CAPITOLUL 15

 

Tăcerea a umplut imediat camera de dimensiuni medii. Sorn își ținea privirea fixată asupra lui Jun, în timp ce Jun se uita înapoi fără să clipească. Dacă cineva l-ar fi întrebat dacă încă mai era supărat pe Phi Sorn, răspunsul ar fi fost, probabil, undeva la mijloc. Nu era chiar furie, ci mai degrabă dezamăgire. Dar când a văzut ce făcuse celălalt, ceva complet ieșit din comun, și-a dat seama că poate, de data asta, Phi Sorn chiar se simțea vinovat. Dacă ar fi fost vechiul Phi Sorn, ar fi trecut totul cu vederea și n-ar fi părut că-l interesează deloc.

- Dacă crezi că o să mă opresc din a fi supărat doar pentru că ți-ai cerut scuze, îți spun de pe acum: nu o să se întâmple. Sunt dezamăgit. M-a durut ce ai făcut. Dar îți accept scuzele și sper să nu mai faci o glumă atât de proastă pe seama mea, zise în cele din urmă Jun, exprimându-și gândurile. Sorn încuviință din cap. Cel puțin, nu mai era ignorat complet sau tratat ca aerul.

- Putem să mâncăm acum? Sau nu ți-e foame?

- Mă duc să-mi iau niște tăieței, spuse Jun, făcând un gest de ridicare. Sorn îl urmări, aruncând o privire către cantitatea de mâncare deja așezată pe masă, mult prea multă pentru o singură persoană. Jun ezită o clipă, dar apoi decise să părăsească totuși camera. Sorn oftă, clătinând din cap spre sine. Își spuse că trebuie să treacă peste, exact cum spusese și Jun. Oricum, nu mai avea ce să facă.

După un timp, Jun se întoarse, purtând o pungă de plastic cu 3-4 sticle de apă rece. Dar tăiețeii de care pomenise nu se zăreau nicăieri.

- Unde-ți sunt tăiețeii?

- Vrei să mă duc să-ți aduc? Pentru că, dacă ce e în fața ta nu se termină, o să ajungă direct la gunoi.

Aaaa... Remarca sarcastică a lui Jun îi smulse lui Sorn un zâmbet aproape instantaneu.

Cei doi se așezară la masă și mâncară în tăcere. Jun era mult mai atent la serialul de pe Netflix decât la Sorn, musafirul nepoftit care i se alăturase. În scurt timp, ospățul din fața lor fusese devorat, în mare parte de Jun, căci Sorn se oprise din mâncat cu ceva vreme în urmă. Sorn îl urmărea cum tot ronțăia calmari la grătar cu sos picant, nasul și buzele înroșite de la iuțeala sosului. Și totuși, Jun nu părea să se oprească. Din toate sticlele de apă cumpărate mai devreme, mai rămăsese doar una, pentru că în cameră nu era deloc apă rece la început.

Sorn se ridică, făcând prima mișcare mai evidentă din ultima vreme, atrăgând imediat atenția puștiului. Jun îl privi întrebător.

- Mă duc să mai iau apă. Mai ai nevoie de ceva? Întrebă Sorn. Jun dădu din cap că nu, apoi își întoarse repede atenția spre serialul american.

Sorn coborî să cumpere apă și profită de ocazie pentru o pauză de țigară. După ce-și satisfăcu pofta, stinse țigara cu piciorul și se întoarse sus. Când reveni, văzu că Jun deja făcuse curat în mare parte din cameră.

- Eu plec, spuse Sorn, știind foarte bine că Jun probabil nu avea să-i răspundă. Așa și fu, Jun doar încuviință ușor și duse farfuriile în mica zonă de spălat vase.

- Jun, oftă Sorn, chemându-l cu voce joasă și urmându-l pe balcon. Dar puștiul răutăcios își continua treaba, ignorându-l complet.

- Ești chiar atât de supărat? Nici măcar nu vrei să vorbești cu mine? Întrebă Sorn cu o voce calmă, deși înăuntru își dorea cu adevărat o discuție sinceră. Nu știa că Jun reacționa așa când era supărat. De obicei, când avea un conflict cu cineva de vârsta lui sau mai mare, lăsa timpul să treacă și lucrurile se rezolvau. Dar cu Jun nu era la fel. Așa sunt toți adolescenții? Așa de greu de înțeles?

- Vorbesc cu tine. Doar că nu mă uit la tine, răspunse Jun fără să-l privească măcar. Sorn oftă din nou și spuse:

- Atunci dă-mi un sărut.

- Nu! Refuzul scurt, dar hotărât, îl făcu pe Sorn să renunțe.

💚💚💚

A doua zi dimineață, Jun era aproape să întârzie la muncă. Traficul din apropierea apartamentului era un dezastru din cauza lucrărilor de reparație, așa că fu nevoit să oprească un mototaxi și să plătească peste o sută de baht doar ca să ajungă la timp.

- Jun, Khun Tune te caută, îl anunță una dintre colegele de birou imediat ce păși în clădire. Un fior rece îi străbătu spatele. Deși credea că se lămuriseră lucrurile cu o seară înainte, Khun Tune îl chema din nou. Oare ce avea să-i reproșeze acum? Iar cel care provocase toată încurcătura, nici urmă de el.

Cioc, cioc, cioc

Jun bătu în ușa de sticlă a biroului lui Khun Tune. La auzul permisiunii, intră, cu o expresie deloc încrezătoare. Ținea capul plecat, evitând contactul vizual, încă resimțea autoritatea severă din ziua precedentă. Intimidarea îl lăsase să nu fie dispus să o înfrunte direct.

- Ia loc, spuse femeia de carieră, trecută de patruzeci de ani. Zâmbi blând către internul vizibil speriat.

- Bună-dimineața, salută Jun politicos, făcând un wai respectuos înainte să se așeze în fața șefei departamentului de coordonare internațională.

- Ieri seară, Sorn a venit să-mi explice ce s-a întâmplat. Eram ocupată și n-am apucat să te chem atunci. Apoi, chiar acum, a mai trecut o dată pe aici pentru că a observat că pari încă supărat, începu Khun Tune fără ocolișuri. Greutatea cuvintelor ei îl făcu pe Jun să-și strângă mâinile reci, încercând să se calmeze. Întreaga situație semăna straniu cu cea în care a fost chemat în biroul directorului în liceu.

- Acum știu totul. Sorn a recunoscut că el te-a provocat. A spus că nu se aștepta să iei totul atât de în serios sau să depui atâta efort. Și-a asumat toată vina și mi-a spus că tu nu ai greșit cu nimic. Dacă cineva trebuie tras la răspundere, acela e el, nu tu, continuă ea, urmărindu-i atent reacțiile. Jun tăcea, ascultând cuminte, dar grijile începeau treptat să-i dispară de pe chip.

Noaptea trecută, când Phi Sorn venise în cameră, nu pomenise nimic de toate astea. De ce nu-i spusese că vorbise deja cu Khun Tune? De ce nu i-a spus că totul a fost rezolvat cu Khun Tune? De ce era totul atât de secret? Întotdeauna făcea lucruri fără să spună un cuvânt.

-De asta te-am chemat, ca să îmi cer scuze pentru felul în care m-am purtat ieri. Înțeleg acum că ai avut intenții bune și îmi pare rău că nu te-am ascultat înainte să trag concluzii, spuse Khun Tune sincer. Auzise din birou că bietul băiat plânsese singur după ce fusese certat. Inițial, fără să știe adevărul, îl catalogase ca fiind lipsit de respect. Dar acum, simțea că îi datora scuze.

Pentru Khun Tune, chemarea tânărului pentru a-și cere scuze nu a diminuat credibilitatea ei ca lider. Nu dorea ca generația tânără, care abia pășea în lumea muncii, să o vadă ca pe o șefă tipică de școală veche , cineva care refuză să recunoască vina, chiar și atunci când a certat pe nedrept un subordonat. Ea nu era așa. Dacă făcea o greșeală, trebuia să o recunoască. Era un principiu universal de respect și maturitate pe care oricine ar trebui să-l înțeleagă.

- Nu... chiar nu e nicio problemă. Răspunse Jun, clătinând ușor din cap.

- Înțeleg perfect că întâlnirile sunt un moment important, și am fost și eu de vină că am dat buzna așa. A zâmbit stânjenit, simțindu-se mult mai bine acum. A admirat modul în care Khun Tune a gestionat situația, dând dovadă de profesionalism și în același timp de multă compasiune, un adevărat exemplu de lider bun.

- Dar tot eu am fost cea care a greșit, zise ea oftând. Eu sunt adultul și totuși n-am ascultat. Of... în fine. Ați vorbit între timp, tu și Sorn? A trecut pe aici înainte să ajungi tu, dar a plecat la o întâlnire cu un client. Nu știu dacă v-ați văzut.

- Uh... ah... Phi Sorn a vorbit cu mine aseară, mormăi Jun. Ne-am lămurit. Inițial, nu voia să-l ierte atât de repede, dar văzând cât efort depusese Sorn pentru a-și cere scuze, devenise mai ușor să treacă peste.

După ce încheiară discuția, Khun Tune îl lăsă să plece. Champ îi făcu cu ochiul și un semn de aprobare, clar știind de ce fusese chemat. Jun se întoarse la biroul lui și găsi o pungă cu aproape douăzeci de gustări de orez lipicios cu diverse umpluturi, așezată deasupra rucsacului. Înăuntru era un bilețel:

🔹️Nu te mai bosumfla. Nu știu cum altfel să mă revanșez.

Mesajul era scurt, scris cu o caligrafie surprinzător de ordonată. N-avea semnătură, dar Jun știa imediat de la cine venea. Un zâmbet i se întinse pe față, iar inima îi sări o bătaie. Încercă să-și ascundă reacția, dar bucuria din piept, pe aceea o lăsă să se reverse, știind că nimeni n-o putea vedea. Phi Sorn putea fi surprinzător de dulce atunci când voia, chiar dacă astfel de momente erau rare.

💚💚💚

Dar cine s-ar fi gândit că o pungă de orez lipicios la grătar ar ajunge să fie o mare problemă? Jun nu le putea mânca pe toate de unul singur, așa că le-a împărțit cu ceilalți de la birou. Atunci a observat Korn, bârfitorul biroului și un autoproclamat fan al lui Sorn. Korn văzuse cum Sorn lăsase punga pe biroul lui Jun în timp ce acesta era la o întâlnire cu Khun Tune. Când Jun a început să împartă orezul lipicios tuturor, Korn și-a luat sarcina să răspândească vestea: Jun era” băiatul lui Phi Sorn”. Din acea zi, toată lumea de la etajele 15 și 16 a început să-l numească pe Jun „băiatul lui Phi Sorn”.

- Phi Phut, este ceva cu care te pot ajuta? Sunt liber. Phi James a spus că nu este mult de lucru astăzi.

- Poți să-mi cumperi o cafea? Sunt atât de obosit și trebuie să mă întâlnesc cu un client în curând. A spus Phi Phut, lăsându-se greu în scaun de epuizare.

- Bine, dă-mi banii și o să merg să-ți iau. Mai vrei ceva cât sunt plecat?

- Hei! Glumeam doar. Cine ar îndrăzni să-l roage pe băiatul lui Sorn să facă asta? O să merg să-mi cumpăr singur.

- Hai, Phi Phut! Nu e adevărat deloc! A spus Jun, deși nu știa cum să riposteze. Puth doar a râs de obrajii roșii ai juniorului său. Chiar dacă Jun părea enervat, fața lui aprinsă îl dădea de gol. Puth știa că acesta era material de tachinat de primă clasă.

Jun a oftat, frustrat că a fost în centrul atenției în ultimele două zile. Seniorii de la birou nu făceau decât să-l tachineze mai mult când vedeau că Sorn nu spunea nimic pentru a nega zvonurile. Sigur, Phi Sorn nu se mai lua de el, așa cum se convenise, dar consecințele acțiunilor sale se simțeau la fel de rău. Chiar și când Jun a mințit și a spus că l-a rugat pe Phi Sorn să-l cumpere, nimeni nu l-a crezut, pentru că Phi Sorn a spus...

- Le-am cumpărat pentru tine, și ce-i cu asta? Dacă tot ești supărat, așteaptă până se întoarce Ai Thai mâine și-mi rupe pieptul.

Măcar Phi Sorn nu a folosit cuvântul „îmi pare rău”, altfel, Jun și-ar fi dorit ca pământul să-l înghită de viu. Era deja tachinat fără încetare de Phi Korn, Phi Praew și chiar și de Phi James, care chicotea de fiecare dată când îl vedea prins în această încurcătură. Singura care părea rece față de el era Khun Penny, care începuse să-i ignore salutul respectuos recent. Ae teoretizase că era din cauză că Jun provocase cumva o ruptură între „cuplul navei” lui Ae, făcându-l practic a treia roată la căruță. Pae, totuși, a dat ochii peste cap și a numit-o pe Ae delirantă. Jun nu s-a mai obosit să se certe, așa că a evitat subiectul ori de câte ori luau prânzul împreună.

După ce a terminat niște treburi, Puth l-a invitat pe Jun să mănânce ceva jos, așa cum plănuise inițial. În timp ce mâncau, Puth l-a întrebat cum mai merge la facultate de când a absolvit, dacă aceiași profesori mai predau și dacă nivelul lor de severitate era la fel de ridicat ca pe vremea lui.

- Dreptul afacerilor este cea mai ușoară materie acum, Phi. Am memorat toată cartea și am copiat-o cuvânt cu cuvânt la examen. Am luat B pentru asta.

- Profesorului nu-i plac răspunsurile care sunt prea perfecte din manual. A spus Puth, dând din cap.

- Preferă să răspunzi cu propriile tale cuvinte. Pe vremea mea, am luat A la acea clasă și am fost foarte fericit, mi-a ridicat media.

Cei doi stăteau de vorbă în timp ce așteptau la coadă pentru băuturi. Cafeneaua era puțin mai aglomerată decât de obicei astăzi, dar nu atât de mult încât așteptarea să fie insuportabilă. Puth era atât de absorbit de conversația cu Jun încât nu a observat frumoasa femeie care stătea în spatele lui până când degetul ei l-a atins ușor pe umăr.

Când s-a întors, și-a văzut iubita zâmbindu-i dulce.

- Oh! Vee, când ai ajuns? Nici nu te-am observat!

- Ei bine, cum ai fi putut? Erai atât de absorbit de conversația ta încât nu ai observat pe nimeni altcineva, l-a tachinat ea.

Jun a aruncat o privire femeii pe nume Vee și și-a amintit că Puth menționase că ea este iubita lui. Frumusețea ei avea un farmec thailandez foarte clasic, trăsături ascuțite, definite, cu ochi izbitori, un zâmbet încântător și o alură generală elegantă care se potrivea perfect cu ținuta ei impecabilă. Dar Jun nu a putut să nu se gândească că sub toată acea dulceață, probabil exista și o latură aprigă. La urma urmei, trebuia să existe un motiv pentru care Phi Puth o alesese pe ea în locul lui Phi Yo, pe care îl menționase înainte.

- Ei bine, ne-am lăsat duși de conversație. Oh, apropo, acesta este Jun, un stagiar la compania noastră. Este de la aceeași facultate ca și noi, doar o clasă mai tânără care a nimerit în gașcă. Jun, aceasta este Vee, iubita mea, i-a prezentat Puth pe cei doi cu un zâmbet larg. Vee a zâmbit politicos tânărului în timp ce Jun și-a ridicat mâinile într-un salut respectuos.

- Nu pot să cred că Phi Puth are o iubită atât de uimitoare. Phi Vee, ești absolut superbă! A glumit Jun, stârnind un râs din partea femeii.

- Hei, hei, micuțule! Ai grijă, sau o să iei o palmă! A ripostat Puth, pe jumătate în glumă, dând din cap la șotiile lui Jun.

Vee a stat de vorbă cu ei doi o vreme, deși, sincer, cea mai mare parte a conversației a fost între ea și Puth. Jun a stat liniștit, așteptându-și băutura, fără să intervină. Dar apoi, vocea lui Puth a luat brusc un ton diferit, unul care suna ușor tensionat.

- Ajunge, Vee. Ți-am spus că nu se întâmplă nimic. A spus Puth, ținând-o ușor de braț pe iubita sa. Vee se uitase peste umăr, spre ceva sau mai degrabă spre cineva, în spatele lor.

Jun i-a urmărit privirea și a observat că Phi Yo tocmai trecuse pe lângă locul unde stăteau ei.

- Încearcă să mai faci așa ceva, Puth, și vei vedea cât de departe voi merge ca să mă ocup de asta. A spus Vee, cu o voce îmbibată de amărăciune și durere. Era un sentiment greu de înțeles pentru un străin. Nu era doar trădarea partenerului ei care o înșelase, era faptul că cealaltă persoană implicată era de același gen.

Când oamenii au avertizat-o prima dată, nu s-a gândit prea mult la asta. La urma urmei, așa era Puth întotdeauna, prietenos și zâmbitor cu toată lumea. Dar când a văzut fotografiile, dovada incontestabilă a lui Puth și Yo într-o postură compromițătoare, a simțit ca și cum cineva i-ar fi sfâșiat inima. Acea umilință și lipsă de respect erau ceva ce nu putea uita niciodată.

Dar dacă ar fi aflat că depășesc din nou limita, nu ar mai fi existat milă de data asta, s-ar fi asigurat că nimeni nu scapă ușor.

- Te iubesc doar pe tine, Vee. Nu mai e nimeni altcineva acum, jur. Doar tu. Dacă nu mă crezi, întreabă-l pe Jun! Jun, susține-mă aici, am fost cuminte, nu-i așa? Nu am făcut nimic dubios, nu-i așa? S-a întors Phut către Jun pentru sprijin, implorându-l practic să-l ajute.

Jun nu a putut decât să zâmbească stângaci și să dea din cap. Sincer, în ultimele săptămâni, nu-l văzuse pe Puth furișându-se să se cuibărească cu cineva pe scara de incendiu, așa că s-a gândit că ar putea la fel de bine să confirme pentru el.

Apropo de scara de incendiu, probabil că doar el și nenorocitul ăla de Phi Sorn se furișau să se sărute tot timpul. Dintr-un motiv oarecare, părea că Phi Sorn era dependent de sărutări. Dacă nu se sărutau o zi, Sorn se plângea că „abilitățile lui vor rugini”, ca o lamă care își pierde tăișul dacă nu este ascuțită. Jun nu-și putea da seama dacă acesta era vreun fel de curs de educație sexuală sau vreo vrăjitorie antică transmisă de vreun guru mistic.

Totuși, el accepta întotdeauna, trebuia să recunoască, Phi Sorn era foarte bun la asta.

În acea zi, când Phi Sorn a cerut un sărut și Jun a refuzat inițial, lucrurile au revenit în cele din urmă la normal după ce au discutat. Dar odată ce și-au reluat rutina obișnuită, Jun a rămas cu genunchii moi. Nu numai că Phi Sorn și-a luat sărutul înapoi, dar a mers și mai departe, ajutându-l pe Jun până la capăt, lăsând destul de multă dezordine pe mâinile lui. Din fericire, Jun avea câteva șervețele în buzunar de la restaurantul de mai devreme, așa că a reușit să se curețe cât de cât.

- Ai terminat atât de repede. A fost atât de intens? A șoptit Phi Sorn în glumă, mâna lui încă mângâind ușor acel loc sensibil unde Jun tocmai își eliberase dorința.

- N-am mai făcut-o de zile întregi, așa că normal că e ușor să termin. Sss... Phi Sorn, nu mai face asta! O rundă e de ajuns! A șuierat Jun, încercând să-și recapete respirația.

Jun a apucat ferm mâna aspră și mare a lui Phi Sorn, încercând să-l oprească să nu mai mângâie acel loc sensibil. Dar, desigur, Phi Sorn nu era genul care să renunțe atât de ușor. În momentul în care a simțit că Jun își înmoaie rezistența, și-a apropiat șoldurile, tachinându-l suficient cât să-i stârnească din nou emoțiile lui Jun, aproape readucându-l la maximă excitare.

Dar tocmai când lucrurile se încingeau, sunetul vocilor care răsunau din casa scărilor i-a făcut pe amândoi să înghețe. Fără să mai spună nimic, s-au despărțit repede și au mers pe drumuri separate, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic.

- Jun! Hei, Jun! Nu mai tăcea, răspunde-mi odată! Nu mai am pe nimeni altcineva, nu-i așa? Puth i-a dat un mic bobârnac lui Nong pe umăr ca să-l scoată din transă. Jun se deconectase complet, pierdut clar în propriile gânduri.

- Da, da, așa e. Phi Puth nu mai are pe nimeni altcineva. A lucrat la birou tot timpul și nu a plecat nicăieri. A răspuns Jun repede.

- Mai bine să fii sigur de asta, Puth. Și Jun, mă bazez pe tine să-l ții sub observație. Dacă aflu că se încurcă cu altcineva, mă voi ocupa atât de el, cât și de acea persoană atât de temeinic încât nu vor mai îndrăzni să-și arate fețele pe aici. A avertizat Vee, arătând cu degetul spre amândoi înainte de a pleca, când colega ei a venit să o ia. Din întâmplare, le venise rândul la tejghea, așa că și-au luat repede comenzile și s-au întors.

- Ea e cea care te-a făcut să plângi? A întrebat Jun după un timp, ieșind și îndreptându-se spre birou.

- Da.

- Și acum ești bine? Nu mai sunt probleme, nu?

- Niciuna. Nu am mai vorbit cu Phi Yo de atunci, dar când ne vedem în clădire, ne salutăm uneori. Totuși, ai văzut, Vee își arată colții de fiecare dată când îl zărește pe Phi Yo.

- Phi Yo acceptă asta? A întrebat Jun, vizibil îngrijorat. Observase adesea că cei care apăreau mai târziu în scenă rareori acceptau să încheie lucrurile ușor.

- Dacă nu acceptă, trebuie să o facă. A venit răspunsul.

- Am convenit asupra acestui lucru de la început. Sunt serios în privința lui Vee, dar nu am fost niciodată serios în privința lui Yo.

Auzind asta, pieptul lui Jun s-a strâns puțin. Nu știa cât de serios ar fi putut fi Phi Yo în privința lui Phi Phut. Exista măcar o mică parte din Phi Yo care și-ar fi dorit o relație serioasă cu el? Dacă da, atunci trebuie să fi durut destul de mult.

💚💚💚

Săptămâna următoare, reparațiile drumurilor erau încă incomplete. Pe lângă repararea drumului, îl și lărgeau, adăugând benzi. Jun a trebuit să ia în calcul două ore suplimentare pentru a pleca de acasă suficient de devreme pentru a ajunge la birou la timp. Până a ajuns, era deja epuizat.

Lovitură...

Asta era suficient pentru a semnala înțelegerea lor obișnuită: la prânz, când toată lumea ieșea să mănânce, Jun trebuia să se întâlnească cu Sorn la scara de incendiu. Și, desigur, să nu uite șervețelele.

- Ai stat până târziu, Jun? Te-am văzut trăgând un pui de somn mai devreme. A întrebat Hia Thai când a intrat și el în toaletă. Jun a ridicat privirea de la chiuvetă, fața încă udă de apă, și a zâmbit strâmb persoanei care stătea lângă pisoar.

- A trebuit să mă trezesc mult mai devreme decât de obicei, Hia. Refac drumul de lângă apartamentul meu și traficul e nebunesc, adică, era deja rău, dar acum e ridicol de rău.

- Oh? La ce oră te trezești de obicei? A întrebat Thai, apropiindu-se să se spele pe mâini la chiuvetă în timp ce aștepta răspunsul lui Jun.

- De obicei, mă trezesc la șase. Trebuie să plec din apartament înainte ca toți părinții să înceapă să-și lase copiii la școală, e și o școală în zonă.

- Și acum? La ce oră te trezești?

- La patru dimineața.

- Ce?! Deci îți ia aproape trei ore să ajungi aici acum? Răspunsul șocat al lui Thai l-a făcut pe Jun să dea din cap cu tristețe.

- Trăiesc așa de câteva zile. A murmurat Jun.

- În timpul zilei, trag pui de somn sub birou sau pur și simplu îmi pun capul pe el. Sunt extrem de obosit.

- Cât vor dura reparațiile drumurilor? De obicei scrie pe panoul proiectului. A întrebat Thai.

- Probabil luni de zile. A răspuns Jun cu un oftat.

- Și care e planul? Te gândești să-ți cauți un nou cămin? A sugerat Thai în timp ce ieșeau împreună din toaletă. Părea cea mai practică soluție pentru Jun. Mutatul ar fi cu siguranță mai bine decât să se trezească în zori în fiecare zi e rău atât pentru sănătatea fizică, cât și pentru cea mentală.

- Mă gândesc la asta, dar nu sunt sigur ce va spune Je Poi. Alte apartamente sunt mai scumpe. A recunoscut Jun, părând vizibil îngrijorat.

- Ah... Vrei să vorbesc eu cu Je Poi pentru tine? A oferit Thai, tonul lui serios observând cât de deprimat părea Jun. Sora lui Jun, care era cu un an mai mare decât Thai, nu era la fel de apropiată de el ca Jun, dar se cunoșteau destul de bine.

- Despre ce vorbiți voi doi? De ce sunteți atât de serioși? Champ s-a apropiat, ținând o pungă de gustări pe care o luase de pe biroul lui Praew. Văzându-i pe Jun și Thai într-o conversație serioasă, a decis să intervină. I-a oferit gustările lui Jun, dar tânărul a dat din cap în semn de refuz.

Cel care a întins mâna să ia gustarea a fost cel care stătuse în spatele lui Jun tot timpul fără ca acesta să observe. Brațul lung al lui Phi Sorn s-a întins peste umărul lui Jun ca și cum l-ar fi îmbrățișat nonșalant, făcându-l pe tânăr să se îndepărteze ușor pentru a evita să atragă atenția. Phi Sorn l-a privit scurt, dar a continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

- Fac lucrări la drum lângă apartamentul lui Jun, i-a explicat Thai lui Champ.

- O să dureze o veșnicie să termine. Trebuie să se trezească la 4 dimineața doar ca să ajungă la serviciu la timp.

- Uau! Deci de asta trăgeai pui de somn la birou? Care e planul, te muți? A întrebat Champ, în timp ce Phi Sorn își sprijinea cotul pe umărul copilului rebel ca și cum ar fi fost cotiera lui personală. Jun a încercat să se îndepărteze din nou, dar Sorn l-a urmat, sprijinindu-se la loc. Așa că Jun a renunțat și l-a lăsat să stea.

- Apartamentele pe aici sunt atât de scumpe, Hia. Chiria e cu aproape 3.000 mai mult decât locul meu actual. A spus Jun, frecându-și tâmplele. Făcuse niște cercetări pe furiș cu Pae și Ae, iar când i-au spus prețurile, a fost suficient să-l streseze. Mutatul ar însemna și depunerea unei garanții consistente, iar Jun nu voia să-și împovăreze sora mai mult decât o făcuse deja. Voia ca ea să-și economisească banii.

- Aș sugera să stai la mine, dar apartamentul meu are doar o cameră. A spus Champ cu regret. Știa că adolescenții au nevoie de propriul lor spațiu, nu era ca și cum ar putea împărți o cameră ca atunci când erau copii.

- Sau ai putea sta la mine acasă. A oferit Thai, ceea ce l-a făcut pe Jun să dea imediat din cap în semn de protest.

- Nu, mulțumesc. M-aș simți prost să-i deranjez pe Ah Rong și Ah Ngern. În plus, Hia Thai și Ah Rong călătoresc mult, iar Win face stagiul în altă parte. Ar fi incomod pentru toată lumea, așa că nu. A răspuns Jun repede.

- Casa mea are o cameră liberă. A intervenit brusc Sorn, care ascultase liniștit.

- E la doar 30 de minute cu mașina de birou. Nu-ți face griji, ai mai rămas peste noapte, nu-i așa? Dacă simți că trebuie să plătești chirie, contribuie doar la apă și electricitate. E de ajuns.

Atât Thai, cât și Champ și-au întors imediat capetele spre Sorn, surprinși. Nu se așteptaseră ca el să fie cel care oferă o soluție. Între timp, Jun stătea încremenit, complet uimit. Nu crezuse că Sorn va interveni să ajute în felul acesta.

Recent, Sorn nu mai fusese la fel de șiret sau de răutăcios ca înainte. Îi promisese lui Jun că nu-l va mai tachina, ceea ce i-a dat lui Thai o oarecare liniște că certurile lor trecute fuseseră în cele din urmă rezolvate. Dacă Jun s-ar fi mutat cu Sorn, nu ar mai fi trebuit să plătească chirie integrală, ceea ce i-ar fi economisit destul de mulți bani.

- Sună bine. Suntem cu toții de acord, nu-i așa? Atunci e stabilit. A spus Thai, dând din cap.

- Nu trebuie să te simți stânjenit, Jun. Suntem cu toții apropiați aici, și în felul ăsta, Hia poate fi sigur că cineva are grijă de tine. Nici Je Poi și nici Ko Nueng nu vor trebui să-și facă griji.

- Ăăă... bine. A fost de acord Jun în cele din urmă, văzând că avantajele depășesc dezavantajele. Era cea mai rapidă soluție la problema lui cu locuința, deși încă părea aproape prea frumos ca să fie adevărat.

Imediat ce Thai a bătut palma, Sorn a plecat, lăsându-l pe Jun acolo, cu inima bătându-i nebunește. Dacă Sorn deja „îl învățase o lecție” sărutându-l practic până și-a pierdut mințile chiar și la serviciu, ce naiba s-ar întâmpla dacă ar locui efectiv împreună? Foc și ulei, ce altceva ar putea rezulta din asta?

- Stai o secundă. A spus Champ mai târziu în acea seară, încruntându-se când ceva i-a venit în minte.

- Când a stat Jun vreodată peste noapte la Sorn acasă? De ce nu am știut despre asta?

- Da, ai dreptate. A răspuns Thai, la fel de confuz. Cei doi și-au aruncat priviri nedumerite, întrebarea fără răspuns plutind între ei.

💚💚💚

- Ai totul, Jun?. A întrebat Thai când ultimul obiect a fost încărcat în camionetă. Împrumutase camioneta tatălui său pentru a-l ajuta pe Jun să se mute, iar Champ venise cu el ca ajutor. Sorn, între timp, aștepta deja acasă.

- Asta e tot, Hia. A răspuns Jun după ce a aruncat o ultimă privire prin cameră. Au fost suficiente doar două drumuri pentru a-și goli apartamentul, deoarece nu avea multe lucruri.

Thai și Champ l-au dus pe Jun la casa lui Sorn și chiar l-au ajutat să descarce. Casa lui Sorn era una de dimensiuni decente, cu trei dormitoare și două băi. O plănuise așa pentru a avea suficient spațiu pentru mama și fratele său mai mic, Thanu, dacă ar fi avut vreodată nevoie să stea. Deoarece niciunul dintre ei nu era acasă acum, Sorn a decis ca Jun să folosească camera lui Thanu.

-A, da! A exclamat Champ, amintindu-și brusc ceva.

- Îi datorez o masă lui Win. E acasă? Hai să-l chemăm și să dăm o mică petrecere la Sorn acasă pentru mutarea lui Jun. Are sens, nu? Ideea părea să-l umple pe Champ de entuziasm în timp ce scotea telefonul pentru a-l suna.

- Probabil e la fabrică. Tot ce l-am văzut făcând în ultima vreme e să se antreneze la sepak takraw pentru competiția care urmează. Lasă-mă să sun și să verific. A spus Champ, scoțându-și telefonul.

- Bună idee! Și cât suni, hai să mergem să cumpărăm niște chestii de gătit. N-am mai dat o petrecere de o veșnicie. A sugerat Thai entuziasmat.

Cu asta, cei doi au plecat, lăsându-i pe Sorn și pe cel mai nou membru al casei, Jun, să despacheteze și să se acomodeze.

Sorn a rămas aproape, jucând rolul de ajutor al lui Jun, dându-i lucruri și ajutându-l să despacheteze. Dar apoi, în timp ce Jun s-a aplecat, fundul lui ferm și rotund s-a frecat accidental de zona sensibilă a lui Sorn. Acel mic contact neintenționat a fost suficient pentru a stârni ceva.

Trecuseră zile de când Sorn nu mai avusese nicio eliberare, și chiar și ritualurile lui obișnuite de dimineață nu mai fuseseră la fel de satisfăcătoare în ultima vreme. Dar acum, văzând corpul lui Jun atât de aproape, fundul lui atât de tentant, simțea că mișcările elevului său îl invitau practic.

Incapabil să reziste, mâna mare a lui Sorn a atins ușor fundul lui Jun. Atingerea neașteptată l-a făcut pe Jun să tresară, surprins, înainte de a se îndepărta repede pentru a se ocupa cu aranjarea hainelor în dulap, păstrând distanța.

- Jun. A strigat Sorn, făcându-l pe Jun să se întoarcă doar pentru a fi luat complet prin surprindere când buzele lui Sorn s-au lipit brusc de ale lui. Jun a tresărit, surprins de atacul neașteptat.

🔸️O face din nou, s-a gândit, cu inima bătându-i nebunește.

- Hei! Calmează-te!

- Patru zile.

- Poftim?

- Patru zile fără să mă descarc, și te-am ajutat tot timpul. Așa că astăzi, trebuie să mă ajuți tu pe mine, Jun!

- Dar încă trebuie să termin de despachetat.

- Poți face asta mai târziu.

- Dar...

- Te vreau și am nevoie de tine. Poți să-mi dai asta? A spus Sorn, fixându-l pe Jun cu o privire intensă în timp ce-l țintuia pe canapea.

Jun a cedat în cele din urmă nu doar din cauza dorinței de netăgăduit care ardea în ochii lui Sorn, ci și din cauza presiunii șoldurilor lui care se frecau de el. Jun a simțit umflătura tare din pantalonii lui Sorn atingându-și propria nevoie în creștere. Senzația a făcut clar că Jun nu era singurul care tânjea, amândoi tânjeau după atingerea celuilalt în același fel.

- Atunci grăbește-te înainte să se întoarcă Hia.

Imediat ce cuvintele au părăsit gura lui Jun, Sorn nu a mai pierdut timpul. S-a năpustit, sărutând și mângâind tânărul cu urgență, fără să lase să treacă niciun moment, deoarece dorințele lor fuseseră deja aprinse. Jun și-a dat capul pe spate, gâfâind după aer când Sorn și-a eliberat în sfârșit buzele. Gâtul lui palid a devenit următoarea țintă, acoperit de sărutări de bărbatul mai mare, deși Sorn a avut grijă să nu lase urme.

Hainele lor au fost aruncate repede, amândoi ajutându-se să se dezbrace în grabă, știind că sunt presați de timp. Niciunul nu avea idee când s-ar putea întoarce Thai și Champ sau când ar putea apărea brusc Win.

Excitația lui Jun se presa de pantaloni, corpul său răspunzând întotdeauna mai repede decât al lui Sorn. A încercat să-și dea pantalonii jos, dar nu a fost suficient de rapid pentru Sorn, care i-a smuls dintr-o singură mișcare rapidă. Sorn l-a împins pe Jun să se întindă pe canapea. Deși canapeaua din această cameră nu era deosebit de mare, era totuși mai bună decât podeaua sau patul prăfuit.

- Ăăă... gel și prezervative... mm... A murmurat Jun, abia coerent, în timp ce concentrarea începea să-i scadă. Expresia de pe fața lui Phi Sorn făcea clar ca lumina zilei, era gata să-l devoreze complet.

Sorn a pocnit din limbă ușor frustrat înainte de a pleca, gol pușcă, din camera lui Jun în a sa. Câteva clipe mai târziu, s-a întors, înarmat cu lubrifiant și prezervative, complet pregătit să reia de unde rămăseseră.

Jun și-a ajustat poziția, dar Sorn nu a fost de acord. I-a depărtat picioarele lui Jun, s-a strecurat în spațiul dintre ele și l-a tras pe Jun mai aproape. Penisul lui mare era deja mândru, iar al lui Jun nu era diferit. Sorn și-a înfășurat mâna în jurul ambelor, storcând o cantitate generoasă de lubrifiant pentru a le acoperi bine, asigurându-se că nimic nu se simte inconfortabil.

Jun a gâfâit și a gemut când Sorn a început să-i mângâie cu mișcări lente și deliberate, în timp ce, în același timp, un deget subțire i-a alunecat în intrarea moale și sensibilă.

Stimularea combinată, atât în interior, cât și în exterior, l-a făcut pe Jun să se zvârcolească și să geamă incontrolabil. Sorn a zâmbit satisfăcut la vederea lui Jun încordându-se de plăcere, știind exact cât de aproape era să cedeze. Jun era întotdeauna așa, atât de ușor de aprins, atât de receptiv la atingerea lui.

- Ah... ahh!! S-ssi... ahh! Jun și-a atins în cele din urmă punctul culminant primul, datorită degetelor și atingerii pricepute a lui Sorn. Și-a deschis pe jumătate ochii, urmărind cum Sorn își punea calm un prezervativ. Obrajii lui Jun ardeau de rușine, încă nefiind pe deplin obișnuit cu astfel de momente, momente în care el și Ai Phi Sorn ajunseseră în acest punct, pe punctul de a se uni pentru a-și împărtăși plăcerea.

- Sss... lungimea complet întărită a lui Sorn a pătruns încet în intrarea pregătită. Lubrifiantul a funcționat perfect, făcând mișcarea lină și constantă. Jun s-a încruntat, un amestec de durere și plăcere electrizantă răspândindu-se prin el pe măsură ce lungimea lui Sorn îl umplea treptat complet.

Odată complet în interior, Sorn s-a oprit pentru a-l lăsa pe Jun să se acomodeze, profitând de ocazie pentru a-i tachina sfârcurile sensibile ale lui Jun cu gura și limba. Firește, Jun nu era genul care să lase asta să treacă, degetele lui au urcat, ciupind și tachinând jucăuș vârfurile pieptului lui Sorn în schimb.

- Lapte cu ciocolată. A murmurat Jun, amintindu-și vag cum numise odată pieptul lui Sorn cu acea poreclă. Sorn a râs înfundat, buzele lui fiind încă ocupate să exploreze curba albă gâtului lui Jun.

- Ei bine, tu ești lapte cu căpșuni. A răspuns Sorn în glumă, aplecându-se să-i prindă mamelonul lui Jun, învârtindu-și limba neîncetat. Senzația l-a făcut pe Jun să-și arcuiască spatele, împingându-și pieptul mai aproape de Sorn. Degetele lui s-au încurcat în părul lui Sorn, strângând tare în timp ce valuri de plăcere îi străbăteau corpul, lăsându-l fără suflare și tremurând.

Pe măsură ce Jun s-a acomodat treptat, Sorn a început să-și miște șoldurile, retrăgându-se încet înainte de a împinge înapoi cu un ritm constant și deliberat. A repetat mișcarea de câteva ori înainte de a accelera treptat ritmul, fiecare mișcare devenind mai intensă pe măsură ce dorința lui incontrolabilă prelua controlul. Strânsoarea din jurul penisului nu făcea decât să-l stimuleze, făcându-l să vrea să împingă mai tare în corpul de sub el.

Dar în mijlocul pasiunii lor, telefonul lui Sorn a sunat brusc. Era undeva lângă ușă, aruncat deoparte împreună cu pantalonii săi, și nu avea nicio intenție să se oprească pentru a răspunde. Soneria a continuat, tare și persistentă, până când Jun, fără suflare și îmbujorat, a trebuit să-i spună să răspundă.

- Sunt în tine chiar acum. Cum ar trebui să merg să răspund? Asta va strica atmosfera. A mormăit Sorn, strângându-l pe Jun ca și cum s-ar fi temut că ar putea scăpa. Telefonul a încetat în cele din urmă să sune, doar pentru ca telefonul lui Jun să înceapă să vibreze în schimb.

De data asta, era la îndemână, așa că Jun l-a apucat pentru a verifica. Văzând că Hia Champ îl sună, i-a spus lui Sorn să nu-și mai miște șoldurile pentru un moment. În ciuda faptului că corpul său cerea mai mult, s-a gândit că ar fi mai bine să răspundă, doar în cazul în care era ceva urgent.

- Kha... Hia. A răspuns Jun, vocea lui tremurând ușor în timp ce încerca să suprime valul de senzații care se acumulau în interiorul său. Sorn nu s-a oprit complet, totuși. Și-a continuat mișcările șoldurilor, deși într-un ritm mai lent și provocator.

Fără să știe Jun, acest ritm lent atingea toate punctele sensibile și mai intens, făcându-i și mai greu să se mențină stăpân pe sine. În fiecare secundă, tensiunea din interiorul său creștea și i-a trebuit toată puterea voinței să nu se piardă în timp ce era încă la telefon.

[Jun, întreabă-l pe Ai Sorn dacă are sos sukiyaki acasă.]

- H-Hia Champ... h-întreabă dacă ai sos sukiyaki.

- N-am. După ce a răspuns, și-a strecurat mâna sub talia lui Jun și l-a strâns, îndemnându-l pe Jun să se grăbească și să închidă telefonul.

- N-nu, Hia, nu are.

[Oh, bine. Dar usturoi sau chestii de genul? Ar trebui să iau niște să fac sos de usturoi pentru fructe de mare?]

- Nu avem absolut nimic. Cumpără ce vrei ca să terminăm odată! A răcnit Sorn la telefon înainte de a închide el însuși, aruncându-l deoparte fără să se mai gândească.

Și astfel, simfonia pasiunii lui Sorn a început din nou. De data asta, ritmul lent și deliberat a fost înlocuit cu un ritm rapid și intens. Era greu și forțat, făcând tot corpul lui Jun să tremure. Tânărul și-a mușcat buza tare, încercând să-și suprime propriile sunete, dar Sorn s-a aplecat, sărutându-l ușor, ademenindu-l să-și deschidă gura. Un geamăt moale a scăpat de la Jun, aprinzând o energie și mai sălbatică, mai primitivă în bărbatul de deasupra lui.

Bang!

- Hia Sorn! Deschide ușa! A strigat vocea lui Win de afară, tare și clar.🙈🤣

Amândoi au înghețat șocați, surprinși de întreruperea bruscă. Ochii lui Jun s-au mărit de panică în timp ce încerca să se ridice, dar Sorn l-a ținut ferm jos, ignorând complet situația. În schimb, a intensificat, împingând cu un ritm și mai neînduplecat.

- Ah... ahhh... Phii Sorn... ahh... stai... Ai Win... aah... Ai Win o să vadă! A bâiguit Jun printre gâfâieli, vocea lui tremurând de panică și plăcere.

- Aproape am terminat... doar o secundă... ahhh... doar... o secundă, Jun. A răspuns Sorn printre dinți strânși, accelerând și mai mult ritmul.

Unghiile lui Jun s-au înfipt în spatele lat al lui Sorn, brațele lui înfășurându-se strâns în jurul corpului mai mare al bărbatului în timp ce acesta se presa de el. Și-a mușcat mâna, înăbușindu-și disperat gemetele, terifiat că cel mai bun prieten al său care aștepta afară ar putea să le audă.

În cele din urmă, Sorn și-a atins eliberarea, corpul său tresărind în timp ce ceda. Dar nu l-a uitat pe Jun, asigurându-se că îl aduce pe același culme, lăsându-i pe amândoi complet epuizați.