CAPITOLUL 13

 - Treziți-vă, copii, strigă Penny către cei trei stagiari.

Jun se prefăcu că cască, deși era treaz de ceva vreme, suficient cât să observe cât de apropiați păreau cei doi din fața lui.

Ieșind din mașina răcoroasă, cu aer condiționat, în soarele torid al după-amiezii thailandeze, toți trei au oftat în cor. Căldura intensă îi făcea să se strâmbe din ochi, de parcă lumina le ardea pielea. Fabrica R.T. DESIGN se întindea pe zeci de rai, iar Jun era atât de impresionat de dimensiunea uriașă a locului încât uită complet ce observase mai devreme. Urmându-i pe Phi Sorn și Khun Penny înăuntru, au fost întâmpinați de sunetele asurzitoare ale utilajelor, care l-au făcut pe Jun să tresare. Ae și Pae păreau la fel de incomozi. De îndată ce au pășit în zona de birouri, zgomotul s-a mai domolit puțin.

Notă:1 rai = 1600 m² / 0,16 hectare

În interior, angajații munceau de zor pentru a ține pasul cu comenzile care soseau constant. Observând un grup de clienți chinezi în vizită, Sorn s-a oprit o clipă să îi salute și să discute cu ei, în timp ce Penny s-a dus să se ocupe de afacerile ei.

- Mergem pe acolo? Vreau să văd cum se desfășoară producția, propuse Pae, iar Ae și Jun au fost de acord. Dar în timp ce cei doi porneau înainte, Jun fu tras înapoi de cineva din spate.

- Unde credeți că mergeți?

- Doar voiam să ne uităm prin fabrică.

- Nu puteți umbla aiurea, Pae, Ae! Nu vă plimbați singuri, o să-i încurcați pe muncitori. Dacă vreți să vedeți ceva, veniți cu mine, zise Sorn pe un ton calm. Ae părea că e gata să plângă, fiindcă fața serioasă și vocea gravă a lui Phi Sorn puteau fi foarte intimidante.

- Phi Sorn e atât de înfricoșător! Și ăsta e doar tonul lui normal , imaginează-ți cum e când se enervează!

Sorn i-a condus pe cei trei să vadă procesul de producție, chemând un asistent de producție să le explice ce se întâmplă. Jun a fost cu adevărat fascinat de ce a văzut. Și-a scos telefonul și a început să facă poze fără oprire, nevenindu-i să creadă cât de departe ajunsese compania tatălui prietenului său.

- Ai Jun, nemernicule! Se auzi o voce familiară de undeva de sus. Ridicând privirea, Jun îl zări pe cel mai bun prieten al lui, Win, care făcea cu mâna și sărea entuziasmat. Fără să ezite, Jun alergă spre el.

- Parcă n-am mai dat ochii de o veșnicie! Mi-a fost atât de dor de tine! Ai venit cu Hia Sorn, nu? Mă bucur enorm că ești aici. Eu sunt blocat aici, abandonat, fără prieteni de vârsta mea. Oh, sunt și Pae și Ae cu tine?

Vorbea atât de repede încât abia mai apuca să respire. După o prezentare scurtă a fabricii, Win i-a dus în camera de pauză a personalului. Cum era în timpul programului, încăperea era goală, așa că aveau spațiul doar pentru ei.

- Luați-vă gustări de aici, cât poftiți! Și uitați-vă, avem și automat de suc! Vreți un Cola, Jun? Pae? Ae? Spuneți-mi ce vreți și vă iau eu, zise Win, făcând pe gazda perfectă. Jun se apropie de fereastră și privi în jos, către utilajele care funcționau, realizând cât de mult progres făcuse Ah Rong. De la primar la proprietar al unei companii de export mobilă în doar câțiva ani, dovada că, dacă muncești din greu și înveți tot ce poți, viața ți se poate schimba complet.

- Hia Sorn ar trebui să-l aduci mai des pe Ai Jun pe aici. Nu am niciun prieten prin zonă. Sunt atât de singur!

-Singur? Am auzit că jucai sepak takraw cu muncitorii birmani? Zise Sorn, așezându-se pe un scaun lângă pustiul răutăcios , care instinctiv se trase puțin mai departe. Atitudinea aceea încordată revenise, ceea ce-l enerva pe Sorn. Era tentat să-l tachineze, doar ca să-l facă pe Win să devină bănuitor.

Nota: Sepak Takraw este un sport originar din Asia de Sud-Est. Se joacă cu o minge din ratan, iar jucătorii pot folosi picioarele, genunchii, pieptul și capul.

- A, da! Săptămâna viitoare e ziua sportivă a fabricii, un eveniment anual. Vreți să veniți? Vă iau eu cu mașina. Și eu particip la meciul de sepak takraw, apropo.

- Ai venit aici pentru practică sau ca să devii sportiv, Ai Win? Îl tachină Pae râzând, surprins cât de bine se înțelesese Win cu muncitorii.

- Nu știu dacă vom avea muncă în ziua aia. Dar dacă nu... zise Jun, ezitând, și aruncă o privire spre Sorn, care își butona telefonul, căutându-i aprobarea. Sorn ridică privirea, semn că ascultase oricum toată conversația.

- Win, nu-i nevoie să ne iei tu. Mă ocup eu de asta, zise Sorn.

- Și eu vin, Phi Sorn!

- Și eu! Și eu vreau! Ochii lui Ae și Pae sclipiră la ideea de a chiuli din nou de la muncă. Jun, ca de obicei, doar ridică din sprâncene și îi zâmbi subtil celui mai bun prieten al lui, semn că era de acord.

Sorn îi lăsă să continue discuția și ieși afară să fumeze o țigară. Penny era încă ocupată cu treburile ei, așa că nu plecau nicăieri prea curând. Între timp, Sorn răspundea la mesajele lui Thai.

- Win, pot să te întreb ceva? Ae își apropiase scaunul de el. Ești apropiat de Phi Sorn?

- Da, destul de apropiat. De ce?

- Are Phi Sorn iubită?

- De ce întrebi? Îți place de el? O tachină Win, zâmbind larg, gândindu-se că Ae era încă o altă fată care se îndrăgostise de Hia Sorn.

Ae clătină din cap energică, făcând semne că nu e vorba de așa ceva. De fapt, era pur și simplu curioasă dacă idolul ei, Penny, avea o relație cu un tip atrăgător ca Phi Sorn.

- Nu e așa! Doar răspunde-mi, vreau neapărat să știu, insistă ea, cu ochii mari de curiozitate. Pae, lipit de jocul de pe telefon, nu se uita, dar era clar că asculta. Jun, în schimb, stătea nemișcat, fără să trădeze vreo reacție. Deja știa de la Sorn că acesta nu avea soție, dar o iubită...

- N-are, răspunse Win sigur pe el, bătându-se aproape satisfăcut pe genunchi. Jun își permise un zâmbet abia sesizabil, dar îl înăbuși repede.

De ce zâmbea doar pentru că nenorocitul ăla de Phi Sorn nu avea iubită?

- Dar Khun Penny? Nu e nimic între ea și Phi Sorn? Insistă Ae. Era clar că avea talent la scotocit după informații, sau, mai simplu spus, era o mică bârfitoare.

- Nici vorbă. Dacă e cineva în grupul ăsta care o să fie ultimul ce-și găsește un Faen, ăla e Hia Sorn. De când îl știu, nu l-am văzut niciodată cu o iubită adevărată, zise Win, în timp ce deschidea al doilea pachet de chipsuri. Mesteca absent, gândindu-se la fața aceea perfect tăcută și serioasă a bărbatului despre care vorbeau.

Pur și simplu nu-și imagina că Hia Sorn ar avea o iubită. Omul nu vorbea aproape deloc, iar când o făcea, era ca un pumn în față. Ce fel de femeie ar suporta așa ceva? Sigur, era periculos de frumos, avea un corp ca-n reviste și era plin de bani, familia lui deținea aproape o sută de rai de teren agricol. Pe deasupra, se zvonea că ar fi și nemaipomenit în pat. Lista calităților lui părea interminabilă. Dar exista un amănunt: Sorn era un seducător tăcut.

- Păcat. Mă gândeam că Khun Penny și Phi Sorn sunt împreună. Păreau așa de drăguți în mașină! Hai să-i cuplam poate-poate se înfiripă ceva, zise Ae cu ochii strălucind. N-ar fi îndrăznit niciodată să-l placă pe Phi Sorn, dar să o susțină pe idolul ei să fie cu el părea acceptabil, deoarece părea că o fată încrezătoare și un tip chipeș se potrivesc pe deplin.

- Îți închipui tu. Probabil că nu e nimic între ei, zise Pae.

- Știu, dar totuși! Gândește-te, o frumusețe ca Khun Penny, oricine s-ar îndrăgosti de ea, nu? Sau nu crezi?

- Să-ți placă cineva și să ai o relație cu persoana aia sunt două lucruri total diferite. Chiar dacă par un cuplu perfect din exterior, dacă inimile lor nu simt la fel, nu are cum să meargă, răspunse Pae.

Cei doi băieți care ascultaseră în tăcere până atunci au încuviințat din cap, de parcă ar fi simțit exact același lucru.

- Ha! Doar așteptați să vedeți dacă ship-ul meu devine realitate. De data asta, țin cu tot sufletul pentru Phi Sorn și Khun Penny. După cum se vede, și Khun Penny pare să-l placă pe Phi Sorn, declară Ae cu încredere, lăsându-l pe Win cu ochii mari.

- Serios? Dar Hia Sorn nu pare interesat de nimeni, nu-i așa, Ai Jun? Tu lucrezi cu el la companie. A dat vreodată semne că ar fi interesat de cineva? Era rândul lui Jun să răspundă. Fiind singurul intern de la etajul 16, acolo unde lucrau atât Penny, cât și Sorn, Jun simți un nod în gât când toate cele trei perechi de ochi se ațintiră asupra lui.

- Uh... nu prea ,mormăi Jun, încercând să evite întrebarea. Nici el nu era prea sigur. Ae și Pae nu văzuseră apropierea subtilă pe care o observase el, cum ar fi momentul din mașină, când mana lui Penny atinsese piciorul lui Sorn. Dacă aducea asta în discuție, s-ar fi putut transforma într-o întreagă dezbatere, una pe care chiar nu voia s-o aibă. Și dacă nu era nimic între ei, Sorn l-ar fi pus imediat la punct.

- Khun Penny stă mai mult în biroul ei, iar Phi Sorn e mereu concentrat pe muncă. Nu prea îi văd interacționând.

- Vezi? Ți-am spus eu, Hia Sorn n-are pe nimeni.

După ce au epuizat subiectul, cei patru și-au mutat atenția asupra zilei sportive organizate la fabrică. Win povesti cum, la începutul stagiului, muncitorii nu prea voiau să-l lase să-i ajute, pentru că majoritatea erau lucrători birmani, iar șeful de echipă era prea speriat de reputația tatălui lui ca să-i dea ceva de făcut.

Frustrat, Win a fost nevoit să-l roage pe Hia Thai să intervină. Fără sarcini clare, nu învăța nimic și nu ar fi avut ce să prezinte profesorilor. Stagiul era important nu doar pentru absolvire, ci și pentru a demonstra că poate face față responsabilităților din fabrică pe viitor.

Când Hia Thai a venit în vizită la Khun Paisan, a fost clar: Win trebuia tratat ca orice alt intern. Supraveghetorii au fost instruiți să-l învețe, să-l îndrume și să-i dea sarcini practice, exact ca celorlalți.

Thai chiar a făcut un anunț pentru muncitori: în timpul programului de lucru, Win era doar un intern, fără excepții. Win i-a fost atât de recunoscător încât aproape că i-a făcut o plecăciune fratelui său, să fie cocoloșit de supraveghetori fusese deja sufocant, dar să fie lăsat de izbeliște ar fi fost și mai rău.

Cât despre ziua sportivă, era un eveniment anual, menit să le ofere angajaților o zi de relaxare și distracție. Tatăl lui Win observase că mulți muncitori apreciau Sepak Takraw, așa că organizase o mică competiție în primul an. A avut mare succes și de atunci devenise o tradiție, cu premii simbolice. Scopul era să creeze o zi veselă, de neuitat. Evenimentul fusese chiar transformat într-o sărbătoare oficială.

- Trebuie neapărat să-l cunoști pe Phi Jai. Joacă takraw incredibil! Nu ratează niciodată, iar când sare și lovește mingea, e ca bam, bam ,spuse Win entuziasmat. Jai, un muncitor birmanez, îl învățase pe Win cum să joace Sepak Takraw. Devenise practic ucenicul lui, fascinat de cât de bun era.

- Sună tare fain la fabrica voastră. Să cer oare transferul la voi? interveni Pae, ispitit de tot ce auzise.

- Dacă te transferi, mă transfer și eu. Vreau să vin și eu, Win. Pare că aveți o grămadă de chestii interesante de făcut , adăugă Jun.

- Nici vorbă de transferuri! Pe când Jun își termina fraza, o voce serioasă îi întrerupse. Cei patru se întoarseră și îl văzură pe Sorn în pragul ușii, cu expresia de neclintit. Afară, Penny era încă la telefon.

- Departamentul de afaceri internaționale e la sediul din oraș. Ce anume credeți că ați putea învăța aici? întrebă Sorn sec. Nu era deloc impresionat de entuziasmul lor copilăros, știa că erau mai interesați de distracție decât de muncă. Singurul lucru cât de cât relevant la fabrică pentru ei ar fi fost să răspundă la mailuri.

- E timpul să plecăm, adăugă el rece, ieșind cu obișnuita lui expresie impasibilă și lăsând în urmă o atmosferă apăsătoare și tensionată.

- Nu cred că se mai pune problema de transfer, Ai Pae , șopti Jun în timp ce ieșeau din birou spre mașină. Pae aprobă din cap, resemnat, cu privirea în pământ.

- Nu ți se pare că Sorn e mai morocănos în ultima vreme? Am auzit că e cam haos pe acolo, mai ales de când Thai nu mai e. Zise Win către Jun în timp ce mergeau împreună.

- Da, el este mereu așa; stresat și nervos ca un câine turbat. Dacă spune trei cuvinte frumoase, imediat după țipă, răspunse Jun, lăsându-i pe Pae și Ae să meargă în față, în timp ce Penny și șoferul erau deja în mașină.

- Hai, lasă, măcar înveți ceva de la Hia, nu? A, apropo, spune-i lui Hia Champ că mi-e dor de el! Încă îl aștept să mă scoată la cină pentru ziua mea, chiar și cu întârziere. N-am idee când o să se întâmple asta.

- Vin comenzi peste comenzi, e nebunie. Hia Champ abia dacă mai e în birou, mereu e plecat la clienți. Poate după ce se mai liniștesc lucrurile explică Jun în locul dragului lui Hia. Win dădu din cap înțelegător, dar când îl văzu pe Hia Sorn privind tăios spre ei din mașină, îl împinse ușor pe Jun, să se grăbească, de teamă că Hia avea să-i ia gâtul.

- Drum bun, Hia! Și nu fi prea dur, că poate-mi sperii prietenul și-l apucă plânsul, glumi Win, în timp ce Sorn cobora geamul, ridicând o sprânceană cu un zâmbet abia sesizabil.

- N-o să plângă. Doar se va certa. Răspunse Sorn cu o grimasă amuzată. Jun, deja așezat pe bancheta din spate, protestă imediat:

- Când mă cert vreodată? Nu mai, bine? Tu ești cel care cicălește ca un bătrân.

🔹️Crede-mă, dacă am fi fost singuri, acele buze moi și rozalii care murmurau acum nemulțumiri ar fi fost mușcate până la sânge. Chiar îl urăsc pe acest puști căruia îi place să se certe.

Când au ajuns înapoi la birou, era deja trecut de ora patru. Ieșind din mașină, Ae le făcu semn celor trei să meargă împreună, pentru a le lăsa lui Penny și Sorn un moment de intimitate.

- Chiar crezi că Khun Penny vrea asta? întrebă Pae, sceptic ca de obicei.

- Chiar dacă nu vrea, vreau eu să aibă puțin timp împreună insistă Ae.

- Te bagi unde nu-ți fierbe oala mormăi Pae, iritat. Jun, în schimb, nu spuse nimic. Avea sentimentul că între Sorn și Penny nu era nimic. Cum spusese și Win, poate păreau apropiați în mașină, dar Sorn nu părea interesat de Penny. Dacă ar fi fost împreună, ar fi fost niște semne. Chiar și dacă erau discreți, tot s-ar fi scăpat cu ceva, măcar o dată.

- De ce cobori la etajul ăsta? întrebă Sorn când îl văzu pe Jun ieșind din lift cu Pae și Ae.

-Uh... am ceva de discutat cu Phi Phut, minți Jun rapid, zărindu-l pe Phut trecând prin apropiere. Fără să-i dea timp lui Sorn să întrebe mai mult, Jun se grăbi spre seniorul său din aceeași facultate.

- Phi Phut! Bună Phi!

- Oh, Jun! Dragul meu Nong! Poți, te rog, să-mi printezi acest fișier și să faci zece copii? Și să le așezi ordonat? Mă întorc imediat. Înainte ca Jun să apuce să răspundă, Phut îi și pasase treaba și ieșise val-vârtej din birou.

Jun rămase pe loc, deschizând și închizând gura ca un pește, apoi oftă și se apucă de treabă. Printă documentele și se îndreptă spre copiator, doar ca să sfârșească luptându-se cu aparatul când hârtia se bloca. Până reuși să-l repare, era leoarcă de transpirație. După ce termină de copiat totul, luă niște cleme pentru a organiza seturile, iar, din fericire, Pae veni să-i dea o mână de ajutor.

- Îi cunoști pe Sorn și gașca lui de ceva vreme, nu? Pare că e destul de apropiat de tine, spuse Pae, într-un ton relaxat.

- Nu-i spune apropiere. Pot să vorbesc cu el doar două-trei propoziții.

- De ce?

- În restul timpului, ne certăm în tăcere din priviri. Eu și Phi Sorn nu ne prea înțelegem. Ne displacem de ani de zile.

- Pentru cineva care nu te place, are mare grijă de tine. Uită-te la ziua de azi, doar ai zis că vrei să mergi la evenimentul sportiv și s-a oferit să te ducă. Dacă era vorba de mine sau Ae, nicio șansă. Pae observase clar dinamica, dar nu-i dăduse prea multă importanță. Jun era apropiat de Win, fratele mai mic al lui Thai, și toată gașca aia era de tipul „băieților populari”. Dacă îl cunoșteai pe unul, ajungeai să-i cunoști pe toți.

- Exagerezi, răspunse Jun, deși nu putu să nu se gândească la asta. Cineva ca Phi Sorn, având grijă de el? Hai, să fim serioși. Era același tip care a stat și s-a uitat cum era omorât în bătaie... deși, ca să fim corecți, a intervenit până la urmă.

Cei doi terminară treaba lui Phut destul de repede. Phut se întoarse să-și ia lucrurile, iar Jun se scuză și urcă la etaj. Se cățăra pe scările de urgență spre etajul 16, când telefonul vibra cu o notificare LINE. Îl scoase și văzu că era un mesaj de la Phiang. Prea leneș ca să scrie un răspuns, îl sună direct prin LINE.

-Ce-i?

[De ce tot dispari? Cât trebuie să mai fug după tine, Phi Jun?] Tonul plictisit al lui Phiang îl făcu pe Jun să râdă.

- E haos la muncă. Tu ce faci?

[Nimic special. Stau tolănit sub bloc și aștept un prieten să se întoarcă cu niște gustări. Hei, Phi Jun, vrei să mergem la film diseară? Am două bilete gratis.]

- Sigur, hai să o facem! Ne vedem direct la mall sau vii să mă iei? Jun a fost de acord imediat, fără să piardă timpul gândindu-se la asta. S-a gândit că ar fi mai bine decât să stea plictisit în camera lui.

[Prea leneș ca să vin. Ne vedem acolo.]

Jun se rezemă de geamul de lângă palierul scării, profitând de mica pauză de lucru. De obicei termina la 17:00, și cum mai avea vreo jumătate de oră, decise să mai rămână acolo un pic. Cei doi vorbiră despre tot felul de lucruri, iar discuția ajunse, inevitabil, la faimoasa noapte în care Jun se îmbătase criță.

- Deci îl cheamă Phi Franz? Nu-i mai țin minte fața prea bine, dar știu că era chipeș.

[Ah, deci acum că ți-ai dat seama ce-ți place, începi să complimentezi bărbații, huh? Ce păcat, Phi Jun. Credeam că o să am un iubit cu mușchi, dar m-am ales cu încă un prieten ca mine.] Vocea lui Phiang era glumeață, dar cu o urmă de regret jucăuș legat de faptul că Jun se dovedise a fi și el un primitor ca și el.

[Și, o să-mi spui în sfârșit cine e Sorn, ăla care te-a luat acasă?] întrebă Phiang din nou, cum făcea mereu când discuția se apropia de subiect.

- Ți-am zis deja, e un senior pe care îl cunosc, răspunse Jun evaziv, ca de fiecare dată. Nu-i spusese niciodată adevărul: că „testase lucrurile” cu acel nenorocit de Phi Sorn; doar i-a zis că și-a dat seama de sentimentele sale după ce a ajuns acasă în acea noapte. Nici nu i-a spus că îl întâlnise pe Sorn cu ceva vreme în urmă și își amintea cum Phiang nu-și putuse lua ochii de la el. Farmecul acelui senior nu era deloc mai puțin atrăgător pentru băieți; altfel, Jun nu s-ar fi lăsat dus de val până acolo încât să-și piardă virginitatea cu el.

[Uau! Acum sunt și mai curios! L-am întrebat și pe Phi Franz, dar tot ce a spus a fost: „N-ar trebui să te bagi.” A fost super misterios.] se plânse Phiang, iar tonul lui iritat îl făcu pe Jun să râdă.

[Dar sincer, Phi Franz pare că e topit după tine. De câte ori trec pe la barul lui, mă întreabă de tine. E clar că ești pe gustul lui.]

- Serios? Cred că ar trebui să trec pe acolo să-l salut. Data trecută eram prea beat ca să mă bucur de atmosferă, spuse Jun, realizând că nici nu apucase să vadă cum e barul. Poate n-ar fi rău să-și perfecționeze abilitățile de flirt. Sigur, „se antrena” cu Sorn, dar dacă nu testa pe bune, risca să-și piardă curajul mai târziu.

[Zic și eu... un salut rapid e ok, dar să nu te îndrăgostești de farmecele lui, bine? Phi Franz e un afemeiat notoriu,] îl avertiză Phiang. Jun râse din nou. Phiang avea mereu grijă de el în felul lui.

[Ok, gata, a venit prietenul meu. Să nu întârzii diseară, da? Ne vedem la film. Pa!] Închise apelul, iar Jun rămase pe loc pentru câteva secunde. Își băgă telefonul în buzunar și se întoarse să urce spre etajul 16.

- Hei! Unde crezi că te duci?

- Shia!! Exclamă Jun, speriat de moarte. Se întoarse brusc și îl găsi pe nenorocitul de Sorn chiar în spatele lui, atât de aproape încât li se amestecau respirațiile. Aproape că-i scăpase telefonul din mână, dar reuși să-l prindă la timp.

- Ce naiba, Phi? De ce te furișezi așa?

- Te-am întrebat unde te duci, repetă Sorn, cu voce calmă, dar tonul tăios trăda clar că voia o confirmare a ceea ce tocmai auzise.

- La film cu Phiang, răspunse Jun, încercând să-și păstreze tonul degajat și să evite privirea pătrunzătoare a lui Sorn.

- Ți-am spus să nu mai vorbești cu puștiul ăla, spuse Sorn cu asprime, sprâncenele-i perfect arcuite încruntându-se ușor.

- Doar ieșim ca prieteni. În plus, suntem în aceeași echipă. Nu sunt chiar „topul” care să-i ofere lui Phiang ce vrea. Adică, știi tu... preferințele mele în pat, murmură Jun, roșu ca focul. Evită să-l privească în ochi pe Sorn, care îl fixa intens. De ce era atât de posesiv când știa că între el și Phiang nu putea fi nimic?

- Și Franz de care vorbeai? Cine este el? Sorn a îndepărtat complet subiectul Phiang, concentrându-se pe altceva ce auzise. Te rog, să nu fie acel prieten străin al meu.

- Ah, Phi Franz? Proprietarul barului, de când m-ai găsit beat, răspunse Jun pe un ton lejer, dar inspirația bruscă a lui Sorn trăda enervarea.

- Și de ce naiba te întorci acolo? Să te îmbete iar?

- Nu m-a îmbătat el! M-am îmbătat singur pentru că... voiam să dorm cu el, ca să demonstrez că...

Poc!

Înainte să apuce să termine, mâna lui Sorn îl apucă brusc de ceafă și îl trase spre el, tăindu-i vorba cu un sărut dur, intenționat. A fost brusc, forțat, iar Jun rămase cu ochii mari, șocat. Îngheță, mintea îi era un haos complet, dar nu opuse rezistență. Se gândi că poate Sorn îi dădea o „lecție nouă” despre sărutat. Dar, când Jun începu să răspundă timid, Sorn se trase brusc.

Tânărul simți un regret amar când intensitatea acelui sărut dispăru prea repede. De obicei, Sorn nu se oprea așa, îi plăcea să tragă de moment cu tachinări și mângâieri. Dar Jun nici nu avu timp să-și pună ordine în gânduri, că Phi Sorn îl cuprinse din nou.

De data asta, tragerea și presiunea buzelor au fost mult mai puternice, ștergând complet amețeala lăsată de primul sărut. Urmă o usturime când Sorn îi mușcă buza, făcându-l pe Jun să se strâmbe. Înainte să apuce să spună ceva, Sorn se trase iar, presându-și nasul ferm de obrazul lui Jun, într-un gest care era în același timp brutal și neașteptat de tandru.

- Chiar ai de gând să te culci cu el când eu sunt chiar aici, Jun? Chiar îți forțezi norocul cu mine. A mârâit Sorn printre dinți, apucându-l strâns de talie pe Jun cu ambele mâini și presându-l împotriva geamului, fără să-i lase loc de scăpare.

- Ești nebun? Mă duc doar să stau și să pierd vremea la bar, nu să mă culc cu cineva! Izbucni Jun, iritat. Simțea deja gustul metalic al sângelui în gură, de la „ieșirea” anterioară a lui Sorn.

- Și pentru ce să arunci banii pe fereastră stând acolo? Ai început să faci bani singur acum, huh? Ai destui cât să-i irosești pe prostii? Replică Sorn, cuvintele lui lovindu-l pe Jun exact unde trebuia. Doar cu câteva minute în urmă vorbeau normal, de ce naiba se certa cu el din senin?

- Care e problema ta? De ce-ți verși nervii pe mine? Te-ai certat cu Khun Penny sau ce?

- Ce treabă are Penny cu asta?

- Hai nu te preface, crezi că n-am văzut, cum mâinile ei stăteau pe picioarele tale, răspunse Jun, evitând contactul vizual. Mintea îi spunea să nu-i pese, dar undeva adânc în el, gelozia își făcea loc, chiar dacă știa bine că Sorn nu avea pe nimeni.

- Ai văzut asta? Inima lui Sorn tresări, realizând că puștiul văzuse tot ce se întâmplase în mașină.

- Penny doar se juca, atât.

- Glumă sau nu, ar trebui să ai grijă. Te privesc oamenii. Știai că Ae deja vă, cuplează ? E toată încântată de ideea ca tu și Khun Penny să fiți împreună.

- Nu sunt cu Penny. Ți-am mai spus: n-am nici soție.

- Și nici Fae...

- Faen? Tot n-am, puștiule, îl întrerupse Sorn repede, oprindu-l pe Jun înainte să termine propoziția. N-are nimeni acte pe mine încă, așa că stai liniștit, adăugă el pe un ton între glumă și reasigurare.

În timp ce vorbea, mâinile lui Sorn s-au mutat de la talia lui Jun la fața lui, trăgându-l pentru un nou sărut. De data aceasta, buzele lui au apăsat ferm pe locul pe care îl mușcase și a supt mai devreme, unde vânătăile începuseră deja să se vadă. Un sunet moale și tremurat a scăpat din gâtul lui Jun, făcându-l pe Sorn să rânjească satisfăcut.

Sărutul s-a adâncit, emoțiile lor alimentând intensitatea în timp ce se apropia, lăsându-și corpurile inferioare să se atingă unul de celălalt cu intenție deliberată. Chiar și prin straturile de pantaloni și blugi, frecarea era de netăgăduit, stârnind între ei o căldură pe care nici țesătura, nici constrângerea nu o puteau suprima.

Bang!

- Îmi este poftă de Som Tam. Hai să-l luăm și pe iubitul tău, Praew.

- Sigur, stai să-l sun. S-a supărat pe mine azi dimineață, că i-am rupt agrafa de păr.

Sunetul brusc al unei uși și vocile care se apropiau i-au readus la realitate. Jun recunoscu vocile, erau Korn și Praew, bine-cunoscuții bârfitori ai biroului. Amândoi se desprinseseră instantaneu. Jun stătea țintuit locului, tremurând de parcă fusese prins în flagrant. Sorn îl apucă și-l întoarse repede cu fața spre el, scoțând telefonul și prefăcându-se că îi arată un e-mail. Începu să-i explice ceva despre muncă, în timp ce pașii celor doi se apropiau.

- Uită-te fix la telefon. Dacă te întreabă ceva, zâmbește, nu zice nimic, îi șopti Sorn. Jun încuviință panicat, lipindu-și ochii de ecranul telefonului de parcă ar fi fost o teză de doctorat. Mâinile îi tremurau atât de tare, că a trebuit să le strângă în pumni. Sorn, în schimb, făcu un pas înapoi, păstrând o distanță prudentă și un aer relaxat.

- Oho, Phi Sorn, Jun! Ce faceți aici? De ce nu sunteți în birou? Este cald aici, spuse Praew veselă, când îi zări. În mâna lui Sorn se afla un e-mail lung, plin de text în engleză, o comandă de la un client, clar. Jun abia ridică ochii, oferind un zâmbet scurt înainte să se „concentreze” din nou pe text.

Cei doi nu bănuiră nimic, nici buzele ușor umflate ale lui Jun, nici pantalonii suspect de... tensionați ai lui Sorn.

- În regulă, plecăm acum. Pe curând, Jun! Korn și Praew și-au luat rămas bun și au plecat, fără să lase nicio urmă de suspiciune. Jun răsuflă ușurat, gândindu-se că scăpaseră la limită de a fi prinși sărutându-se.

- Inima-mi sare din piept, Phi. Simte, bate ca nebuna, spuse Jun, luând mâna lui Sorn și așezând-o pe pieptul stâng, acolo unde inima îi bătea cu putere. Sorn încuviință ușor, zâmbind vag, privind cu blândețe puștiul roșu ca focul. Îi amintea de momentul acela... de lângă iazul cu crapi... agitația lui Jun era exact la fel.

- O să te obișnuiești cu asta. Scările ca aceasta sunt de obicei destinate...

- Pentru ce? Întrebă Jun, îngustând ochii când Sorn lăsă propoziția în aer. Bărbatul mai mare îl privi fix în ochi, cu o intensitate care-l făcu pe Jun să vrea să-și întoarcă privirea. Dar nu o făcu. Îl provocă în tăcere.

- Pentru lucruri pe care le vei afla destul de curând. La urma urmei, acesta este primul loc în care aș vrea să... încerc ceva nou cu tine. Șopti Sorn, apropiindu-se, cu vocea joasă și tachinatoare. Cuvintele lui au trimis căldura pe fața lui Jun. Deși nu înțelegea pe deplin ce voia să spună Sorn, tonul sugestiv și rânjetul răutăcios lăsau puțin loc pentru o interpretare inocentă.

După serviciu, Jun s-a grăbit să ajungă în fața clădirii. Plănuia să se întâlnească cu Phiang la ora 19:00, dar străzile erau deja în haos din cauza orei de vârf de seară. Toate mijloacele de transport în comun erau pline până la refuz. Autobuzele erau înghesuite ca niște cutii de sardine, iar stațiile de metrou și skytrain erau pline de funcționari, studenți și navetiști de tot felul. Era ca o casă de nebuni.

Jun încercă să prindă un taxi-motor. Din păcate, nu-i surâse norocul, nu era niciun șofer disponibil. Toate motoretele erau ocupate. Se uită stânga-dreapta, sperând să apară unul liber, dar nici după zece minute nu se ivi vreunul. Fără alte opțiuni, deschise aplicația și comandă un Grab. Cel mai apropiat șofer avea să ajungă în cel puțin 15 minute, blocajul din trafic era serios.

Claxon!

Un claxon se auzi din apropiere, dar Jun nu-i dădu importanță, prea ocupat să încerce să-și dea seama cum să ajungă la Phiang. Era aproape 18:00 și nici măcar nu plecase din zonă.

Claxon!

Sunetul răsună din nou, de data asta mai insistent. Jun se întoarse spre sursă și văzu o mașină familiară, era a lui Phi Sorn. Șoferul îi făcu semn cu telefonul, arătându-i că îl sunase.

-Phi Sorn?

[De ce nu ești acasă încă?]

- Aștept o mașină, dar nu găsesc niciuna disponibilă.

[Rămâi acolo. Te duc eu. Urcă.]

- Mă duc la XX Mall, totuși, spuse Jun, gândindu-se că Sorn ar putea presupune că se întoarce la cămin.

[Da, am auzit. Urcă.] Și închise. Jun alergă repede spre mașină, dar, când întinse mâna spre portiera din față, geamul coborî și apăru o femeie pe scaunul pasagerului... Khun Penny.

- Stai în spate, spuse Sorn pe un ton sec. Fără să comenteze, Jun deschise portiera din spate și urcă, atent la mașinile care așteptau.

- Mi s-a stricat mașina, așa că l-am rugat pe Sorn să mă ducă. Unde cobori, Jun? Întrebă Penny, întorcându-se spre el.

Știa deja că Jun era apropiat de Win și că se cunoșteau din copilărie. Era și destul de familiar cu grupul lui Thai. Penny îl considera pe Jun un tânăr serios și muncitor. Observase însă că Sorn părea neobișnuit de dur cu el. Probabil pentru că șeful lor îl rugase personal pe Sorn să-l îndrume, ceea ce însemna că erau rareori separați.

- La XX Mall, răspunse Jun politicos.

- Ah, și eu stau prin zonă. Mă gândeam să-l scot pe Sorn la cină ca să-i mulțumesc pentru drum. Vrei să vii cu noi? E din partea mea, îi propuse Penny, amabilă.

- Mulțumesc, dar am deja planuri cu un Nong, refuză Jun respectuos, dar ușor rigid. Deși aprecia gestul ei, încă se simțea stânjenit în preajma ei. Ca șefă de departament, prezența lui Penny avea o greutate care îl făcea pe Jun să nu se poată relaxa complet.

Sorn traversă traficul aglomerat și ajunse în cele din urmă la destinație. Jun le făcu un „wai” politicos amândurora și coborî din mașină. Înainte să plece, aruncă o privire curioasă spre cei doi, întrebându-se dacă zvonurile lui Ae aveau vreun sâmbure de adevăr. Însă nu se observa nicio urmă de apropiere între ei. Penny era la fel de elegantă și sigură pe sine, genul de femeie care inspira competență de la prima vedere. În schimb, Sorn părea indiferent, fără să-i acorde mai mult de o privire casual, iar distanța fizică dintre ei trăda o formalitate clară, nu familiaritate.

- Ai Jun, la ce etaj te vezi cu Nong-ul tău?

- Huh? Ah... zise Jun, luat prin surprindere, când Sorn la strigat. Fusese prins uitându-se la Penny și aproape uitase de întâlnirea lui. Dar înainte să răspundă, telefonul sună, era Phiang, care îl anunța că venea.

- Phi Jun!! A strigat Phiang, alergând la el. Părul cenușiu al juniorului mai mic îl făcea să pară unic și adorabil. Phiang a afișat un zâmbet larg înainte de a se opri lângă Jun.

- Hai să mergem, Phiang. Ne vedem mai târziu, Penny. Pa, Phi, spuse Jun repede, trăgându-l pe Phiang de mână. Deși cel mic se împotrivea puțin, Jun insistă, nedorind să mai stea o secundă în preajma celor doi.

- Phi Jun, de ce mă tragi așa? Nici măcar nu am apucat să-ți salut colegii. A întrebat Phiang, cu fața nedumerită. Era cu adevărat derutat de comportamentul ciudat al seniorului său.

- Nu te obosi. Oricum nu-i vei mai vedea, răspunse Jun, încercând să pară relaxat. Dar, pe măsură ce urcau pe scară rulantă, Phiang întoarse capul și îi zări pe cei doi, bărbatul chipeș și femeia elegantă, urcând scările din spate.

Bărbatul, pe care Phiang îl recunoscuse de când venise la birou după Jun, se uită direct la ei. Phiang zâmbi politicos și-i făcu un semn din cap, dar nu primi niciun răspuns. Sorn se întoarse simplu spre Penny și își continuă conversația.

Ding!

ArrowShot: Nu te întoarce târziu. Mâine dimineață intri cu mine în ședință.

Sorn a trimis mesajul chiar în momentul în care Jun a dispărut pe scara rulantă care se îndrepta spre cinematograf. Sorn l-a văzut pe Jun scoțându-și telefonul, citind mesajul și închizându-l imediat fără să răspundă.

ArrowShot: Nu te juca cu mine, puștiule. Îți mai vrei stagiul?

Penguin: Mă trezesc la timp, tată!

Sorn zâmbi ușor la replica sarcastică, dar mesajele care urmară îi șterseră imediat zâmbetul și-i stârniră o poftă intensă de a părăsi restaurantul și de a-i da una după cap puștiului obraznic.

Penguin: Merg cu Phiang la bar după film.

ArrowShot: Stickere

Stickere...

Penguin: Nu-mi mai trimite stickere.

ArrowShot: Stickere

Stickere...

Penguin: Oricum, de ce trimiți atât de multe?

Penguin: Nu mă mai întorc, oie!

Jun închise telefonul și tăie brusc orice comunicare, intrând în cinematograf cu un soi de satisfacție ciudată. Faptul că reușise să-l scoată pe Sorn din sărite îi dădea un fel de plăcere perversă. Sorn urăa când cineva nu-i respecta ordinele, motiv pentru care probabil nici nu-l plăcea prea tare pe Jun.

Dar ce putea să facă? Nici lui Jun nu-i plăcea Sorn.