CAPITOLUL 27

 Mayuree s-a întors să înregistreze semnele vitale ale pacientului din camera de terapie intensivă chirurgicală de care era responsabilă.  Erau cinci pacienți întinși în paturi. Unul dintre ei era , Kan Kantaphat Akkharamethi despre care se vorbea acum în oraș.  Asistenta de vârstă mijlocie s-a uitat la membrii familiilor pacienților care începuseră să vină să-și vadă apropiații în timpul orelor de vizită. Unul dintre ei era un ofițer îmbrăcat în uniformă. Mayuree a știut imediat care este patul pe care venise să îl viziteze.  Una dintre tinerele infirmiere a mers să îi șoptească la ureche lui Mayuree. 

 

- El este, Iubitul doctorului Kan. 

 

- De ce ești entuziasmată? Este o poveste veche. Întoarce-te la munca ta. 

 

Mayuree a certat-o pe asistenta mai tânără înainte de a se uita spre ofițerul care se afla lângă patul numărul 2, în care se odihnea doctorul Kan.  În ciuda zâmbetului său obosit, Kan și-a exprimat încântarea absolută, ceea ce i-a făcut inima lui Wasan să se umfle.  Kan arăta ca naiba, dar era departe de a fi un pacient în stare critică, așa cum fusese descris. 

 

- Bună, l-a salutat Wasan pe pacient. 

 

Kan se încruntă puțin când se mișcă. Acum, purta o fașă pe brațul drept și avea o linie de ventilație conectată la pieptul drept. De asemenea, era plin de perfuzii și alte fire medicale. 

 

- Mă doare... Vocea răgușită a lui Kan părea adorabilă. 

 

Wasan a ținut mâna stângă a lui Kan și a strâns-o ușor. 

 

Ceea ce a spus asistenta lui Wasan, Kan nu mai era pe lista celor aflați în pericol în acest moment.  Împușcătura lui Somsak a rupt omoplatul drept al lui Kan, iar glonțul a pătruns în partea superioară dreaptă a cavității toracice, provocând o scurgere de aer.  Din fericire, a fost nevoie doar de o perfuzie temporară a ventilatorului. Toate acestea erau răni considerate grave, dar Kan era puternic și sănătos de la bun început, așa că încă îi putea zâmbi lui Wasan. 

 

- Tu încă mai zâmbești? 

 

- Mă bucur să te văd. 

 

În ciuda faptului că nu mai avea putere, Kan a încercat să tragă mâna lui Wasan pentru un sărut. 

Wasan l-a lăsat să o facă fără niciun protest. 

 

- Ai mâncat deja, iubitule? 

 

- Nu încă. Am venit să te văd mai întâi pe tine și apoi voi găsi ceva de mâncare. 

 

A tras un scaun din apropiere pentru a se așeza lângă el. 

 

- Vreau să îți spun că am găsit ceva în telefonul lui Yongyuth care ar putea fi cauza morții sale. 

 

Și-a scos telefonul. 

 

- L-ai rugat pe Yongyuth să monitorizeze cea mai apropiată cameră de supraveghere de la biroul tău. Și e posibil să fi văzut ceva,într-una din filmări. Probabil că Yongyuth aștepta să-ți spună, dar a fost prea târziu pentru că doctorul Somsak știa oarecum. 

 

Wasan i-a arătat lui Kan fotografia preluată de pe monitorul camerelor de supraveghere, dezvăluind imaginea unui bărbat care trecea noaptea pe lângă cameră. Înfățișarea lui semăna cu cea a lui Somsak. Bărbatul a ieșit din birou cu un dosar în mâini, despre care Kan și-a dat seama imediat că era dosarul pacientului care mergea în vizită la domiciliu . 

 

- Nu este de mirare... asistenta mea se plângea de obicei de dosarele rătăcite... 

 

- Ornanong,(Nong) nu-i așa? 

 

- Da... Nong este asistenta mea. Somsak a reușit să-mi ia lucrurile... și să le lase la locul crimei... fără nicio dificultate. 

 

- Stiloul?

 

- Sunt convins... că el a luat în mod deliberat stiloul meu la casa decedatului... apoi a luat cămașa pătată de sânge... și a lăsat-o în fața casei mele... 

 

Kan făcu o pauză pentru a-și trage sufletul. 

 

- Apropo, cum se simte? 

 

- Glonțul meu i-a străpuns vasele din stomac. Somsak a pierdut mult sânge, încât este în stare de șoc. Cu toate că a ieșit din operație, nu am putut să-l interoghez pentru că este încă în stare de inconștiență. Este conectat la un tub de respirație într-o cameră separată. 

 

Wasan a oftat. 

 

- Și tu ești la fel. Nu te voi întreba prea multe acum, pentru că ești grav rănit. Dar când îți vei reveni, vei avea parte la rândul tău de un interogatoriu serios. 

 

- Cu mare plăcere. A șoptit Kan un răspuns. 

 

- Până atunci, poți să te gândești la răspunsuri potrivite despre motivul pentru care ai făcut ceea ce ai făcut. 

 

- Recunosc că am greșit investigând singur această chestiune. Și am dat greș. Directorul Somsak m-a prins în plină desfășurare. S-a folosit de viața ta pentru a mă amenința. 

 

Kan s-a apropiat să atingă obrazul lui Wasan. 

 

- Mă bucur... că ești în siguranță. 

 

- Dar eu nu sunt fericit că ai încasat glonțul pentru mine. Am fost supărat pe tine pentru asta și pentru ce ai făcut pe la spatele meu. Eram atât de supărat încât nu mai voiam să vorbesc cu tine. Nu voiam să-ți văd fața. Nu credeam că o să vin aici să te vizitez, lăsându-te să te simți vinovat că ai făcut toate lucrurile fără să mă asculți... 

 

Wasan se uită obosit la Kan. 

 

- Dar nu am putut. 

 

- Mă voi revanșa față de tine. Kan l-a privit cu ochii plini de dragoste. 

 

Aceasta este probabil prima dată când Wasan a reușit să vadă adevăratul Kantaphat fără niciun zid invizibil. Acel zid a fost distrus în momentul în care Kan a încasat de bunăvoie glonțul pentru el. În acel moment, dacă nu ar fi fost Kan, persoana care zăcea aici ar fi fost el, sau poate că nu ar fi fost atât de norocos să fie întins pe un pat de spital, ci într-un sicriu. 

 

Wasan a zâmbit. Era un zâmbet pe care nimeni nu avea ocazia să-l vadă prea des. 

 

- Această promisiune  este o condamnare pe viață. 

 

- Toată viața mea... este a ta. Vocea lui Kan era din ce în ce mai slabă, dar a încercat să-și adune ultimele forțe și apoi a rostit clar: 

 

TE IUBESC ❤️❤️❤️ 

 

După această declarație s-a lăsat o tăcere.  Wasan își coborî capul și își lăsă respirația să iasă pe nas. Apoi, și-a ridicat fața pentru a-l privi cu timiditate pe bărbatul care tocmai îi mărturisea dragostea sa. 

 

- Spune din nou cuvântul când îți revii. 

 

Kan închise ochii și mârâi ușor în gât. 

 

- Oh ...Wasan...De ce trebuie să fii atât de drăguț? Vreau să te duc în pat, să-ți dau jos hainele și să fac dragoste cu tine chiar în acest moment. 

 

Wasan s-a uitat în grabă în jur pentru a verifica dacă cineva a auzit cuvintele lui Kan înainte de a se întoarce spre Kan cu un mârâit de reproș. 

 

- Tu, tu! Nu e momentul să fii un pervers! 

 

Cu toate că nu se puteau atinge decât cu mâinile, această atingere, era mult mai profundă decât oricare dintre atingerile pe care le împărtășiseră până atunci. Wasan a simțit că mărturisirea de dragoste a lui Kan venea cu adevărat din inimă.  Rana de glonț de pe umărul lui Kan era un semn care indica faptul că era dispus să își dăruiască întreaga viață lui Wasan.  In schimb, Wasan va răsplăti ceea ce Kan făcuse pentru el cât de bine putea.  Își va depune efortul în cazul uciderii doctorului Somsak pentru a dovedi tuturor că iubitul său era nevinovat, iar tot ceea ce a făcut Kan a fost pentru că nu avea de fapt nicio altă opțiune. 

 

 - Castane de apă fierte, cineva? Castane de apă fierte, cinci dolari pentru un pachet mic, zece dolari pentru unul mare. 

 

Vocea negustorului i-a atras atenția lui Kong, iar acesta s-a întors să privească în direcția aceea. 

 

-Trebuie să o vindeți acum? Haide, nu-mi aduce ghinion! Kong a mormăit și și-a ajustat gulerul incomod. 

 

Negustorul trebuie să fi observat frustrarea lui Kong, precum și uniforma acestuia, așa că a plecat în grabă mai departe cu un coș de castane de apă fierte. Așa este, sublocotenentul de poliție Kong purta acum uniforma de polițist din cauza necesității muncii sale. Spera să facă o surpriză persoanei pe care aștepta să o vadă. 

 

În jurul orei 16.30, Tum părăsea clădirea Departamentului de Medicină cu mai multe pungi. 

Cu toate acestea, când a venit momentul, Tum nici măcar nu s-a uitat la Kong.  El a continuat să meargă. Ochii lui erau fixați în pământ ca și cum ei nu se cunoșteau. Acest lucru l-a supărat puțin pe Kong. 

 

- Hei!  L-a strigat pe Tum, făcându-l să tresară puțin și apoi și-a întors capul spre Kong. 

 

Ochii mari ai lui Tum se lărgiră de surpriză. S-a uitat la Kong din cap până în picioare ca și cum nu ar fi crezut în proprii săi ochi. 

 

- Locotenent Kong? Acesta a clipit din ochi. 

 

- Nu-ți amintești de mine? Sunt rănit. Ofițerul înalt s-a apropiat de Tum și i-a trimis un zâmbet enervant cu care Tum era familiarizat. 

 

- Locotenentul Kong este atât de chipeș! Știu că vrei să o spui cu voce tare, atunci spune-o. 

 

Tum a afișat o expresie de dezgust pe chipul său. 

 

- Ce narcisist. 

 

Kong a izbucnit în râs. 

 

Tum trebuie să recunoască faptul că atunci când locotenentul Kong era în uniformă – cu o constituție înaltă și musculoasă, potrivită cu uniforma de polițist – nu mai semăna cu omul care se ascundea în umbră.  Părul tuns scurt al lui Kong nu era acoperit de șapca neagră pe care o purta de obicei, lăsându-i la vedere chipul frumos. Majoritatea trecătorilor se uitau la el.  Tum era atât de enervat de privirile oamenilor din jurul lui. Își dorea să stea departe de acest om mai mult decât orice altceva. 

 

- Ai ieșit deja din tură. Să mergem să mâncăm ceva.  L-a întrebat Kong pe un ton care părea mai degrabă o comandă decât o invitație. 

 

-  Mai am un angajament... 

 

- Tum!  După ce a auzit vocea unui alt bărbat, zâmbetul lui Kong s-a schimbat imediat. 

 

Bărbatul în halat scurt de laborator, brodat cu sigla „ doctor în medicină” pe haină, a venit la Tum cu un zâmbet care putea să lumineze lumea. Părea călduros, amabil și generos. Pielea lui era albă și curată. 

 

- Îmi pare rău, am crezut că OPD mă va lăsa să ies mai repede. 

 

- Este în regulă. Și eu tocmai am ieșit din tură.  Tum s-a întors să se uite la Kong. 

 

- Scuzați-mă, locotenent Kong. 

 

Acel medic s-a înclinat ușor în fața lui Kong. 

 

Apoi, amândoi s-au întors și au ieșit din clădire, lăsându-l pe Kong să stea nemișcat ca și cum ar fi fost blestemat și transformat în piatră. Când și-a recăpătat cunoștința, a ieșit pe ușă cu indignare. A vrut să-l certe pe negustorul acela, dar ar fi fost inutil.  Nu era vina negustorului că persoana pe care o plăcea îl ura.

 

A fost vina lui că l-a făcut pe Tum să-l urască încă din prima clipă.  Mai mult, grosolănia și comportamentul lui rău nu i-au adus nici măcar o dată un zâmbet fericit pe fața lui Tum. Nu primise decât supărarea sau respingerea lui Tum. 

 

- Locotenent Kong, de ce ești așa de albastru (abătut ) 

Locotenentul Gawin a venit să-l salute pe colegul său, care stătea pe banca din fața secției de poliție cu fața lungă. 

 

- Chiar dacă aș redacta dosarele toată noaptea, nu aș arăta la fel de oribil cum arăți tu acum. 

 

- Să redactezi dosare toată noaptea este incomparabil cu a avea inima frântă. Inima mea suferă mai mult decât mâinile tale. A spus Kong și și-a bătut cu pumnul în piept. 

 

- Oare nu merit să mă asociez cu tine, locotenent Guin? 

 

- Vrei să fiu sincer? 

 

Gawin s-a așezat lângă el. 

 

- Nu, nu ești sincer. Nimeni nu ar ieși cu tine la o întâlnire. 

 

- Auci.  Kong a mimat o față dureroasă. 

 

- Însă cred că acest lucru este unul dintre farmecele tale. Îți place să te porți enervant în preajma oamenilor, deși ești un tip inteligent și capabil. Din păcate, te urăsc înainte de a te plăcea. Încearcă să scoți în evidență mai mult din inteligența și virtutea ta. 

 

L-a strâns de umăr pe Kong. 

 

- Am eșuat de multe ori înainte de a-i lua inima. Dar, în cele din urmă, am obținut-o. Știi de ce? Pentru că i-am dovedit că poate să conteze pe mine. În ziua în care s-a confruntat cu cea mai grea dificultate din viața ei, am decis că trebuie să fiu acolo pentru ea. Acesta a fost punctul de schimbare. 

 

Kong a îndepărtat mâna lui Gawin. 

 

- Ești frumos pe interior, asta vrei să spui? 

 

- Deci, mai flirtezi cu asistenta? 

 

- Da, cu aceiași 

 

- Cumpărăi ceva de mâncare în timpul turei de noapte. Acesta este cel mai important gest. Când îi este foame, când este obosită, adormită, când îi este somn și apoi primește alinare din alimentele pe care i le aduci. Simplu, dar eficient. Oh, și femeile adoră desertul. 

 

Notă:Gawin crede ca Kong este îndrăgostit de o fată. 

 

Gawin a zâmbit larg. 

 

- Acesta este sfatul celui care și-a atins scopul. Depinde de tine, amice. Eu trebuie să mă întorc la muncă. Trebuie să interoghez martorii în cazul doctorului Somsak. La revedere. 

 

Kong era pe punctul de a-l întreba ceva, dar Gawin se ridicase deja în picioare și plecase.  

 

Sfatul lui Gawin părea interesant, dar acela era pentru curtarea doamnelor, ceea ce nu era tocmai compatibil cu situația lui. Încă de când era tânăr, Kong nu avusese niciodată o relație serioasă. Era îndrăgostit de cineva, dar nu știa cum să se apropie de el, decât să-l enerveze și apoi să fugă. Tum nu a fost primul tip pe care Kong l-a plăcut, dar Tum a fost primul tip care l-a făcut să se decidă să-și învingă frica. Teama de a fi disprețuit atunci când oamenii vor afla că este atras romantic de cineva de același sex. Trebuie să recunoască faptul că curajul lui Wasan a fost sursa sa de inspirație. Inspectorul Wasan l-a făcut să creadă că nu are de ce să se teamă. Cel mai înfricoșător lucru era pierderea persoanei pe care o iubea. Se simțea vinovat de faptul că obișnuia să se poarte urât cu inspectorul Wasan. Totuși, de data aceasta, s-ar putea să aibă nevoie de ajutorul lui Wasan pentru a-l ajuta să treacă peste acest sentiment cumplit. 

 

- Dr. Somsak lucrează în acest spital provincial de douăzeci de ani. A obținut postul de director al spitalului în urmă cu trei ani. 

 

Wasan stătea în fața tabloului afișând informații, portrete și probe care erau formate sub formă de diagramă pentru o înțelegere ușoară. Publicul era fiecare ofițer responsabil în acest caz. 

 

- A fost căsătorit cu Dr. Kwanhatai. Au o fiică și au divorțat în urmă cu zece ani. În prezent, fosta sa soție și fiica sa locuiesc în altă provincie. După divorț, Dr. Somsak nu a mai avut nicio relație cu femeile. Până acum cinci ani, au existat zvonuri că îi plăcea să abordeze băieți arătoși de la spital. Prin urmare, oamenii au spus atunci că ar putea fi gay. 

 

- Cine poate confirma acest lucru? A întrebat comisarul adjunct. 

 

- Tot personalul spitalului care lucrează aici de mai mult de cinci ani poate declara asupra acestui lucru. 

 

Wasan a răspuns și a continuat. 

 

- După ce Dr. Somsak a devenit director al spitalului, Dr. Kantaphat, care a obținut o bursă de specialist în medicină de la spital, s-a întors pentru a fi medic de familie după absolvire. Dr. Somsak l-a desemnat imediat pe Dr. Kantaphat să se ocupe de pacienții în stadiu terminal. Și apoi, a apărut prima victimă a doctorului Somsak – doamna Pin Lahma. 

 

Wasan a ridicat o pungă de plastic care conținea înăuntru proba. Era o seringă goală cu eticheta pe care era trecut numele pacientului. 

 

- Dr. Somsak a colectat fiecare seringă care a fost folosită pentru a ucide pacienții în stadiu terminal. 

 

- Care este motivul lui? Bert a continuat cu întrebările. 

 

- Motivul nu este clar; este doar o presupunere. Ceea ce am înțeles până acum este că doctorului Somsak îi place să controleze viețile altor oameni. S-ar putea să se fi văzut pe el însuși ca un salvator care poate elibera oamenii de suferință. Întrebarea următoare este ..., cu toate că a fost medic toată viața, de ce a început să facă asta abia acum trei ani? 

 

Wasan a folosit stiloul pentru a arăta spre imaginea lui Kan. 

 

- Fiindcă a fost anul în care a devenit director. Ar fi fost ușor să gestioneze totul. De asemenea, a fost pentru prima dată când spitalul a recrutat un specialist în îngrijiri paliative. Putea să-l facă imediat pe doctorul Kantaphat țap ispășitor ori de câte ori făcea vreo greșeală. 

 

Toată lumea din sală a tăcut. Wasan știa la ce se gândeau. 

 

- Nu-l protejez pe Kantaphat. Am spus doar ceea ce am văzut. Dacă cineva vede altfel, este oricând binevenit să contrazică dovezile pe care le am în mână. 

 

- De ce a trebuit ca doctorul Kantaphat să fie atât de secretos și să alerge de unul singur pentru a găsi dovezi fără să spună nimănui?. Locotenentul Kong a ridicat mâna pentru a întreba. 

 

-Mai există un aspect despre un pacient de la psihiatrie pe nume Som. El insistă că l-a văzut pe doctorul Kantaphat intrând într-o casă și omorând pe cineva, nu pe doctorul Somsak. 

Bert și-a frecat bărbia gânditor. 

 

- Dar ne putem baza pe un om nebun, domnule deputat? A argumentat Kong. Wasan a fost surprins de faptul că i se părea că Kong încerca să-l ajute. 

 

- Ar trebui să o păstrăm ca fiind cea mai puțin de încredere dovadă? În plus, dovezile din casa doctorului Somsak sunt destul de clare. 

 

- În legătură cu ceea ce a văzut Som, avem obligația de a investiga mai departe. 

Wasan a notat acest lucru pe tablă. 

 

- Oricum, din câte am înțeles când l-am vizitat pe Kan, motivul pentru care a încercat să investigheze singur această chestiune a fost că a început să simtă că i se înscenează ceva. Totuși, nu era sigur cine se afla în spatele lor. Așa că a încercat să afle singur și și-a dat seama că era Dr. Somsak. Era pe punctul de a strânge probele și a le preda poliției pentru a-și proteja nevinovăția înainte ca Somsak să se prindă. Cu toate acestea, doctorul Somsak aflase înainte ca Kan să poată face ceva cu ele. De asemenea, a amenințat că ne va face rău mie și lui Kan, așa că Kan nu a avut de ales. Ar trebui să aflăm detaliile când o să-și revină. 

 

Wasan s-a îndreptat spre cealaltă parte a panoului pentru a arăta spre poza lui Chanchai, zis și Boze. 

 

- Boze a început să lucreze aici în urmă cu un an. Colegii lui au confirmat că este gay. Acesta contactase un bărbat, dar colegii săi nu au putut identifica cine era. Apoi, Boze a fost găsit mort prin spânzurare. Domnul Anun, angajatul laboratorului de medicină legală, a declarat că l-a surprins pe Boze având un comportament suspect în momentul în care a predat probele recoltate de la răposatul bolnav de cancer, care a făcut o criză de epilepsie în fața mea. Când am aflat că pacientului i s-a administrat o supradoză din cauza căreia a decedat, m-am dus în sala de farmacie pentru a cere informații de la Boze. S-a comportat suspect și, la scurt timp după aceea, am fost agresat și am fost injectat cu același drog pe care l-a folosit și pe pacient. 

 

- Mai departe, Wasan a arătat cu degetul spre imaginea doctorului Somsak. 

 

- După ce am examinat telefonul lui Boze găsit în dormitorul doctorului Somsak, am găsit fotografiile lor de cuplu. Se poate concluziona că au o relație, iar Dr. Somsak ar putea fi cel care l-a ucis pe Boze. Cred că Boze a fost ucis pentru că Somsak știa că se strecurase să mă atace și îi era teamă că Boze ar putea fi arestat și că ar fi implicat în crime. Motivul pentru care Dr. Somsak l-a ucis pe Yongyuth pentru a-l reduce la tăcere poate fi dedus din bunurile defunctului găsite în locuința sa și din fotografiile din telefonul lui Yongyuth care au surprins activitatea acestuia. După acel incident, imaginile de pe camerele de supraveghere au fost șterse și el a falsificat în mod deliberat dovezile pentru a-i înscena lui Kantaphat fiecare crimă pe care a comis-o pentru a distrage atenția poliției. 

 

Wasan a respirat adânc. 

 

- Prin urmare, se poate deduce că moartea farmacistului Boze, a lui Yongyuth și injecțiile letale administrate pacienților aflați în stare terminală au avut legătură între ele și că totul a provenit de la un singur om: Dr. Somsak. 

 

După întâlnire, Kong a intrat în biroul lui Wasan și s-a așezat în fața lui. 

 

Wasan se concentra asupra unui document pe care îl avea în mâini. Și-a ridicat privirea spre oaspetele său și apoi a părut să-și amintească ceva. 

 

- Ei bine, iată cămașa ta. 

 

Wasan a luat o pungă de hârtie așezată lângă birou și i-a dat-o lui Kong. 

 

- Am spălat pata de sânge. 

 

- Eram pe cale să o cer. 

Kong a întins mâna și a dat din cap spre geanta din mâna lui Wasan. 

 

- Această atmosferă îmi amintește de celebrul caz pe care l-am avut înainte să te muți aici. Crima domnișoarei Janejira. Acel caz a fost un mister atât de mare încât a dat tuturor dureri de cap. 

 

- Am auzit și eu despre acest caz. 

 

Wasan s-a uitat la Kong, care părea să aibă ceva de spus, dar nu a spus nimic. 

 

Wasan s-a uitat la Kong, care părea să aibă ceva de spus, dar nu a spus nimic. 

 

- N-ai venit aici doar ca să-ți ceri cămașa, nu? 

 

Kong și-a frecat fața și a lăsat să iasă un oftat. 

 

- Vreau părerea ta despre ceva. Dacă nu te superi, te rog să iei cina cu mine. 

 

- Mă inviți la o cină? Îți dai seama că am deja un iubit, nu? 

 

- Știu. Sunt foarte conștient de asta. 

 

Kong a ridicat rapid mâna pentru a opri gândurile lui Wasan. 

 

- Vreau doar să mă ajuți cu ceva. Asta e tot. 

 

- Mâine seară, dacă voi termina dosarele până atunci, voi fi disponibil. 

 

- Bine, atunci suntem amândoi disponibili.  Kong s-a ridicat în picioare. 

 

- Te rog să vii, bine? 

 

- Sigur. Locotenente, vreau să mă ajuți cu informațiile de la Som. Ajută-mă să aflu ce s-a întâmplat de fapt. Informația lui este adevărată? A mai văzut cineva ceea ce a văzut el? 

 

- Da, domnule. Apoi, Kong a dispărut în liniște din birou. 

 

Wasan a oftat la prietenia bruscă a lui Kong înainte de a se întoarce la documentul din fața lui. Era vorba de lista pacienților decedați ale căror nume erau etichetate pe seringile goale găsite în casa lui Somsak. Pe listă se aflau datele, orele, locurile și cauzele deceselor lor, specificate în certificatul de deces. Totul începuse cu trei ani în urmă. Modelul era imposibil de identificat.  Data decesului a depins de momentul în care membrii familiilor pacienților au aflat decesul lor. Cele mai multe cazuri au avut loc la domiciliu, doar trei cazuri au avut loc în spital. Pe listă nu figura și mama decedată a lui Wasan, doamna Raweewan.