CAPITOLUL 16

 

- Ridică-te, Phi Sorn! Grăbește-te! Jun îl împinse pe bărbatul care încă îl încăleca, imediat ce terminaseră. Sorn pufni enervat, dar în cele din urmă se retrase din canalul lui Jun. Tânărul scoase un oftat slab la senzația separării, însă Sorn, vizibil nemulțumit, îl plesni ușor peste fundul alb, aproape jucăuș.

- Nu-mi place de Ai Win.

- De ce?

- M-a întrerupt, mormăi Sorn, ridicându-se și trăgându-și pantalonii. Coborî apoi să deschidă ușa pentru vizitator, lăsându-l pe Jun să strângă mizeria, prezervativul folosit și resturile intimității lor.

Win îl salută politicos pe Sorn cu un wai, apoi se uită dincolo de el, zărindu-l pe Jun, care tocmai coborâse.

- Cum merge, Jun? Te descurci la Hia Sorn acasă? întrebă Win.

- E... bine, mormăi Jun, evitând privirea celui mai bun prieten al său, în timp ce căra o cutie la etaj, prefăcându-se că e preocupat cu organizarea lucrurilor. Văzând că Jun nu terminase de despachetat, Win îl urmă sus să-l ajute.

Între timp, Sorn se ocupa prin casă, pregătind totul pentru petrecerea organizată de Champ. Curtea din spate era spațioasă, cu o priveliște deschisă spre cer. Niciun nor la orizont, așa că nu exista vreo grijă legată de ploaie. Încrezător în vreme, Sorn aranjă mesele, un grătar electric și o oală fierbinte pentru adunare.

Nu trecu mult până ce Champ și Thai se întoarseră cu ingrediente proaspete și o tavă cu bere la doză. Cei trei bărbați cărară împreună totul în casă. Ca de obicei, Champ preluă rolul de bucătar, cu Thai alături, dându-i o mână de ajutor.

Sorn umplut o ladă frigorifică mare cu gheață pentru a răci berea, apoi porni o muzică de fundal discretă, care să nu deranjeze vecinii.

- Uau! Uite ce creveți uriași! Exclamă Win când Sorn aduse un platou cu creveți de râu. Tocmai coborâse după ce îl ajutase pe Jun și alergă imediat spre masă, cu ochii mari de entuziasm. Și Jun își lărgi ochii la vederea festinului din fața lui , se anunța o altă masă norocoasă pentru el.

- Omule, asta îmi amintește de vremurile când mergeam la mare. Vreau să mai mergem. Spuse Win nostalgic.

- Da, și eu la fel. Hai să găsim un weekend liber luna viitoare și să mergem. Putem să-i invităm și pe Ai Pae și Ae. Propuse Champ.

- Sună bine.

- Vă gândiți să plecați undeva, dar nu vă gândiți și la muncă? întrebă Sorn calm, aruncând o privire spre cel care voia să călătorească, dar nici măcar nu se gândise să invite pe cineva.

🔹️Marea, huh? Nici el nu mai fusese de mult. Ar fi frumos dacă ar putea merge.

- Ai Sorn, Jun e doar un intern. N-are aceleași responsabilități ca noi. Lasă-l și pe el să se distreze, interveni Thai, luându-i apărarea lui Jun.

Simțindu-și avantajul, Jun zâmbi cu subînțeles și ridică o sprânceană către Sorn, triumfător. Favoritismul lui Hia Thai nu dădea niciodată greș.

- Îi ții întotdeauna partea, Mormăi Sorn, dar înainte să mai poată spune ceva, Win interveni entuziasmat:

- Deci e stabilit , Hia și-a dat acordul! Mergem la mare luna viitoare. Oh! Hai să o invităm și pe Ai Phiang. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine.

Doar auzind acel nume, privirea lui Sorn se întoarse imediat spre Jun, care avusese cândva in „faza de discuții ” cu Phiang. Jun dădu din cap încet, cu o expresie neutră, dar când îl zări pe Sorn uitându-se fix la el, se grăbi să-i răspundă prietenului său cel mai bun.

- Poate că e ocupat, știi. În ultima vreme l-am auzit plângându-se că are prea multe de făcut. Răspunse Jun evaziv, mințind cu nerușinare. Nu avea nici cea mai vagă idee dacă Phiang era cu adevărat ocupat, dar cu felul în care Sorn îl privea, de parcă avea scris pe frunte „NU VORBI CU PHIANG”, simți nevoia să spună asta.

Nici măcar nu știa de ce urma automat ordinele nerostite ale lui Sorn. Poate pentru că Sorn îl ajuta în pat. Nu doar că îi satisfăcea nevoile, dar îl și învăța lucruri, îi arăta trucuri și vorbea deschis despre subiecte pe care nimeni altcineva nu îndrăznea să le abordeze. Sorn era singurul în fața căruia Jun fusese complet sincer despre experiențele sale , despre tot. Poate de aceea îl urma fără să pună întrebări... Sau poate toate motivele astea nici nu contau cu adevărat, pentru că, în adâncul sufletului, pur și simplu voia să-l asculte pe Sorn.

- Hei, Hia Champ, n-ai cumpărat salată de alge? întrebă Jun, cotrobăind prin pungile pe care Thai și Champ le aduseseră, doar ca să descopere că gustarea lui preferată lipsea.

- Ba da, am cumpărat. E pe undeva pe-acolo. Strigă Champ din bucătărie. Dar înainte ca Jun să continue să scotocească, un recipient din plastic familiar, cu salată de alge , exact genul servit în restaurantele japoneze , îi fu întins brusc în față.

- Dacă era un șarpe, erai mort până acum. Mormăi Sorn. Jun făcu o mutriță nemulțumită când realiză că bărbatul înalt se apropiase de el fără ca măcar să-l observe. Sorn puse pur și simplu recipientul jos și se întoarse la grătarul cu calamar proaspăt, în timp ce Jun se concentră pe hotpot.(Oală fierbinte)

Boom!

- Auuu!

Un calamar mare, uitat pe grătar fără să fie crestat, s-a umflat și a explodat, aruncând un strop de lichid fierbinte direct spre Jun. Tânărul închise instinctiv ochii și scoase un țipăt puternic.

Win, care ronțăia gustări prin apropiere, s-a grăbit să-i întindă o sticlă cu apă ca să se clătească, dar... nu a fost mai rapid decât Sorn, care își ridicase deja tricoul pentru a-i șterge ușor fața lui Jun.

Win crezuse că e iute, dar Hia Sorn aruncase cleștele și îl apucase pe Jun într-o fracțiune de secundă. Reflexele lui erau ascuțite, de parcă s-ar fi antrenat cu o unitate de gherilă , complet diferit de cum era înainte, când aproape îl lovea pe Ai Jun de fiecare dată când se întâlneau.

- Lasă-mă să văd.

- Ah, mă ustură.

- Cu atât mai mult trebuie să mă uit. Nu-ți va cădea ochii de la asta.

- Auu, auu! Ustură rău!

- Atunci suportă. Stai nemișcat. Sorn prinse partea curată din interiorul tricoului și tamponă cu grijă colțul ochiului lui Jun. Ceea ce părea că intrase în ochi era, de fapt, doar o pată neagră de carne arsă de calamar, prinsă într-un colț, pe care Sorn o îndepărtă cu ușurință.

Auzind gălagie, Champ și Thai ieșiră să vadă ce se întâmplă.

- Ai Sorn! Iar îl necăjești pe Nong? întrebă Champ imediat, ridicând spatula din mână ca și cum ar fi fost gata să-și lovească cel mai bun prieten.

- Deschide-ți ochii, naibii, și vezi ce-i cu prețiosul tău Nong! Chiar crezi că-l necăjesc de fiecare dată?!

- Ce s-a întâmplat, Jun? întrebă Thai cu îngrijorare, în timp ce folosea fără nicio jenă bețișoarele lui Win ca să fure din tăițeii instant prăjiți de Champ. Bineînțeles, fratele lui mai mic protestă imediat, dar Thai părea complet indiferent.

- L-a stropit apa de la calamar în ochi. Eram pe cale să-i dau apă ca să se clătească, dar Hia Sorn s-a băgat primul și i-a șters fața cu tricoul, explică Win, care asistase la întreaga scenă de la început până la sfârșit.

Observase cât de mult se schimbase relația dintre Hia Sorn și Jun , complet diferită față de cum era înainte. Dar, într-un fel, era de bine. Măcar cei doi făcuseră în sfârșit pace. Văzând că Jun era bine îngrijit, Win ridică din umeri și se întoarse la lucrurile mai importante: turnă niște supă fierbinte , într-un bol și începu să o sorbe zgomotos.

- Jun poate că stă la tine acum, dar să nu crezi că asta îți dă voie să-l necăjești. îl avertiză Thai, trecând un braț pe după umerii lui Jun și zgâlțâindu-l ușor.

- Jun, dacă Ai Sorn face ceva aiurea, să-mi spui mie și mă ocup eu de el. Îl arătă cu degetul pe Sorn, ca o amenințare subtilă, apoi își mută din nou toată atenția asupra mâncării.

Între timp, Sorn, prefăcându-se că caută ceva, se aplecă spre Jun și-i șopti încet la ureche...

- Poți să-i spui lui Ai Thai dacă te necăjesc, nu mă deranjează. Dar dacă e vorba că ne-o tragem, aia rămâne între noi doi.

Cu acel comentariu nerușinat, Sorn se întoarse calm în casă să ia ceva, lăsându-l pe Jun cu fața roșie ca o roșie coapta, fix lângă grătarul electric.

Când Win l-a întrebat ce are, Jun mormăi doar ceva despre grătar, că este prea încins.

Naiba să te ia, Phi Sorn... Nenorocitul ăla de Phi!

💚💚💚

- Ai terminat, Ai Jun? Te aștept de o veșnicie! Se auzi vocea lui Sorn de la parter, când observă că celălalt tot nu coborâse, deși era deja ora la care trebuiau să plece.

Cu o seară înainte, cei trei buclucași nu plecaseră decât după miezul nopții. Mai rămăseseră puțin ca să ajute la curățenie, dar tot lui Sorn îi revenise sarcina să termine treaba dimineața. Nu voia să lase casa vraiște.

Între timp, Jun, care se încuiase în cameră și se culcase devreme, cu o seară înainte, încă nu coborâse.

- Vin, vin! Strigă Jun, coborând în fugă scările, aproape împiedicându-se de grabă. Cravata îi atârna desfăcută, semn clar că dormise prea mult după ce își amânase alarma de prea multe ori.

Sorn dădu din cap, văzându-l pe puștiul ciufulit, care arăta de parcă avea mahmureală. Jun îi făcu semn să meargă înainte la mașină, în timp ce el își punea încălțările.

Sorn verifică încă o dată casa, asigurându-se că aerul condiționat era oprit, geamurile și ușile bine închise, apoi ieși să pornească mașina. Cum își puse pantofii, Jun țâșni afară și se urcă în mașină în grabă.

- Wow! Există un restaurant japonez aici? Este bun, Phi? A întrebat Jun în timp ce Sorn trecea cu mașina pe lângă un local nou deschis. Restaurantul nu era încă deschis, dar exteriorul său părea direct din Japonia, cu o estetică autentică care i-a atras imediat atenția.

- Cred că s-a deschis acum vreo două luni. E destul de bun. Răspunse Sorn sincer, care-l încercase la inaugurare.

- Atunci hai să mâncăm acolo diseară. Spuse Jun, urmărind cu privirea restaurantul până ce dispăru din câmpul vizual. Doar gândul la mâncare îi făcea deja gura apă.

- Am un card de reducere care expiră luna asta. Putem să-l folosim.

🔸️ Grrrrrrrrrr🔸️

Sunetul stomacului lui Jun, care a început să scoată sunete ciudate de foame, a spart liniștea din mașină în timp ce Sorn conducea. Jun zâmbi stânjenit, jenat să-i ceară lui Sorn să oprească pentru mâncare. Știa că Sorn avea o ședință dimineață, și dacă întârzia, Khun Tune sigur avea să-l ia la rost.

Dar, spre surprinderea lui Jun, Sorn a semnalizat și a tras pe dreapta în fața unui magazin de cartier.

- Nu trebuie să oprești, Phi. Pot să-mi iau ceva mai târziu. Dacă întârzii la ședință, Khun Tune o să te certe.

- Mai e timp. Doar grăbește-te și ia-mi și mie ceva. Ah, și un pachet de țigări. Răspunse Sorn, întinzându-i patru bancnote roșii. Adevărul era că nici el nu mâncase nimic , fusese prea ocupat cu spălatul vaselor și curățenia de dimineață.

Jun dispăru în magazin, unul dintre multele răspândite prin oraș. Se întoarse cu o pungă de crenvurști, două sandvișuri calde cu șuncă și brânză , fiecare cu umpluturi diferite, o sticlă de apă, lapte simplu și un pachet de țigări. Odată urcat în mașină, desfăcu unul dintre sandvișuri și începu să mănânce imediat, rupând o jumătate pentru a i-o oferi lui Sorn.

Sorn nu o luă cu mâna. În schimb, se aplecă și mușcă direct din mâna lui Jun, indicându-i tăcut că are mâinile ocupate cu volanul.

Jun rămase nemișcat pentru o clipă, mintea ducându-l înapoi cu ani în urmă, când îi rupsese niște carne de pui ca să mănânce. Inima i se opri o secundă în piept în timp ce Sorn se apleca din nou pentru încă o mușcătură, ținându-i mâna fermă până termină sandvișul. Înainte să se retragă, Sorn îi sărută jucăuș degetele, la fel ca atunci.

Dar de data asta, lui Jun nu i s-a mai părut scârbos că i-a rămas salivă pe degete. În schimb, mintea i-a zburat imediat la nopțile fierbinți petrecute împreună în pat.

🔸️La naiba, Jun, revino-ți.

Poate că chiar trebuia să meargă la cardiolog. În ultima vreme, inima îi bătea prea des.

- Ce-i cu tine? Ți s-a înroșit fața iar. Sau ești supărat că am mușcat din mâna ta? întrebă Sorn cu obișnuita lui voce calmă, aruncându-i o privire în timp ce conducea.

- Conduceam, era incomod. Nu-mi place să-mi murdăresc mâinile și apoi să ating volanul.

Tonul îi era relaxat, dar colțul gurii i se arcuise într-un zâmbet șiret. Iar când văzu cum roșeața i se răspândea pe obrajii albi ai lui Jun, nu se putu abține și-i ciupi obrazul, trăgându-l jucăuș până când Jun se plânse.

- Auu! La naiba, Phi! Se văită Jun, dându-i mâna la o parte lui Sorn.

Sorn doar râse înfundat.

- Uf, ce enervant ești, Phi! mormăi Jun, aruncându-i o privire furioasă, apoi înfipse un cârnat într-o scobitoare și i-l întinse. În timp ce mașina se opri la semafor, Sorn continuă să mănânce ce-i dădea Jun fără să se deranjeze să ia el însuși. Așa că Jun se resemnă cu rolul de „mămică de păsărică”, hrănind bivolul încăpățânat care-i stătea alături.

Dar apoi, o frântură de amintire i-a fulgerat lui Jun prin minte, realizând că mai văzuse un astfel de moment înainte. Nu doar el îl hrănise vreodată pe Sorn așa. Și Khun Penny o făcuse. Bineînțeles... Nu era ceva special între el și Sorn. Pur și simplu pentru că Sorn ura să se murdărească pe mâini în timp ce conducea. Chiar și Khun Penny știa asta...

- Fumezi mult, Phi? întrebă Jun, încercând să schimbe subiectul, în timp ce simțea cum buna lui dispoziție se duce de râpă, departe de tonul jucăuș de mai devreme.

- Nu prea mult, dar da, fumez.

- Nu ți-e frică că o să faci cancer?

- Dacă mi-ar fi frică, crezi că aș mai fuma?

- Dar e periculos, știi. Poate afecta chiar și... um... performanța, îl avertiză Jun, într-un ton relaxat.

Asta îl făcu pe Sorn să se uite la el.

- Ce? Îți faci griji că n-o să pot să te satisfac? Stai liniștit, nu se înmoaie până termini tu... AU! La naiba, Ai Jun!

Jun îi ciupise tare coapsa. Și, ca să fie sigur, îi și răsucise pielea. Cu siguranță avea să-i lase o pată roșie. Era o zonă sensibilă, iar oricât de închisă la culoare ar fi fost pielea lui Sorn, urma tot avea să se vadă.

- Păi ce te aștepți când spui prostii din astea? Eu chiar îmi făceam griji că o să-ți pierzi cheful înainte să apuci măcar să-ți iei o soție.

- N-ai de ce să-ți faci griji. Chiar dacă n-o să-mi iau niciodată soție, tot sunt perfect funcțional. Uite... Înainte ca Jun să reacționeze, Sorn îi apucă mâna și i-o apăsă între picioare, mișcând-o ușor.

- Vezi? Oricând gata pentru tine.

- La naiba cu tine, Phi Sorn!!

Jun își smulse mâna ca și cum s-ar fi ars. Cum naiba ajunseseră de la o discuție serioasă despre sănătate la... asta? Sorn susținea mereu că nu-l ia peste picior, dar exact asta făcea. Nu că i-ar fi stricat ziua sau ceva, dar, la naiba, obrajii îl ardeau de parcă i-ar fi trecut cineva fierul de călcat peste față.

- De ce ajung toate conversațiile noastre sub centură? Mormăi Jun, frecându-și fața, exasperat. Sorn doar râse mulțumit, clar încântat că reușise din nou sal pună pe gânduri. Expresia aia , morocănos și încurcat , era ceva ce Sorn nu se sătura niciodată să vadă.

- Bine, o să încerc să mai las din țigări.

Își reduce consumul pentru că era ușor-ușor îngrijorat de toată chestia cu performanța... nu pentru că l-a avertizat puștiul....cu siguranță.

💚💚💚

Astăzi, un nou angajat s-a alăturat biroului. Femeia de la resurse umane era atât de copleșită de muncă încât nici nu-și dăduse seama că noul angajat venise până când a bătut la ușa ei. După o scurtă discuție, l-a condus pe noul angajat la șeful departamentului de marketing pentru a primi mai multe instrucțiuni despre sarcinile lor.

- Sorn, îl strigă Penny pe bărbatul care tocmai ieșise dintr-o sală de ședințe. El ridică doar un sprânceană în semn de recunoaștere, deoarece rar vorbeau între ei la birou. Ea se apropie de bărbatul musculos și șopti:

- Vino să mă vezi în biroul meu.

Pentru majoritatea, comportamentul ei ar fi părut normal, dar pentru Korn nu era deloc așa. Imediat își apropiase scaunul de prietenul său cel mai bun, ochii îi străluceau de curiozitate.

-În ultimul timp, Phi Sorn nu a mai văzut-o prea mult, nu? Zilele trecute , arăta atât de supărată, de parcă ar fi fost gata să înjunghie pe cineva.

- Spui doar prostii. Chiar crezi că Phi Sorn o să se culce cu Khun Penny?

- Hai, nu fi naiv! Toată lumea știe că Phi Sorn preferă femei mai mari, superbe și aprige. Crezi că n-ar vrea una ca ea? Spuse Korn, plin de încredere, ca și cum ar ști totul.

Sorn se întorsese la muncă la birou după o pauză de patru ani. Să o întâlnească pe Penny în felul ăsta? N-avea cum să nu-și arunce ochii asupra ei. Deși se comporta calm, reacțiile lui Penny făceau destul de clar că între ei era mai mult decât o relație de colegi.

- Asta nu înseamnă că s-ar fi dat la ea, amice. Nu l-am văzut niciodată pe Phi Sorn îndrăgostindu-se de cineva din birou.

- Praew, chiar vrei să mă contrazici? Așteaptă și o să vezi, până la sfârșitul zilei, Khun Penny o să iasă din birou cu cel mai mare zâmbet de pe față.

Dar dacă cineva ar fi intrat în biroul managerului de resurse umane în acel moment, ar fi trebuit să admită că Korn nu exagera. În momentul în care Sorn a intrat, femeia care stătea la birou s-a ridicat imediat și a venit direct spre el. Atitudinea ei rece și calmă de afară se schimbase complet , acum, era toată pe el.

- Nu face asta, Phi. Sorn își întoarse fața chiar când ea se apleca pentru un sărut. Privind spre fereastră, a observat că jaluzelele nu erau complet trase, așa că a întins repede mâna să le închidă complet.

- Heh... bine, nu o să te mai tachinez. Penny cedă, deși nu se dădu înapoi complet.

- Așa că am auzit că acum ești bonă? întrebă ea, încă stând aproape de el. Își presa corpul de al lui, frecându-se intenționat de el, și îi luă mâna mare, ghidând-o să o pună pe șoldul ei.

- A trebuit să se mute din cămin, așa că i-am permis să stea la mine.

- Nici măcar nu-ți plac copiii. Dar cred că pentru prietenul lui Thai, Nong, e o excepție? întrebă Penny cu subînțeles, mângâindu-i tachinator pieptul cu vârful degetului prin cămașa subțire care îi strângea mușchii tonifiați.

- De ce crezi că Jun este o excepție? A replicat Sorn, fără să facă vreo mișcare pentru a o opri, în timp ce ea îi mângâia pieptul cu intenție jucăușă.

- Nu lași pe nimeni să-ți invadeze spațiul personal , decât pe Thai și Champ, observă Penny, retrăgându-se în final. A încetat să-l tachineze în momentul în care și-a dat seama că nu reacționa deloc.

- Ce vrei să spui mai exact? întrebă Sorn, privirea lui ascuțită, studiind-o pe Penny, încercând să descifreze ce voia să spună de fapt.

- Ei bine... nu prea ai mai venit să mă vezi în ultima vreme, așa că am început să mă întreb dacă poate ți-ai schimbat preferințele …

- Jun este ca Nong al lui Ai Thai. Interveni Sorn, înțelegând deja în ce direcție se îndrepta discuția.

- Nu este o excepție, decât pentru că este apropiat de Thai. Pentru mine, e doar cineva mai tânăr, nimic mai mult.

- Deci, asta înseamnă...că rămâi la mine diseară, nu? Șopti Penny la urechea lui, vocea ei plină de sugestie. Cum se mișca, cum vorbea, era clar ce fel de relație aveau. Sorn tăcu pentru un moment, înainte de a răspunde în sfârșit.

- Hmm.

- Bine. Nu am condus azi, așa că putem să mergem împreună, spuse Penny cu un zâmbet mulțumit. Pe măsură ce vorbea, se aplecă și lăsă un sărut ușor în colțul buzelor lui Sorn. Nu uită să șteargă orice urmă de ruj, deși aproape nu existase vreo pată.

Și, așa cum prevăzuse Korn, Penny părea să fie într-o dispoziție mult mai bună pe tot parcursul zilei. Era mai prietenoasă, saluta mai mulți oameni prin birou, și chiar Jun, care până atunci fusese ignorat de ea, primea un zâmbet rar. Schimbarea neașteptată de atitudine îl lăsă pe tânărul mai mic confuz. Dar, fiind mult prea ocupat cu munca, nu se gândea prea mult la asta.

Când ziua de lucru se apropia de sfârșit, Jun era complet concentrat pe ceva mult mai important: cina. Mult așteptatul său prânz era în sfârșit aproape. Își făcuse deja o listă mentală cu toate felurile de mâncare japoneze pe care se aștepta să le găsească la restaurant, hotărât să comande atât de repede încât personalul să nu aibă timp nici măcar să le noteze.🤣

- Jun! Cum ajungi acasă? întrebă Phut, dându-i o palmă ușoară pe umăr pe măsură ce ajungeau la parterul clădirii de birouri după ce terminaseră munca. Nu fusese prea mult timp la birou astăzi, petrecându-și majoritatea timpului întâlnind clienți, întorcându-se doar după-amiaza.

- Mă duc s-ă mănânc, mâncare japoneză. Răspunse Jun cu un zâmbet larg și ochii lați.

- Unde?

- Pe la zona XX, Phi.

- Cu cine te duci? Cu Ai Pae și Nong Ae?

Jun făcu semn cu capul, indicând că nu era vorba despre ei, dar nici nu spuse cu cine avea planuri. Mai vorbiră puțin, până când Phi Vee se apropie de Phi Phut. Jun zâmbi la amândoi și le făcu cu mâna înainte de a pleca.

Chiar acum, îl aștepta pe Phi Sorn pentru că tipul avea un card de reducere pentru restaurant. Dar oricât de mult ar fi așteptat, nu era nici urmă de el , nici măcar o umbră. Nu avea nicio idee unde se dusese Sorn. Nici să-l sune nu l-a ajutat; tipul nu răspundea.

A încercat chiar să-l întrebe pe Hia Champ, dar tot ce a primit a fost o ridicare din umeri lipsită de pricepere. Hia Thai a fost și mai puțin de ajutor, ieșise cu Khun Tune și nu avea nicio idee unde dispăruse prietenul său.

Frustrat, Jun hotărî să-l sune pe Sorn încă o dată. Dacă nu răspundea, atunci la naiba cu reducerea, avea să mănânce ce-i permitea portofelul.

📱[Salut.]

În momentul în care Sorn răspunse, Jun aproape că țipă în telefon, dar se abținu, la urma urmei voia încă acel card de reducere.

📱- Unde ești?

📱[De ce?]

📱- Pentru că trebuie să mă duci să mănânc mâncare japoneză, îi aminti Jun, ținându-se de un răspuns scurt și la obiect. Voia să se asigure că Sorn își amintea de planul lor pentru seara respectivă.

📱[Unde ești?]

📱- Sunt în fața clădirii. Nu te găsesc, unde ai dispărut? Așa că, măcar o să mănânc mâncarea japoneză sau nu?

📱- Așteaptă acolo, o să întorc mașina, răspunse Sorn într-o voce calmă, înainte de a închide. De fapt, uitase complet de Jun. Când ieși din parcarea subterană și se îndrepta spre fața clădirii, îl văzu pe micul pustii stând la umbră, evitând soarele.

- Să nu dureze prea mult, Sorn. Avertiză persoana aflată lângă el în mașină, înainte ca Sorn să iasă din mașină și să alerge spre Jun, care aștepta.

- Jun. Spuse Sorn, făcându-l pe Jun să ridice ochii. Jun oftă, părea vizibil deranjat, dar nu se plângea. Atunci, Sorn îi puse un card de reducere și o cheie de rezervă în mână.

- Iată cardul de reducere, și aceasta e cheia de rezervă. Nu vin acasă în seara asta, așa că nu uita să încui ușa.

- Oh... nu vii să mănânci cu mine? Tonul lui Jun era normal, dar expresia lui ușor dezamăgită îl făcu pe Sorn să se simtă puțin vinovat. Se simțea rău , probabil că Jun așteptase cu nerăbdare să mănânce împreună.

- Data viitoare.

- Unde te duci, Phi? Strigă Jun după el, dar Sorn deja se îndrepta spre mașină fără să răspundă. Chiar când Phi Sorn deschise ușa mașinii, Jun observă femeia aflată înăuntru. Și, desigur, era nimeni alta decât Khun Penny... din nou.

Iritat, a ridicat o mână și s-a lovit ușor în piept. Inima îi bătea din nou , neobișnuit, dar de data aceasta era mai lentă. O senzație de greutate i-a cuprins pieptul și, pentru o fracțiune de secundă, a simțit o durere ascuțită care l-a străbătut.

- Vezi? Exact cum ți-am spus. Spuse o voce din spatele lui. Jun se întoarse și îl văzu pe Phi Korn venind spre el, alături de Phi Praew și câțiva angajați ai companiei.

- Da, da, da. Tu tot te agăți de orice! Poate că au doar niște treburi de rezolvat.

- Și ce fel de afacere ar putea să o facă să zâmbească atât de mult, nu? Râse Korn, dându-și ochii peste cap. În adâncul lui, nu-i plăcea că Sorn se implica cu Penny, ar fi preferat mai degrabă ca Sorn să se implice cu el. Dar nu putea să lase să se vadă prea mult dacă nu voia un picior în față. În plus, Phi Sorn era destul de înfricoșător așa cum era. Admirarea de la distanță era probabil cea mai sigură opțiune.

- Uhm... Phi Korn, Phi Praew, e adevărat că Phi Sorn și Khun Penny sunt de fapt împreună? întrebă Jun în cele din urmă, punând întrebarea care îl frământa. Adăugă rapid:

- Ae mi-a tot spus că sunt împreună, așa că am vrut să știu pentru ea. Adăugând ultima parte pentru a părea o curiozitate de moment, mai degrabă decât interesul lui personal. Adânc înăuntru, știa foarte bine că nu era vorba despre Ae. Era o scuză.

- Jun, tu ești mai apropiat de Phi Sorn decât noi, ar trebui să știi mai bine. Dar, dacă mă întrebi pe mine, cu siguranță se întâmplă ceva între ei.

- Nu asculta prea mult această regină a dramei, Jun. Face doar presupuneri nebunești. Dacă cei doi ar fi cu adevărat împreună, oamenii nu ar avea cum să nu știe despre asta.

Da...e adevărat. La final, răspunsul era același ca întotdeauna, toți doar speculau. Dar el auzise direct de la Phi Sorn, de atâtea ori: Nu soție, nu Faen. Hmm... dacă ar fi avut pe cineva, Sorn i-ar fi spus până acum.

💚💚💚

Jun luă autobuzul și coborî la stația de lângă restaurant. Până atunci, locul era deschis și atmosfera de acolo avea un aer calm, cu o atmosferă clar japoneză, exact cum se vedea din exterior. Locurile erau limitate, oferind senzația unui local mic și intim.

De îndată ce a intrat, o angajată l-a salutat. Deoarece era singur, a ales un loc lângă perete pentru a evita să se simtă jenat. De fapt, îl sunase pe Win mai devreme să-l însoțească, dar prietenul său drag refuzase, spunând că era ocupat cu pregătirile pentru competiția de sepak takraw care urma să aibă loc în două zile.

Jun a ajuns să comande doar trei feluri de mâncare, pofta inițială de mâncare dispărând misterios, lăsându-l cu doar un set bento, tempura de creveți și gyoza. Pentru băutură, s-a mulțumit cu ceai simplu.

Pentru a-și ocupa timpul în timp ce aștepta mâncarea, a scos telefonul și a început să deruleze. Dar dintr-o dată, cineva a tras scaunul de lângă el , apoi, ca și cum ar fi fost cel mai firesc lucru din lume, a pus un urs de pluș uriaș pe scaun. Ursul, un gigant maro aproape cât un bivol, a fost așezat cu grijă pentru a sta corect, ca și cum ar fi venit să mănânce cu el.

Jun a clătinat din cap, confuz, înainte de a-și ridica privirea către persoana responsabilă, fiind uimit când l-a văzut pe un tânăr înalt și subțire, îmbrăcat într-o uniformă de restaurant japonez. De obicei, când se întâlneau, acesta nu purta nimic de genul acesta.

- Oh! Phi Ovaltine!

- Huh? Celălalt s-a încruntat, confuz, auzind porecla.

- Oh! Uhm... Eu sunt stagiarul care ți-a vărsat Ovaltine pe tine atunci.

- Ahh, ești...

- Jun, Phi.

- Jom, .

- Ah, Phi Jom. Deci... lucrezi și aici? Credeam că ești la XX Company. A spus Jun, menționând compania de logistică unde lucra Jom.

Expresia lui era un amestec de surpriză și confuzie, ceea ce l-a făcut pe Jom să râdă.

Aceasta era a treia oară când îl vedea pe băiat. Prima dată nu a acordat prea multă atenție. A doua oară, au schimbat doar câteva cuvinte. Dar acum, pe măsură ce îl privi mai bine, și-a dat seama că Jun avea un aspect ascuțit, aproape ca al unui idol coreean , trăsături clare și acel tipic „look de băiat frumos” popular.

- Jobul meu principal este tot acolo, dar acesta e doar un job secundar. Magazinul îi aparține unchiului meu Sai, așa că ajut când pot. A explicat Jom chiar când a sosit mâncarea lui Jun.

- Oricum, savurează-ți masa. Dacă ai nevoie de ceva, cheamă-mă. Și dacă ai vreun feedback, simte-te liber să-l notezi pe cardul de comentarii.

- Așteaptă! Dar ce zici de ursul ăsta...?

- Oh, pentru clienții care vin să mănânce singuri, există «Jujai» care stă cu ei și le ține companie ca să nu se simtă singuri.

- Jujai?

- Da, ursul. Îl cheamă Jujai. A spus Jom, atingând ușor burta ursului de pluș. Jun chicoti la asta înainte de a se întoarce să se uite la neașteptatul său partener de cină. Ei bine... era un pic ciudat, dar cu siguranță mai bine decât să stea acolo singur și ciudat.

A petrecut timp la restaurant, bucurându-se de atmosfera relaxată. Când a terminat de mâncat, a decis să comande și ceva la pachet, se gândea că ar putea să-l reîncălzească pentru micul dejun a doua zi dimineață.

- Pleci deja, Jun? A întrebat Jom, terminând de pus ursul gigant la loc.

- Da, mâncarea a fost uimitoare, nu am ce să mă plâng. Plus că am folosit și un card de reducere.

- Vino din nou data viitoare, și îți voi da o altă reducere.

- Îți mulțumesc, Phi Jom. Dar dacă ajung pe aici, o să mă asigur că îți menționez numele. Jun era politicos, dar, sincer, nu i-ar fi displăcut să se bucure de niște mâncare delicioasă la un preț mai mic. Asta l-a făcut pe Jom să izbucnească în râs.

- Cum te întorci acasă? Nu era prea târziu încă, doar vreo 8 seara , dar autobuzele erau încă destul de aglomerate.

- Probabil o să iau un taxi cu motocicleta. Casa mea nu e departe, e chiar în cartierul urmator... A explicat Jun. Să sune pentru un Grab nu era o opțiune. De obicei, ar fi comandat o mașină prin aplicație, dar bateria telefonului lui era deja descărcată și acum stătea inutil în buzunar.

- Ah! Așa? Stai puțin. Jom a dispărut pentru un moment în spatele magazinului și a revenit cu o cutie de mâncare, împachetată frumos în mai multe pungi de plastic.

- Chiar mă pregăteam să livrez niște mâncare în cartierul ăla. Hai, te duc eu.

Jun a fost de acord imediat, fără să se gândească prea mult. Până la urmă, dacă ar fi trebuit să ia un taxi cu motocicleta, ar fi trebuit să meargă mult pe jos. O plimbare gratuită suna mult mai bine.

- Eh... ești sigur că pot să mă urc pe asta, Phi Jom? A întrebat Jun ezitând când a văzut motocicleta de livrare a restaurantului. Era o motocicletă de dimensiuni normale, dar cu o cutie mare de livrare atașată pe spate.

- Desigur! Urcă-te! Jom s-a urcat pe motocicletă și s-a deplasat puțin înainte, făcând loc pentru Jun să se strecoare. Să se urce nu a fost foarte elegant la început, dar după ce s-a așezat, nu a fost la fel de incomod cum se aștepta. Phi Jom chiar s-a mutat cât a putut de mult înainte, cu genunchii lipiți de partea din față, doar pentru a-i oferi lui Jun mai mult spațiu.

- Fă dreapta aici. A indicat Jun, arătând drumul pe măsură ce Jom intra în cartier.

- Casa asta, . A spus Jun când Jom s-a oprit în fața unei case. Proprietatea era bine luminată, cu lumini aprinse atât la poartă, cât și în interiorul casei. O mașină era parcată în garaj, iar casa avea o curte spațioasă cu un gard sigur. Etajul al doilea avea un balcon care se extindea, probabil-construit recent , având în vedere că celelalte case din zonă nu aveau același design.

Jun aruncă o privire confuză spre mașina lui Sorn.

Nu spusese că nu vine acasă?

Credea că Sorn va fi ocupat cu discuții de afaceri cu Khun Penny și că va rămâne în oraș până târziu. Și totuși, iată-l întors acasă înainte de ora 21:00.

- Locuiești singur, Jun?

- Locuiesc cu Phi-ul meu…

- Ai, Jun! O voce tăioasă răsună dinspre casă. Când se întoarse, Jun îl văzu pe Sorn stând în ușă, cu o expresie de nepătruns, dar cu o privire vizibil severă. Fără să spună nimic, Sorn își puse pantofii și se îndreptă spre poartă, pe care o descuie pentru el.

Inițial, Sorn nu avea de gând să se întoarcă acasă în seara aceea. Dar gândul că Jun era singur îl măcina, dacă nu putea să doarmă pentru că nu era încă obișnuit cu locul? Grija asta l-a făcut pe Sorn să își ceară scuze și să plece mai devreme. Penny părea deranjată, dar nu a încercat să-l oprească.

Și totuși, când a ajuns acasă, Jun nu era nicăieri. Încercase să-l sune, dar apelul nu trecea , probabil avea telefonul descărcat. Când l-a sunat pe Win în schimb, tot ce a primit a fost:

-Jun s-a dus să mănânce mâncare japoneză.

Chiar când era pe punctul să iasă cu mașina să-l caute, l-a văzut pe Jun coborând dintr-un vehicul, adus de cineva pe care nu-l cunoștea. Interacțiunea casuală și prietenoasă dintre Jun și celălalt bărbat l-a deranjat mai mult decât era dispus să recunoască.

- Oh? Nu ai spus că nu vii acasă?

- Cine? În loc să răspundă, Sorn i-a adresat o singură întrebare tăioasă, pe un ton ferm, aproape ca un tată sever care își ceartă copilul.

Jun clipi, confuz. Dar nu era totul. Sorn nu stătea doar pe loc , se apropie și mai mult, poziționându-se lângă Jun, cu privirea fixată asupra lui Jom cu o intensitate care țipa posesivitate.

Îl cunoștea pe tipul ăsta. Îl văzuse vorbind cu Jun cu câteva zile în urmă.

- Ăsta e Phi Jom. Unchiul lui deține restaurantul japonez.

- Și de ce trebuia să te lase el acasă?

- Păi... eu...

- Intră înăuntru. Asta a fost tot ce a spus Sorn înainte să se întoarcă pe călcâie și să intre în casă, cu o expresie întunecată. Jun nu putu decât să-l privească, complet nedumerit.

🔸️Ce naiba are Phi Sorn acum?

- Mai bine intră, Jun. Fratele tău nu părea că glumește, părea chiar serios.

- Uh... da. Răspunse Jun, încă buimac. Era Sorn supărat pe el? Dar de ce? Nici măcar nu făcuse nimic.

- Mulțumesc mult că m-ai adus, Phi Jom. Ai grijă pe drum! Jun nu uită să-și unească palmele într-un wai respectuos, ca semn de mulțumire.

- Apropo, Jun, restaurantul nostru face și livrări la domiciliu. Uite numărul, sună oricând dacă vrei să comanzi. Jom profita de ocazie să-și promoveze afacerea înainte să pornească înapoi la drum.

Jun intră în casă și simți imediat tensiunea din aer. Aerul condiționat mergea la maximum, făcând ca încăperea să fie plăcut răcoroasă, dar proprietarul casei părea orice, numai relaxat nu. Sorn stătea pe canapea, cu privirea întunecată și posomorâtă, uitându-se la televizor ca un câine turbat gata să atace.

Jun decise repede să nu se bage. Nu avea idee dacă Sorn era supărat din cauza vreunei lucrări neterminate sau dacă îl enervase cineva. Oricum ar fi fost, nu voia să se trezească prins la mijloc.

- Dacă vreodată uiti cum să ajungi acasă, sună-mă. Nu te mai lăsa adus de cine știe ce străin, izbucni Sorn, pe un ton încărcat de sarcasm, de parcă Jun era un copil de trei ani pierdut care avea nevoie să fie escortat până la ușă.

Jun, care era pe cale să bage mâncarea în frigider, se opri brusc.

- Știu foarte bine unde e casa. Răspunse el. Sorn îi aruncă o privire tăioasă, așa că Jun continuă:

- Dacă aș fi știut că te întorci acasă, te-aș fi sunat. Dar ai zis că nu mai vii. Și oricum, chiar dacă aș fi sunat, n-ai fi putut să vii după mine, nu-i așa?

Un strop de frustrare i se strecură în voce.

🔸️Chiar am crezut că Phi Sorn o să vină să mănânce cu mine în seara asta, gândi el cu amărăciune.

🔸️Dar nu... m-a lăsat baltă din nou. Nici nu mai știa a câta oară. Îi dădea speranțe, ca apoi să-l dezamăgească de fiecare dată.

- Da, data viitoare sună-mă mai întâi. Fie că sunt acasă sau nu, tot trebuie să mă suni.

- De ce trebuie să complici lucrurile?

- Pentru că Ai Thai iar o să mă întrebe de tine. O să înceapă cu ‚nu ai grijă de el cum trebuie’ și alte din astea.

🔸️Aha... deci totul e de frica lui Hia Thai.

- Nu trebuie să-ți faci griji pentru asta, Phi. Dacă întreabă Hia Thai, îi zic eu că ai grijă de mine exemplar. Zise Jun sec, apoi se întoarse pe călcâie și se duse spre bucătărie. Trânti caserolele în frigider, apoi urcă la etaj, lovind cu pași grei scările, doar ca să-și arate nervii.

Sorn îl urmă cu privirea, în timp ce „puștiul obraznic” urca vijelios, iar pașii lui răsunau în toată casa. Oftă adânc, apoi se lăsă pe spate și-și sprijini picioarele pe măsuța de sticlă din față. Televizorul mergea în fundal, dar nu mai vedea nimic.

Mintea lui era blocată pe râsul lui Jun și zâmbetul ăla pe care i-l aruncase lui Jom. Gândul îi stârni o iritare sâcâitoare în piept, atât de tare că deschise o doză de bere și trase câteva guri zdravene.