CAPITOLUL 17

 Jun se afla la etaj de ceva vreme înainte de a se întoarce în cele din urmă jos. Și-a amintit brusc că, atunci când băgase lucrurile în frigider mai devreme, datorită faptului că Ai Phi Sorn îl enervase, sticla de sos cu capacul desfăcut s-ar fi putut vărsa. Până acum, probabil că era peste tot în geantă.

Când a coborât scările, a observat că luminile erau încă aprinse, iar sunetul blând al unui meci de fotbal care se juca la televizor umplea încăperea. Când a ajuns în sufragerie, l-a văzut pe proprietarul casei stând acolo, uitându-se la meci. Pe masa de sticlă din fața lui se aflau două sau trei cutii de bere goale.

Jun nu l-a băgat în seamă, iar celălalt tip nici nu s-a uitat în direcția lui. Se îndreptă direct spre bucătărie, deschise frigiderul și da, exact cum credea, sosul se vărsase peste tot, udând punga. Dacă nu scotea totul acum, avea să ajungă să se scurgă și pe celelalte lucruri din frigider.

Crash!!!

PAharul care fusese lăsat pe chiuvetă, proaspăt spălat, a fost răsturnat din greșeală și s-a spart pe podea. Jun a făcut ochii mari, șocat, încercase să fie cât mai tăcut pentru a nu-l deranja pe proprietarul casei, care deja se enervase pe el mai devreme. Tocmai când era pe punctul de a se îndepărta de locul respectiv, o voce ascuțită l-a oprit în loc.

- Ai Jun!!! Nu te mișca!

Jun a înghețat instantaneu la comanda lui Sorn. S-a uitat la tipul care îl cicălise mai devreme să vină acasă. Nu se așteptase ca Phi Sorn să apară atât de repede, aproape ca și cum s-ar fi teleportat. În mod surprinzător, însă, se părea că tipul se liniștise deja după cearta lor de mai devreme, pentru că, în loc să-l certe, s-a grăbit să ia o mătura și o pereche de papuci pe care Jun să-i poarte.

- Când ești în casă, poartă papuci. Dacă se întâmplă așa ceva, nu vei ajunge să-ți tai picioarele.

- Nu sunt obișnuit cu asta.

- Atunci obișnuiește-te. Dacă calci pe o bucată de sticlă și piciorul tău e plin de sânge...

- Îi voi spune lui Hia Thai că mi-am făcut-o singur. Nu pentru că m-ai intimidat. A întrerupt Jun cu o expresie impasibilă.

Sorn își îngustase ochii. Atitudinea asta era enervantă ca naiba. Si-a dat seama că Jun i-o arunca înapoi din cauza mustrării de mai devreme, probabil credea că Sorn era îngrijorat doar că va fi învinovățit de Thai.

🔹️Copil nenorocit. Unde naiba a învățat să fie atât de sarcastic?

Sorn nu s-a obosit să mai argumenteze. În schimb, a adunat cu grijă cioburile mai mari de sticlă, le-a înfășurat în ziar împreună cu fragmentele mai mici împrăștiate pe podea și a împăturit hârtia de mai multe ori înainte de a o fixa bine cu o bandă de cauciuc. Apoi, a pus-o într-o pungă de plastic și a folosit un marker pentru a o eticheta clar:

- Cioburi de sticlă , manipulați cu grijă. În acest fel, gunoierii nu se vor tăia din greșeală.

- Și tu ce faci? Acum că proprietarul casei se ocupase de curățenie, Jun își îndreptă atenția înapoi la ceea ce plănuise inițial să facă. Phi Sorn chiar părea să fie într-o dispoziție mai bună. Se apropiase chiar mai mult, cu o altă cutie de bere în mână. Cu această apropiere, Jun putea prinde mirosul slab de alcool care persista în aer.

- Îmi așez mâncarea cum trebuie. Sosul s-a vărsat mai devreme când am pus totul în frigider.

- Atât de puțin? Crezi că va fi suficient?

- Da, e pentru micul meu dejun.

- Și al meu?

- Nu e nimic pentru tine. Ai spus că nu te mai întorci, așa că nu am cumpărat nimic pentru tine. Vocea lui Jun era calmă și neutră, dar, dintr-un motiv oarecare, Sorn a simțit o greutate ciudată în piept. Da, spusese asta. Dar să audă asta de la Jun așa îl făcea să se simtă... vinovat.

- De acum încolo, iau micul dejun cu tine. Asta a fost tot ce a spus Sorn înainte de a se întoarce nonșalant în sufragerie.

Jun a rămas acolo, simțindu-și brusc fața fierbinte. Nu era mare lucru. Sorn putea mânca unde voia, cu cine voia. Nu avea nicio legătură cu el. Dar să-l audă spunând asta, atât de direct, atât de sigur, făcu inima lui Jun să bată mai repede dintr-un motiv stupid.

Parcă... lui Sorn chiar îi păsa. Înainte, singura dată când stăteau la aceeași masă era când îi invita Hia Thai. Dar acum, Sorn tocmai hotărâse de unul singur.

După ce a terminat în bucătărie, Jun a luat pe furiș o doză de bere înainte de a se întoarce în sufragerie. La televizor rula serialul pe care îl urmărise pe Netflix mai devreme și a ajuns să stea acolo, complet absorbit de el.

- Dacă te uiți, pur și simplu așază-te, Ai Jun. De ce naiba stai așa? Sorn aruncă o privire spre el, observând că micul ticălos chiar își luase o doză din berea lui.

Jun nu spuse nimic. În schimb, se trânti pe podea, sprijinindu-și spatele de canapea , un mod clasic tailandez de a lenevi. Îl enerva atât de mult pe Sorn încât era cât pe ce să-i dea un șut.

- E o canapea întreagă acolo și tot alegi să stai pe podea. Sorn nu se putu abține să nu mormăie.

- Îmi place să stau așa. E mai confortabil. Acum taci, încerc să-mi urmăresc serialul. Jun chiar a avut tupeul să se întoarcă și să-l certe.

Micul ticălos era complet absorbit de serialul său. Chiar și când vârful nasului lui Sorn a ajuns aproape de ceafa lui Jun, tipul nu a reacționat deloc. Trebuie să iubească foarte mult acest serial. Sorn își amintea să-l fi văzut urmărind același lucru în camera lui înainte.

Amândoi se uitau la televizor, dar atenția lor nu putea fi mai diferită. Jun era lipit de ecran, captivat în timp ce povestea era pe cale să ajungă la marea sa dezvăluire.

Între timp, Sorn era mai interesat de altceva mirosul slab si curat, al săpunului lui Jun.

Deoarece el stătea întins pe canapea, Jun era așezat exact în dreptul pieptului său. Parfumul ușor continua să plutească spre el, stârnindu-i simțurile.

Înainte de a se putea opri, s-a aplecat și a inspirat adânc, apăsând un sărut ferm pe gâtul lui Jun.

- Hei! Ce naiba, Phi Sorn?! Nu te mai juca cu mine, îmi urmăresc serialul! Jun pufni iritat, îndepărtându-se ușor, încercând să scape.

Dar înainte de a se putea mișca prea departe, brațul lui Sorn se întinse, trăgându-l înapoi într-o îmbrățișare strânsă din spate.

- Stai așa puțin. Mormăi Sorn la gâtul lui Jun, cuibărindu-se în pielea moale. Brațele lui puternice îl țineau pe Jun fix, menținându-l așezat lângă canapea exact ca înainte, doar că acum, el stătea întins acolo, îmbrățișându-l.

Jun, încă complet concentrat pe serialul său, decise să lase de la el din moment ce Sorn nu făcea de fapt nimic mai mult decât atât. Singurul lucru care îl deranja ușor era senzația ocazională de gâdilare de la respirațiile calde care îi atingeau gâtul.

Dar pentru că Sorn era incredibil de șmecher, și Jun era prea distras ca să-i pese, mâna lui mare și-a găsit cumva drumul sub tricoul larg, uzat, pe care Jun îl folosea pentru dormit.

Palma lui Sorn hoinărea pe pieptul tonifiat al lui Jun, degetele atingând ușor mușchii fermi înainte de a zăbovi pe sfârc, stârnindu-l cu o atingere lentă, deliberată.

Jun tresări surprins, ieșind brusc din transa televizorului.

- Phi Sorn! Nu te mai juca cu sfârcurile mele!

- De ce? Sunt mici și drăguțe.

- Se simte ciudat! Oprește-te! Jun apucă repede mâna hoinară a lui Sorn și o trase, fața încălzindu-se de frustrare. Iritarea era scrisă pe toată fața lui , era clar nemulțumit că a fost deranjat așa.

Dar Sorn, incapabil să reziste, se aplecă și îi fura un sărut rapid din pură ștrengărie.

Desigur, Jun s-a împotrivit la început, prefăcându-se rezistent. Dar, ca întotdeauna, în cele din urmă s-a topit în sărut.

- Mmph-Au! Au. La naiba cu tine, Phi Sorn, m-ai mușcat din nou! A țipat Jun, cu voce tare și indignată, în timp ce bărbatul mai în vârstă își înfigea dinții în buza lui. Chiar și după ce s-a retras, Sorn încă își ținea buzele lipite de ale lui, stârnindu-l.

- De ce naiba ești atât de roșu la față, Jun? Ignorând plângerile lui Jun, Sorn îl privi pe tânăr cum bâjbâia după telefon pentru a-și verifica propriile buze. Profitând de ocazie, Sorn lăsă săruturi de-a lungul umărului dezgolit al lui Jun.

Cu cât mai multă piele alba se ivea de sub tricoul lui larg, cu atât mai puternică devenea dorința de a-și lăsa amprenta, de a revendica puțin mai mult.

- Ei bine, sunt chinez. Je Poy este chiar mai alb decât mine , e aproape albă ca hârtia. Mormăi Jun în timp ce se îndepărta de caracatița nenorocită de bărbat.

Da, nu avea nicio șansă să-și termine serialul acum. Nu cu proprietarul casei jucându-se așa cu el. Cheful de a se uita îi fusese complet stricat.

- Unde crezi că te duci? Vino înapoi. Sorn îl apucă, încercând să-l tragă mai aproape, dar Jun se împotrivi, răsucindu-și corpul în semn de sfidare.

- Nu-mi place parfumul tău, miroase prea mult a femeie. Jun abia îl observase la început, dar după ce a stat atât de aproape de Sorn, mirosul a devenit mai evident. Nu era colonia obișnuită pe care era obișnuit să o miroasă la el, dar nu s-a gândit prea mult la asta. La urma urmei, oamenii nu se țin de un singur parfum pentru totdeauna.

Sorn tăcu complet pentru o clipă înainte de a se ridica brusc și de a-și scoate tricoul, dezvăluindu-și pieptul tonifiat și abdomenul perfect sculptat. Jun înghiți în sec.

- Gata. L-am scos. Acum ești mulțumit?

Mirosul venea de la Penny. Sorn fusese cu ea mai devreme, iar parfumul ei se impregnase în hainele lui. Dar chiar și când erau împreună, mintea lui tot revenea la un anumit ticălos care stătea chiar acum în sufrageria lui. În cele din urmă, o lăsase pe Penny baltă și se grăbise acasă doar pentru a-l găsi pe Jun lăsat de un alt bărbat.

Și ceea ce plănuise inițial să facă cu Penny nici măcar nu se întâmplase. Dar în momentul în care se apropiase de Jun, dorința pe care Penny nu reușise să o stârnească, oricât de mult încercase, se trezise brusc , doar de mirosul proaspăt de săpun de pe pielea acelui neastâmpărat.

Jun nu răspunse. În schimb, își întoarse capul, evitând contactul vizual , și, mai important, evitând să se uite la corpul ridicol de sculptat al lui Sorn. La naiba. Voia să se uite, dar refuza să-i ofere lui Sorn satisfacția.

Disciplina lui alunecase cu siguranță în timp. Pe vremea când era mai serios în privința fitnessului, antrenorul său avea reguli stricte despre ce putea și ce nu putea mânca. Dar acum? Mânca orice voia. Comparativ cu înainte, era mult mai puțin strict cu el însuși. Să obțină un corp ca al lui Sorn în acest moment? Da, asta nu se va întâmpla prea curând. Așa că, mai bine să nu se uite , mai puține șanse să se simtă gelos.

Sorn se apropie, alunecând în spatele lui Jun, reducând distanța. Deși privirea îi rămase pe televizor, știa că Jun nu mai era atent. Jun era ușor de citit. Pielea lui deschisă la culoare îl trăda întotdeauna, fie că era jenat, fie enervat, nuanța rozalie de pe obraji dădea totul de gol.

- Vrei să o facem? șopti Sorn.

Jun clătină din cap, prefăcându-se că apucă telecomanda și se concentrează pe ceea ce rula pe ecran. Mirosul de bere plutea între ei, amestecându-se în aer. Inima îi bătea atât de tare încât simțea că ar putea să-i sară din piept. Nu avea unde să scape. Sorn îl prinsese complet, brațele și picioarele închizându-l ca într-o cușcă.

- Te vreau, Jun. Spuse Sorn direct, făcându-l pe Jun să roșească și mai tare.

- Phi, ești chiar nesătul. Mormăi Jun. Doar ce o făcuseră ieri, iar acum Sorn avea deja chef din nou. Dacă tipul ăsta s-ar fi căsătorit vreodată, probabil că soția lui ar fi făcut copii în fiecare an.

- Da, și doar cu tine, replică Sorn înainte de a-și lansa atacul. Jun era ridicol de gâdilat. În momentul în care degetele lui Sorn se înfipseră în talia lui, izbucni într-un râs incontrolabil, zvârcolindu-se neajutorat pe podea. Sorn nu se putu abține să nu râdă și el, uitându-se la neastâmpăratul care se zbătea. Fără să-i dea lui Jun șansa să-și revină, Sorn se urcă deasupra lui, imobilizându-l. Jun gâfâi după aer când Sorn se opri în cele din urmă, doar pentru a realiza că acum mâinile îi erau prinse sub strânsoarea fermă a lui Sorn.

- Nu prea dur, am de lucru mâine. Pufni Jun, încă încercând să-și recapete respirația.

- Da! După răspuns, Sorn își dădu pantalonii jos în timp ce și Jun își scotea hainele. Dacă cineva ar spune că Phi Sorn este extrem de sexual, atunci nici el nu ar fi diferit, pentru că este întotdeauna dispus să-l satisfacă în orice moment.

Luminile au pâlpâit puternic în timp ce trupurile lor se încurcau pe podeaua sufrageriei. Televizorul încă rula un film de groază, dar niciunul dintre ei nu acorda atenție. Sorn se ridică, complet dezbrăcat, și stinse luminile. Perdelele de la ușă fuseseră trase strâns de ceva vreme, asigurându-se că nimeni nu-i putea vedea.

Se baza pe lumina slabă de la televizor, care era suficientă. Luând o pernă de pe canapea, o puse sub Jun pentru sprijin. Prezervativul era pregătit, dar trebuia să se grăbească sus să ia lubrifiantul. În timp ce urca repede, își notă mental să cumpere mai mult data viitoare – unul pentru sus și unul pentru jos, ca să nu mai piardă timpul alergând încoace și încolo.

Jun zăcea deja acolo, așteptând, cu penisul complet erect. Sorn se așeză din nou între acele picioare subțiri, ridicând picioarele neastâmpăratului pe umeri înainte de a-și acoperi degetele cu lubrifiant. Lucră cu grijă, dilatându-l pe Jun până când fu sigur că nu va fi prea multă durere. Abia atunci își împinse încet lungimea întărită în acea intrare strâmtă și frumoasă. Pliurile cândva închise strâns, de culoarea piersicii, se deschiseră treptat pentru a-l primi, puțin câte puțin. Fața lui Jun se strâmbă într-un amestec de durere și plăcere. Chiar dacă nu era prima dată, nu era ceva cu care se putea obișnui ușor.

- Mai mult... ugh, e prea mult... gâfâi Jun, vocea tremurându-i în timp ce împingerile lui Sorn veneau mai puternic decât se așteptase.

Promisese să o ia ușor, dar odată ce ardoarea dorinței l-a cuprins, acea promisiune fusese demult uitată. Acum, trupul lui Jun se legăna cu fiecare mișcare neîncetată, simțurile lui copleșite de plăcerea intensă care îl străbătea. Fără să-și dea seama, unghiile i se înfipseră în partea superioară a brațelor lui Sorn, disperate să se agațe de ceva.

Sorn lăsă să-i scape un amestec de gemete joase și mârâituri, respirația fiindu-i sacadată cu fiecare împingere. Din perspectiva lui Jun, zăcând sub el, priveliștea era nimic mai puțin decât captivantă. Sorn avea un farmec de netăgăduit în pat, emanând o intensitate brută care îl făcea pe Jun în secret mândru să-l numească profesorul său în acest departament.

Felul în care Sorn își mușca buza, expresia strânsă de concentrare în timp ce pătrundea în el cu o forță neîncetată, era îmbătător. Era primitiv, neîmblânzit – mai intens decât orice vedetă porno pe care o văzuse vreodată Jun.

- Jun, în genunchi, comandă Sorn în timp ce se retrăgea,cu vocea lui groasă de dorință. Jun ascultă, așezându-se în poziție, știind exact ce urma. Sorn zâmbi șiret, trecându-și o mână pe spatele lui Jun înainte de a-i strânge ferm șoldurile.

- Poziția asta va lovi și mai adânc, o vei simți și mai mult.

- Mai încet... aah...Phi Sorn...ahh!. Gemu Jun, vocea lui împletită cu plăcere și încordare în timp ce Sorn împingea până la capăt, umplându-l complet.

Sorn începu cu mișcări lente, deliberate, legănându-se în el de câteva ori înainte de a accelera ritmul. Strânsoarea lui pe talia subțire a lui Jun se intensifică, ținându-l fix pentru a primi toată forța fiecărei împingeri adânci, lovind acel punct perfect de fiecare dată.

Jun își îngropă fața într-o pernă, corpul îi tremura din cauza senzației copleșitoare. Propriul lui penis pulsa, dureros de tare fără măcar să fie atins, doar frecarea și conexiunea dintre ei erau suficiente pentru a-l aduce la limită.

Actul lor amoroasă continuă, neîncetat și intens. Sorn îi strânse ferm fesele moi și albi ai lui Jun, frământându-i în mâini în timp ce savura senzația.

Se retrase scurt, întinzându-se după mai mult lubrifiant pentru a se acoperi înainte de a se afunda din nou, de data aceasta cu împingeri rapide, neîncetate. Ritmul era aproape brutal și nu dură mult până când vocea lui Jun se rupse, gâfâind:

- Nu mai pot... ahh... nu mai pot suporta!

- Aahhhh!! În cele din urmă, tânărul fu primul care își dădu drumul. Tot corpul i se încordă, zvâcnind de câteva ori înainte de a rămâne în cele din urmă nemișcat.

- Bravo. Ai rezistat mai mult decât data trecută.

- Mai mult... mmh... aah... Jun nici măcar nu a putut formula un răspuns coerent la lauda profesorului său, vocea fiindu-i sacadată cu fiecare sunet. Sorn zâmbi șiret, presându-și pieptul de spatele neted al lui Jun, învăluindu-l complet.

Felul în care Jun se strângea în jurul penisului lui era aproape prea mult de suportat. Sorn abia își mișcă șoldurile, suficient doar pentru a se împinge peste limită, înainte de a ceda în cele din urmă, ejaculând imediat după Jun.

- Ugh... dă-te jos de pe mine! Ești greu! Jun se zvârcoli, încercând să-l împingă pe Sorn, chiar dacă erau încă conectați. În loc să se miște, Sorn își mișcă jucăuș șoldurile din nou, lăsând să-i scape un gemăt jos chiar lângă urechea lui Jun. Știa exact cât de ușor putea fi excitat acest neastâmpărat. Dacă se gândeau la runda a doua, nu avea rost să aștepte, mai bine să mențină focul aprins cât încă era fierbinte.

Și exact așa cum prezisese Sorn, Jun ajunse pe canapea pentru a doua rundă, gemând din nou. Podeaua era prea rece și tare, iar genunchii lui Sorn îl dureau deja din poziția anterioară.

Până când au terminat în cele din urmă. Sorn se trezi ștergând canapeaua cu o cârpă umedă, curățând mizeria pe care o făcuse Jun când venise, pentru că, desigur, puștiul ajunsese să stropească peste tot.

💚💚💚

- Să nu îndrăznești să-mi furi mâncarea, Phi Sorn! Asta e a mea! Jun își ridică repede farfuria cu gyoza din raza de acțiune după ce le încălzise la microunde și le adusese la masă. Dar Sorn, care coborâse puțin mai târziu, îi smulse fără rușine una și o mâncă fără ezitare. Erau doar șase bucăți și chiar și așa nu erau suficiente. Acum că unele erau furate, nu avea nicio șansă să se sature din această masă.

- Lasă-mă să iau și eu! Eu sunt proprietarul casei asteia. Spuse Sorn nonșalant înainte de a-i trage o palmă zgomotoasă peste fundul rotund al pustiului. Instinctiv, Jun se întoarse și îl lovi pe Sorn la braț ca răzbunare. Dar în loc să riposteze ca de obicei, Sorn...

Țup!

...l-a sărutat!

Sărutul era unsuros de la uleiul din gyoza. Buzele moi și roz ale lui Jun mormăiră plângeri despre mâncarea furată, aruncându-i lui Sorn o privire tăioasă. Obrajii lui deschiși la culoare se umflară, plini cu trei bucăți întregi deodată, doar pentru a-l împiedica pe Sorn să mai ia.

Sorn obișnuia să creadă că obiceiul lui Jun de a strânge mâncare, umflându-și obrajii ca un hamster, arăta ridicol. Dar acum? Acum era atât de drăguț încât voia să-l strângă până când buzele i se umflau.

- Grăbește-te și termină de mâncat. Te duc la piața din fața satului să luăm niște mâncare.

- Vreau lapte de soia, răspunse Jun imediat.

Au plecat din casă puțin mai târziu, asigurându-se că se opresc pentru lapte de soia și Patongko. Sorn mormăi despre faptul că Jun mânca prea multă mâncare prăjită, dar cui îi păsa? Era delicioasă.

Nota: 💚 Patongko este un tip de gogoașă chinezească prăjită, consumată în special în Asia de Sud-Est.

Când au ajuns la companie, au dat peste Penny, care tocmai își parcase și ea mașina. Jun își împreună palmele într-un wai respectuos către femeie, iar ea îi răspunse la gest, deși fața ei rămase inexpresivă. Ochii ei se îndreptară spre Sorn cu o privire care aproape părea dezaprobatoare, înainte de a se întoarce și a intra fără să spună un cuvânt.

- Te-am văzut ieri cu Khun Penny. Nu ți-ai terminat treaba aseară? De ce se uita ciudat la tine?

- Hmm, nu, nu am terminat. Pentru că a trebuit să mă grăbesc înapoi ca să mă ocup de un mic ticălos ca tine care aduce un tip oarecare în casa mea. Spuse Sorn fără nicio emoție.

- Oh, haide! Phi Jom pare un tip de treabă

- Ai prea multă încredere în oameni, Jun. Mormăi Sorn, așteptând liftul. Penny urcase deja înaintea lor.

- Cum adică am prea multă încredere? Nu era ca și cum era prima dată când îl întâlneam. Replică Jun, deși vocea lui era vizibil mai blândă decât înainte.

- Da, ei bine, nu te mai obosi să-l întâlnești data viitoare. Dacă vrei mâncare japoneză, te scot eu la omakase în schimb.

Nota: 💚(Omakase) – împrumutat din japoneza. (Omakase), însemnând „alegerea bucătarului”, o experiență culinară japoneză de înaltă clasă în care bucătarul alege felurile de mâncare pentru client.

- Stai, ce?! Asta înseamnă vreo zece mii de baht pe masă! Chiar o să mă tratezi? Ochii lui Jun se măriră de șoc, vocea lui fiind suficient de tare încât Phi Sorn a trebuit să-l liniștească. Jun dădu din cap cu entuziasm, zâmbind larg până când zâmbetul i se stinse încet. Își aminti brusc de toate dățile când Phi Sorn îl lăsase baltă la jumătatea drumului.

- Ești sigur că chiar o să mă duci? Mi-e teamă că o să mă lași baltă din nou. Ai făcut-o deja o dată cu magazinul de tăiței... și din nou ieri. Făcu un bot, simțind înțepătura familiară a dezamăgirii insinuându-se. De fiecare dată când credea că lui Phi Sorn chiar îi pasă, ajungea să fie dezamăgit.

- Da, da! Te duc la omakase, dar trebuie să verific mai întâi când sunt liber. Răspunse Sorn înainte de a intra în lift.

Jun îl urmă împreună cu o mulțime de angajați de la diferite companii, era ora de vârf, la urma urmei. Spațiul era înghesuit, forțând pe toată lumea să stea mai aproape. Sorn îl trase instinctiv pe Jun de talie, ținându-l aproape, mâna lui atingând nonșalant stomacul tonifiat al lui Jun, vârfurile degetelor atingând crestele slabe ale abdomenului său.

- Du-te la muncă. I-am pasat sarcina lui Ai James, așa că probabil o să ți-o trimită în curând. Dacă ai întrebări, vino să mă întrebi. Când au ajuns la etajul 16, Sorn se asigură că îi amintește lui Jun înainte de a se despărți.

Dar, desigur, Jun, fiind Jun, nu s-a putut duce direct la muncă. A sprintat mai întâi la Champ, speriindu-l pe tip atât de tare încât acesta tresări. Champ se întoarse și l-a plesnit pe micul său prieten neastâmpărat peste cap înainte ca Jun să plece în cele din urmă să-l găsească pe James și să-și înceapă ziua.

În jurul prânzului, Penny ieși din biroul ei și îl observă imediat pe Jun stând de vorbă cu cei mai atrăgători trei tipi din companie: Thai, Champ și Sorn. Nu-i păsa prea mult de primii doi, dar ultimul...

Îl cunoștea pe Sorn de mult timp, dar pe atunci avusese un iubit și nu se gândise niciodată la el. Asta s-a schimbat acum trei luni, când s-a despărțit de iubitul ei și a dat peste Sorn într-un club de noapte. Nu era sigură ce o apucase în acea noapte, dar un lucru a dus la altul și a ajuns într-o cameră de hotel cu el. Poate a fost alcoolul, sau poate a fost cu totul altceva.

Pentru Penny, Sorn era genul de bărbat care putea domina oamenii doar cu o privire. Poate că nu avea nicio autoritate la birou, dar în pat? Era periculos de seducător, imposibil de rezistat. Și ea era una dintre femeile care căzuseră pradă acelei laturi a lui.

Acea noapte s-a transformat într-o înțelegere, una fără obligații. Au convenit că relația lor era pur fizică. Dacă unul dintre ei dorea și celălalt era dispus, atunci se întâmpla.

De atunci, Penny și Sorn fuseseră parteneri sexuali, lucru pe care nimeni din companie nu-l știa, nici măcar un singur suflet.

Aseară, după ce au luat cina împreună, Sorn a rămas la Penny acasă până aproape de ora 20:00. Chiar când lucrurile erau pe cale să ia cursul obișnuit, el s-a retras brusc și a ieșit în grabă, spunând că vor reprograma pentru o altă zi. Asta a frustrat-o destul de mult pentru că dorințele ei fuseseră stârnite, dar rămăseseră nesatisfăcute.

- De ce te grăbești? Nu e ca și cum Jun o să-ți facă casa să dispară! Strigase ea după el, frustrarea clară în voce. Dar Sorn nu spuse niciun cuvânt. Doar se urcă în mașină și plecă fără să se uite înapoi.

La început, Penny nu se gândise prea mult la Jun, doar un alt stagiar, nimic mai mult. Dar apoi, Sorn a încetat să mai vină atât de des. În primele săptămâni, încă apărea când îl chema. Încă o satisfăcea când dorea, dar se simțea diferit. Nu mai era nicio emoție, doar făceau lucrurile mecanic. După un timp, a devenit clar că ceva nu era în regulă.

Sorn era lipit de telefon mai mult decât de obicei. Și mai rău, continua să-l menționeze accidental pe Jun. Punctul culminant fusese incidentul care devenise bârfă de birou, Sorn cumpărând orez lipicios la grătar pentru Jun. Asta era ciudat.

Lui Sorn nu-i plăceau copiii, fie că erau mici, mai mari, studenți sau stagiari, nu-i plăcea niciunul dintre ei. Dar cu Jun era diferit. Nu avea nicio îndoială cu privire la relația apropiată a lui Jun cu cei trei tineri. Dar ca Sorn, căruia nu-i plac copiii, să permită ca un tânăr să aibă suficientă influență asupra lui încât să-l facă efectiv să-și ceară scuze, asta nu era un lucru mic.

- Aveți nevoie de ajutor, Khun Penny? întrebă Jun când o văzu pe Penny chinuindu-se să dea jos o cutie de hârtie A4 de pe un raft înalt. Femeia micuță îl privi înainte de a da din cap ușor.

- Ar fi minunat. Ajută-mă să dau jos cutiile astea. Habar n-am de ce băieții de la livrare le-au stivuit atât de sus, e o bătaie de cap să le iau. Mormăi ea.

Jun chicoti înainte de a se urca pe scaunul pe care îl folosise ea mai devreme. Ridică cu grijă cutia și i-o dădu, primind în schimb un mulțumesc tăcut.

Chiar când se pregătea să iasă din camera de copiere, Penny îl strigă brusc.

- Jun.

- Da.

- S-a întors Sorn acasă să doarmă aseară? întrebă ea, deși avea deja o bănuială destul de bună că răspunsul era da. Dar, pe de altă parte, cunoscându-l pe Sorn, s-ar putea să nu fi făcut-o. Spunea mereu că nu-i plac copiii, așa că, dacă ar fi trebuit să locuiască cu adevărat în aceeași casă cu Jun, se îndoia că ar fi rezistat mult.

- Da.

Răspunsul lui Jun a făcut-o să își forțeze un zâmbet. Se părea că Sorn se schimbase.

💚💚💚

După muncă, Phut a urcat la etajul 16 pentru a rezolva ceva cu departamentul de vânzări. Planul său era să termine și să meargă direct acasă – iubita îl aștepta, la urma urmei. Dar tocmai când se pregătea să plece, l-a văzut pe Jun tragand un pui de somn.

Zâmbindu-și în sinea lui, Phut a decis să se joace puțin cu el. A luat o riglă din apropiere și a început să-l împungă pe Jun la braț și în lateral.

Pe jumătate adormit, Jun a lovit leneș sursa enervării, mormăind în semn de protest. Fața i se strâmbă de iritare în timp ce se întorcea, încercând să ignore. Dar după câteva împunsături în plus, și-a deschis în cele din urmă ochii, doar pentru a-l găsi pe Phut stând acolo, părând foarte amuzat.

- Uau! Phi Phut! De ce te joci cu mine? Sunt atât de obosit, vreau doar să dorm.

- Și ce-ai făcut aseară de n-ai dormit? Ești doar un stagiar, cât de multă muncă ai putea avea? îl tachină Phut cu un zâmbet șiret.

Jun nu răspunse. În schimb, fața i se făcu pur și simplu roșie aprins. Cu cât se gândea mai mult la noaptea trecută, cu atât se simțea mai jenat. Nu și-a imaginat niciodată că sexul cu Phi Sorn nu s-ar limita doar la pat. Podeaua sufrageriei, canapeaua din fața televizorului... nenorocitul ăla de Phi Sorn chiar l-a dus peste tot.

Acum credea cu adevărat, Phi Sorn era periculos de fierbinte.

Jun aruncă o privire la ceas și văzu că era timpul să plece de la muncă. Coborî cu Phut. Sorn îi trimisese un mesaj, spunând că ar trebui să meargă împreună acasă, nu că lui Jun nu iar plăcea . De fapt, era mai bine așa; cel puțin nu ar fi trebuit să se înghesuie într-un autobuz aglomerat.

- Ceasul ăla tocmai a apărut, nu? Arată super. M-am uitat online, e aproape douăzeci de mii de baht, Phi.

Jun și Phut mergeau unul lângă altul, discutând întâmplător despre diverse lucruri. S-au oprit să cumpere Moo Ping cu Khao Niao, de 30 de baht și au mâncat în timp ce mergeau.

Nota:💚 Moo Ping cu Khao Niao – frigărui de porc cu orez lipicios (mâncare stradală populară în Thailanda).

Ochii lui Jun s-au luminat când a observat ceasul de la mâna lui Phut. Era o marcă de lux, genul pe care îl adoră pasionații de fitness. Fiecare model era serios, ușor peste zece mii de baht. Dar cu toate funcțiile incluse, prețul probabil că merita.

- Arată bine, nu? L-am precomandat și l-am primit azi. Trebuia să-l etalez.

- Lasă-mă să-l probez!

Phut își dădu ceasul jos și i-l întinse lui Jun, care zâmbi larg când reuși în sfârșit să țină obiectul real în mână. Până acum, îl văzuse doar în poze. Strecurându-l pe încheietura mâinii, fu surprins de cât de bine îi stătea.

- Hei, chiar îți vine bine.

- Atunci e al meu, da? Mulțumesc, Phi!

Și cu asta, Jun o rupse la fugă, râzând în timp ce o lua la goană. Era răzbunarea pentru Phut care se jucase cu el în timp ce trăgea un pui de somn. Phut, nefiind dispus să lase lucrurile așa, porni după el. Îl ajunse în parcare, apucându-l de rucsac și trăgându-l înapoi într-o strânsoare fermă. Își încolăci brațele în jurul lui Jun, ținându-l pe loc, refuzând să-l lase să scape. Jun se zbătea, râzând incontrolabil în timp ce Phut începu să-l gâdile în lateral, făcându-l să se zvârcolească și mai mult.

Claxon!! Claxon prelung!!

Îmbrânceala dintre cei doi tineri începuse deja să irite pe cineva. Bărbatul care privea de la distanță era furios, cu o expresie întunecată ca tunetul. A apăsat brusc claxonul, pentru a atrage atenția celui care încă se juca cu Phut.

Phut slăbi strânsoarea suficient cât să-l lase pe Jun să-și tragă sufletul, dar nu-l eliberă complet. Întorcându-se spre sunet, văzură mașina lui Sorn ieșind din locul de parcare, rulând spre ei înainte de a se opri în apropiere.

- Haah... haah... B-bine... destul, mă dau bătut! gâfâi Jun, ridicându-și mâinile în semn de predare imediat ce-l văzu pe Sorn așteptând.

Phut zâmbi larg către bărbatul care părea pe cale să ucidă pe cineva, dar Sorn nu-i răspunse cu un zâmbet. În schimb, ochii îi alunecară spre mâna lui Phut, care era încă în jurul lui Jun.

Asta a fost suficient ca avertisment. Phut îl eliberă imediat, în timp ce gândi...„Băiatul lui Phi Sorn” îi răsuna în minte.

- Poftim, ia-l înapoi, Phi. Eu plec. Ne mai vedem.

- Ăă... da, ai grijă. Ne vedem, Phi Sorn. Phut zâmbi ușor stângaci în timp ce-și ridică mâinile într-un wai respectuos. Odată ce Jun urcă în mașină, Sorn plecă fără să mai spună un cuvânt. Da... judecând după acea reacție, Phut cu siguranță nu era în grațiile lui Sorn.

- Stăteai acolo și te luptai cu Ai Phut în mijlocul parcării. Dacă te lovea o mașină? Te gândești vreodată înainte să faci ceva?

Imediat ce Jun urcă, Sorn a izbucnit într-o avalanșă de plângeri. Jun, care încă își trăgea sufletul, clipi confuz.

- Dar nu erau mașini. Și în plus, m-am uitat mai întâi. Nu sunt prost. Oricum, unde mergem? Ăsta nu e drumul spre casă.

- Te duc să iei ceva de mâncare. Sau ai prefera să mănânci ceasul lui Ai Phut?

- Ce-i cu tine, Phi? De ce ești atât de iritat? întrebă Jun, complet pierdut. Din momentul în care urcase în mașină, Sorn se plânsese fără încetare, ca o furtună fără sfârșit.

Sorn tăcu. Da... de ce era atât de agitat? Oare pentru că nu-i plăcuse să vadă pe altcineva îmbrățișându-l pe Jun?

- Îmi pare rău. Cred că mi-e doar foarte foame. Spuse el în cele din urmă, oferind cea mai rezonabilă scuză la care se putu gândi pentru că, ei bine, chiar îi era foame.

- Vrei niște Moo Ping? Le-am cumpărat ca să mănânc cu Phi Phut...

- Nu mănânc așa ceva! E doar mâncare nesănătoasă, o să fac burtă. Mormăi Sorn.

Fiind tipul conștient de sănătate care era, refuza să-și riște fizicul pentru câteva frigărui. În schimb, îl duse pe Jun la Talad Rot Fai (Piața de Noapte a Trenurilor) . Varietatea de opțiuni alimentare era atât de copleșitoare încât nu se puteau decide ce să aleagă.

Notă:💚 (Talad Nat Rot Fai) se referă la „Piața de Noapte a Trenurilor”, o piață faimoasă din Thailanda cunoscută pentru mâncarea stradală și cumpărături.

Rrrrrrrrrrrrr

📱- Alo? Răspunse Jun la telefon, abia după o clipă de când trimisese un mesaj pe chat întrebând unde este cealaltă persoană. Îi văzuse postând o fotografie de la Piața de Noapte a Trenurilor, așa că și-a dat seama că sunt în același loc.

Ceea ce nu-și amintea, până chiar acum, era că Phi Sorn nu voia să vorbească cu Phiang... Dar era doar un apel telefonic. Asta nu putea fi o mare problemă, nu?

📱[Întoarce-te.]

Asta a fost tot ce a spus persoana de la celălalt capăt. Așa că Jun s-a întors. Sorn se uita nonșalant la tarabe, dar s-a oprit când a observat că Jun se uita la cineva. În momentul în care a văzut la cine se uita Jun, expresia lui a devenit împietrită.

- De ce mai vorbești cu acel Nong?

- Au postat pe Facebook că sunt aici, așa că le-am trimis un mesaj să întreb. Nu credeam că ne vom întâlni chiar. A explicat Jun, dar asta nu a făcut nimic pentru a calma starea lui Sorn. Nu-i plăcuse niciodată acel copil. Prea vesel. Prea lipsit de griji. Îl enerva.

- Cu cine ești aici? A întrebat Jun în momentul în care Phiang s-a apropiat de locul unde stăteau ei.

- Clubul de fotografie. Aveau nevoie de un model, așa că m-am gândit să-i ajut puțin. Și Phi Jun cu cine ești?. Phi... Tânărul încercă să-și amintească numele seniorului lui Jun, dar pur și simplu nu-și putea aminti. Jun a trebuit să intervină și să-l prezinte.

- El este Phi Sorn. Phi Sorn, este Phiang. Cei doi se mai văzuseră o dată, dar nu vorbiseră cu adevărat. De data asta, au fost prezentați în mod corespunzător.

- Bună , Phi Sorn! În sfârșit, ajungem să ne cunoaștem cum trebuie. În ziua aia, habar n-am de ce m-a târât Phi Jun atât de repede. Phiang l-a salutat cu un zâmbet luminos, împreunându-și mâinile într-un wai respectuos. Între timp, Sorn stătea acolo cu o expresie neutră, fără să arate nimic.

Phiang își amintea clar de tipul ăsta, era cel pe care îl văzuse când venise să-l ia pe Jun de la companie. Trăsăturile ascuțite, postura, toată aura țipa arogant. Dacă cineva ca el trebuia să se descurce cu Jun, lucrurile trebuie să fi fost intense. La urma urmei, Phiang știa foarte bine cât de încăpățânat putea fi Jun.

- Au!

Deoarece stăteau în mijlocul aleii și discutau, un trecător l-a împins pe tipul mai mic, făcându-l să se dezechilibreze spre spate. Din fericire, Phiang era aproape de Sorn, iar brațele puternice ale bărbatului mai în vârstă l-au prins instinctiv.

Phiang se uită la Sorn, cu ochii ușor precauți. Tipul nu spusese un singur cuvânt de când începuseră să vorbească și nici măcar o urmă de zâmbet nu apăruse pe fața lui.

Jun aruncă o privire spre grupul de liceeni care tocmai trecuseră pe lângă ei. Mergeau în grup mare, fără să fie atenți la împrejurimi. Enervat, Jun strigă după ei, spunându-le să fie atenți pe unde merg. Grupul se întoarse repede, își ceru scuze și își continuă drumul.

Dar când Jun se întoarse, fu întâmpinat de o imagine neașteptată. Phiang era acum în brațele lui Phi Sorn.

Jun știa că Phi Sorn nu intenționa nimic, nu-l atrăgeau băieții mai tineri. Și Jun însuși era conștient că îl vedea pe Phiang doar ca pe un junior apropiat, nimic mai mult. Dar dintr-un motiv oarecare, văzându-i așa, un sentiment ciudat, apăsător, se așeză în pieptul său. Îl făcu să vrea să-l tragă pe Phiang de lângă Phi Sorn.

🔸️Era gelos pe Phiang? Sau era de fapt gelos pe Phi Sorn?

🔸️Oricum ar fi, un lucru era sigur, nu ar trebui să simtă așa ceva pentru nimeni.