CAPITOLUL 19

 - Wow, sunt mulți jurnaliști astăzi. 

 

O voce cunoscută l-a făcut pe Tum, care ieșea din tura de dimineață, să sară în aer. Nemulțumit, s-a întors să se uite la bărbatul cu șapcă neagră, care de obicei apărea ca o fantomă. 

 

- Când ai să mă lași în pace, locotenente Kong? 

 

- Ar fi trebuit să mă îmbrac cu ceva mai frumos. În cazul în care aș fi putut ajunge la televizor. 

 

Nu numai că Kong nu a răspuns la întrebarea lui Tum, dar și-a dat jos și șapca, prefăcându-se că-și mângâie părul tuns scurt. 

 

Tum și-a îngustat ochii la bărbatul care se prefăcea că nu știe nimic înainte de a se întoarce și de a-și continua mersul. 

 

 

- Hei, n-ai de gând să-mi mulțumești? 

 

- Pentru ce trebuie să-ți mulțumesc? 

 

- Ce? Te-am ajutat de Dr. Kan. Kong a venit să meargă alături de Tum care se încrunta. 

 

- Numele lui apare pe certificatul de deces al paznicului. Se pare că el este persoana care a întrebat ieri de decedat. Înspăimântător, nu? Cum pot să te las cu un tip care este înconjurat de moarte? 

 

- Hei! Tum s-a oprit din mers și s-a întors cu fața la Kong, care de obicei nu purta uniforma. 

 

- Doar un mulțumesc și apoi am rezolvat, corect? Îți mulțumesc că ai venit să mă salvezi, bine? De acum înainte, te rog să-ți ții promisiunea că noi doi ne vom comporta ca și cum nu ne-am fi cunoscut niciodată. 

 

- Ai grijă. Dacă doctorul Kan află că tu i-ai percheziționat biroul, vei dispărea și tu. 

 

- Atunci, înainte de a muri, te voi implica și pe tine, și vom muri amândoi împreună. 

 

Tum a răspuns ironic. 

 

- De acum încolo nu mai trebuie să mă ajuți. O zi bună. 

 

- Așteaptă. 

 

Mâna dură a locotenentului Kong l-a apucat de braț pe Tum. 

 

- Hai să luăm micul dejun împreună. 

 

Ochii lui Tum s-au mărit, încercând să-și tragă mâinile înapoi, fără succes. Oamenii care treceau pe lângă el au început să se uite în direcția lor. 

 

- Locotenent Kong! Dă-i drumul! 

 

- Te voi duce într-un loc drăguț din Chiang Mai. 

 

 - Ce altceva mai vrei de la mine? Nu o să merg! 

 

- Nu pot doar să te aduc la o întâlnire fără să-ți cer vreun ajutor?  Kong a zâmbit viclean din colțul gurii. 

 

Tum a oftat. Era pe cale să scoată o mulțime de înjurături, dar, din fericire, telefonul locotenentului a început să sune.  Locotenentul Kong a pocnit enervat din limbă și i-a dat drumul brațului lui Tum înainte de a răspunde la telefon. 

 

📞-Da, domnule. 

 

Tum a oftat ușurat, pregătindu-se să plece. 

 

📞-Chiar acum, domnule? Oh... interesant... da, da. Mă întorc la secția de poliție. 

Kong a închis telefonul și l-a urmat pe Tum. 

 

- De data asta ai scăpat. Urmează să am parte de ceva distractiv la secția de poliție. Trebuie să mă întorc. 

 

- Atunci pleacă. 

 

- Inspectorul Wasan, responsabil de cazul uciderii agentului de pază, l-a chemat la interogatoriu pe doctorulKantaphat, iubitul său, pentru a-l interoga singur. Vreau să știu cum se vor scăpa din asta. 

 

Kong și-a apropiat fața. 

 

- Îmi pare nespus de rău, iubire. Nu pot rata asta. Întâlnirea noastră trebuie să aștepte. 

 

Tum era pe punctul de a-l certa pe acel om, care era greu de scos din viața lui mai mult decât guma de mestecat de sub pantofi, dar locotenentul dispăruse repede în mulțime. 

 

Zgomotul de rotație al ventilatorului de deasupra capului era cel mai puternic sunet din cameră.  În interior se aflau inspectorul Wasan, locotenentul Gawin și doctorulKantaphat, care stătea în mijlocul camerei. 

 

Rolurile dintre Wasan șiKantaphat se schimbaseră din confidenți în polițist și martor cheie, iar Wasan trebuie să obțină informații de la el cât mai mult posibil. 

 

Wasan și-a pus mâinile pe masă în timp ce-l privea pe bărbatul din fața lui, care stătea nemișcat. 

 

- Domnul Kantaphat. 

 

Kantaphat a ridicat din sprâncene, surprins că Wasan îl strigase cu ușurință. 

 

- Da. 

 

- Ieri, în jurul orei 16.30, v-ați dus să-l căutați pe domnul Yongyuth, este adevărat? 

 

- Este adevărat, răspunse Kan, fără ezitare. 

 

- În urmă cu trei zile, i-am cerut lui Yongyuth să deruleze imaginile de pe camerele de supraveghere aflate în apropierea biroului meu. Eu și Ornanong am observat că lucrurile din biroul meu erau în mod ciudat mutate. Am vrut să mă asigur că nu ne-am imaginat-o noi înșine, așa că m-am dus să cer înregistrările. 

 

- Ați primit ceea ce ați solicitat? 

 

El a dat din cap. 

 

- În prima zi în care m-am dus la el, mi-a arătat imaginile în mod aproximativ și nu am văzut nimic neobișnuit. Dar ieri, în jurul orei 15.00, Yongyuth a venit să mă vadă în sala de examinare. Pare că voia să îmi spună ceva, dar aveam mulți pacienți care mă așteptau. Eram îngrijorat că nu voi termina de examinat înainte de sfârșitul programului de lucru, așa că i-am spus că îl voi ajunge din urmă după ce termin cu toți pacienții. A fost ultima dată când l-am văzut. 

 

Wasan a dat din cap, notând pe o hârtie mărturia lui Kan, care era aceiași cu informațiile primite de la asistenta care lucra în fața sălii de examinare a lui Kan. 

 

- Când ați terminat de examinat pacienții? 

 

- Am terminat consultațiile în jurul orei 16.15. Apoi, m-am grăbit să-l văd la biroul său, dar nu era acolo. Așa că m-am dus să-l văd pe celălalt paznic care era în parcare. L-am întrebat de numărul lui Yongyuth. L-am sunat o dată. Dar nu a răspuns. M-am gândit că poate a plecat de la serviciu, așa că am decis să vin din nou astăzi. 

 

- Unde te-ai dus după aceea? 

 

- M-am întors să dau consultații pacienților rămași. Am stat la Secția de Chirurgie până la ora 17.00 și la Medicină Intensivă până la 17.30. După aceea, m-am întors la birou, desenând proiectul cu Ornanong până la ora 6. Apoi, am ieșit să iau cina cu colegii mei. Am terminat în jurul orei 8 și am plecat acasă. 

 

Wasan a aruncat o privire spre Kan. 

 

- Cine erau acei colegii? 

 

- Dr. Karnrawee, un obstetrician, și Dr. Manop, un chirurg. Eram trei oameni. Încă de la început. 

Kan nu a manifestat nicio ezitare. 

 

- Așadar, există martori care au văzut că nu eram singur până la ora 20.00. După ora 20, am plecat acasă. Poți să verifici pe camerele de supraveghere de pe proprietatea mea, Wasan... adică, inspectore. 

 

- Tu și persoana decedată vă cunoșteați bine? 

 

- Uneori mai trecea pe lângă mine și, ocazional, îmi dirija mașina. L-am salutat doar din politețe, dar nu ne-am contactat niciodată personal. Prima dată când am vorbit cu adevărat cu el a fost în legătură cu problema camerelor de supraveghere. 

 

- Știți dacă decedatul a avut vreun conflict cu cineva? 

 

El a dat din cap. 

 

- Abia ne cunoșteam. Nu știu dacă s-a certat cu cineva. 

 

Wasan dădu din cap, lăsând stiloul jos cu o față lipsită de emoție. Poate că mulți oameni nu știau ce a simțit Wasan, dar Kan știa că se simțea ușurat.  Acest lucru se datorează faptului că mărturia sa nu a fost în mod clar în contradicție cu informațiile din alte probe aflate în mâinile lui Wasan.  Kan i-a zâmbit inconștient bărbatului din fața lui, în semn de încurajare, și l-a văzut pe Wasan zâmbindu-i înapoi numai pentru o milisecundă. 

 

- Pot să vă întreb ceva, domnule inspector? A întrebat Kan. 

 

- Ce anume? 

 

- Ați verificat camerele de supraveghere? Vreau să știu ce a găsit Yongyuth pe înregistrări. 

 

Wasan a oftat, împletindu-și din nou mâinile pe masă. 

 

- Toate informațiile de pe Hard Disk-ul camerei au fost complet șterse, iar camerele au fost dezactivate. 

 

Kan era ușor uimit. S-a sprijinit de scaun cu o expresie gânditoare. 

 

- Ați spus că e ștearsă? Sunt doar câteva persoane în acest spital care ar putea șterge toate informațiile și dezactiva camerele. 

 

- Este de datoria noastră să investigăm mai departe acest aspect. 

 

Wasan s-a ridicat în picioare. 

 

- Vă mulțumesc pentru cooperare. Puteți să vă întoarceți acum. 

 

Kan dădu din cap în semn de rămas bun și îi zâmbi din nou lui Wasan înainte de a se ridica în picioare, mergând spre ușă și părăsind încăperea. 

 

- Locotenent Guin! 

 

Vocea din colțul scărilor l-a făcut pe ofițerul care se plimba pe coridoare să tresară , era cât pe ce, săi scape laptopul din mâna pe jos. 

 

Gawin s-a întors cu o expresie deloc impresionată. 

 

- La naiba! M-ai speriat din nou, Kong! Când vei înceta să te mai porți ca o fantomă? 

 

- Locotenent Guin, unde te duci? 

 

Ofițerul de investigații, căruia i se spunea „fantomă”, s-a îndreptat spre Gawin cu mâinile în buzunare. Kong și-a ridicat sprâncenele, încercând în mod intenționat să îl enerveze pe Gawin. 

 

- Voi duce laptopul la biroul meu. 

 

Gawin și-a îngustat ochii. 

 

- Și nu-mi mai spune „Guin”. Nu sunt un pinguin idiot. 

 

- Numele dvs. De botez nu este ușor de pronunțat. Așa că, ca o favoare, ți-l scurtez.Gawin cu două silabe devine Guin într-o singură silabă, ai înțeles? Hei, dragul meu prieten, așteaptă un minut. Așteaptă puțin. 

 

Kong a alergat să-i blocheze calea lui Gawin, cu toate că putea vedea că Gawin era atât de sătul de el. 

 

- Cum a decurs interogatoriul? 

 

- Totul a decurs foarte bine. Trebuie să spun că, deși se pregătiseră reciproc, nu putea fi atât de ușor. Camera aceea încă mirosea a dragoste. 

 

Gawin a clătinat din cap. 

 

- Inspectorului nu i se va permite să facă acest caz mai departe, crede-mă. 

 

- Ei bine, ca să vezi, sunt doi bărbați îndrăgostiți. 

A chicotit Kong. 

 

- Lasă-l să plece. Dacă  Doctorul nu este vinovatul, atunci mergeți înainte și rămâneți împreună cât timp doresc, dar dacă Doctorul este criminalul... vom vedea dacă inspectorul nostru va fi un polițist adevărat sau polițistul care se îndrăgostește de un criminal și confundă răul cu binele. 

 

Cu dezgust, Gawin se uită la omul care inventa cuvinte fanteziste de parcă ar fi ieșit din poezii. 

 

- Te-ai întors doar ca să îți bagi nasul pe aici, nu? Nu mai trăncăni și întoarce-te acasă să dormi. 

 

- Hei, așteaptă o secundă. Încă o întrebare. 

 

Kong l-a apucat de umăr pe locotenentul Gawin, fără să-i permită să plece. 

 

- Soția ta este asistentă medicală? 

 

 - Da, soția mea este asistentă medicală. De ce?  Gawin a ridicat sprâncenele. 

 

- Asistentele sunt... atrase de bărbați ca tine?. Kong a zâmbit larg. 

 

- Ar putea să le placă cineva ca mine? 

 

- Hai să găsim pe cineva care nu te urăște mai întâi și apoi mă poți întreba pe mine. 

Gawin s-a ferit de Kong și s-a îndepărtat, fără să mai piardă timpul să discute cu colegul său. 

 

Locotenentul Kong nu era un bărbat care arăta rău în ochii femeilor. Cu toate acestea, personalitatea și comportamentul său o enervau de obicei pe prietena sa.  Deși Kong era un detectiv cool și capabil, iar abilitățile sale erau greu de găsit la alții, Gawin credea că abilitățile sociale ale lui Kong ar trebui să fie îmbunătățite enorm înainte de a putea ieși să invite fete la o întâlnire fără să le frustreze. 

 

Som a ridicat mâinile pentru a-l saluta pe psihiatrul care a deschis ușa camerei de terapie cu o față zâmbitoare.  Astăzi, Dr. Pang purta o rochie colorată, cu model floral, care o înveselea. 

 

 - Bună ziua, doctore. 

 

- Mă bucur să te văd astăzi. 

Pang s-a așezat pe un scaun vizavi de canapeaua pe care stătea Som. 

 

- Ce mai faci? În timpul în care nu ne-am întâlnit, s-a întâmplat ceva interesant? 

 

- Nimic în mod special. Nu mai aud sunetul din capul meu care îmi ordona să fac vreun lucru din ultimele două zile. 

 

Pang a ridicat sprâncenele cu surprindere. 

 

- Asta este o veste foarte bună. Som, poți să-mi spui unde este locul acesta și cât este ora? 

 

- Acesta este Departamentul de Psihiatrie și ar trebui să fie... Som era gânditor. 

10 dimineața. 

 

Pang era fericită că starea pacientului ei se îmbunătățise foarte mult, comparativ cu prima zi în care a venit. Starea lui era atât de gravă încât era greu să comunici cu el sau să-l scoți din acea halucinație. 

 

- Îl mai poți vedea pe Grim Reaper? 

 

Bărbatul slăbănog în halat de pacient și-a încruntat sprâncenele. 

 

- Nu, doamnă doctor. 

 

Ea a surprins însă reacția neobișnuită a lui Som. 

 

- Ești nesigur de ceva? Poți să-mi spui? 

 

- În legătură cu Moartea... dacă stau să mă gândesc, cred că ceea ce am văzut în acea noapte nu a fost o halucinație, doctore. 

 

Som a închis ochii, încercând să recupereze acele amintiri din acea noapte. 

 

- Am văzut o persoană intrând în casa cuiva din sat, așa că l-am urmat și am tras cu ochiul prin fereastra ușor deschisă. Am văzut acea persoană în picioare la capătul patului. Cineva de pe pat dormea profund, părea atât de palid, de parcă acea persoană nu mai respira... 

 

Pang a tăcut pentru o vreme. 

 

- Som, te rog să continui. 

 

- Când acea persoană a ieșit din casă, am intrat înăuntru și am văzut... persoana de pe pat chiar nu mai respira, iar cel care a omorât... era Moartea. Acest Grim Reaper era îmbrăcat în negru noaptea... dar purta alb ziua... Som a deschis brusc ochii și a rămas nemișcat ca și cum ar fi fost blestemat. 

 

Pang întinse mâna pentru a atinge ușor cotul lui Som. 

 

- Știu că este greu să vorbești din nou despre asta. Îți va înrăutăți starea, Som. Așa că ar trebui să nu mai vorbim despre acest subiect. 

 

Ea a decis să-i distragă atenția lui Som către alte probleme. 

 

- Cum este starea ta de spirit generală astăzi? 

 

După ce Pang a terminat o ședință de terapie individuală, a ieșit din sala de terapie și s-a îndreptat spre biroul ei, aflat lângă departamentul de ambulatoriu.  Se așeză pe un scaun și se uită distrată la ușă. La început a crezut că ceea ce spusese Som era doar o halucinație. Dar astăzi, starea lui Som se îmbunătățise enorm, nu mai avea nici halucinații, nici iluzii.  Starea lui mentală era practic a unei persoane normale, dar tot vorbea despre ziua în care a văzut că cineva a intrat în locuință și a ucis persoana întinsă pe pat ca și cum ar fi povestit din amintirile pe care le văzuse cu adevărat. 

 

Pang nu a putut să îl introducă pe Som în detaliile evenimentului pentru că asta ar fi putut declanșa halucinațiile sale, care ar fi inversat totul la starea inițială.  Din câte putea să evalueze în acel moment, Som ar fi putut să vadă cu adevărat ceva. Pang nu putea decât să spere că nu era ceea ce gândea ea acum. 

 

 

    PRESPECTIVA LUI KAN

 

În acest spital existau doar câteva persoane care puteau șterge toate informațiile de pe camerele de luat vederi.  Unul dintre ei ar trebui să fie probabil persoana care a semnat declarația financiară pentru a cumpăra mai multe camere de supraveghere și a controla el însuși instalarea. 

 

În această dimineață, Kan și-a parcat în mod intenționat mașina în apropierea reședinței directorului Somsak, astfel încât să poată observa reședința lui Somsak în timp ce se afla în mașină după serviciu.  Voia să absoarbă toate detaliile pe care le vedea. Locuința era o casă unifamilială cu două etaje.  Era frumoasă și nouă, în comparație cu alte locuințe ale personalului din zona spitalului. Era totuși de înțeles, deoarece Somsak era un director de rang înalt. 

 

Kan a văzut camerele de supraveghere orientate spre fața locuinței și și-a dat seama imediat că nu va fi la fel de ușor să invadeze casa lui Somsak ca și cum ar fi intrat în cea a farmacistului Boze, unde nu era instalată niciuna.  Dacă Kan ar fi fost prins de data aceasta, ar fi fost greu să se scoată din încurcătură.  Cu toate acestea, dacă nu-și putea dovedi nevinovăția, relația dintre Kan și Wasan nu va progresa niciodată.  În plus, acea persoană ar continua să-l calomnieze până când va trebui să meargă la închisoare pentru acuzația de crimă de gradul întâi. 

 

Un alt lucru care a devenit îngrijorător a fost că Kan nu putea face mare lucru, deoarece era supravegheat de locotenentul Kong, care îl urmărea ca o fantomă.  Deși Kan nu era urmărit tot timpul, nu avea idee când Kong sau lacheii săi îl urmăreau.  ,Dacă Kan era ghinionist și făcea ceva ciudat sub supravegherea poliției, viața lui ar fi putut plonja în abis într-o clipă. 

 

- La naiba! 

Kan a bătut cu pumnul în volan pentru a-și descărca frustrarea. 

 

Era cu totul în pericol. 

 

Situația de acum era ca o bombă cu ceas. 

 

Dacă acționa prea încet, vinovatul ar putea reuși să-l facă pe Kan să devină adevăratul criminal. 

 

NOTĂ : Cine credeți că este criminalul. 

 

Polițaiul Kong, este personajul meu preferat 😁💚

 

Cine dintre personaje v-a atras?😄