai sau pe Hia Champ?

- Și de ce aș face- o? N- ai nimic respectabil la tine, mereu mă tachinezi și profiți de mine, replică Jun, întorcând capul în timp ce Sorn se apropia din nou pentru un sărut. De data asta, Jun își strânse buzele, nesigur dacă era jenat sau doar voia să evite un alt sărut.

- Nu profit de tine. Ți- am mai zis te sărut mai des ca să exersezi.

- O să- mi crape buzele în ritmul ăsta. O dată pe zi ar trebui să fie suficient! Dacă te sărut prea mult, o să mă plictisesc și n- o să mai vreau să folosesc „abilitățile” astea pe altcineva.

- Pe cine? vocea lui Sorn se ridică, făcându- l pe Jun să arunce o privire speriată spre ușa băii. Din fericire, nu părea să mai fie nimeni prin zonă.

- De ce țipi? Șuieră Jun, îngrijorat să nu fie auziți.

- Pentru că plănuiești să folosești ce te- am învățat pe altcineva! Ți- am spus deja o să te faci de râs dacă faci asta. Până nu termini „cursul” meu, n- ai voie să te joci cu alții! zise Sorn și, ca să- și întărească punctul de vedere, îi pocni ușor fruntea lui Jun, evitând la limită cucuiul deja umflat de lângă sprânceană.

Jun se strâmbă de durere și își frecă fruntea, bombănind:

- De ce iei totul atât de în serios? Era doar o glumă...

- Glumă sau nu, nu- mi place, mormăi Sorn, lăsându- l în pace, vizibil enervat de tachinările lui Jun.

Odată eliberat, Jun se apucă să- și aranjeze hainele, încercând să- și ascundă amestecul de emoții care îl năpădise. Nu se așteptase ca Sorn să reacționeze atât de intens. Dacă ar fi fost un cuplu, ar fi zis că Sorn e gelos. Dar nu erau. Poate că era doar posesiv cu „elevul” lui. Totuși, inima lui Jun bătea cu putere, agitată de reacția celuilalt.

Ce e în neregulă cu mine?

- După muncă, așteaptă- mă la mașină. Să nu uiți, spuse Sorn, trecându- i mâna prin părul încă ud înainte să plece. Jun se întoarse să- i dea o palmă ușoară, dar Sorn ridică un deget, avertizându- l și oprindu- l din lovit. Rămas fără opțiuni, Jun scoase limba către spatele lui.

După ce Sorn plecă, Jun se întoarse la treabă, acum îmbrăcat în hainele lui Thai.

Din fericire, adidașii lui se potriveau destul de bine cu restul ținutei, iar hainele ude fuseseră împachetate frumos într- o pungă de una dintre mătuși. Jun evită să stea prin preajma lui Sorn și preferă să o ajute pe Praew. Totuși, nu putu scăpa de privirile lui Sorn, care îl făceau tot mai conștient de sine. Căutând o distragere, Jun se duse spre echipa de design, care era adânc concentrată în crearea unei noi linii de mobilier ce urma să fie lansată anul viitor. Atmosfera serioasă îl făcu să nu zăbovească prea mult.

- Nong Jun, vrei niște gustări? Sunt niște deserturi din orez lipicios le- a adus un prieten de- al meu, spuse Korn, întinzându- i o punguță cu deserturi colorate. Jun îi mulțumi cu un wai și începu să desfacă una, doar ca să- și dea seama prea târziu că încă purta masca ce- i ascundea vânătăile de pe față. Korn scoase un oftat îngrijorat .

- Oh, Doamne! Ce s- a întâmplat cu fața ta frumoasă? Te doare tare?

Exclamația lui Korn îl făcu pe Thai să se întoarcă brusc spre ei. Jun își puse masca repede, dar era prea târziu .

Thai văzuse deja.

- Jun, lasă- l pe Hia să se uite, zise Thai pe un ton ferm, apropiindu- se.

- Sunt bine, Hia Thai. M- am lovit de ușă, atât.

- Asta e mai mult decât o simplă lovitură. Lasă- mă să- ți văd rănile, insistă Thai, cu o voce care nu admitea refuz. Jun făcu o grimasă, apoi, oftând, își dădu jos masca, dezvăluindu- și vânătăile. Reușise toată ziua să se ascundă în spatele pretextului că era bolnav, doar ca lăcomia să- l dea de gol până la urmă.

- Vino cu mine. Spuse Thai, apucându- l pe Jun de încheietură și trăgându- l spre salon. Jun își plecă capul, știind că urma să fie certat.

- Vânătăi ca astea nu apar dacă te lovești de ușă. Buza îți e spartă, iar sprânceana umflată. Unde altundeva mai ești rănit?

- Chiar sunt bine, Hia Thai. Nu e nimic grav...

- Te- ai bătut cu cineva? A fost Ai Sorn? întrebarea lui Thai îl făcu pe Jun să deschidă ochii mari de panică. Clătină din cap cu putere.

- Nu! Nu, n- a fost el. Doar... am avut o cearta la club aseară, dar Phi Sorn m- a ajutat, așa că n- am fost rănit prea tare.

- Cum s- a întâmplat asta? Tu ai început cearta sau ei?

- Ei au început... Eu... Jun îi povesti tot lui Thai. În acel moment, Thai intrase complet în rolul protectorului, cu chipul lui de obicei îngrijit și calm era într- o seriozitate care- l făcu pe Jun să nu îndrăznească să comenteze. După ce Thai îl ascultă până la capăt, se ridică imediat.

- Mergem la poliție să depunem plângere. Hia te duce.

- Nu, nu, sunt bine! E doar o zgârietură, o să treacă repede.

- Zgârietură sau nu, trebuie să o raportăm. Ăia erau gata să- ți ia viața! Și ce- i cu Sorn? Nici măcar nu s- a gândit să- mi spună? Ai Sorn! Vino aici! Thai își chemă prietenul cel mai bun, vizibil iritat de faptul că totul i se ascunsese.

- Acum știe, nu? întrebă Sorn, privind spre Jun, apoi către Thai, al cărui chip era înnegurat. Jun dădu din cap, rușinat.

- Întoarce- te la lucru; mă ocup eu de el. Sorn văzu expresia vinovată a lui Jun și simți o urmă de milă. Băiatul era cu adevărat speriat , Thai putea fi înfricoșător când se supăra. Când Thai deschise gura ca să protesteze, Sorn se puse în fața lui Jun, protejându- l și făcându- i semn să plece.

- Știai de asta și nu mi- ai zis nimic? Ai dispărut aseară din cauza acestei prostii? Dacă i s- ar fi întâmplat ceva lui Jun? Ai fi putut să- ți asumi responsabilitatea pentru asta? Thai era evident exasperat. Avea încredere că Sorn se putea descurca, dar Jun nu era atât de experimentat. Dacă nu ar fi făcut față situației, totul s- ar fi putut termina rău.

- Calmează- te. Ce rost are să te enervezi acum? S- a terminat. L- am ajutat, nu? Micul tău Jun n- a fost înjunghiat și e aici, muncind ca de obicei. Pentru cineva care vorbea de obicei foarte puțin, răspunsul lui Sorn era surprinzător de lung.

Văzând că Thai și Sorn întârziau, Champ apăru să vadă ce se întâmplă.

- Ce e cu voi doi?

- Jun s- a luat la bătaie la club aseară. Sorn l- a ajutat, dar nu mi- a zis nimic, explică Thai.

- Stai, ce?! Jun e bine? întrebă Champ îngrijorat și fugi imediat să- l caute pe Jun. Sorn oftă la cât de preocupați erau toți de băiat.

- Jun nu e ca noi. Nu e obișnuit cu astfel de chestii. Nu a crescut așa cum am crescut noi. Continuă Thai după ce Champ plecă.

- Dar nici nu e un bebeluș care trebuie hrănit cu lingurița. Are propria lui viață și trebuie să învețe să se descurce singur.

- Tatăl lui mi l- a încredințat.

- Atunci ai încredere în mine sau nu? O să am grijă de el. Oricum lucrează cu mine, iar tu nu o să fii aici săptămâna viitoare.

- Doar ai grijă să nu- l necăjești atât de mult încât să ajungă să te urască.

- Nu sunt chiar atât de ticălos, Thai. Cuvintele lui Sorn fură tăioase, ca de obicei. Thai își studie prietenul cu atenție, cântărindu- i vorbele.

Sorn nu vorbea mult, dar când o făcea, lăsa mereu impresie. Thai știa că Sorn era capabil, dar se temea că firea lui directă ar putea fi prea dură pentru Jun. Totuși, cum el nu putea să- l supravegheze săptămâna următoare, hotărî că cel mai bine era ca Jun să rămână în grija lui Sorn și Champ.

Înainte să plece, tatăl lui Jun îl sunase, rugându- l să aibă grijă atât de Jun, cât și de Win, fiindcă erau la o vârstă periculoasă, în care greșelile se puteau transforma în obstacole pentru viitor.

- Bine. Dar nu- l stresa prea tare, da? Băiatul ăsta a trecut deja prin destule, oftă Thai, resemnat. Să aibă pe cineva care să- l ghideze era mai bine decât să- l lase de capul lui. Thai doar spera ca Sorn să nu- l necăjească pe Jun până la lacrimi sau, mai rău, să- l facă să se plângă tatălui său.

După muncă, Jun îl aștepta pe Sorn, așa cum se înțeleseseră. Trebuia să recunoască, motivul principal era promisiunea unei mese bune. Se ascunse cu grijă, ca Thai și Champ să nu- l vadă așteptând lângă mașina lui Sorn, căci cei trei ieșiseră împreună. Sorn aruncă o privire spre Jun, care stătea pitit în spatele unui stâlp, apoi își descuie mașina și se urcă. După ce Thai și Champ plecară, Jun se strecură repede înăuntru.

- Arăți ca un hoț, strecurându- te așa.

- Doar că nu vreau să răspund la întrebările lui Hia Thai și Hia Champ.

- De ce nu?

- Noi doi nu ne înțelegem prea bine, dar tot ieșim împreună. Nu ți se pare ciudat? Dacă ne prind, n- am chef să le dau explicații.

- Și dacă chiar te întreabă, ce le- ai spune? Tonul lui Sorn era calm, privirea fixată pe drum în timp ce conducea spre mallul din apropiere. Totuși, era curios ce- ar răspunde Jun.

- Nu știu. Nu m- am gândit.

- Spune- le doar că ești copilul meu.

Copilul lui? Ca și cum ar fi subalternul unui șef de gașcă? Jun chicoti la gândul ăsta, dar nu spuse nimic. N- avea de gând să le răspundă așa. Ar fi fost mult prea stânjenitor.

- Dacă ești copilul meu, n- ai de ce să- ți faci griji. Dacă sunt chiar atât de curioși, pot să mă întrebe direct, spuse Sorn, iar apoi în mașină se așternu tăcerea. Jun se întoarse spre geam și își strânse ghiozdanul la piept. Cu cât îl cunoștea mai bine pe bărbatul ăsta, cu atât avea senzația că se afundă mai tare într- un necunoscut periculos.

Când ajunseră la mall, Jun era atât de flămând, că ar fi mâncat și un elefant întreg. Sorn îl lăsă să aleagă unde să mănânce, iar Jun se repezi fără ezitare la un bufet japonez. Firește, dacă plătea Sorn, nu- și făcea griji pentru bani. Putea să aleagă și un loc mai scump, dar stomacul cerea satisfacție imediată.

- Poți să mănânci mai încet? Te îndopi de parcă n- ai mai mâncat de zile întregi. O să te doară burta.

- Dar mi- e foame. Răspunse Jun cu gura plină.

Poc!

Jun primi o palmă ușoară peste gură. Nu se lăsă mai prejos și îl lovi cu piciorul pe Sorn sub masă. Sorn nu fu suficient de rapid ca să se ferească, așa că încasă lovitura. Dacă ar fi fost acolo Champ sau Thai, probabil ar fi zis că ăștia doi sunt mereu la cuțite. Cu toate astea, Jun reuși să apuce un sushi de pe banda rulantă din fața lui.

- Mestecă înainte să vorbești. Și nu- ți mai îndesa obrajii ca un hamster , când ai de gând să mesteci tot ce- ai băgat acolo? Ai timp destul, nu te grăbește nimeni. Tonul lui Sorn îl făcea pe Jun să- și amintească de Hia Thai, dar și mai rău. Înghiți tot ce avea în gură înainte să răspundă:

- Să mănânc cu tine e ca și cum aș mânca cu tata. Phi Sorn, ești prea cicălitor.

- Poate dacă n- ai fi așa copil, n- ar trebui să fiu. Adulții cicălesc și dau sfaturi cu un scop, așa că ține minte, spuse Sorn, așezând o farfurie cu rulouri de somon în fața lui. Sorn nu mâncă prea mult, fiind atent la silueta lui, dar simțea că îi datora lui Jun ceva după tot ce se întâmplase mai devreme.

- Da, da, mormăi Jun, concentrat mai mult pe bolul lui cu orez decât pe conversație, întrebându- se ce să mai comande.

Sorn îl urmărea cum mânca bucată după bucată. Era prima dată când ieșeau să mănânce singuri, iar apetitul lui Jun îl uimea. Dacă ar trebui să- l hrănească zilnic, ar da faliment. Poate că ar trebui să vândă niște arbori de cauciuc de la plantația familiei ca să țină pasul.

- Sunt atât de plin, că abia pot să merg. Se plânse Jun când ieșiră din restaurant. Se plimbară prin mall ca să digere mâncarea. Trecuse deja de ora 8 seara, iar mall- ul se pregătea de închidere. Nu spuseră prea multe, doar mergeau împreună. Jun se opri să se uite la niște haine și pantofi, până când Sorn îl trase într- un magazin de streetwear. Brandul nu era de lux, dar hainele arătau bine.

- Asta arată tare, Phi. Uh, scuzați- mă, cât costă? întrebă Jun un vânzător. Când auzi prețul, puse imediat haina la loc pe raft. Hainele din malluri erau mereu mai scumpe.

- Nu o cumperi?

- Nu. Trebuie să strâng bani. N- aș vrea s- o împovărez pe Je Poy.

- Poy? Sora ta?

Jun încuviință, dar continuă să caute, privind în continuare cu jind la haine. Sorn îi înmână un set și îi spuse să le probeze în cabina de probă.

- Cum îți pare? Tare, nu?

- Da. O luăm pe asta. Spuse Sorn, făcând semn vânzătorului.

- Stai! Eu nu...

- Ți- o cumpăr eu. E doar o cămașă și o pereche de pantaloni, nu dau faliment, îl întrerupse Sorn, în timp ce întindea cardul bancar și dădea jos etichetele pentru plată.

Jun arăta mult mai bine în hainele noi decât în cele vechi de la Thai, care păreau mereu că nu i se potrivesc deloc. Poate pentru că stilul lui Thai nu i se potrivea absolut deloc lui Jun. Sorn credea că merită să plătească pentru haine care i se potriveau mai bine lui Jun, ca stil și personalitate.

- Le port mai târziu. Deocamdată rămân cu hainele lui Hia Thai.

- Le returnez eu în seara asta, așa n- o să trebuiască să le speli. Nu- i mai bine așa?

- Bine. Dar să fie clar, eu nu plătesc pentru astea. Tu mi le- ai cumpărat.

- Da, da. Mai comentează un pic și te sărut până- ți umflu buzele.

Deși confuz, Jun lăsă comentariul să treacă. Sorn ducea hainele lui Thai, iar Jun ieșea din magazin în ținuta lui nouă. Da, Sorn era cam dur și cu o limbă ascuțită, dar putea fi surprinzător de grijuliu.

Sorn îl lăsă pe Jun la cămin, iar până atunci se făcuse deja zece seara. Jun moțăia, căscând întruna. Capul îi tot aluneca și se izbea de geamul mașinii.

- Mersi, Phi. Spuse Jun, aplecându- se ușor înainte de a deschide ușa.

- Jun, nu uita să iei un medicament. Pari să ai febră.

- Mm, am înțeles. Noapte bună. Murmură Jun, adormit, intrând în cămin. Sorn așteptă până ce Jun dispăru în clădire, apoi porni mașina, neștiind că ultimele sale cuvinte de grijă îl tulburaseră profund pe Jun.

Penguin

Ai Win.

Penguin:

....

- Dacă cineva care nu- ți place se poartă îngrijorat cu tine, ce simți? Îți bate inima mai tare?

WinNgai:

- Inima îți bate mai tare doar pentru cineva care îți place. Nu se întâmplă cu cineva care nu- ți place.