CAPITOLUL 2

[Un an mai târziu]

Anul acesta, Anul Nou Chinezesc a fost diferit față de anul trecut, deoarece Ah Rong nu s-a mai întors să o viziteze pe bunica Yi, fiind plecat în străinătate.

Totuși, mama lui Thai a venit, ca de obicei, să-și îndeplinească rolul de fiică devotată și să aibă grijă de propria mamă. Între timp, al doilea fiu al bunicii urma să se întoarcă de Festivalul Qingming.

-Unde mergi, Ai Win? Nu mănânci mai întâi? Mama ți-a pregătit mâncare, strigă bunica Yi când își văzu nepotul luând cheile de la mașină, părând că se pregătea să plece. Nepotul ei crescuse, devenise un tânăr în pragul admiterii la universitate. Îl auzise plângându-se că se teme că notele lui nu vor fi destul de bune, ceea ce o îngrijora și pe fiica ei, Zhen. Cum să nu fie îngrijorate de note, când copiii la vârsta asta încep să simtă și primele fiori ai iubirii?

Win avea deja o iubită. Remarca lui Zhen o făcu pe bunica Yi să râdă. N-ar fi crezut niciodată că băiețelul grăsuț pe care-l ținuse odinioară în brațe va ajunge să aibă fete interesate de el. Win menționase că își schimbase deja iubita de trei ori, fiecare mai drăguță ca precedenta, dar relațiile nu durau mult, fiindcă era prea concentrat pe dragoste și îi scădeau notele. Cât despre Jun, auzise că și el avea o iubită, o fată de la o altă școală.

-Mă duc să-l iau pe Ai Jun și apoi mergem la aeroport să-l luăm pe Hia. Revin, Mama! Pune și mie niște orez prăjit deoparte!” strigă tânărul din prag, cu o voce care se îngroșase mult față de anul trecut.

Win conduse spre o clădire comercială cu două etaje, destul de spațioasă – locuința celui mai bun prieten al său. Ultima oară îl văzuse pe Jun de Anul Nou, când plănuiseră să iasă împreună. Se opri mai întâi să-l salute pe tatăl lui Jun. Mama lui Jun murise când el era încă mic. Vorbiră puțin, dar Win trebuia să se grăbească la aeroport, pentru că Thai îi trimisese mesaj că aterizase deja.

-Wow, Hia al tău s-a făcut tare chipeș. L-am văzut postând o poză pe Facebook.

-Pa(tata) l-a trimis la studii în străinătate, împreună cu Hia Sorn și Hia Champ – i-a luat pe toți cu el, confirmă Jun, dând din cap. Ah Rong avea o fabrică de mobilă în oraș și, cel mai probabil, voia ca fiul său cel mare să-i preia locul. În privința lui Hia Champ, Jun știa câte ceva, dar despre Phi Sorn nu știa nimic, nefiind prieteni nici pe Facebook, nici pe alte rețele.

Traficul de la ora de vârf făcu ca, până să ajungă la aeroport, cei care așteptau acolo să fie aproape adormiți. Win își sună fratele și-i spuse să-l aștepte la ieșire, în timp ce el se pregătea să se întoarcă cu mașina.

-Bună ziua, Hia Thai, Hia Champ! Jun deschise ușa, coborî din mașină și se duse să ia bagajele fraților, pe care Win le pusese în portbagaj. Thai îl îmbrățișă pe Jun, apoi se întoarse spre fratele lui mai mic, care zâmbea larg. Champ îi dădu lui Jun o îmbrățișare strânsă, apoi se întoarse spre Win.

-Ce naiba? A trecut doar un an și ești deja mai înalt decât mine. Și parcă te-ai făcut și mai frumos,” îl tachină Champ pe Win, care trecuse deja de 1,80 m în înălțime.

-Și eu sunt înalt, Hia! De ce nu mă lauzi și pe mine? protestă Jun, doar ca să i se ciufulească părul de câteva ori. Era cam de aceeași înălțime cu Win. Inițial fusese mai înalt, dar Win începuse să bea lapte ca nebunul și îl ajunsese din urmă.

-Te-ai îmbrăcat așa de frumos doar ca să-l iei pe Hia? Am auzit de la Ai Win că ai o iubită. De ce n-o aduci să ne-o prezinți? întrebă Champ.

-V-o prezint mai târziu, răspunse Jun zâmbind, apoi privi peste umărul lui Hia Thai. Cineva ieșea pe ușă cu o valiză de 18 inch. Persoana asta păruse destul de banală în anii trecuți, dar anul acesta era mult mai musculoasă și bine conturată. Pielea avea o nuanță de miere mai intensă decât anul trecut. Fața frumoasă pe care Jun o ținea minte era acum și mai atrăgătoare. Nu era sigur ce anume făcea diferența – poate tunsoarea undercut – dar Phi Sorn, al naibii, chiar devenise mai arătos.

-Uau! Hia Sorn, salut! Ai devenit atât de chipeș, Hia! Mușchii tăi sunt super tari! Câte ore ar trebui să petrec la sală ca să ajung ca tine? Win îl îmbrățișă strâns pe Hia Sorn, mângâindu-i brațele musculoase cu admirație cu priviri strălucitoare.

Sorn zâmbi ușor, apoi privirea i se îndreptă spre celălalt tânăr, care arăta mult mai bine decât înainte, acum că nu mai avea acnee. Deși purta încă aparat dentar, dinții păreau că se aliniază bine, iar fața i se subțiase. Avea cam aceeași înălțime cu Win, dar trupul lui, deși încă subțire, nu mai era la fel de stingher ca atunci când se întâlniseră prima dată.

-Ai Sorn e aici, așa că hai să ne urcăm în mașină înainte să ne alunge paznicul, spuse Thai, urcând pe locul din față, întrucât Jun îi cedase locul. Jun, Champ și Sorn se așezară în spate. Bineînțeles, de data asta Jun alesese locul de lângă ușă, ca să nu stea lângă Sorn. Din câte își amintea, ori de câte ori stăteau aproape, Sorn își întindea picioarele peste spațiul lui. Chiar și când stăteau despărțiți de schimbătorul de viteze, tot ajungeau să se certe, așa că Jun hotărâse că e mai bine să păstreze o oarecare distanță. Totuși, lucrurile nu merseră cum își imaginase, căci Sorn se așeză la mijloc, iar Champ ocupă locul de lângă ușă.

Sorn observă cum Jun îl privea în timp ce se așezase lângă el, așa că îi întoarse privirea și îi pocni fruntea cu degetul, lăsând o urmă roșie. Jun țipă de durere și era pe punctul să riposteze, dar Win vorbi primul.

-Hai să mergem să mâncăm tăiețeii mătușii , Hia. Fac cinste eu, că mi-a dat mătușa o grămadă de bani de buzunar, spuse Win, bătându-și cu mândrie pantalonii largi, vrând să-și impresioneze frații mai mari. Oricum, orezul prăjit pregătit de doamna Zhen îl păstra pentru a doua zi.

-Da, repede! Ne e așa foame că am mânca și un elefant, răspunse Champ.

Win conduse înapoi spre oraș, spre localul cu tăieței. Odată ajunși, aleseră o masă în interior, fiindcă era cea mai mare. N-ar fi fost potrivit ca cinci băieți bine făcuți să se înghesuie la o masă mică. Un chelner veni să le ia comanda, iar fiecare ceru câte un bol de tăieței, o porție de orez simplu și câte un pahar cu apă.

-Revin imediat, spuse cel mai tăcut dintre ei. Își scoase geaca, o puse pe scaunul pe care stătuse , începuse să-i fie cald , apoi ieși afară să-și caute un loc unde să fumeze.

Cei rămași la masă stăteau de vorbă, dar la un moment dat, un copil mic de la masa alăturată se izbi de geaca lăsată acolo, o geacă care părea scumpă, și o făcu să cadă pe jos. Jun observă și o ridică, punând-o în poală ca s-o țină pentru proprietarul ei. Totuși, când Sorn se întoarse la masă și începu să mănânce tăiețeii, geaca era încă în poala lui Jun.

Când au ajuns acasă, era aproape ora 22:00. Bunica deja se culcase împreună cu doamna Zhen. După ce Win parcă mașina, simți nevoia urgentă să meargă la toaletă, așa că o luă la fugă în casă, rugându-l pe Jun să încuie mașina și să păstreze cheile. Thai și Champ îl urmară înăuntru, lăsându-l afară doar pe Sorn, care căuta ceva în portbagaj, lucru ce-l făcu pe Jun să se apropie ca să vadă ce face.

-Cauți ceva, Phi Sorn?... Hei! Se miră când, apropiindu-se, i se puse în față o cutie de pantofi NIKE. Nu o văzuse la aeroport și nu știa dacă Phi o scosese din bagaj mai devreme.

-Oh! Puteai să-mi zici, te ajutam eu să o cari, spuse Jun, luând cutia. Celălalt se întoarse să încuie valiza, apoi închise portbagajul. Când Jun termină de încuiat mașina, întinse cutia să i-o înapoieze, dar Sorn nu o luă.

-Nu i-ai spus lui Ai Thai că modelul ăsta ți se potrivește?

-Huh? Ah! Da, corect.

-Am cumpărat-o, dar nu e mărimea potrivită. Ia-i tu, spuse el, ridicându-și bagajul și intrând în casă, lăsându-l pe Jun înmărmurit cu cutia de pantofi în brațe. Era fix perechea pe care o pomenise luna trecută în fața lui Hia Thai că și-o dorește. Când a verificat mărimea, era exact a lui. Așa că o compară cu pantofii pe care Phi Sorn îi scosese deja și-i lăsase pe raft. Ei bine… Chiar nu-i putea purta. Piciorul lui Phi Sorn era cu aproape două numere mai mare decât al lui.

În seara festivalului Anului Nou Chinezesc, după ce Jun l-a ajutat pe Ko Nueng(tata lui Jun) să cumpere ofrande împreună cu sora lui mai mare, Poysian, s-a întors din nou la casa bunicii Yi.

Anul acesta, casa era plină de rude, pentru că fiul mijlociu se întorsese din China cu familia lui. Jun nu a rămas acolo peste noapte, văzând câți musafiri erau, așa că plănuia să se întoarcă să doarmă la el acasă.

Acum stăteau la masă în fața casei și luau cina.

-Adu-mi și mie niște tăiței prăjiți! A strigat Win când l-a văzut pe Jun venind în bucătărie să mai aducă provizii.

Ring Ring

-Ce s-a întâmplat, Ning? A răspuns Jun. Ning era iubita lui de vreo trei luni. Mergeau la școli diferite și se cunoscuseră la o sesiune de pregătire pentru examenul de admitere, iar coincidența făcuse ca Ning să învețe la aceeași școală cu Win.

[„Ești ocupat, Jun? Te-am sunat, dar n-ai răspuns.”]

-Un pic. E cam gălăgie aici, sunt la casa lui Ai Win, a răspuns el. În trecut mai avusese două relații , una cu o fată mai mică și alta cu una mai mare , dar niciuna nu durase mai mult de două luni, ca și cum ceva n-ar fi mers. Cu Ning însă era cea mai lungă relație de până atunci. Tocmai sărbătoriseră aniversarea săptămâna trecută.

În timp ce vorbea cu Ning. Win , care încă aștepta tăițeii prăjiți și nu-i primise , se apropie să-i ia singur. Când își dădu seama de ce întârzia Jun, zâmbi și îl tachină, apoi îi spuse că Hia Thai pregătise deja grătarul și să se grăbească să vină să mănânce, altfel se termina porcul.

-Acum câteva minute, Ai Win a venit să mă cheme la grătar. Familia lui face petrecere mare în fiecare an, sunt mulți oameni aici, îi explică Jun lui Ning.

[„Tatăl tău nu se supără că mănânci la altă casă în loc de acasă?”]

-M-am gândit și eu la asta, dar ce să fac? Am vrut să vin, spuse el, trecându-și degetele de-a lungul marginii mesei. Din colțul ochiului, observă un tânăr intrând în bucătărie.

[„Hai că te las, Jun. Mae Ning merge să cumpere ceva. Du-te și tu la grătar.”] După ce spuse asta, închise apelul.

Nota. [*Mae: 1. Mamă: o femeie care dă naștere sau crește copii. Termen folosit și pentru bunici.

2. Termen de afecțiune folosit de femei sau persoane apropiate între ele.]

Jun nu îndrăznea să-l privească pe cel care îi dăduse pantofii, pentru că mai devreme în acea zi se lăudase cu ei în fața lui Hia Thai, spunând că Phi Sorn nu i-a putut purta. Dar răspunsul lui Hia Thai fusese:

-Cum adică nu-i vin? I-a ales el însuși. Special pentru tine.

-Păi… eh…, bâigui Jun. Nu putea ieși din bucătărie, pentru că Sorn stătea ca un uriaș în prag, cotrobăind printre dulapuri de o veșnicie, fără intenția de a pleca. Ceilalți erau toți în grădină, în fața casei.

-Despre pantofii pe care mi i-a dat Phi… pot să-ți plătesc treptat? Tot ce am strâns e trei mii, spuse Jun, pe un ton nici prea tare, nici prea încet, suficient cât să fie auzit doar de amândoi. Dar Sorn doar își încruntă sprâncenele.

-Ce tot bolborosești? Apropie-te, nu te aud, răspunse tânărul cu un ton aspru și răstit. Întotdeauna i se adresa cu „gu” și „mung” (forme informale de „eu” și „tu” în thailandeză), dar pe Win îl alinta cu „Win” și „Hia”. Jun se apropie până mai rămăseseră doar doi pași între ei.

-Pantofii pe care i-ai cumpărat… am aflat de la Hia Thai. Pot să ți-i plătesc treptat?

-Ține-i, răspunse Sorn simplu.

-Cum să fac asta? Sunt scumpi, zise Jun, în timp ce celălalt se întindea să ia o sticlă de lichior chinezesc, pe care o scotea doar o dată pe an. Dar cum sticla era pusă mult deasupra capului, Sorn ajunse să stea chiar în spatele lui Jun, față în față. Nu putea ieși, fiindcă Phi îl bloca.

-Poți să stai locului? Încerc să iau ceva. Dacă-mi scapă sticla și ți-o sparg în cap, n-o să pot plăti daunele pentru băutura asta, bombăni el. Era clar că P’Sorn nu-l avea prea mult la inimă.

-Phi, dă-te un pic la o parte, ca să mă pot muta în altă parte, să nu stau în drum, făcu Jun o grimasă, supărat că era tratat ca o țintă pentru hărțuiala lui Sorn. Acesta nu-l băgă în seamă, dar când apucă sticla, nu plecă din loc. Făcu doar un pas înapoi, cât să-l poată privi pe Jun în ochi.

-Ți-am dat pantofii ăia cadou, pentru hrana de pui pe care mi-ai dat-o anul trecut.

🔸️Hrana de pui de șapte mii?! Ce fel de laudă e asta?

-Știu că ai fost la muncă în străinătate, probabil că ai câștigat bine, dar nu trebuie să te dai mare cu mine. Am zis că o să-ți plătesc, și așa voi face. Un bărbat se ține de cuvânt, insistă Jun, iar Sorn, care stătea cu mâinile în șold, nu se putu abține. Îi ciupi obrajii, întinzându-i-i ca pe niște brânză topită.

-Ce enervant ești! Ești doar un puști de liceu, de unde să ai tu bani să-mi plătești șapte mii? Mai bine pune-i deoparte pentru prezervative; am auzit că ai iubită acum.

-Au! Mă doare! Jun se smuci, fiindcă celălalt nu-i dădea drumul la obraji. De la distanță, păreau cam de aceeași înălțime, dar de aproape, Sorn tot era mai înalt. Iar acum, cu trupul musculos de parcă ar fi fost antrenor de fitness, Jun abia dacă reușea să-și păstreze echilibrul.

Sorn îi dădu drumul doar când se simți mulțumit de tachinare. Fața lui Jun, deși fusese afectată de acnee, acum era curată, fără coșuri, iar pielea lui era moale. Sorn nu putu să nu se întrebe cât o fi cheltuit pe tratamente. Gândul ăsta îl făcu să se simtă ciudat. Și el era cam cochet , poate pentru că generația tânără avea mai multă grijă de ea sau... poate din cauza iubirii?

Jun își frecă obrajii cu putere, scoase limba spre bărbatul mai mare și fugi afară, spre cercul din jurul grătarului cu porc. Nu se mai apropiară unul de altul până aproape de plecare.

-Hia Sorn, îl duci tu pe Jun acasă? ,îi șopti Win în timp ce trecea pe lângă el. Voia să facă un duș și să se culce. Abia își mai ținea ochii deschiși, mai ales după ce băuse din tăria Amai, care îl amețise rău. Jun, și el puțin băut, stătea cu capul plecat lângă iazul cu crapi. Sorn dădu din cap, puse jos bețișoarele din mână și se ridică, dar Champ îl opri.

-Unde te duci?

-Să-l duc pe ăla micu’ acasă, răspunse scurt, destul cât ceilalți doi să înțeleagă. Champ îl privi cum se îndrepta spre iazul de lângă casă, apoi se întoarse spre Thai.

-Nu ți se pare că Sorn se comportă ciudat?

-În ce fel?

-Nu știu, dar am sentimentul ăsta. Parcă e... altfel. Nu pot să explic, dar îl simt, spuse Champ, privind cum Sorn îl ridica pe „ăla micu’”, îl ducea la mașină și pornea la drum.

-Care era casa ta, naiba… am uitat să-l întreb pe Ai Win, bombăni Sorn. Îl scutură pe cel adormit de lângă el ca să afle drumul, dar Jun doar arătă la întâmplare, făcându-i să se învârtă în cerc. Așa că Sorn fu nevoit să oprească mașina și să întrebe serios:

-Jun, trezește-te și spune-mi unde stai. L-am sunat pe Ai Win și nu-mi răspunde.

-Eh, condu și-o s-ajungem cumva... răspunse cu obrăznicie, făcându-l pe Sorn să-și strâmbe gura. Jun îi trase mâna și se plânse tare, cu ochii oblici mijiți nemulțumit spre cel care îi tulburase somnul.

-Naibii, Phi Sorn, cu mâna ta murdară mi-ai tras gura! , mormăi Jun, simțind un miros de pește de pe mâna lui Sorn. Era atât de amețit, încât abia își putea ține capul sus. O singură gură din tăria bunicii Yi și-l destabilizase complet. Nu-i venea să creadă că poate fi atât de puternică.

-Voiam să folosesc altceva, dar nu mă pricep, îl tachină Sorn pe omulețul beat. Era amuzant să-l vadă pe Jun cu fața încruntată și buzele țuguiate, vizibil nemulțumit. Sorn se gândi că, dacă mai insista un pic, probabil că îl putea face să plângă ca un copil.

-Ce-ai zis?

-Degetele de la picioare.

-Bleah, e și mai scârbos! spuse Jun fără să-și deschidă ochii, apoi, în cele din urmă, dădu indicațiile corecte spre casă, știind că Sorn nu avea încotro decât să le urmeze. Când opriră în fața casei, Jun încercă să iasă, dar picioarele nu-l mai țineau, din cauza tăriei bunicii Yi, și căzu lângă mașină. Sorn fu nevoit să iasă și să-l ridice.

-Nici nu poți bea cum trebuie, dar te-ai îndopat, nu?

-Nu e treaba ta.

-Vorbești tare bine, nu glumă! Eu sunt cu câțiva ani mai mare decât tine, așa că învață să mă respecți, cum face și Ai Win.

-Pff! Și ce dacă ești mai bătrân? Tonul batjocoritor al bețivului îl făcu pe Sorn să ofteze. Să se certe cu el acum ar fi fost inutil, oricum n-avea să-și amintească nimic dimineață.

Sorn îi bătu ușor buzunarul pantalonilor și scoase cheia casei. După ce descuie ușa, îl ajută pe Jun, care se clătina, să intre. Ko Neung probabil dormea deja, pentru că era liniște în casă. Îl lăsă pe tânărul înalt pe canapea, apoi a încuiat ușa și plecă înapoi cu mașina.

Jun terminase de spus rugăciunile, dar durase atât de mult încât taică-său începuse să bombăne.

Pe Jun il durea capul de la atâta chef. Deși spusese că băuse doar un pahar, mătușa lui tot îl cicălea. Dacă ajungea să se facă praf și să nu se poată îngriji, toți aveau să-i sară în cap.

-Je* Poy, unde pun astea? întrebă Jun în timp ce căra lucrurile în casă. Se grăbea să strângă masa de ofrande de dimineață, fiindcă tata urma să plece cu sora lui după cumpărături, iar el urma să mănânce la Ai Win acasă , mătușa Jen îl invitase de dimineață, când se dusese în piață.

NOTA [ „Je” sau „Che”, folosit pentru a te adresa unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă, în mod familiar sau uneori ironic — similar cu „Hia” folosit pentru bărbați.]

-Pune-le aici. Puiul, rața și toate dulciurile, învelește-le bine și bagă-le în frigider, să nu prindă miros. Diseară vin să fac pui prăjit cu sare , îl instruise ea.

-Bine, bine. Rața e pentru pa-lo, nu? Vreau și eu, zise Jun. De fapt, chiar avea poftă de pa-lo.

Poysian era singura lui soră, cu șase ani mai mare decât el. Deși era o diferență considerabilă de vârstă, se înțelegeau bine. Era o femeie puternică, care știa să facă aproape orice. În prezent lucra la Departamentul Funciar, avea un loc de muncă stabil, iar mătușa Jen putea să stea liniștită.

Jun porni cu bicicleta spre casa lui Win înspre seară, când soarele apunea și adia un vânt plăcut, pentru că nu mai era atât de cald. Numărul mașinilor din curte scăzuse la două , bunica Yi plecase în vizită la rude, luată de fiul cel mare, iar fiul mijlociu mergea și el. Doar Hia Thai și menajera mai rămăseseră acasă.

Jun intră direct în casă și urcă la camera prietenului său, fiindcă menajera îi spusese că acolo e Win. Și, într-adevăr, Win era în cameră, dar dormea dus. Sforăia atât de tare că Jun nu vruse să-l trezească. Când coborî, un miros îmbietor din bucătărie îi gâdilă nările, așa că se luă după el și îl găsi pe Champ pregătind de zor ceva, cu Thai ajutându-l.

-Ce gătești, Hia Champ? întrebă Jun, privind spre bărbatul ocupat în fața aragazului, în timp ce aroma de cocos plutea în aer.

-Fac Panang. Ai Thai și Ai Sorn au poftă.

Nora [Panang e un curry thailandez care accentuează aromele sărate și dulci. Ingredientele principale ale pastei de curry sunt ardei iute, galangal, lemongrass, rădăcină de coriandru, semințe de coriandru, chimion, usturoi, scorțișoară și sare. Carnea folosită poate fi vită, porc, pui sau altceva.]

-Nu, e bine. Hia se va descurca singur. Jun, du-te să-l găsești pe Ai Sorn; nu știu unde se ascunde și trage un pui de somn. Spune-i că curry-ul e aproape gata și e timpul să mâncăm. A instruit Thai, întorcându-se să-l ajute pe Champ ca înainte.

Băiatul a mers prin casă căutând pe cineva pe care nu prea voia să-l vadă, dar nu l-a găsit nicăieri. Tocmai când era pe punctul de a renunța și de a-i spune lui Hia Thai că nu l-a găsit, a zărit o umbră lângă iazul cu koi, care se afla în grădina din spatele garajului. Această zonă avea destul de mulți copaci, deoarece unchiul Chien o amenajase pentru ca bunica Yi să o folosească ca loc de odihnă. Koi-ii plinuți înotau leneș înainte și înapoi în apa cristalină.

-Ssnn... Sunetul cuiva care inspira brusc, ca și cum ar fi mâncat ceva picant, l-a speriat pe Jun. S-a apropiat pe vârfuri și a văzut pe cineva întins pe un pat de ratan, înconjurat de copaci care făceau aproape imposibil de văzut dacă nu te uitai atent. Un picior al persoanei întinse acolo era ridicat, în timp ce celălalt era întins. Jun intenționa să sperie cealaltă persoană, dar s-a dovedit că el a fost cel care aproape a fost șocat de ceea ce a văzut.

O fată cu forme voluptuoase călărea penisul cald care aluneca înăuntru și în afară din canalul roz dulce, a cărui intrare era deschisă pentru a înghiți penisul fierbinte. Sunetul care se auzea încet înainte era geamătul de plăcere. Cu cât bărbatul îi ținea mai strâns șoldurile pentru a-și împinge partea lui înăuntru și în afară, cu atât fata gemea mai tare. Nenorocitul de P’Sorn se uita la un film porno pe telefonul său, fără căști. Mâna lui mare își freca partea de mijloc prin lenjeria de corp albă. Vârful avea puțină umezeală care se scurgea pe lenjeria de corp. Penisul formează treptat o formă clară, transmițând emoțiile persoanei care se pregătește.

-Ah... Oh... Vocea acelei fete asiatice striga, stimulând sistemul nervos al adolescentului care se afla în plină creștere. Jun și-a ținut umflătura pentru a-și păstra „Nongchai”-ul calm și nemișcat ca înainte. Dar sunetele și imaginile în mișcare de la care nu-și putea lua ochii nu făceau decât să-l excite mai mult.

-Uf...” Sorn și-a oprit mâinile când a simțit că cineva îl privește. Când s-a întors să se uite, l-a văzut pe adolescent stând cu mâna pe umflătura proeminentă. Jun s-a speriat și nu știa ce să facă, pentru că pantalonii lui au început să se păteze de pre-spermă. Era prea târziu să fugă când Sorn l-a apucat de braț.

-Unde te duci, Jun? Nu vrei să ne uităm împreună?

-N... nu! Dacă vrei să te uiți, uită-te singur! A răspuns Jun fără să se uite la persoana care întreba, încercând să scape de mâna lipicioasă, dar fără succes.

-Chiar te vei împotrivi, deși ești atât de rigid? Acum ai o iubită; nu vrei să te uiți ca să înveți ceva pentru ea? Cuvintele lui Sorn l-au făcut pe Jun să se oprească. Nu era ca și cum nu mai văzuse niciodată un film de genul ăsta. Se uitase pe ascuns de câteva ori, dar trebuia să recunoască că se simțea prea jenat ca să termine. În plus, nu mai făcuse niciodată așa ceva cu cineva. De multe ori, trebuia să recunoască faptul că Ning părea să-l invite, apropiindu-se și împingându-l, dar el se făcea în continuare că e rece, pentru că nu știa de unde să înceapă.

Jun s-a dat înapoi și s-a așezat în spațiul gol pe care Sorn îl făcuse. Băiatul și-a îndesat picioarele înăuntru, ca să nu iasă de după ramurile groase ale copacilor. Liane care se cățărau formau un arc care îi putea ascunde oarecum pe amândoi. S-a uitat la ecran, care încă reda acel clip, dar, din păcate, ochii i-au căzut și pe acea parte a lui Phi Sorn, făcându-l pe Jun să se îmbujoreze la față și la urechi de jenă.

-Huh... nu... nu spune nimănui, bine, Phi?

-Crezi că sunt atât de guraliv? Jun avea încredere în Sorn, pentru că era o persoană tăcută. Cel mai în vârstă și-a ridicat ușor șoldurile pentru a-și trage talia pantalonilor și lenjeria de corp în jos, până la coapse, fără nicio urmă de jenă. Partea rigidă a țâșnit, cu fața spre Jun.

Ochii lui Jun s-au mărit, pentru că nu mai văzuse niciodată un penis de bărbat adult pe deplin dezvoltat, iar dimensiunea lui era considerabil mai mare decât a lui.

-Dă-ți pantalonii jos, nu te simți inconfortabil? Sorn a arătat subtil spre mijlocul corpului băiatului.

Jun a înghițit saliva groasă înainte de a se uita la stânga și la dreapta pentru a se asigura că nimeni nu se uita, apoi și-a deschis fermoarul pantalonilor. Și-a tras lenjeria de corp jos, până la pământ, dar încă își ținea părțile sensibile.

Sorn a scos căștile și i-a dat o parte lui Jun. Apoi a tras cealaltă mai aproape, ca să se poată uita împreună la videoclip. Jun și-a ținut capul în jos, neîndrăznind să facă contact vizual, în timp ce Sorn nu putea decât să zâmbească ușor. La început, voia doar să-l tachineze, dar văzându-l cum se așează, s-a gândit că e frumos să ai cu cine să împărtășești genul ăsta de lucruri.

-Ah, ah, mm, ah! Sunetul femeii era dat tare, făcându-l clar de auzit. Pe măsură ce emoțiile lor erau stârnite, amândoi au devenit și mai excitați. Sorn a observat că centrul lui Jun devenea treptat mai erect. Bănuia că Jun probabil nu-l folosise niciodată cu cineva. Văzând asta, nu s-a putut abține să nu-i pară puțin rău. Pe vremea când avea vârsta lui Jun, cu siguranță nu ducea lipsă de experiență cu fetele – le făcuse pe toate: în baia școlii, în spatele copacilor de la cantină și în sălile de clasă goale după școală.

Scuipat!

-Scuipă în mână și apoi mângâie încet.

-Nu e nevoie să mă înveți, făcând pe deșteptul. Odată ce Jun l-a văzut pe Sorn începând să demonstreze, a decis să se alăture. A făcut cum a sugerat Sorn, pentru că avea o idee despre ce să facă, dar când Phi s-a uitat la el așa, a început să-și piardă încrederea și a simțit că penisul lui începe să se ofilească.

-Vino aici, te ajut eu.

-Hei! Cum așa?

-Șșt! Faci gălăgie căutându-l pe tatăl tău, Jun? Vrei ca lumea să știe că ai fugit aici ca să te tragi? A șoptit Sorn înainte de a profita de ocazie pentru a apuca acea parte a persoanei mai mici. Jun era pe punctul de a protesta, dar văzând menajera trecând pe lângă garaj, și-a închis rapid gura. E plăcut să fii în strânsoarea altcuiva așa.

Sorn a tachinat ușor vârful sensibil care sclipea de umezeală, făcându-l pe Jun să tresară ușor de la senzație. Căștile își făceau treaba impecabil, așa cum era de așteptat. Videoclipul trecuse la un alt clip, dar vocea femeii continua să stârnească starea de spirit.

-Ahh, se simte atât de bine. Jun a vorbit cu o voce moale, uneori chiar încordându-și stomacul când Sorn se mișca împotriva corpului său. Din timid, acum aproape că își împingea șoldurile împotriva lui Phi. Doar câteva atingeri de la Sorn, iar Jun s-a încordat, eliberând un lichid alb tulbure peste mâinile sale.

-Hmph! Ești cu adevărat doar un copil , remarca derogatorie a lui Sorn l-a făcut pe Jun să se îmbujoreze. Nu terminase repede; se simțea excitat de ceva timp. Jun era pe punctul de a se ridica, dar când l-a văzut pe Sorn începând să se masturbeze, a decis să rămână așezat.

-Vrei să știi cum rezistă adulții mai mult? A întrebat Sorn, mâna lui încă mângâindu-și propriul membru, făcându-l tare. Dimensiunea lui proclama virilitatea unui tânăr adult pe deplin dezvoltat, ceea ce l-a făcut pe Jun să se simtă invidios.

-Șșt... Ah. Geamătul răgușit din gâtul lui Phi era încă plăcut de auzit în timp ce se sprijinea de scaunul de ratan. Mâna de pe antebrațul său, cu tendoanele umflate, se mișca înainte și înapoi, alunecând în jurul penisului său. Clipul pe care îl urmărea Jun era atât de excitant încât și-a folosit accidental mâna pentru a se masturba și a devenit tare pentru a doua oară.

-Trebuie să freci mai întâi vârful, nu-l lăsa. Ține-ți emoțiile sub control... Uh... Ssnn!... Continuă să aluneci, oprește-te când se simte cel mai bine, da, așa.

Sorn s-a întors pentru a-l instrui pe tânărul de lângă el, care îl urma ca un copil care învață să scrie alfabetul thailandez pentru prima dată. Jun s-a apropiat pentru a vedea mai clar clipul din mâna lui Sorn. Fețele lor erau la câțiva centimetri distanță, iar în timp ce se priveau unul pe celălalt, intimitatea lor le-a făcut respirațiile să se amestece.

-Pot să te sărut? Mă excită. A întrebat Sorn stins, ca și cum ar merge în somn, pentru că emoțiile lui erau practic incontrolabile. Chiar dacă acest băiat era cel pe care îl numea „puști” și nu-l plăcea, cineva care era la o vârstă la care voia să încerce orice, a dat din cap fără să se gândească de două ori. Nu știa dacă erau emoțiile lui sau ochii ascuțiți ai lui Phi Sorn care îl țineau vrăjit.

Sorn a tras gâtul celuilalt mai aproape, presându-și buzele aproape, nelăsând niciun spațiu între ele. A devorat sărutul, sugând și frecându-se de Jun.

Jon, nedorind să fie subestimat de bărbatul mai în vârstă, a răspuns la sărut cu aceeași fervoare. Din a sta lângă el, Jun s-a mutat să se așeze pe poala lui Sorn, mâinile lor ajungând una la cealaltă, ajutându-se pe rând să frece și să tragă de celălalt, pentru că Sorn îl apucase primul de acea parte.

-Uh... uh... sunt aproape. A respirat Jun și, în trei secunde, a venit din nou, ejaculând pentru a doua oară.

-Grăbește-te și ajută-mă! Vreau să termin înainte să se întoarcă și să ne vadă. Sorn l-a îndemnat pe Jun, deoarece stăteau acolo de prea mult timp. O notificare a apărut în partea de sus a ecranului, arătând că Champ terminase de gătit. Sorn a apucat mâna subțire a lui Jun, ghidând mișcarea în sus și în jos într-un ritm care-i plăcea. Când mâna lui Jun a atins creasta sensibilă, a stârnit un geamăt de la Sorn.

-Acest loc de aici te va face să termini repede. A șoptit Sorn, împărtășind secretul pe care Jun îl va ține minte acum. Jun a terminat repede pentru că Phi tachina mereu acea creastă sensibilă a penisului său.

Nu a durat mult până când Sorn a eliberat un lichid gros și tulbure care s-a împrăștiat pe cămașa și pantalonii săi. L-a tras pe Jun într-un sărut, sugându-i limba fierbinte și mușcând buzele celuilalt până când a fost mulțumit înainte de a-i da drumul. Buzele lui Jun erau umflate, dar nu-i păsa, aranjându-și rapid pantalonii când a auzit pași în apropiere. Sorn s-a grăbit să se aranjeze și el, îndesându-și căștile în buzunar, închizând clipul de pe telefon și verificând dacă totul era în ordine înainte ca cei doi să părăsească ascunzătoarea lor.