CAPITOLUL 20

 PRESPECTIVA LUI KAN

ÎN URMĂ CU TREI ANI.

 

Aceasta a fost prima zi în care doctorul Kantaphat, un medic de familie care a primit bursa de medic specialist din partea spitalului, a venit la serviciu.  Somsak l-a chemat pe noul medic pentru a discuta și a se cunoaște. Frumosul și dornicul Kantaphat a ridicat mâinile pentru a-l saluta pe Somsak.  Ca medic în vârstă de 29 de ani, a fost considerat foarte tânăr. Părea de obicei puțin nervos, deoarece tocmai sosise într-un loc nou. 

 

- Vă rog să luați loc. 

 

Somsak a făcut un gest spre scaunul din fața biroului său. 

 

- Kan a făcut o ușoară plecăciune și a luat loc. 

Astăzi este prima ta zi. Aveți alte cereri suplimentare, domnule doctor? 

 

Kan a dat din cap. 

 

 - Sunt bine deocamdată, profesore. 

 

- L-ați cunoscut pe profesorul Anucha? 

 

- Da, l-am cunoscut. Profesorul Anucha mi-a spus să vă văd aici înainte de a-mi face treaba la RPHPH.  A răspuns el. 

 

- Vreau să vă urez bun venit și să vă pun câteva întrebări despre perspectiva de viitor. 

Somsak a luat o carte din sertar și a pus-o pe birou. 

 

- Acesta este manualul pentru îngrijiri paliative de la Spitalul Chiang Mai. Am auzit că atunci când ai fost rezident, ai fost interesat de acest domeniu. Ai participat la mai multe vizite de studiu, iar cercetările tale care au fost publicate pe plan intern, s-au axat de asemenea, pe îngrijirea paliativă. 

 

Medicul nou a dat din cap. 

 

- Da, domnule profesor. 

 

- Îmi doresc acest lucru pentru spitalul nostru. Somsak i-a dat manualul lui Kan. 

 

- Până în prezent, niciun medic nu a putut rămâne permanent în acest domeniu. Sper în secret că ați putea accepta acest post. 

 

- El a dat din cap. Intenționez să mă angajez la îngrijiri paliative. 

 

Somsak a râs cu bucurie. 

 

- Am făcut bine că ți-am dat bursa. Nu te voi grăbi. 

 

- Elaborați proiectul pas cu pas. Planificați mai întâi sistemul. Poți să-mi spui oricând dacă ai nevoie de resurse. 

 

S-a ridicat în picioare; Kan i-a urmat rapid exemplul. Somsak a întins mâna, iar Kan a întins-o pentru a o apuca. 

 

- Bine ai venit din nou, doctore. Distracție plăcută lucrând aici. 

 

Sfârșitul amintirilor 💛 

 

  PRESPECTIVA LUI WASAN  

 

Atras ca o molie de o flacără. Acest proverb ar putea descrie perfect viața lui Wasan în acest moment. 

După lungi ture duble, în această seară Wasan a avut șansa de a se odihni până a doua zi. Așa că s-a grăbit să se ducă cu mașina la casa lui Kan, ca o molie micuță fermecată de o flacără frumoasă, caldă și seducătoare. 

 

El a făcut totul invers decât ar fi trebuit să facă. A ignorat avertismentele celor din jurul său. El a ignorat sfatul inspectorului Aim de a sta departe de această complicație. Nu i-a păsat nici măcar de propriile cuvinte, jurând că nu se va încurca cu Kan până când misterul nu va fi rezolvat. 

 

Kan i-a deschis deja poarta. Wasan și-a parcat motocicleta lângă mașina lui Kan, apoi s-a descălțat și s-a dus la bărbatul înalt care îl aștepta la ușa din față. 

 

- Bine ai venit acasă. 

 

Wasan a oftat, supărat. 

 

- Nu este oare casa ta? 

 

- Este „a noastră „ 

 

Kan l-a ținut de mână pe Wasan, ducându-l înăuntru. Wasan a simțit că creierul lui va exploda chiar acolo. 

 

 

- Ți-e foame? Ți-am pregătit cina pentru astăzi. 

 

  - Îmi este atât de somn și mor de foame. 

 

Wasan și-a scos cămașa din pantaloni și și-a desfăcut fermoarul, lăsând doar un tricou alb și pantaloni de uniformă. 

 

Kan a luat cămașa lui Wasan și a pus-o pe scaun. 

 

 - Astăzi încerci să mă mulțumești prea mult. Ce dorești? 

 

Kan a zâmbit ca răspuns, mutând scaunul pentru ca Wasan să se așeze. 

 

- Te rog să te așezi și să mă aștepți. Îți voi aduce mâncarea. 

 

Wasan a refuzat să aștepte. A intrat în bucătărie pentru a vedea ce-i pregătise Kan. A văzut o oală cu spaghete fierte și o alta cu sos de roșii, emanând o aromă apetisantă. 

 

- Sunt doar un biet nordic sărac. Nu sunt foarte familiarizat cu mâncarea occidentală. 

 

Kan și-a înfășurat mâinile în jurul taliei lui Wasan din spate. Buzele lui se aflau la urechea lui Wasan. 

 

- După ce vei gusta, te vei răzgândi, inspectore. 

 

- Otravă învelită în miere.Wasan a vrut să menționeze Kan ca fiind un fel de narcotice. 

 

Acest drog îl făcea pe Wasan să se simtă extaziat, ca și cum ar fi fost în rai, deși știa că era teribil și dăunător. Wasan se întorcea în continuare la el în mod repetat. De câte ori îl implorase pe Kan să-l atingă? De câte ori îi permisese celuilalt bărbat să-l îmbrățișeze, să-l sărute și să se implice într-un act fizic plin de semnificativ? Era un cerc vicios din care nu reușea să iasă niciodată, oricât de mult ar fi încercat.  S-a trezit în mijlocul nopții, dezbrăcat. Partenerul său dormea profund lângă el. Wasan a dat jos pătura și a lăsat picioarele pe podea. S-a uitat în gol la lumina lunii care strălucea prin fereastra spre dormitorul lui Kan. 

 

Simțea că este atât de slab.  Nu a putut rezista acestei atracții, nu a putut folosi rațiunea mai presus de iubire. A fost firesc să fie privit cu dispreț sau să fie forțat să se retragă din acest caz.  Cel mai probabil nu putea face mare lucru, în afară de a se pregăti pentru cel mai dureros moment din viața lui, care s-ar putea întâmpla într-o zi.  Sâmbătă dimineața, care era ziua liberă a lui Kan și o rară zi fără tură a lui Wasan, comisarul adjunct Bert și locotenentul Gawin au apărut în fața casei lui Kan cu un mandat de percheziție.  Kan, îmbrăcat în tricou și pantaloni de trening, a deschis poarta pentru ambii polițiști. La început a fost surprins, dar era gata să coopereze pe deplin cu ofițerii. 

 

- Mai este cineva în casă? A întrebat Bert. 

 

- Da ,a răspuns Kan. Părea inconfortabil pentru o clipă înainte de a vorbi. 

 

- Inspectorul Wasan. 

 

Bert și Gawin s-au privit unul pe celălalt. 

 

Bert, ofițerul de rang superior, s-a întors spre Kan. 

 

- Vreau să vă anunț dinainte că mă ocup de cazul agentului de securitate, care este preluat din cazul farmacistului. 

 

- Ne-am gândit că, din moment ce cele două incidente au avut loc în același loc, ar putea fi legate între ele. Așa că inspectorul Wasan m-a lăsat să mă ocup eu de acest caz. 

 

- Am înțeles. Wasan mi-a spus deja. 

 

Kan se îndreptă spre ușa sufrageriei. 

 

- Vă rog să intrați. 

 

Wasan, care era în tricou și pantaloni scurți, a făcut ochii mari când a coborât pe scări și a constatat că aveau doi oaspeți în uniforme.  L-a salutat pe adjunctul superintendentului și apoi a aruncat o privire către locotenentul Gawin. Fața lui era plină de întrebări.  Gawin a trecut pe lângă Wasan spre etajul doi, în timp ce Bert a început să investigheze obiectele din sufragerie. 

 

Kan stătea cu mâinile la spate, privindu-l cu calm pe comisarul adjunct, care se uita la vitrină. 

 

- Există ceva special în această casă, Wasan?  Bert s-a uitat la Wasan. 

 

- N...nimic neobișnuit, doar produse din viața de zi cu zi, răspunse Wasan, întorcându-se să se uite la Kan care stătea nemișcat ca o statuie. 

 

- Din cauză că inspectorul nu a cercetat bine? Bert a luat poza lui Kan de la ceremonia de absolvire pentru a o observa. 

 

- Stau aici doar ocazional. Nu am căutat deloc. Wasan a schimbat imediat subiectul. 

 

- Apropo, trebuia să veniți singur aici, domnule? 

 

- Vreau să strâng eu însumi aceste informații. 

 

După ce a fost mulțumit de sufragerie, s-a mutat în bucătărie. S-a așezat în genunchi pentru a verifica fiecare dulap și sertar. 

 

Wasan a mers să se așeze lângă Kan. 

 

Kan l-a atins ușor pe Wasan pe spate pentru a-l încuraja, fiindcă Wasan probabil că simțea o anumită presiune în acest moment. Nu am găsit nimic neobișnuit, domnule adjunct.” Gawin a coborât de la etajul al doilea și s-a dus direct să raporteze lui Bert, care ajunsese în magazia din curtea din spate.  După ce a trecut o oră, ambii ofițeri de poliție și-au luat rămas bun de la Kan și au mers la mașina de poliție parcată în fața casei. 

 

- Cu siguranță vor spune întregii secții. Wasan și-a masat sprâncenele. 

 

- Nu faci nimic greșit. Doar ai dormit peste noapte la iubitul tău. Kan îl îmbrățișă pe Wasan, care părea încordat, apucându-l de umăr înainte de a se întoarce să-i sărute tâmplele în semn de consolare. 

 

- Nu am făcut nimic greșit, așa că nu am de ce să mă tem. Nu trebuie să îți faci griji. Astăzi este ziua ta liberă. Ar trebui să te relaxezi și să nu-ți faci griji pentru nimic. Ar trebui să mergem înăuntru să luăm micul dejun. 

 

Wasan și Kan s-au întors în bucătărie. Pe masă erau un terci simplu și trei feluri de mâncare care așteptau pe masă încă dinainte să vină acei polițiști pentru anchetă.  Wasan a încercat să scape de gândurile recurente din capul său, și și-a îndreptat atenția spre lucrurile pe care proprietarul casei le pregătise cu atenție pentru el. 

 

- Este pentru prima dată când cineva îmi pregătește micul dejun. 

 

- Așa că ar trebui să păstrezi acel „cineva” lângă tine. 

 

Kan a luat o lingură de orez, l-a gustat și a clătinat din cap. 

 

- S-a răcit. Nu am știut că va trebui să îl lăsăm atât de mult timp. O să ți-l reîncălzesc. 

 

În timp ce Kan a turnat orezul înapoi într-o mașină de gătit orez pentru a-l reîncălzi, Wasan, care îl privea, a întrebat: 

 

- Ai vreun plan pentru astăzi? 

 

- Ah, da. Lui Kan i-a venit ceva în minte. 

 

- Am o întâlnire cu o companie farmaceutică din Chiang Mai la ora 18:00, urmată de o cină. S-ar putea să ajung acasă pe seară, nu ar trebui să depășesc ora 20.00. 

 

- Bine, în felul acesta îmi pot calcula timpul pentru a mă întoarce acasă. 

 

- Nu trebuie să te întorci. Rămâi aici la noapte. Poți să te duci acasă înainte de a pleca mâine la tura de dimineață. 

 

Kan a implorat cu ochii; la fel ca atunci când venise să-l roage pe Wasan să rămână cu el în miez de noapte. 

 

- Vei fi la datorie și vei fi plecat pentru multe zile. Nu te voi putea îmbrățișa din nou pentru o vreme. Petrece încă o noapte cu mine, te rog, iubitule. 

 

Îi ura acei ochi mari de cățeluș și își detesta inima care era moale ca o vată de bumbac. Wasan și-a încrucișat brațele și a oftat enervat. 

 

  PRESPECTIVA LUI WASAN 

 

Întreaga lor zi a zburat incredibil de repede. Kan l-a dus pe Wasan să ia prânzul la un restaurant celebru din centrul orașului, apoi la o patiserie cu atmosferă de țară, apoi a mers la un mall și s-a întors acasă cu o geantă cu mâncare proaspătă pe care Kan plănuise să i-o gătească lui Wasan înainte de a pleca, pentru ca acesta să nu moară de foame în timp ce îl aștepta să se întoarcă acasă. 

 

- De fapt, pot să mă duc să cumpăr ceva de mâncare de unul singur. Nu e nevoie să te deranjezi. Wasan a spus în timp ce umplea un lighean cu apă pentru a clăti legumele. 

 

- Am făcut-o și pentru mine. Când o să mă întorc, sigur o să-mi fie din nou foame. 

 

Kan apăsă pe un buton de la mașina de gătit orez. 

 

-Nu e nevoie să ieși în miez de noapte. Sunt îngrijorat. 

 

- Hei. Wasan și-a îndreptat mâinile ușor umede spre Kan. 

 

- Mai bine ți-ai face griji pentru tine decât să fii îngrijorat pentru poliție având o armă cu mine. 

 

Wasan nu se putu abține să nu zâmbească la râsul lui Kan. Uitase pentru o clipă chiar și de stresul său. 

Se uită în jos la un jet de apă care curgea prin mâna lui în mica oală. Un gând i-a venit că, în această viață, nu și-ar dori nimic mai mult decât să-și petreacă liniștit timpul alături de omul lui special.  Dar ceea ce credea el era încă doar un ținut îndepărtat al păsărilor călătoare.  La scurt timp după ce Kan a plecat cu mașina din casă, a venit o seară tăcută. Wasan sa  transformat pentru el într-un majordom temporar. 

 

A ales să își petreacă timpul liber cu dosarele neterminate și le-a adus la masa din sufragerie. A deschis televizorul și a ascultat știrile.  Wasan nu se aștepta ca Kan să se întoarcă la timp. Pentru că, după cină, Kan trebuia să traverseze provincia cu mașina. Se aștepta ca Kan să se întoarcă în jurul orei 10. 

 

Dar când s-a uitat din nou la ceas, era deja trecut de ora 11. Wasan a văzut mesaje LINE de la Kan pe ecranul telefonului său, așa că l-a ridicat pentru a-l citi. 

 

📞(S-ar putea să mai întârzii. Vechiul meu prieten m-a invitat să mă alătur unui bar nu prea departe de aici. Nu ne-am mai văzut de foarte mult timp.) 

 

📞(Wasan, nu mă aștepta. Du-te la culcare.) 

 

📞(Nu te supăra, iubitule. O să mă grăbesc să te îmbrățișez .) 

 

Wasan s-a uitat o vreme la mesajele lui Kan. Creierul său era gol. Chiar dacă ceea ce spunea Kan era adevărat, dubiile încă îi apăreau în minte.  Asta sublinia cât de mult se îndoia în continuare de Kan. Nu avea de unde să știe unde era Kan, ce făcea sau dacă îl înșela.  Dar mai înfricoșător a fost însă: momentul în care a trebuit să aleagă ce să facă, în ziua în care o să aibă certitudinea că bărbatul pe care îl iubea îl înșelase mereu. 

 

Wasan a respirat adânc, încercând să nu se gândească la viitorul sumbru. A închis computerul și a urcat la etajul al doilea pentru a se odihni înainte de a se trezi pentru a se lupta cu un volum mare de muncă a doua zi. 

 

 

📞-Tua, fii atentă la dezintoxicare! Nu te purta urât! 

 

Tum vorbea la telefon cu sora lui, care se afla în prezent la dezintoxicare cu heroină. 

 

Tum tocmai a fost informat că sora lui era adesea necooperantă în terapia de grup. 

 

📞-Nu ai idee prin ce am trecut ca să te împiedic să ajungi la închisoare, așa că nu mă dezamăgi. Ne avem doar unul pe celălalt. Trebuie să rămâi cu mine, bine? Promite-mi că vei fi atentă. Bine. E deja miezul nopții, du-te la culcare. Ne vedem mâine. 

 

Tum a închis și s-a ridicat în picioare, legănându-și rucsacul pentru a-l purta pe umăr.  A ieșit din camera asistenților, și-a luat rămas bun de la colegi și a părăsit somnoros secția medicală. Tura de după-amiază a fost decentă. Pacienții critici erau stabili; nu a trebuit să alerge prea mult. 

 

Acum, era timpul ca el să-și reîncarce energia printr-un somn bun, lenevind în pat până la prânz și mergând cu mașina pentru a-și lua sora într-o excursie și a face câteva fotografii împreună.  După ce a intrat în camera lui, a rămas uimit pentru o clipă. Lucrurile sale ordonate erau răscolite și împrăștiate pe podea. Ușa dulapului a fost atârnată și așternutul a fost smuls din pat. Tum s-a grăbit cu panică să se ducă direct la obiectele de valoare. Cu toate acestea, nu lipsea nimic. 

 

🔸️Ce ar trebui să fac? Tum s-a întors precaut înainte de a se hotărî să-și ia telefonul. 

Prima persoană la care s-a gândit a fost acel ofițer, inamicul său. Tum nu a putut ajunge la alți ofițeri, deoarece nu le putea explica totul. 

 

Dacă îl întrebau dacă Tum se certase vreodată cu cineva, nu putea să le spună că odată a avut probleme cu Doctorul pe care îl cercetase în secret prin biroul său. Probabil că nu era o idee prea bună. 

 

Ar trebui să ia legătura cu persoana care l-a făcut să trăiască într-o teroare paranoică până astăzi. Chiar dacă Tum își ștersese complet contactul, încă își putea aminti ID-ul contului LINE al lui Kong. Asta pentru că era cel mai enervant ID din lume. A deschis aplicația LINE și a tastat „Konghandsome” în fila de căutare. 

 

 Sublocotenentul de poliție Kong și-a întins brațele pentru a-și ușura oboseala. De două ore parcase în paralel cu poarta principală a cartierului de locuințe unde locuia Kan. Trecea uneori să observe, ori de câte ori avea timp în timpul turei sale. Inutil să mai spun că Kong nu-l putea urmări pe Kan 24 de ore din 24, 7 zile din 7, așa că a venit aici la întâmplare pentru a se asigura că Kan nu știe că este urmărit. 

Dacă avea noroc, ar putea fi martor la dovezile solide care l-ar putea incrimina pe amantul lui Wasan aflat sub supravegherea lui sau a subalternilor săi. 

 

Acum, era miezul nopții și un sfert. Încă nu se mișca nimic în fața blocului de locuințe.  Kong se gândea că va sta aici o vreme, iar apoi va pleca să își facă datoria la magazinul de băuturi alcoolice pentru a găsi informații pentru alte cazuri care îi erau repartizate.  Și-a scos telefonul pentru a-și verifica mesajul LINE. În curând, pe ecran a apărut un mesaj neașteptat de la persoana la care se aștepta cel mai puțin.Kong a făcut ochii mari și a deschis rapid mesajul. 

 

📞(Locotenent Kong.) 

 

📞(Camera mea a fost percheziționată.) 

 

📞(Poți să vii?) 

 

La naiba.” Kong a înjurat în sinea lui înainte de a răspunde, 

 

📞-Găsește un loc sigur. Voi fi acolo. 

 

📞(Mă voi duce la secție să stau cu prietenul meu.) 

 

Kong a aruncat telefonul pe scaunul pasagerului și a pornit motorul. A aprins farurile și a plecat rapid. 

O siluetă înaltă a unui tânăr în cămașă și pantaloni negri a ieșit din umbră, din spatele locului unde parcase mașina locotenentului Kong. S-a uitat la acea mașină până când aceasta a virat la colț și a dispărut din fața lui. Și-a pus o șapcă neagră pentru a-și ascunde fața, apoi s-a întors la mașina sa care era parcată pe marginea drumului, departe de aici.