CAPITOLUL 7

 - Să retrăim niște amintiri vechi?

Jun nu știa dacă era vorba de atmosferă sau de altceva, dar a scos imediat un sunet ușor de acord. Pentru Sorn, asta echivala cu un consimțământ. Jun, încă pierdut în săruturile lui Sorn, s- a trezit curând complet dezbrăcat. Până să- și dea seama ce se întâmplă, Sorn se îndepărtase deja, desfăcându- și pantalonii, înainte de a se urca din nou pe pat și de a- l încăleca pe Jun.

Jun știa foarte bine ce urma să se întâmple. Se împinse în sus, sprijinindu- se de tăblia patului, mâna lui îndreptându- se spre propria erecție, acum complet întărită de atmosfera din jur.

Sorn era în aceeași stare, excitația lui fiind evidentă. Străbătându- l pe Jun cu privirea, Sorn cedă impulsului de a- l săruta din nou. De data asta, Jun i- a răspuns cu mai multă încredere decât prima oară, lăsându- l pe Sorn să conducă înainte de a deveni mai îndrăzneț. Intensitatea crescând l- a făcut pe Sorn să scoată un oftat gutural.

- Învățăcel rapid. Îmi place asta, murmură Sorn înainte de a- i lăsa lui Jun un sărut ușor pe obraz, ca o recompensă.

Jun, complet prins în tachinările lui Sorn, nu avea idee cât de vulnerabil devenise. Ceea ce începuse ca o simplă lecție de săruturi escaladase până în punctul în care excitația lui Jun se afla acum, la propriu, în mâinile lui Sorn. Strânsoarea acestuia era fermă, dar atentă, mișcările lui fiind deliberate, trimițând valuri de plăcere prin trupul lui Jun. Fiecare mișcare, împreună cu atingerile provocatoare ale degetului mare peste vârful sensibil, îl făceau pe Jun să tremure necontrolat.

- Ah... Phi Sorn... se simte atât de bine, gemu ,cu vocea lui răgușită de plăcere.

Mâna mare a lui Sorn lucra cu îndemânare, accentuând vârful și contururile până când Jun, lipsit de experiență în astfel de momente, ajunse rapid la orgasm. Eliberarea albă i se prelinse pe mâna lui Sorn, care o șterse nonșalant de stomacul lui Jun, zâmbind ștrengărește.

- A fost incredibil, Phi, spuse Jun cu un zâmbet satisfăcut, fața lui încă strălucind de plăcerea resimțită.

- Să nu uiți, Jun, eu sunt cel care te învață aici. Asta nu e nimic pentru mine. Spuse Sorn cu un aer superior.

- Acum pune- ți noile abilități la treabă , nu mă lăsa baltă. Și eu am nevoi.

Cu asta, Sorn se lăsă pe spate, sprijinindu- se de tăblia patului, în timp ce mâna lui se mișca leneș, încercând să alunge o parte din tensiune, așteptând ca Jun să- i întoarcă favoarea.

- Umm... Jun ezită, privindu- i penisul, care tresălta ușor, parcă cerând atenție. Sorn îi observă ezitarea și îi oferi un zâmbet șiret.

- A trecut ceva timp , e momentul să- ți saluți un vechi prieten... AUCH! La naiba, Jun!

Jun îl lovise direct în stomac înainte ca Sorn să- și poată termina propoziția. Sorn, luat pe nepregătite, scoase un țipăt de durere. Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, pumnul aproape îi nimerise zona sensibilă. Înjurând, Sorn îi împinse capul lui Jun într- un gest de răzbunare, privindu- l crunt. Doar gândul la ce s- ar fi întâmplat dacă lovitura ar fi fost un pic mai jos îi făcu pielea să i se zburlească.

- E din cauza prostiilor pe care le spui. Îți place mereu să mă tachinezi. Mormăi Jun, bosumflat din cauza cuvintelor lui Sorn.

Zâmbetul lui Sorn nu făcea decât să înrăutățească situația, determinându- l pe Jun să se înroșească instantaneu. Cu o ezitare vizibilă, mâna lui subțire se întinse și îi cuprinse zona intimă. Căldura și fermitatea de sub degete îi făcură mâna să tremure. Amintiri din trecut, de la prima oară când făcuse asta, îl năpădiră, făcându- l să vrea să se ascundă sub pat de rușine. Dar Sorn îi prinse mâna ferm, ghidându- i ritmul conform dorințelor sale. Jun nu- și putea crede ochilor că ajunsese din nou în această situație.

Sunetele gemetelor ușoare și ale respirațiilor sacadate umpleau camera. Pe măsură ce Jun prindea mai mult curaj, rușinea inițială se transforma încet în dorință. Era incitat de pasiunea și aerul senzual al lui Sorn. Atmosfera stânjenitoare de mai devreme dispăruse, lăsând loc unui flux natural de emoții.

Privirea lui Jun rămase ațintită asupra siluetei musculoase întinse în fața lui, permițându- i să se delecteze cu imaginea. Pielea cu nuanțe aurii, abdomenul bine definit care se încorda la fiecare mișcare și tatuajul izbitor de- a lungul părții laterale a lui Sorn îl captivau atât de mult încât Jun nu putea să- și desprindă ochii. Totul la corpul lui Sorn întruchipa masculinitatea pe care Jun o admira și o dorea, până în punctul în care, pentru o clipă trecătoare, își imagină cum ar fi să aibă pe cineva ca el deasupra sa, ținându- l strâns. Actul de iubire la care tânjea de atâta timp ar fi fost cu siguranță extrem de satisfăcător.

- Jun... Ai Jun! La ce visezi? întrebă Sorn când observă că celălalt se oprise, privindu- l de sus până jos într- un mod care îi dădea un sentiment ciudat de neliniște. Privirea lui Jun îl făcu pe Sorn să- și recapete concentrarea, pentru că era atât de provocator de seducătoare încât îi trezi dorința de a face mult mai mult decât făcea în acel moment.

- Întinde- te. Am nevoie de picioarele tale pentru un moment. Când Jun nu răspunse, Sorn îi dădu un ordin ferm, determinându- l pe tânărul pierdut în gândurile și sentimentele sale să se așeze ascultător, fără împotrivire. Sorn îi ajustă poziția, lipindu- i picioarele unul de celălalt, creând un spațiu îngust care imita un act intim, deși era doar extern. În acest fel, pielea lui Jun putea simți direct mișcările lui Sorn. Spațiul îngust dintre coapsele lui Jun îi oferea lui Sorn mult mai multă senzație decât putea oferi mâna sa, iar frecarea dintre zonele lor sensibile îl făcu pe Sorn să șuiere și să scoată gemete ușoare de plăcere.

- Hei! Phi, ce faci?

- Doar stai nemișcat. Nu o introduc.

- Dar... Jun amuți în momentul în care simți căldura zonei intime a lui Sorn alunecând de- a lungul pielii delicate a interiorului coapselor sale. Vârful se mișca înainte și înapoi în spațiul îngust creat de picioarele sale, iar frecarea genera scântei de senzații care nu- l afectau doar pe Sorn, ci și pe Jun însuși. Excitația lui renăscu, întărindu- se din nou sub efectul stimulării.

Sorn scoase un râset jos, gutural, observând starea în care se afla Jun.

Jun părea hipnotizat de ceea ce se întâmpla, probabil pentru că nu mai văzuse și nici măcar nu își imaginase că un astfel de act putea fi făcut. Dar faptul că Jun nu se împotrivea și nu îl îndepărta era un semn bun pentru Sorn. Își înfășură un braț puternic în jurul picioarelor subțiri ale lui Jun, trăgându- le mai aproape și ridicându- le pentru a le sprijini pe umărul său. Jun, privind bărbatul din fața lui cum își mișca șoldurile, apropiindu- se tot mai mult, simți doar cum propria temperatură creștea. Tendoanele din brațele și mâinile lui Sorn se reliefau încordate sub efectul plăcerii intense care- l străbătea. Între timp, Jun nu se putu abține să nu se atingă singur, privirea rămânând captivă asupra mișcărilor corpului inferior al lui Sorn.

Voia să simtă totul, voia să fie umplut, să- l aibă pe Sorn împingând în el, să- i audă gemetele profunde și tremurătoare atunci când atingea punctul culminant. Gândul acela trecător și incontrolabil îi străbătu mintea din nou, făcându- l să- și strângă ochii cu putere, încercând disperat să alunge acele fantezii necontrolate. Chiar în acel moment, Sorn atinse apogeul, eliberându- se peste Jun, lăsând urme fierbinți pe pielea tânărului.

Cât despre Jun, tot ce își dorea acum era să ajungă cât mai repede la propria eliberare și, după aceea, să pună cât mai multă distanță între el și Sorn.

- Ah... Phi Sorn... ah... numele celuilalt îi scăpă fără să- și dea seama, în timp ce mâna i se mișca rapid asupra propriului corp. Sorn îi prinse încheietura, preluând controlul mișcării și stabilind el ritmul. Apoi, se aplecă și își apăsă buzele cu fermitate peste ale lui Jun, reducând la tăcere sunetele numelui său rostite printre suspine. În cele din urmă, Jun se eliberă din nou, trupul său tremurând de intensitate. De data asta, Sorn prelungi sărutul, păstrându- l mai mult. Buzele deja înroșite ale lui Jun erau acum umflate din cauza repetatelor invazii, iar tăietura recentă de pe fața sa fusese complet ignorată. Aproape că părea că Sorn avea să- l devoreze.

În cele din urmă, Sorn se retrase, lăsându- l pe Jun să- și tragă răsuflarea. În timp ce Jun zăcea acolo, gâfâind și încercând să- și revină, Sorn se ridică și se îndreptă spre baie. Jun îl urmări plecând, apoi se întoarse și își dădu câteva lovituri peste frunte.

🔸️La naiba, Ai Jun, la ce naiba te gândești? mormăi el pentru sine, urând valul de emoții și reacțiile proprii care îndrăzniseră să treacă linia, chiar și pentru o clipă.

- Nu poți să zaci pur și simplu și să te strici pe patul meu așa. Ridică- te și curăță- te. Spuse Sorn când ieși din baie, acum cu un prosop mare înfășurat în jurul taliei. Luă pantalonii pe care îi aruncase mai devreme și îi îmbrăcă fără nicio grabă. Jun făcu o mică mutră nemulțumită înainte de a merge, de voie, de nevoie, spre baie. Se uită în oglindă și suspină adânc.

Era un sentiment care devenea tot mai clar în el, ceva ce nu voia să admită că exista. Din cauza lui Phi Sorn. Totul era complet vina lui Phi Sorn că ajunsese în situația asta. Dacă nu l- ar fi prins în ziua aceea în timp ce își oferea singur alinare. Dacă nu ar fi acceptat să fie învățat de el. Dacă s- ar fi întors și ar fi plecat, ignorând cuvintele lui Sorn atât de ispititoare. Atunci nimic din toate astea nu s- ar fi întâmplat. Dar acum, după ceea ce făcuseră, acel sentiment care plutea în aer devenise de necontestat. Își dădea seama că, undeva în adâncul lui, își dorea mai mult să fie cel care primește, decât cel care domină. Patru ani de convingere că poate fi el cel de deasupra s- au spulberat complet, forțându- l să- și confrunte preferințele schimbătoare. La naiba! Phi Sorn era periculos.

- Credeam că ai de gând să dormi în baie. Spuse Sorn când Jun ieși în cele din urmă. Nici măcar nu ridică privirea, concentrat asupra iPad- ului din mâini, tastează un răspuns în engleză. Jun se urcă în pat și se întinse lângă el, dar menținând o distanță clară între ei. Distanța aceea fizică era un memento tăcut pentru Jun că trebuie să păstreze și aceeași distanță emoțională, să nu- și lase gândurile să o ia razna cu privire la Phi Sorn.

Închise ochii, forțându- se să adoarmă, trupul său tânjind în sfârșit după odihnă. Sorn îl privi pentru o clipă, observând cum Jun începea să se lase pradă somnului. Întinse mâna și stinse lumina, lăsând doar veioza lui de pe noptieră să arunce o lumină slabă în cameră. După ce termină de răspuns mesajelor din Singapore, Sorn lăsă iPad- ul deoparte și opri și veioza, pregătindu- se de somn.

Dar nici nu trecuseră cinci minute când vocea lui Jun spulberă liniștea.

- Ai mai făcut asta și cu altcineva?

- Ce? întrebă Sorn în întuneric. Deși împărțeau același pat, distanța dintre ei îi făcea să pară ca și cum ar fi fost singuri. Sorn se apropie puțin, gândindu- se că, dacă rămâneau așa departe unul de altul, pătura nu avea să fie suficientă. Chiar dacă îi plăcea să dea aerul condiționat la maximum până când camera devenea înghețată, tot avea nevoie de căldura păturii pentru a dormi confortabil.

- Adică… asta… să ajuți pe cineva, așa cum mă ajuți pe mine. Spuse Jun, cu o oarecare ezitare.

- Amintește- ți doar că ești elevul meu de nota zece.

Elevul lui favorit? Asta însemna că nu era singurul? Că Phi Sorn mai făcuse asta și cu alții? Gândul îi provocă lui Jun o durere surdă în piept. Ce își dorea cu adevărat de la Sorn?

- Jun… spuse Sorn dintr- odată.

- Hmm?

- Să nu faci asta cu nimeni altcineva până nu termin să te învăț. Îmi poți promite asta? Întrebarea lui Sorn nu avea obișnuita lui tonalitate autoritară. În schimb, vocea lui suna de parcă ar fi căutat un punct comun în relația lor ciudată , o relație între doi oameni care nici măcar nu se plăceau, dar care, cumva, aveau nevoie unul de celălalt.

- Deci chiar sunt elevul tău acum, huh? Jun chicoti ușor, găsind întreaga situație ridicolă. Să ai un profesor pentru așa ceva era absurd.

- Vorbesc serios. Replică Sorn ferm.

- Bine, bine. Am înțeles. O să stăpânesc totul și apoi o să folosesc tot ce am învățat dintr- o dată , o să- i fac să fie atât de înnebuniți după mine, încât să nu se mai poată desprinde, spuse Jun, gândindu- se la ziua în care avea să- și folosească abilitățile asupra cuiva dispus să- i ofere plăcere fără margini în pat. Doar așteaptă… ziua aceea va veni cu siguranță.

- Dar trebuie să- mi promiți că nu vei spune nimănui despre asta, bine? Serios, Phi, absolut nu ai voie să spui. Adăugă Jun, tonul lui devenind ușor implorator.

- Da, da. Ți- am încălcat vreodată vreo promisiune? răspunse Sorn nepăsător.

- Niciodată. Dar ești al naibii de șiret, Phi. Replică Jun, dându- i ochii peste cap.

Conversația lor se stinse treptat, iar băiatul mai tânăr, liniștit de moment, adormi ușor. Sorn aruncă o privire spre Jun, care acum sforăia încet. Nu se înțelegea nici pe sine, de ce simțea nevoia să- l protejeze atât de mult pe puștiul pe care- l cunoștea de când era doar un copil cu părul tuns scurt? Era pentru că îi plăcea de el? Sau doar pentru că voia să fie singurul la care Jun ar apela atunci când avea nevoie? Probabil era a doua variantă, pentru că, dacă era sincer cu el însuși, nu avea cum să fie atât de interesat de cineva atât de tânăr... nu- i așa?

💚💚💚

Buf!

- Au!

- Te lăfăi exact așa cum zicea taică- tu. Trezește- te odată, Ai Jun! Doar pentru că stăm aproape de birou, nu înseamnă că poți să dormi până la prânz. Hai, mișcă- te, că altfel întârzii la muncă! Durerea din spate, de la căzătura din pat, era atât de ascuțită, încât lui Jun i se umplură ochii de lacrimi.

Phi Sorn, nenorocitul, dădea cu piciorul al naibii de tare, iar pe deasupra mai și certa de parcă era o mătușă băgăcioasă care bombănea întruna despre responsabilități.

După ce termină de aranjat, Jun coborî în hainele de ieri. Sorn, care pregătea un mic dejun simplu, purta un șorț cu ursuleți maro, care- i dădea un aer de soț casnic model.

- De ce n- ai luat hainele pe care ți le- am lăsat?

- Nici gând, cineva ar putea observa.

- Să observe ce?

- Că port hainele tale.

- Și chiar ai de gând să mergi la muncă în aceleași haine jegoase de ieri? Uniformele de student or fi ele la fel în fiecare zi, dar mirosul face diferența.

Jun voia să- l pocnească. Phi Sorn era incapabil să spună două propoziții drăguțe la rând fără să le urmeze cu un comentariu usturător.

Jun nu știa ce karma rea ​​acumulase pentru a- l face pe acest om să- l displacă încă de la prima lor întâlnire dar măcar, oricât de mult îl lua la mișto Sorn, tot el era primul care sărea să- l ajute când lucrurile o luau razna.

- Știi să gătești?

- Să prăjești ouă, șuncă și cârnați nu e chiar inginerie aerospațială. Răspunse Sorn.

Jun dădu din cap absent și înfipse furculița într- un cârnat. Aroma era atât de îmbietoare, încât stomacul îi chiorăi, dar uită că abia fusese luat de pe foc.

- Au! Fierbinte! Fierbinte!

- Scuipă- l odată, Jun! Ce încerci să demonstrezi ținându- l în gură așa?! Sorn abandonă tigaia și se repezi să- i aducă apă rece, în timp ce Jun sărea prin bucătărie, încercând să- și calmeze arsura. Sorn izbucni în râs, incapabil să se abțină.

- Dar ar fi păcat să- l arunc! Deja l- am băgat în gură. Au… ustură! Se vaită Jun, simțind cum arsura din gură se agrava, mai ales că și rana de ieri încă nu se vindecase. Fața lui, deja plină de vânătăi, de la accidentul de ieri . Decise că va trebui să- și cumpere o mască să- și ascundă fața la muncă. Noroc că părul îi acoperea rana de deasupra sprâncenei, așa că nu era prea vizibilă.

- Lasă- mă să văd. Deschide gura. Jun clăti repede cu apă, apoi deschise larg pentru ca Sorn să inspecteze.

- Vrei să se vindece mai repede?

- Da.

- Să- ți dau un sărut să treacă, îl tachină Sorn, privindu- i insistent buzele moi și rozalii. Voia să le guste din nou, să le zdrobească sub ale lui, dar se abținu. Jun îi dădu ochii peste cap teatral și se așeză la masă, mâncând în liniște, ignorând complet provocarea.

- Dă- mi Line- ul tău. Spuse Sorn, aruncându- și telefonul peste masă spre Jun în timp ce mâncau. Noroc că Jun îl prinsese la timp, altfel s- ar fi izbit de podea. Prefăcându- se că nu- l interesează, Jun își continuă masa, doar ca să primească imediat o lovitură ușoară peste cap din partea lui Sorn.

- Dă- mi Line- ul tău. Te- am rugat frumos. Sorn oftă teatral.

- Unde vezi tu ‘cerut frumos’? Ăsta a fost clar un ordin. Ripostă Jun, dar când văzu că Sorn era gata să se cațăre peste masă ca să- l mai pocnească o dată, cedă, bombănind.

- Nu m- ai adăugat până acum, de ce brusc vrei să mă ai în listă?

- Nu te- am observat până acum. Acum te- am văzut, deci te adaug. Răspunse Sorn nonșalant, înfigându- și furculița într- o bucată de șuncă și mestecând liniștit.

- În caz că avem nevoie să facem sex la telefon sau ceva de genul , la naiba! Ai Jun! Din nou?! Exclamă Sorn, mai amuzat decât supărat, după ce Jun îi trânti un picior zdravăn în tibie. Durerea nu era mare, dar nici Jun nu se alesese cu ceva mai bun, căci acum își ținea propriul picior în mână, chinuindu- se să- și calmeze durerea.

- Spui numai prostii! Ți- am cerut să mă înveți lucrurile astea, dar asta nu înseamnă că sunt o curva pentru toate perversiunile tale! îi replică Jun.

- Glumeam! Se apără Sorn cu un zâmbet șiret.

- Mai bine să fie doar o glumă.

- Sau... vrei să o facem pe bune? Putem, știi. Spuse Sorn, zâmbind provocator și fixându- l cu privirea. Jun evită rapid contactul vizual, iar un zâmbet viclean i se întinse pe buze lui Sorn. Îi plăcea să- l tachineze pe cel mai tânăr.

- E doar un contact de Line, nu- ți fur banii de pe card. Nu e mare lucru.

Jun nu răspunse și continuă să mănânce, încă nu sa saturat. Sorn prăji niște pâine pentru el. Cum se făcuse târziu și traficul pe drumul principal era întotdeauna infernal, se grăbiră să plece. Jun îmbrăcă repede una dintre vechile uniforme universitare ale lui Sorn și se urcă în mașină. Sorn închise poarta și îi aruncă în poală o cutie cu pâine prăjită cu gem. Cum era de așteptat, Jun, etern înfometat, începu imediat să mănânce.

Win: Ai dispărut, nenorocitule. Câte runde ai tras aseară?

Un mesaj de la Win apăru pe Line. Cu o mână ținând o bucată de pâine, Jun tastă un răspuns cu cealaltă, mestecând în același timp. Încă era în acea fază în care putea să mănânce orice fără să se îngrașe vreodată.

Penguin : În drum spre birou.

WinNgai : Asta nu e un răspuns. Dacă eviți subiectul, înseamnă că e ceva nasol.

Fața lui Jun se înroși brusc la amintirea nopții trecute. Nu fusese deloc „nasol” fusese incredibil.

WinNgai: Nenorocitule.

WinNgai: Mă ignori acum?

WinNgai: Ai Jun, nenorocitule!

WinNgai: Îi spun lui Hia Thai că ai luat- o pe căi greșite.

Penguin: Am luat- o pe căi greșite de mult, idiotule. LOL.

Nota: (WinNgai) – ca nume de chat: Win (Ngai) este o formulare informală, similară cu „Hei” / „Ce mai faci” / „Știi tu. Adaugă o notă relaxată, încrezătoare sau jucăușă, făcând numele să pară mai prietenos și puțin obraznic.

(PenJun) este un nume de chat jucăuș și creativ, combinând „Penguin” și „Jun.” Sugerează o personalitate prietenoasă, copilăroasă și posibil adorabilă. Este atât de potrivit încât numele rămâne „Penguin.

Nici nu apucă Jun să trimită mesajul, că Win îl sună.

- Ce mai vrei acum?

[„Aseară am auzit că a fost o bătaie în pub, aproape un atac cu cuțitul. Ai văzut ceva? Și, apropo, Nong Pop al tău era cu alt tip. Te- ai combinat cu cineva nou sau ce?”]

- Serios, crezi că m- aș fi mulțumit cu Nong Pop? Mi- am găsit pe altcineva – l- am cunoscut lângă baie, răspunse Jun lejer, făcându- l pe Sorn, care conducea, să chicotească încet.

- Da, omule, chiar credeai că m- aș fi încurcat cu Nong Pop? Mi- am găsit pe altcineva aseară – l- am cunoscut lângă baie, repetă Jun, la fel de degajat. Răspunsul său stârni un râs scăzut din partea lui Sorn. Instinctiv, Jun aruncă o privire spre el, doar pentru a fi întâmpinat de o privire prefăcut severă. Totuși, Sorn doar ridică din umeri, ca și cum nu i- ar păsa, fără să spună un cuvânt.

[„Mi- e teamă că ai putea să calci pe bec cu cine nu trebuie. Nu ești la fel de ager ca Hia- ii, știi? Apropo, după ce ai plecat de la masă, Hia Sorn a reușit să agațe o tipă. Era superbă! Aș vrea să am și eu curajul lui, dar nu- l am. Hia Thai e super strict în privința asta. Nu vrea să- l iau ca exemplu pe Hia Sorn, pentru că zice că e periculos.”]

Când auzi asta, Jun nu putu să nu arunce o privire către cel care conducea mașina. Dacă până și Hia Thai îi spusese lui Win așa ceva, atunci Phi Sorn chiar nu era un om obișnuit.

- Cât de periculos este?

[„Când a fost în străinătate, Hia Sorn nu s- a legat niciodată de o singură femeie. Frângea inimi în stânga și- n dreapta, imposibil de prins. Nu vorbește mult și e mai rezervat, ceea ce cred că le atrage pe femei. Până și Hia Champ a zis odată că Sorn e incredibil în pat, pentru că se auzeau gemetele fetelor din afara camerei lui tot timpul. Toate aventurile lui au spus același lucru. Sincer, aș vrea să învăț și eu de la el.”]

Jun credea fiecare cuvânt. Știa din propria experiență, acumulată în ultimii patru ani, că Sorn era special. Periculos, da, dar și irezistibil, capabil să atragă pe oricine în capcana lui. Ce spuseseră ceilalți Hia despre el nu era deloc exagerat.

Continuă să mai vorbească cu Win câteva minute înainte de a închide apelul, chiar când ajungeau la birou. Dar, înainte ca Jun să poată coborî din mașină, mâna mare a lui Sorn îi prinse brațul, oprindu- l. Jun ridică o sprânceană, întrebător.

- Încă nu mi- ai mulțumit pentru aseară.

- Wow... Chiar ceri mulțumiri? Ți- am făcut deja o favoare o dată.

- Dar tu ai venit de două ori.

- Nenorocitule, Sorn!

- Strigă- mi cum trebuie, altfel te lovesc peste gura. Sorn doar glumea. Dacă ar fi trebuit să facă ceva, sigur nu și- ar fi irosit mâinile pe asta , ar fi folosit altceva.

- Bine, bine. Mulțumesc frumos, Phi Sorn, că m- ai ajutat. Dacă nu erai tu, ar fi trebuit să mă tot fac de râs.

Jun își împreună palmele și se înclină adânc, ratând astfel zâmbetul discret de pe buzele lui Sorn. Nu era un rânjet batjocoritor, ci un zâmbet sincer, fără nicio mască, destinat doar lui.

- Jun. Sorn îl chemă.

- Hm?

Mmff

Nici nu apucă să se întoarcă complet, că Sorn îl prinse de ceafă și îi apăsă buzele peste ale lui. Le mișcă cu îndemânare, mușcându- le ușor și tachinându- l până când Jun, fără să- și dea seama, se topi în sărut. Folosindu- și tehnicile recent învățate, răspunse ezitant, iar Sorn scoase un sunet slab de aprobare înainte de a se retrage, trecându- și limba peste colțul buzelor lui Jun.

- Aveai gem pe buze. Cu asta, șoferul coborî din mașină, lăsându- l pe Jun în urmă, cu inima bubuindu- i în piept de parcă era gata să explodeze. Mâinile îi tremurau, în timp ce mintea îi urla:

🔸️ La naiba, Phi Sorn!

Când ieși din mașină, se izbi direct de Hia Thai, ceea ce îl făcu să înghețe. Complet prins în momentul de mai devreme, uitase să se gândească la cum să explice de ce venise cu nenorocitul de Sorn. Mai rău, nu știa dacă Hia Thai văzuse ceva. Dacă asistase la acel sărut?

- Cum de ați venit împreună? Thai ridică o sprânceană, vizibil curios, pentru că era rar ca cei doi să ajungă în același timp.

- Ăăă...

- L- am văzut coborând dintr- un autobuz și mergând pe marginea drumului. Mi s- a făcut milă de el, așa că l- am luat cu mine. Răspunse Sorn fără efort, de parcă ar fi avut povestea pregătită dinainte. Jun dădu repede din cap în semn de acord, deși, în mintea lui, bombănea că nu era vreun câine vagabond.

- De ce porți mască? Nu te simți bine, Jun? Întrebă Thai, apropiindu- se pentru a- și verifica prietenul mai tânăr. Deja ridicase mâna pe jumătate, pregătit să- i atingă fruntea, dar Sorn se interpus între ei, blocându- l.

- De ce te bagi în față? Lasă- mă să- l verific.

- L- am întrebat deja și mi- a spus că nu se simte bine. Ce mai stai aici, Jun? Intră mai repede în clădire. Ești intern, iar dacă întârzii, mă asigur că pici programul, spuse Sorn, întorcându- se spre Jun cu un avertisment clar.

Jun, confuz pentru o clipă, realiză că Sorn tocmai îi oferise o scuză să scape de Hia Thai.

- Hei! Ai Pae! Ae! Așteptați- mă! Mă duc înainte, Hia Thai. Spuse el în grabă, înclinându- se respectuos, apoi o luă la fugă pentru a- i ajunge din urmă pe cei doi colegi interni, lăsându- i pe Sorn și Thai în urmă, fără să privească înapoi.

- Ai încetat să mai fii atât de dur cu el? întrebă Thai, observând cum Sorn intra în clădire fluierând, într- o dispoziție neobișnuit de bună. Judecând după cât de relaxat părea, noaptea trecută trebuie să fi fost foarte satisfăcătoare.

- O să mă opresc când o să înceteze să se mai comporte ca un copil, răspunse Sorn, făcându- l pe Thai să- și dea ochii peste cap, exasperat.

Thai era cu adevărat sătul de lipsa de interes a prietenului său pentru cei mai tineri, dar nu avea ce să- i facă. Sorn fusese dintotdeauna clar în privința preferințelor sale, se asocia doar cu oameni mai în vârstă decât el. N- ai fi văzut niciodată pe cineva chemându- l „Phi Sorn” pe un ton dulceag și afectuos.

Cei doi bărbați urcară în lift. În mod firesc, cei trei interni care merseseră înainte foloseau același lift. Thai le zâmbi și primi cu respect înclinările lui Pae și Ae. Sorn le răspunse salutului, dar privirea îi rămase fixată pe Jun, care părea brusc foarte interesat de reflexia lui în pereții metalici ai liftului.

- Așteptați- mă, vă rog! Se auzi vocea unei femei înainte ca Penny, reprezentanta HR- ului companiei, să apară.

Thai ținu ușa liftului câteva secunde, permițându- i să intre. Aruncând o privire spre prietenul său, Thai observă că expresia lui Sorn rămânea calmă și impasibilă, dar știa că sub masca de indiferență se ascundea un prădător atent.

Ținuta îndrăzneață a lui Penny atrăgea privirile tuturor celor din lift, indiferent de gen. O femeie de 30 de ani, cu o siluetă demnă de o actriță, natural frumoasă fără să fi trecut prin bisturiu. Ținuta ei modernă, o pereche de pantaloni cu talie înaltă și o cămașă cu mânecile suflecate, reușea, totuși, să emane o senzualitate aparte.

- Khun Penny e atât de frumoasă. Sunt geloasă, șopti Ae către cei doi colegi, în timp ce se strângeau cu toții în partea din spate a liftului. Cum mai erau și alți angajați din alt departament de față, vorbiră în șoaptă.

- O femeie care poate face o ținută simplă să arate sexy—asta chiar e impresionant. Khun Penny e una dintre acelea. Adăugă Pae. Bustul ei nu era exagerat de mare, dar atrăgea atenția, iar șoldurile curbate erau bine proporționate. Corpul ei era tonifiat, fără aproape deloc grăsime în exces. Pae recunoștea că, prima oară când o văzuse, nu se putuse abține să nu o privească.

Când liftul se opri la etajul 15, Pae și Ae coborâră. Jun decise și el să iasă, pretextând că trebuia să- l vadă pe Puth. Bineînțeles, era doar o scuză, pur și simplu nu voia să rămână în lift cu Phi Sorn, care îl fixase prin reflexia pereților metalici.

- Te duci la Phi Puth, nu? Bine, eu și Ae mergem să ne apucăm de treabă. Ai grijă să nu întârzii prea mult sus, altfel seniorii te vor lua la rost,” îl avertiză Pae înainte ca cei trei să se despartă.

- Phi Puth, bună dimineața!

- Hei, bună dimineața. Ce s- a întâmplat? De ce porți mască?

- Nu mă simt bine, Phi. Nu vreau să împrăștii virusul la alții Răspunse Jun cu scuza obișnuită.

- Dar tu? De ce ai venit așa devreme?

- Aveam niște treburi de rezolvat, așa că a trebuit să vin mai devreme. Răspunse Puth, dar Jun observă imediat ceva ciudat. Pe obrazul stâng al lui Puth se vedea o urmă vagă de palmă, care cu siguranță nu fusese acolo ieri.

- Treburile tale implică și o palmă pe față? Te doare? șopti Jun, făcându- l pe Puth să ofteze adânc. Se uită la Jun și dădu un mic semn de aprobare.

- Mă doare al naibii de tare. Am fost pălmuit și părăsit dintr- o lovitură. Admise Puth, rezemându- se de perete, epuizat.

- Faen- ul(iubită/iubit)meu lucrează la o companie cu două etaje mai jos de aici, dezvălui Puth.

Jun nu putu să nu se gândească la bărbatul pe care îl văzuse sărutându- se cu Puth, aproape de scările de incendiu. Trebuia să fie același tip.

Fața lui Puth părea și mai abătută acum. Privirea lui ascuțită părea să fie pe punctul de a lăcrima, lucru care îl făcu pe Jun să- l compătimească. De când începuse stagiatura, Jun observase că Puth nu părea apropiat de niciun coleg, așa că probabil nu avea cu cine să- și împărtășească necazurile.

- Calmează- te, Phi. Nu începe să plângi aici, că te faci de râs. Glumi Jun ușor, deși știa că Puth nu avea chef să râdă. Dar părea că tristețea lui Puth ieșea la suprafață puțin câte puțin. Simțind că lucrurile s- ar putea înrăutăți, Jun îl conduse spre baie, sub privirile curioase ale lui Pae și Ae.

- Unde am greșit? întrebă Puth odată ajunși în baie. Ochii îi erau plini de lacrimi, iar Jun nu putu decât să simtă milă pentru el. Totuși, nu știa cum să- și consoleze seniorul cum trebuie.

- Chiar mi- am iubit Faen- ul, știi? Dar pur și simplu nu voia să mă asculte.

- Uh... Phi Puth, pot să te întreb ceva? Altfel nu- mi dau seama cum să te consolez.

- Ce e?

- Faen- ul despre care vorbești... e aceeași persoană cu care te- am văzut sărutându- te lângă scările de incendiu zilele trecute? întrebă Jun. Expresia șocată a lui Puth fu suficientă ca răspuns.

- Uh... Am văzut întâmplător, Phi. Adică...

- S- a văzut atât de clar? La naiba! Scările de incendiu ar trebui să fie un loc pe unde trece lumea doar în caz de urgență... Stai. Vee m- a prins acolo? Murmură Puth pentru sine, înainte de a se așeza pe blatul gol de lângă chiuvete. Comportamentul seniorului său îl deruta complet pe Jun. Oftând, Puth continuă să explice, de data asta fără lacrimi.

- Prietena mea se numește Vee. E femeie, dar persoana cu care m- am sărutat e Yo. Deja am încheiat lucrurile cu Yo, dar uneori pur și simplu nu mă pot abține. Sunt dependent de Yo, dar nu- l iubesc. E ca și cum îmi pierd controlul și confund greșeala cu lucrul corect în mijlocul momentului.

Jun nu știa cum să reacționeze. Era uluit de revelațiile acestui senior care, la exterior, părea un om decent și respectabil. Cine s- ar fi gândit că își înșela prietena?

Puth îl cunoscuse pe Yo la începutul lunii, iar relația lor escaladase rapid până la intimitate. Puth recunoscu că era dependent de talentul lui Yo în pat, dar că o iubea totuși pe Vee. Problema era că Vee nu putea să- i ofere pasiunea arzătoare pe care el o căuta, motiv pentru care ajunsese să o caute în altă parte. De data asta, însă, se părea că Yo nu mai era mulțumit doar cu o relație ocazională. Yo voia să devină partenerul principal al lui Puth, în ciuda acordului lor inițial de a rămâne doar prieteni cu beneficii.

În timp ce Jun asculta povestea lui Puth, telefonul îi vibră. Primise un mesaj de la cineva pe care tocmai îl adăugase pe LINE în acea dimineață.

ArrowS hot.

- Plănuiești să petreci noaptea în baie cu Phi Puth?

Jun își cruntă fruntea confuz înainte de a deschide ușa băii și a arunca o privire afară. L- a văzut pe acel Ai Sorn stând nemișcat la biroul personalului de contabilitate, privind spre baie. Jun oftează și se întoarce înapoi în baie.

- Phi Puth, trebuie să mă întorc la muncă.

- Da da, du- te. Mulțumesc că mi- ai ascultat povestea, dar nu spune la nimeni, ok? Nu vreau ca asta să ajungă la urechile altora și să- mi afecteze munca.

- Am înțeles, dar mai bine îți pui ordine în gânduri și îți decizi ce vrei cu adevărat. Eu te susțin. După asta, Jun ieși din baie, se duse la biroul lui Puth să- și ia geanta și se îndreptă rapid spre scările de incendiu pentru a ajunge la etajul 16. Desigur, cineva care îl urmase mai devreme îl urmărea și acum.

- Ce ai făcut atât de mult timp cu Ai Puth acolo? Sorn apucă brațul lui Jun, trăgându- l aproape, astfel încât să stea pe aceeași treaptă a scărilor. Apoi îi scoase masca de față.

- Hei! Ce faci? Cineva ar putea să vadă vânătăile!

- Vreau doar să- ți verific rana.

- De ce tot o verifici? E același umflătura și vânătăi ca și azi dimineață, Phi. Sorn nu răspunse. Cum ar fi putut să recunoască că nu era interesat de vânătăi, ci de buzele lui Jun? Dacă Jun ar fi folosit tehnicile pe care i le învățase pe altcineva, nu ar fi putut să reziste.

- Du- te la muncă. Dacă îți continui absențele așa în timpul stagiaturii, nu crede că... Sorn lăsă pe Jun să- și pună masca la loc. Totuși, înainte de a termina de vorbit, Jun îl întrerupse.

- Da, da. De ce toți oamenii mai mari trebuie mereu să amenințe?

- Și de ce voi, tinerii, mereu leneviți? Sorn răspunse jucăuș, tonul lui jucăuș contrastând cu comportamentul său obișnuit. Jun își pufni obrajii sub mască, deși Sorn nu putea să- l vadă.

- Jun.

- Ce mai este?

- Vino să mă săruți.

- Ce naiba spui?

- Dacă vrei să te descurci bine, trebuie să exersezi des.

- Nu putem face asta altădată? E timpul de muncă.

- Nu ne va vedea nimeni. Grăbește- te. Sorn îl trase pe Jun într- un colț al scării, unde erau ascunși de priviri. Jun privi în jur nervos înainte de a- și scoate masca de față.

- Gândește- te la asta ca la un exercițiu. Atât i- a trebuit lui Sorn pentru a- l presa pe Jun pe perete, capturându- i buzele moi și roz într- un sărut ferm. Sorn începuse cu siguranță, dar curând îi lăsă lui Jun inițiativa, oferindu- i ocazia să arate ce învățase. Nu după mult timp, s- au despărțit, amândoi având buzele umflate.

Jun își lăsă capul jos, încercând să- și ascundă rușinea. Mâinile mari ale lui Sorn îl mângâiară pe talia lui Jun pentru o clipă înainte ca acesta să se retragă. Profitând de moment, Jun alergă sus și se duse direct la muncă. Desigur, nu uită să își pună masca la loc, ascunzând nu doar vânătăile de la lovitura de mai devreme, ci și buzele umflate de la sărutul intens.

Jun încă credea că Ai Sorn era periculos, dar și dorea ca Sorn să continue să- l învețe. Nu pentru că se simțea forțat, ca înainte, ci pentru că voia cu adevărat să învețe. Poate că într- o zi cineva se va îndrăgosti de el și de abilitățile lui învățate – exact așa cum fusese el complet captivat de acest Phi Sorn.