CAPITOLUL 5

 Următoarea zi.

Jun a ajuns la birou înaintea tuturor. După ce ieri fusese prins în trafic intens, hotărâse să plece mai devreme, dar, surprinzător, drumurile erau libere azi, așa că ajunsese cu aproape 40 de minute mai devreme decât se așteptase. Cu aproape o oră de timp liber, și- a lăsat geanta pe biroul lui Phi James, apoi a tras o pernă într- un colț al ferestrei unde nu ajungea lumina soarelui și unde cei care intrau nu l- ar fi putut vedea. În cele din urmă, s- a întins pe perna moale și mare și a adormit.

Jun s- a trezit când a auzit voci. Și- a frecat ochii și s- a ridicat, îndreptându- și hainele și verificându- și reflexia în ecranul telefonului. Îngrijorat că poate a salivat în somn, a observat că buza îi era puțin umflată. „O fi fost vreo insectă care m- a mușcat?” s- a gândit el, dar, cum nu- l mânca și nu- l durea, a lăsat- o baltă. Era pe punctul de a merge la baie când o îngrijitoare a izbucnit în râs.

- Nong Jun, ce- ai pățit la față?

Tocmai trezit, Jun era confuz până când a văzut praful de pe dosul palmei, cu care tocmai își ștersese gura.

- Ah, probabil de la praful din spatele perdelei. Hehe, am tras un pui de somn, mătușă, așa că să nu spui nimănui, bine? A șoptit el, zâmbind stânjenit.

- Domnișoară, puteți veni să verificați pata asta? Credeți că iese? O strigă Penny, șefa de resurse umane, iar îngrijitoarea se grăbi spre ea. Jun i- a făcut un wai lui Penny, care i- a răspuns cu un zâmbet reținut.

- Nong Jun, ce harnic ești, venind așa devreme! Și fața ta… Phi Ning, o colegă de la birou, i- a aruncat o privire înainte să chicotească ușor. Jun i- a făcut un wai și ei, apoi și- a scărpinat capul încurcat în timp ce trecea pe lângă ea. Ce aveau toți azi?

- Jun, ai mâncat? Am cumpărat roti și porc la grătar... Dar ce- i cu fața ta? Champ izbucni în râs de îndată ce își văzu Nong- ul. Jun, care nici măcar nu reușise să ajungă la baie din cauza tuturor celor care- l opreau, zâmbi jenat și se îndreptă spre Champ, care îi făcea semn să vină în bucătărie.

- Am dormit un pic în colțul acela. Cred că am luat praf pe față de la perdea, spuse Jun, dar imediat ce simți aroma delicioasă a cărnii la grătar, nu mai ezită și se apropie.

- Pot să mănânc, da? Vreau să mănânc, Hia! Fără să aștepte permisiunea, Jun înșfăcă o bucată de carne și începu să mănânce, satisfăcându- și stomacul care protesta, căci nu apucase să ia micul dejun. Champ, văzându- și Nong- ul înfometat, nu zise nimic și îl lăsă să continue să mănânce. Oricum, putea rezolva problema de pe fața lui mai târziu. Cineva, încă necunoscut, îi desenase pe față mustăți și un punct negru pe vârful nasului, făcându- l să arate adorabil de caraghios.

- Piața de lângă clădirea noastră are multe tarabe, Hia. Care sunt cele mai bune? Ca să știu de unde să îmi cumpăr ceva dimineața.

- Orezul cu porc crocant e delicios și îți pun porții mari. Dacă mergi puțin mai departe, pe colț, e un loc unde vând lapte de soia și gogoși umplute. Sunt super bune, spuse Champ, alungind cuvintele, iar Jun dădu din cap în timp ce mesteca orez lipicios și carne la grătar, cu obrajii dolofani de la mâncare.

- Oh! Când ai ajuns, Jun? Și ce- i aia... Uf, ce scârbos! Ai Sorn, ce naiba faci?!

Thai, care era pe cale să comenteze despre fața mânjită a lui Jun, se opri brusc când persoana din spatele lui își trecu degetul peste gura acestuia, gustând din greșeală o aromă puternică de sare.

- Ce- ai atins?! E atât de sărat!

- Mi- am atins bilele pentru că tocmai am urinat, răspunse nonșalant Sorn, complet nepăsător față de prezența oricărei angajate din companie. Un contrast puternic față de trăsăturile lui ascuțite.

- Scârbos! Spală- te pe mâini, naibii! Te trezești dis- de- dimineață ca să vii la birou înaintea tuturor doar ca să te caci și să urinezi? Chiar merită să folosești toaleta companiei. Spuse Thai iritat, înainte de a pleca, ignorându- i pe ceilalți. Avea o întâlnire importantă cu un client astăzi, pe când cei care rămâneau să păzească baza, precum Champ și Sorn, nu trebuiau să se lupte la fel ca el.

Jun râse de expresia morocănoasă a lui Hia Thai, amuzat de modul în care prietenul său apropiat fusese tachinat. Dar când se întoarse, îl găsi pe Sorn privindu- l. Sorn îl fixă în tăcere pentru câteva clipe, apoi își arcui buzele într- un zâmbet batjocoritor și scoase un „Hmph” ușor. Jun își umflă obrajii nemulțumit și se întoarse, dar Sorn îi trase brusc părul, forțându- l să privească înapoi.

- Auu! Mă doare! Se plânse Jun, nu prea tare, dar suficient de clar încât să- și arate iritarea. Îi aruncă o privire încruntată lui Sorn, dar acesta doar râse batjocoritor.

- Părul tău e moale ca blana unui câine. Spuse Sorn, iar comparația îi făcu fața lui Jun să se înroșească imediat.

- Părul tău e la fel de moale ca blana unui câine. Aceeași comparație l- ar fi făcut pe Winn să scuipe sânge.

- Cât despre Phi, gura ta...

- Hei, o să te pocnesc, Jun! O să te lovesc cu gura și o să te trag cu limba. Vrei să încerci? Șopti Sorn amenințător, făcându- l pe Jun să se retragă imediat și să se ascundă lângă Champ. Ce demon! Se pare că Bastardul Sorn își ridicase nivelul de intensitate de data asta. Jun realiză că avea nevoie de o strategie, altfel nu avea nicio șansă împotriva lui.

- Destul, Sorn! Îl tachinezi pe Nong de ani de zile. Când ai de gând să te oprești?

- Ei bine, Nong- ul tău mă enervează.

- Cum adică te enervez? Nici măcar nu ți- am spus nimic! Spuse Jun. 

- Dar te- ai încruntat la mine.

- Pentru că ai râs de mine primul! Hei, hei! Acel porc la grătar e al meu, nu- l fura, Phi Sorn! Protestă Jun imediat când ultimele două frigărui de porc la grătar fură smulse chiar în fața lui de către tipul mai înalt. Champ fusese strigat de Thai și nu mai putea acționa ca arbitru pentru a opri cearta, dar strigă totuși un avertisment spre Jun.

- Jun! Mizeria de pe fața ta nu e praf, să știi. Nu știu cine, dar cineva ți- a desenat o pisică pe față.

Auzind asta, Jun scăpă din mână orezul lipicios și alergă direct spre baie. Când se privi în oglindă, descoperi imediat adevărul: motivul pentru care toată lumea râdea de el nu era praful, ci cerneala. Pe fața lui fusese desenată o pisică adorabilă.

Cine îndrăznise să mâzgălească pe fața lui în timp ce dormea? Nu putea fi mătușa de serviciu, pentru că ea doar comentase că era murdar. Dar dacă nu era ea, atunci cine mai venise la birou atât de devreme dimineața?

- Te trezești dis- de- dimineață ca să vii la birou înaintea tuturor doar ca să te caci și să urinezi? Chiar merită să folosești toaleta companiei.

🔸️La naiba, Phi Sorn!!

Jun își frecă fața cu furie până deveni roșie și aproape iritată, când, brusc, cineva îi întinse o spumă de curățare a feței. Cine altcineva putea fi, dacă nu persoana pe care nu voia să o vadă?

Buf!

Jun îi dădu un picior în tibie lui Sorn, fără ca acesta să apuce să se ferească. Sorn îl fulgeră cu privirea înainte de a- i trânti o palmă ușoară pe fața udă, udându- i și mai mult părul de pe marginea feței.

- Care- i problema ta de te uiți urât ca o pisică? întrebă Sorn, așezându- se pe marginea chiuvetei, așteptând ca băiatul pe care- l disprețuia să folosească spuma de curățare pe care, culmea, mersese să o ceară special pentru el.

- Tu ești problema! Mă tachinezi încontinuu!

- Cine a zis asta?

- În compania asta, cine altcineva m- ar putea tachina dacă nu tu? La naiba... nici măcar nu pot să șterg asta!

- Da, bravo că ai realizat că eu sunt vinovatul, dar ești prost că te- ai plimbat atât de mult timp arătându- le tuturor talentul meu artistic. Răspunse Sorn nepăsător, simțindu- se ciudat de mulțumit când văzu cum Jun îi arunca o privire furioasă, aproape dând ochii peste cap.

- Hai să nu ne mai deranjăm așa. Spuse Jun, iar cuvintele lui îl făcură pe Sorn să tacă pentru o clipă, înainte să îi deschidă robinetul, deoarece fața lui Jun era acoperită cu spumă albă.

- Ți- am adus eu spuma de curățare, să știi. Am împrumutat- o de la Ai Ning.

- Phi mă tachinezi mereu. Ce ai împotriva mea, de fapt? Sorn nu răspunse, ci doar îi ciufuli părul, stricându- i frizura. Adevărul era că nu îl displăcea pe Jun; pur și simplu îi făcea plăcere să- l necăjească. Dacă ar fi fost să- i placă ceva la el, ar fi fost momentele astea, când fața lui era murdară și bosumflată. Era pur și simplu amuzant să- l vadă așa.

Sorn rămase în picioare, urmărindu- l pe Jun cum își freca fața cu grijă. Urmele de cerneală pe care i le desenase dimineață începeau să se estompeze. Venise devreme la birou, ca de obicei, dar observase ceva neobișnuit: o pereche de picioare ieșind de după perdea. Se apropiase și auzise o respirație liniștită, semn că nimeni nu fusese ucis în birou.🤣🤣🤣 Dar când văzuse cine dormea acolo, nu putuse decât să zâmbească.

Era pe punctul de a- l trezi, dar îi venise o idee mai bună. Fața curată, rasă, care arăta mult mai bine decât cu patru ani în urmă, îl făcuse să vrea să- l tachineze puțin. Luase un pix de pe biroul lui James și îi desenase o față de pisică pe micul tigru care se credea deja mare și capabil să aibă grijă de alții.

„Ugh,” mormăi Jun, dându- i mâna la o parte, dar tot nu se trezi. Sorn retrase mâna după ce termină de desenat trei mustăți pe fiecare obraz și un punct negru pe vârful nasului.

Își fixă privirea pe fața adormită a lui Jun. Părul care îi încadra chipul era tuns și aranjat exact cum le plăcea adolescenților, cu bretonul acoperindu- i fruntea lată. Genele lui erau lungi, dar nu prea dese. Avea ochii migdalați, tipici descendenței chineze. Nasul îi era ușor proeminent, cu un vârf ușor ridicat. Obrajii, care cândva erau plini de acnee, mai aveau doar câteva cicatrici fine, iar pielea lui, odată extrem de albă și luminoasă, acum căpătase o nuanță mai bronzată. Totuși, era încă mai palid decât Sorn, al cărui ten se evidenția lângă al lui ca dungile de pe o trecere de pietoni.

(Ahh... Asta- i bine, Phi Sorn! Chiar acum! Ah!)

Gândindu- se la ultima zi în care îl văzuse, Sorn își amintea clar gemetele neliniștite ale lui Jun. Vocea răgușită a băiatului, care abia împlinise vârsta majoratului, îi stimulase dorințele la fel de bine ca o scenă de pe un site pentru adulți. Buzele care obișnuiau să- l contrazică deveniseră, brusc, o sursă majoră de tentație.

(Vrei să mă săruți? Ți- am spus că dacă mă săruți, o să ți se facă poftă. E recompensa ta pentru că m- ai ajutat azi.)

Atunci alesese să- l sărute, pentru că dorința devenise prea greu de controlat. În cele din urmă, amândoi se eliberaseră împreună, într- un moment final de plăcere, înainte ca Sorn să primească acel telefon de acasă. Tatăl lui fusese împușcat și ucis în plantația de cauciuc a familiei.

Trebuise să plece, lăsându- l pe Jun așa, fără să- i spună măcar la revedere, fără să- i explice nimic. Îl abandonase după ce îi oferise doar o mostră de plăcere, lăsând în urmă niște cuvinte egoiste. Recunoștea că fusese confuz în acel moment. Nu- l plăcuse niciodată pe Jun și nici nu se gândise vreodată că o va face. Dar nu voia nici ca Jun să privească pe altcineva așa cum îl privise pe el în acea noapte.

Nu voia ca Jun să fie cu altcineva. Trebuia să fie doar cu el.

Era gelos, deși nu- i plăcea. Era gelos, deși îl ura pe copilul acela. Era gelos… deși el și Jun nu erau nimic unul pentru celălalt, doar cunoștințe printr- o altă persoană.

- Hmm… Ugh… Jun mormăi nemulțumit, protestând în somn, când, în adâncul visului său, simți că cineva îi atingea buzele. Sorn se retrase și zâmbi pentru sine. Buzele lui erau la fel ca înainte, doar că mai moi, iar balsamul de buze încă avea aceeași nuanță. Își șterse gura cu dosul palmei și îl lăsă pe adormitul din fața lui să continue să doarmă în același loc, cu buzele ușor umflate din cauza sărutului furat.

- Jun… Chiar ai de gând să te întâlnești cu un tip? Sorn reveni la realitate și întrebă, în timp ce Jun își termina de spălat fața. Încă mai avea urme de cerneală, dar mult mai puține decât atunci când îi era acoperită toată fața.

- E treaba mea cu cine mă întâlnesc. De ce? Ești homofob sau ceva?

- Doar întreb. De ce reacționezi așa? Sunt curios pentru că, înainte de asta, te întâlneai cu o fată. Atunci când te învățam eu... Ups.

Jun îi acoperi repede gura lui Sorn când văzu pe cineva intrând în baie, înainte ca acesta să apuce să spună ceva ce nu trebuia auzit de alții. Așteptă până când seniorul din companie ieși, apoi îi dădu drumul, dar tot fu tachinat, pentru că Sorn scoase limba și îi linse palma.

- Bleah! Phi Sorn e așa scârbos! Se plânse Jun, spălându- și imediat mâinile. 

- Cât despre curiozitatea ta, o să- ți spun doar atât: a trecut mult timp. Oamenii trebuie să se schimbe uneori. Eu m- am schimbat, dar tu nici măcar n- ai observat. Ascultă- mă bine, vechiul Jun a dispărut; acum există doar Jun cel fierbinte. Uite aici.

Jun își ridică tricoul, mândru să- și arate abdomenul sculptat intenționat. Petrecuse aproape un an lucrând la fizicul lui pentru a- l defini, dar din cauza lipsei de disciplină în alimentație, îi luase destul de mult timp să ajungă aici. În cele din urmă, reușise, și deși nu avea un corp de culturist, mușchii erau vizibili când flexa. Ridică o sprânceană cu încredere. Sorn se uită la copilul din fața lui și chicoti. Cu mușchii ăștia, chiar se credea mare și tare. Dacă i- ar fi văzut pe ai lui Sorn, probabil s- ar fi simțit jenat.

- Așa se face cu adevărat, Ai Jun. Spuse Sorn, ridicându- și și el tricoul, pregătit să- i arate ce înseamnă un adevărat six- pack.(6 pachetele de mușchi)

- Wow! Phi, ai un tatuaj? E super tare! Dar ce- i atrase atenția lui Jun cel mai mult nu erau mușchii, ci tatuajul de pe coasta lui Sorn.

- Hai mai aproape, să- l vezi mai bine. Spuse Sorn, trăgându- l ușor spre el și punându- i mâna pe abdomen. Un fior îi străbătu corpul, coborând de- a lungul liniei fine de păr și stârnindu- i o senzație pe care nu o mai simțise de mult. Abia azi realiză cât de mult își dorea ca Jun să- l atingă, o senzație asemănătoare cu apropierea lor de acum patru ani.

Sorn îi ridică din nou tricoul lui Jun pentru a- i analiza mai bine „mușchii” de care era atât de mândru. Diferența era evidentă, iar Sorn nu se putu abține să nu- și plimbe mâna peste ei. Jun tresări ușor, dar nu se retrase. Părea prea concentrat asupra corpului lui Sorn și asupra tatuajului care se întindea de la talie până spre piept. Era un desen stilizat, o săgeată îndreptată în sus, cu o busolă în centrul vârfului. Sorn alesese un design minimalist, fără culori, știind că nu s- ar fi evidențiat bine pe pielea lui mai închisă la culoare.

- Uau, e incredibil. Arată atât de bine. Murmură Jun, vocea lui devenind brusc mai moale, de parcă admira ceva ce nu ar fi trebuit. Degetele lui trasară ușor conturul tatuajului, care părea și mai impresionant pe trupul perfect sculptat al lui Sorn. Îl atinse cu delicatețe, iar Sorn scoase un oftat scăzut, tremurând involuntar când mâna lui Jun îi mângâie pielea.

Între timp, Sorn își lăsă degetele să alunece peste abdomenul lui Jun, explorând fără grabă pielea tânără și fermă, până când degetele lui subțiri îi atinseră ușor un sfârc. Jun tresări brusc, un val de căldură învăluindu- i corpul. Senzația îl lovi ca un curent electric, iar dorința care mocnise până atunci se aprinse dintr- odată, ca un foc ce nu mai putea fi stins.

Apropierea dintre cei doi crescuse fără ca măcar să- și dea seama, picioarele lor ajungând să se suprapună. Mirosul șamponului lui Jun plutea ușor în aer, iar Sorn se aplecă instinctiv pentru a- l inspira mai bine. Jun nu era foarte înalt, ajungându- i doar până la bărbie, semn că se oprise din crescut de ceva vreme. Din ce își amintea Sorn, Jun avusese cam 1.80 m înălțime.

Mâinile aspre ale lui Sorn alunecară de pe abdomenul lui Jun spre talie, apoi spre spate. Pielea lui nu era moale și fină ca a unei femei, dar asta nu- l împiedica pe Sorn să- și lase degetele să exploreze.

- Înțeleg schimbarea fizică, dar schimbarea orientării sexuale? Ce- a fost cu asta? Întrebă Sorn.

Întrebarea îl făcu pe Jun să încremenească. Cum ar fi trebuit să- i spună că tocmai din cauza lui Phi ajunsese așa?

Cu aproximativ o săptămână după incidentul din mașină, Jun se dusese să o vadă pe Ning, iubita lui de atunci. Voia să fie intim cu ea, dar corpul lui l- a trădat , nu reușea să se excite. Indiferent ce încercase, nimic nu funcționa. Se strecurase chiar și în baie ca să se uite la un clip porno pe care Sorn i- l dăduse odată, dar degeaba. Chiar și cu Ning lângă el, întinsă provocator, nimic nu se schimbase. După asta, începuse să o evite cât mai mult posibil. Iar când Ning a fost acceptată la o universitate din nord, relația lor s- a destrămat de la sine.

De atunci, Jun încercase din nou să fie cu femei, mergând până la a- l ruga pe Win să- i aranjeze o fată contra cost. Dar oricât de mult încerca, nu reușea. În schimb, vizionarea clipurilor cu bărbați împreună îi stârnea senzații pe care nu le putea ignora. Cu cât se gândea mai mult la mâinile lui Sorn, cu atât își dorea mai mult să fie atins de el. A fost momentul în care a înțeles că era prins, sedus de Sorn, căzând pradă dorinței de a fi atins de un alt bărbat. Cu toate astea, nu îndrăznise niciodată să încerce ceva cu altcineva.

- Indiferent de motiv, nu e din cauza ta, minți Jun cu nerușinare, evitându- i privirea.

Sorn își îngustă ochii, analizându- l atent. Jun încercă să se retragă, dar Sorn îi blocă calea, aruncând o privire spre ușa băii, care rămăsese închisă. Deși era în timpul programului de muncă, erau încă singuri.

- Nu poți să mă minți, spuse Sorn, privindu- l direct, de parcă încerca să- l citească.

Jun își feri privirea și încercă din nou să se strecoare pe lângă el.

- Ce faci, Phi? Ne poate vedea cineva, șopti Jun, vizibil neliniștit.

- Dacă nu vrei să fac nimic, atunci răspunde sincer. Ți- ai schimbat orientarea din cauza mea?

- Nu—ah! Phi, nu te apropia atât! Protestă Jun, vocea lui devenind mai joasă, de teamă să nu fie auzit.

- Ai folosit vreodată tehnicile pe care te- am învățat? Întrebă Sorn, ignorându- i opoziția.

- Da, am folosit, răspunse Jun rapid. O minciună.

- Cu cine? Insistă Sorn, vocea lui devenind mai ascuțită.

- De ce trebuie să știi, Phi? Întrebă Jun în defensivă.

- Doar răspunde… cu cine?

Sorn se apropie tot mai mult, forțându- l pe Jun să se sprijine de oglindă.

- Pur și simplu așa, începu Jun să spună, dar nu apucă să termine fraza că Sorn îi prinse buzele într- un sărut brusc și apăsat. Sunetul întâlnirii lor răsună în liniștea băii, lăsându- l pe Jun fără nicio șansă să reacționeze.

Mâna puternică a lui Sorn îi prinse talia, forțând un geamăt să- i scape lui Jun din gât. Partea lui de jos, neatinsă până acum, începu să furnice, de la bază până în vârf, amenințând să se trezească la viață. Asta nu putea fi real. Corpul lui nu putea reacționa astfel la un singur sărut…

Click.

Sunetul ușii de la baie deschizându- se îl făcu pe Jun să- l împingă brusc pe Sorn. Acesta se retrase fără împotrivire, lăsându- l pe Jun, complet zăpăcit, să- și șteargă grăbit gura, încercând să- și recapete controlul. Sorn, însă, se poziționă instinctiv în fața lui, ascunzându- l de privirile indiscrete.

Nota :💚 Cel mai prost moment, ce tupeu pe el să intre în baie, exact într- un moment important😭🤣💚

- Oh! Phi Sorn, ești aici? Champ te caută, spuse Korn, intrând în baie și uitându- se curios la cei doi. Observă cum Jun se ascundea în spatele lui Sorn și tensiunea ciudată din aer. Poate că avuseseră o ceartă?

- Nong Jun, ești bine? De ce ai fața așa roșie și buzele umflate? Ai vreo alergie?

- Nu, Phi Korn, nu e nimic. Doar mi- am mușcat buza din greșeală. Gata, eu plec, spuse Jun repede, ieșind din baie fără să privească înapoi.

Nu văzu privirea care îl urmărea în timp ce se îndepărta.

Sorn nici măcar nu înțelegea de ce simțea o furie mocnită crescând în pieptul lui. Când auzise că Jun aplicase „tehnicile” lui cu altcineva, ceva inexplicabil îi ardea în interior. Îl enerva , îl enerva la culme faptul că Jun îndrăznise să folosească ceea ce învățase de la el cu altcineva. Cu ani în urmă, când începuseră întâlnirile lor secrete, tot Sorn fusese cel care îi oferise lecții despre cum să- și mulțumească viitoarea soție. Iar acum, ideea că Jun folosise acele lecții cu altcineva era insuportabilă.

💚💚💚

- Ai grijă azi, Ai Praew. Îți spun eu, urmează o explozie. Se duce totul de râpă, spuse Korn dramatic, părăsind baia înaintea lui Sorn. Îl văzuse ieșind și presupusese că se duce să fumeze, lăsându- l pe Champ să- i facă semne degeaba.

- Ce? De ce? Șopti curioasă Praew, fata băiețoasă din grup.

Korn își țuguie buzele teatral înainte de a explica.

- L- am prins pe Nong Jun cu Phi Sorn în baie. Păreau că s- au certat sau ceva. Jun a plecat primul, dar Sorn arăta de parcă era pe punctul de a exploda. Probabil e afară, fumând, lăsându- l pe Champ să- l aștepte degeaba.

- Pe bune? Săracul Nong Jun… mă întreb ce s- a întâmplat.

BANG!

- Unde- i ordinul de achiziție? Aduceți- l să- l verific!

Sorn se întoarse în birou, trăgând cu el un scaun cu rotile, pe care îl lovi puternic de biroul la care lucra Champ. Zgomotul brusc îi făcu pe cei doi bârfitori să amuțească imediat. Privirea întunecată și plină de nervi a lui Sorn îi făcu să se împrăștie instantaneu.

💚💚💚

Jun nu petrecuse aproape deloc timp singur în acea zi. În timpul programului de lucru, fusese cu James, iar la prânz ieșise cu Phut, Pae și Ae. Se temea că nenorocitul de Sorn ar putea să- l mai ambuscheze cu săruturi. Încă nu înțelegea de ce îi permisese atât de ușor lui Phi Sorn să- l atingă și să- l sărute. Sorn spusese că săruturile sunt menite să trezească emoții, iar acum chiar el cădea sub farmecul acelor săruturi.

[Mor de plictiseală. N- am cu cine să vorbesc.] Vocea lui Win răsună prin apelul LINE pe la ora 15:00, acompaniată de un zgomot slab de utilaje în fundal.

- Și eu mă plictisesc. Phi James, mentorul meu, a ieșit cu niște treburi, așa că trebuie să ajut cu munca de jos, răspunse Jun, tonul lui trădând frustrare. În realitate, Hia Champ îl rugase să lucreze la etaj, dar Jun se eschivase rapid, pretinzând că Phi Phut îl chemase să- l ajute. Phut nu- i spusese nimic de genul, dar Jun voia să- l evite pe Sorn, care fusese morocănos toată dimineața.

Jun vorbi cu Win o vreme, așteptând ca documentele trimise de Phut să se printeze. După ce închise apelul, i le înmână seniorului său.

- Poftim, Phi Phut.

De când îl văzuse pe Phut apropiindu- se de un tip de la altă firmă lângă scările de incendiu, nu putea să nu se simtă jenat în prezența lui. Cine s- ar fi gândit că seniorul său era atât de îndrăzneț?

- Jun, Phi Sorn a zis să te duci să lucrezi sus. L- ai evitat toată ziua. Du- te și întâlnește- l odată.

- Dar vreau să te ajut mai întâi.

- Munca mea nu e urgentă. Odată ce termin, sunt liber. Hai sus. Învățând de la departamentul internațional ai mai mult de câștigat, spuse Phut, plecând înainte ca Jun să poată protesta. Rămas cu capul plecat, Jun oftă. Chiar nu voia să meargă sus și să dea ochii cu Phi Sorn. Nici într- un milion de ani. Dar, cu ecusonul de intern atârnându- i de gât, nu prea avea de ales.

Cu un pas greoi, urcă scările de incendiu până la etajul 16, deschise ușa biroului și fu întâmpinat de aerul rece al aerului condiționat. Din păcate, starea lui proastă nu se risipi odată cu schimbarea temperaturii.

- Numai ce ai intrat și deja ai fața aia de ciorbă stricată, îl salută Sorn, mișcându- se ocupat printre birouri. Hârtii erau împrăștiate haotic pe masa de conferințe, iar Jun nu- l vedea pe Hia Champ nicăieri. Probabil plecase undeva.

- Dacă m- ai chemat doar ca să mă cerți, atunci plec.

- Jun, spuse Sorn, tonul lui devenind brusc aspru. Ești aici ca intern. Eu sunt angajatul acestei companii și, în timpul programului de muncă, trebuie să înveți de la mine. Să nu crezi că doar pentru că ești prieten cu Win, fratele lui Thai, o să te menajez în fața tuturor.

Răspunsul lung și serios îl făcu pe Jun să înghețe pe loc, fără replică.

Simțind tensiunea, Korn interveni rapid pentru a calma atmosfera.

- Phi Sorn, ai nevoie de ajutor? E vorba de comanda din Singapore? Întrebă el cu un zâmbet forțat, încercând să îl îmblânzească pe cel mai intimidant angajat al firmei. Dar Sorn nici nu se obosi să- i răspundă, aruncându- i doar o privire tăioasă. Korn ridică imediat mâinile în semn de predare și se retrase.

- Ai putea măcar să- mi explici și să mă înveți cum trebuie, murmură Jun, regăsindu- și vocea în cele din urmă. Nu că i- ar fi plăcut situația, dar n- avea de ales. Dacă ar fi fost în afara programului de lucru, ar fi stat cât mai departe de acest bărbat cu limbaj ascuțit.

- Și ai fi stat să înveți? Te- am chemat sus de la prânz, dar tu ai fost ocupat să te prostești pe la parter. James te- a lăsat în grija mea, iar dacă nu te învăț, Penny o să- l facă praf.

În ciuda privirii pline de supărare a lui Jun, Sorn nu mai găsea situația amuzantă sau înduioșătoare. Nu. Îi venea mai degrabă să- l trântească peste genunchi și să- i dea o lecție pe bune. Puștiul avea replică pentru orice și asta îl scotea din minți.

- Îmi pare rău... Phi, murmură în cele din urmă Jun, recunoscându- și greșeala. Evitase să urce pentru a- l vedea pe Sorn, fiindcă nu reușea să- și scoată din minte evenimentele din acea dimineață. Uitase că scopul său aici era să învețe, nu să se ascundă de cineva.

- Sortează aceste comenzi de achiziție pe companie și an. Mă întorc imediat, îi ordonă Sorn înainte de a ieși, ținând câteva foi pe care reușise să le găsească. Jun suspină ușurat odată ce bărbatul plecă. Atmosfera fusese atât de tensionată încât devenise sufocantă. Nici nu realizase că Phi Sorn putea fi atât de serios când venea vorba de muncă. Din cineva care părea tăcut și rezervat, Sorn se transformase într- un mentor strict, de două ori mai intimidant.

După vreo jumătate de oră, Sorn se întoarse la Jun. De data asta, își trase un scaun și se așeză lângă tânărul intern, care era ocupat cu sortarea documentelor. Sorn începu să- i explice despre produsele pe care compania lor le fabrica și exporta. Jun, care deja era puțin confuz, ajunse să pară și mai derutat. La un moment dat, căscă larg, ceea ce îi aduse o bătaie ușoară peste cap cu pixul lui Sorn.

- Ți- e somn? Vrei lapte și un pui de somn?

- Nu sunt un copil.

- Indiferent cât de matur te crezi, tot mai mic decât mine rămâi. Vorbele lui Sorn îl făcură pe Jun să- și dea ochii peste cap enervat.

- Chiar nu mă placi, nu- i așa, Phi?

- Nu- mi plac copiii, mai ales cei obraznici ca tine. Dacă n- ar fi fost acel zâmbet șiret pe fața lui Sorn, probabil că ar fi fost ultima conversație pe care ar fi avut- o vreodată. Jun își umflă obrajii bosumflat și se trase mai în spate, pentru că Sorn stătea mult prea aproape, despărțiți doar de cotierele scaunelor.

- Ei bine, nici mie nu- mi plac oamenii mai în vârstă, mai ales cei morocănoși ca tine.

- Hmph. Sorn scoase un râs scurt, apoi răspunse la un apel de la Champ. Se ridică și plecă, lăsându- l pe Jun să mormăie iritat.

Când programul de lucru se încheie, Jun plănuise să se întâlnească din nou cu Phiang. Phiang îi spusese că terminase mai devreme în ultima vreme, așa că putea veni des să- l vadă. De îndată ce dădură ochii unul cu celălalt, Phiang îl îmbrățișă entuziast pe Jun. Astăzi venise cu iubitul lui Toyota Camry negru.(mașină)

- Hai să mâncăm mâncare coreana! Am poftit toată ziua și mi- am păstrat apetitul special pentru tine.

- Minți. La prânz, când ți- am scris, ai zis că mâncai clătite.

- Alea erau doar o gustare. Hai, mor de foame! Fără să mai aștepte, Phiang îl luă de mână pe Jun și îl ghidă spre locul pasagerului, asigurându- se că acesta urcă. Jun râse de entuziasmul lui, apoi cedă și se așeză confortabil.

Phiang era un tip drăguț și mereu vesel. Jun îl cunoscuse la ziua unui coleg mai mic din facultate. Acesta invitase prieteni din alte specializări, iar astfel cei doi ajunseseră să se întâlnească. Se înțeleseseră imediat și, în timp, deveniseră apropiați.

- Cine e tipul ăla? E chiar arătos, întrebă Phiang după ce urcară în mașină. Jun se întoarse să vadă despre cine vorbea și îl zări pe Sorn stând afară, privindu- i. Cum geamurile mașinii lui Phiang nu aveau tentă închisă, Sorn îi putea vedea clar.

- E un senior de la muncă. Te interesează?

- Are iubită? Întrebă Phiang, înclinând capul într- un mod adorabil. Jun îi răvăși părul în joacă, prefăcându- se iritat.

- Te uiți după alții în timp ce ești cu mine? Ar trebui să mă simt jignit?

- Oh, nu te supăra. Nici măcar nu ești chel, ce tot te bosumfli? Râse Phiang, aplecându- se și fluturându- și mâinile de parcă încerca să liniștească un copil. Dar pentru Jun, părea mai degrabă că îl lua peste picior. Buzele rozalii ale lui Phiang se mișcau în timp ce vorbea, aceleași buze de care avea grijă cu fillere și scrub- uri. Jun rămase pierdut în gânduri. Oare sărutul lui Phiang s- ar fi simțit la fel ca al lui Phi Sorn? L- ar fi tulburat la fel? Trupul lui ar fi reacționat la fel de straniu și de incontrolabil?

- Phiang... Pot să te sărut? Întrebă Jun direct. Celălalt îi făcu semn că da, fără ezitare.

- Sigur. Se aplecă mai aproape, dându- i undă verde. Jun se apropie și el, cuprinzându- l ușor după ceafă. Își înclină ușor capul pentru a potrivi unghiul, buzele lor aproape atingându- se.

BANG!

Sunetul unei palme lovind capota mașinii îi făcu să tresară amândoi. Se retrăseseră instantaneu, privind nedumeriți pe parbriz. Sorn stătea în fața mașinii, privindu- i cu o expresie mai tăioasă și mai serioasă decât oricând. Ridică o mână într- un gest scurt de scuză și le arătă o broșură cu oferte pentru chirii pe termen scurt, pretextând că o găsise pe capotă.

Jun își pierdu complet cheful și îi spuse lui Phiang să plece de acolo. Phiang nu se putu abține să nu râdă, dar îl ascultă. Sorn se îndepărtă, dar Jun nu putea scăpa de senzația ciudată pe care i- o lăsase privirea lui. Nu mai era tachinarea obișnuită—părea furie autentică.

Ding!

Pe ecranul telefonului lui Jun apăru un mesaj de la un număr necunoscut. Deschise mesajul și, în secunda următoare, își scrâșni dinții de frustrare.

- Ești chiar sigur că sărutul tău ar face pe cineva să leșine? Din ce- am văzut, nici măcar nu te apropii de ceea ce înseamnă un sărut adevărat.

Nenorocitul de Phi Sorn! Cum îndrăznea să- l insulte așa? Clar, Sorn nu- l cunoștea deloc pe Jun.