CAPITOLUL 11

 Dr. Bunnakit și-a pus grațios mănușile. El și-a ridicat capul să privească trupul cu privirea lui îndrăzneață și inteligentă, părând că nu-i era frică. Ochii săi întunecați, căprui, au scanat și au memorat fiecare detaliu în creierul lui, în timp ce analizau informațiile relevante de care poliția avea nevoie.

-  Cine a fost decedatul?

Din oamenii care îl cunosc pe decedat, o carte de identitate, o carte de angajat și locuința lui, a fost evident că acest bărbat era Chanchai Maneerat, PharmD. El a fost cel care nu a putut fi contactat de ieri și a fost cel pe care inspectorul Wasan îl bănuia că l-a atacat.

- Unde a murit?

Bunnakit a căutat orice urmă de relocare a corpului, deoarece nu erau pete vizibile de sânge sau secreții. În plus, postura corpului părea că brațele și picioarele îi erau întinse vertical de gravitația, ceea ce se poate presupune că a murit pe acel loc sau că a fost spânzurat înainte ca cadavrul său să intre în rigor mortis, când a murit?

Bunnakit dădu din cap către Anun, făcându-i semn bărbatului să-l ajute cu cadavrul în timp ce mișca cea mai mare articulație din corpul uman: articulația șoldului. Deja se înţepenise. Patologul a îngenuncheat, apăsându-și mâinile pe pielea coloanelor cadavrului, care părea roșu purpuriu din cauza căderilor de sânge din cauza gravitației. Acest bărbat era mort de 6-8 ore, adică aproximativ între 4 dimineața și 6 a.m. în acea dimineață.

- Care a fost cauza morții?

După cum arată, domnul Chanchai a murit spânzurat. Următorul lucru pe care trebuia să-si dea seama Bunnakit a fost că a murit înainte sau după ce a fost spânzurat. Dacă ar fi murit înainte de a atârna așa, ar fi un caz total diferit. Cu toate acestea, la această întrebare s-a putut răspunde după ce au efectuat o autopsie pentru a găsi eventuale urme de răni fizice sau otrăviri la Departamentul de Medicină Legală.

Un fel de moarte..

Bunnakit trase adânc aer în piept când ajunse la acest pas. A târât un scaun pe cel care nu era întins pe podea – și a călcat pe el pentru a se uita mai bine la un nod și urmele de ligatură de pe gâtul lui Chanchai. Ceea ce a văzut aproape că l-a făcut să nu mai respire. Nu a fost prima dată când a găsit un astfel de caz. Bunnakit a putut vedea urme de ligatură făcute de un alt material sub frânghia care a fost folosită pentru a-l spânzura. Această strangulare a lăsat o urmă clară, vizibilă, cea care ar putea reprezenta violența ei.

Chiar mai clar decât cazul precedent pe care îl trăise.

- Dep. Supr. Bert, am găsit un bilet de sinucidere la etaj. Toată lumea ridică privirea, urmărind vocea ofițerului care investigase la etajul doi.

- A fost tastat într-un computer de pe biroul lui. Supraintendentul adjunct, care se afla și el la locul crimei, s-a uitat la

Bunnakit.

- Mă duc sus să arunc o privire, doctore Bunn. Sună-mă dacă ai nevoie de mine.

Bunnakit dădu din cap și se coborî de pe scaun. Luându-și mănușile de pe mâini, se întoarse să se uite la ofițerul care aștepta raportul său cu privire la autopsie.

- Nu am putut determina cauza morții în acest moment. Aș dori să cer o autopsie.

Ofițerul de poliție dădu din cap.

- Încă nu pot concluziona că este o sinucidere, nu?

Din experiența sa anterioară, Bunnakit a învățat că nu ar trebui să alerteze alți oameni cu speculațiile sale, pentru că nu va ști niciodată dacă a existat un criminal în această cameră.

- Modul morții indică sinucidere, dar vreau să fac o autopsie pentru a o confirma.

Dep. Supt. Bert a coborât scările cu o poză pe telefon. Apoi s-a apropiat de Bunnakit și i-a citit mesajele pe care le-a luat de pe ecranul computerului.

- Nu mai puteam trai cu aceasta vina. Ce de neiertat. Ar fi mai bine daca doar mi-as pune capat vietii. Credeam ca sunt un ameliorator de suferinta a acelor pacienti pe moarte, dar pana la urma, cel care sufera sunt eu. Iartă-mă pentru fiecare suflet să-i cer scuze inspectorului Wasan pe care am încercat să-l agresez din cauza prostia și îmi cer scuze doctorului Kantapat că nu am putut pune în practică ceea ce ai predat așa cum ai vrut tu... Boze.

Bert ridică privirea către Bunnakit.

- Pe acest mesaj au apărut două nume. Nu sunt sceptic în privința lui Wasan, dar cine este acest doctor Kantapat ?

Bunnakit știa îngrozitor de bine cine era Kantapat , dar ce a făcut el momentan uluit a fost mesajul pe care defunctul l-a lăsat în urmă. Cum a apărut numele medicului de familie pe acest bilet și ce anume l-a învățat Kantapat pe farmacistul Boze?

- Este un medic de familie care a început să lucreze aici aproximativ în același timp cu mine. Bunnakit a spus rapid ce avea în gând.

- Dar dacă farmacistul Boze nu ar fi fost cel care a tastat acest mesaj, atunci ar fi pierdut sensul, nu?

Bert se încruntă.

- Ce vrei să spui?

Bunnakit a încercat să suprime ceea ce voia să spună cel mai mult. Voia doar să spună că farmacistul Boze s-ar putea să nu fie în viață pentru a scrie singur biletul de sinucidere, așa că persoana care a tastat mesajul ar putea inventa orice informație falsă sau înscena pe cineva.

- Nimic, domnule. Voi efectua din nou o autopsie la laborator pentru a confirma cauza morții.

- Nu ești la fel de aventuros ca înainte, doctore. Bert îl bătu pe umărul lui Bunnakit.

- Atunci, voi merge afară să le spun reporterilor că ar putea fi sinuciderea din vinovăție și că trebuie să așteptăm un raport post-mortem.

- Desigur.

Privirea lui Bunnakit l-a urmărit pe Bert până când acesta a dispărut din vedere. Apoi se dădu deoparte, permițându-i lui Anun să facă pozele cadavrului mai convenabil.

O idee a stârnit în mintea lui Bunnakit. Îi plăcea să se joace cu el însuși. Dacă exista un caz de crimă, îi plăcea să ghicească în secret cine era criminalul. În tot acest timp, predicția lui a fost precisă până la cazul de crimă lui Janejira.

Bunnakit închise ochii, încercând să suprime un nume care îi apărea din nou în minte.

Nu ar sări la nicio concluzie. Niciodată.

Lasă poliția să-și facă ancheta. Singura lui datorie era să îndeplinească autopsie.

Expresia lui Wasan nu arăta atât de bine când a auzit ce avea sa întâmplat de la un ofițer de poliție junior. Se împinse în grabă, căutând cea mai apropiată asistentă și ridică mâna să o cheme.

- Scuzați-mă.

Narm se apropie de el.

- Pot să ajut cu ceva?

- Doctorul a spus că pot pleca acasă acum. Când pot pleca? Există o

caz in spital. Trebuie să merg acolo.

- Puteți să vă schimbați hainele și să așteptați externarea finală. În acest moment, aproape am terminat cu externarea de la spital și cu chitanța de programare.

- Atunci, vă rog să luați chitanța de programare pentru mine. trebuie să vă grăbiți.

Wasan le-a spus ofițerilor de poliție în uniforme înainte de a le cere să coboare balustrada patului, ca să poată ieși din ea. Apoi s-a îndreptat către o toaletă comună din secția medicală și și-a schimbat hainele din hainele verde deschis ale pacientului în tricoul și pantalonii kaki pe care le purtase înainte de a ajunge la spital. Când a ieșit din toaletă, a întâlnit un bărbat înalt, îmbrăcat într-o halată scurtă de laborator.

Wasan a tăcut pentru o clipă, de parcă ar fi căzut în transă.

- Ai auzit vestea? întrebă Kan încet.

- Mă duc să văd locul crimei.

- Au doborât deja cadavrul. Acesta este trimis la Departamentul de Medicină Legală. Kan îl privi pe Wasan cu ochii plini de îngrijorare.

- Ești sigur că ești bine acum?

- Sunt bine.

Wasan trecu pe lângă Kan și se îndreptă spre una dintre asistente.

- Poți să-i lași acelui ofițer chitanța și florile. Trebuie să merg la muncă acum. După ce a terminat de vorbit, s-a întors pe călcâie și s-a repezit spre ușa secției medicale. Kan și-a crescut viteză să-l ajungă din urmă înainte ca Wasan să poată coborî cu liftul.

- De ce i-ai spus colegului tău că farmacistul Boze este suspect? a întrebat Kan în timp ce cei doi erau împreună în lift.

 - Pentru că atunci când l-am întrebat despre medicamentele dispărute, reacția lui a fost atât de suspectă. Este greșeala mea să-l întreb asta.

Wasan și-a masat sprâncenele tricotate.

- Nu ai de lucru?

Am un pacient să îl vizitez la ora 13.30. a fost externat astăzi, așa că am decis să trec pe acolo.

Kan și-a pus mâna pe obrazul lui Wasan, știa că ești, mângâindu-și degetul mare peste pielea moale.

- Am fost atât de îngrijorat pentru tine. va fi Să nu mai faci nimic nesăbuit, ai înțeles?

Atingerea lui Kan dădea o senzație de curent electric slab, trimițându-i un fior și o plăcere. Nu numai în zona pe care mâinile lui Kan o mângâia, dar i-a ajuns și adânc în piept.

În liftul liniștit, erau doar ei. Bătăile inimii lui Wasan bătea cu putere și le auzi clar în urechi. Mâna lui Kan nu numai că a apucat obrazul lui, dar și inima lui, strângând-o strâns că nu poată fugi. Wasan a considerat acest sentiment ca pe o „infatuare”, în care nu se putea decide dacă a fost frumos sau terifiant. A închis ochii, sprijinindu-se de acea mână. Kan îşi coborî mâinile la umerii lui Wasan, l-au împins de lift, provocând o bufnitură puternică și s-a aplecat să-l sărute pe Wasan pe buze. Și-a mușcat buzele în timp ce își bloca tipul în brațe, apoi i-a sărut gâtul. Una dintre mâinile lui Kan se mișcă

jos pentru a strânge fundul ferm al lui Wasan. Durerea amorțită de la locul în care intrusul își injectase drogul l-a trezit pe Wasan din transă.

Îl împinse repede pe Kan în același timp în care sosi liftul la parter. Amândoi s-au întors să stea la mijloc. ajustându-și hainele ușor dezordonate.

- Ce naiba?

Wasan mormăi cu voce joasă și se repezi afară din lift. M-am prefăcut ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

-  au camere de securitate.

- Nu vă faceți griji. Acest lift nu are.

- Atunci spune-le să instaleze câteva, mârâi Wasan.

S-a îndepărtat repede de Kan.

- Dacă o fac, atunci nu am mai putea face asta.

- Tu, doar taci!

- Unde te duci?

- Spre locul crimei, reședința din spatele spitalului. Spre deosebire de tine, eu am

treaba de facut. Nu pot urmări pe nimeni în jur.

-  Și știi drumul? Wasan se opri brusc. Kan chicoti a profitat de această șansă pentru a deschide calea.

- Urmați-mă.

Iar Wasan îl urmă pe Kan până în fața reședinței farmacistului Boze.

Erau mașini de poliție și trei ofițeri de poliție în picioare cu oameni care ar trebui să fie reporteri locali. Când Wasan s-a apropiat, unul dintre ofițeri a mers direct la el.

-  Ce mai faci acum, inspector?

- Sunt bine.

Wasan se uită îngrijorat în reședință.

-  Au mutat deja cadavrul la laboratorul criminalistic. Dar anchetatorii de la locul crimei încă mai adună amprente acolo.

Sergentul major s-a grăbit să-l întrerupă pe Wasan, care era foarte hotărât să intre acolo.

- Inspectorule, inspectorul Bert a spus că, dacă ieși din spital, a vrut să te vadă imediat.

Wasan se uită la el o secundă înainte de a renunța la ideea de a intra pe locul crimei.

- Unde este el?

- La secția de poliție. Vă rog să vă urcați în mașină, domnule inspector, vă iau eu

acolo.

Arătă spre o camionetă de parcare alb-roșu din apropiere. Wasan dădu din cap, întorcându-se să se uite la Kan care a refuzat să meargă nicăieri.

- Mulțumesc că m-ai adus aici. Ar fi bine să mă întorc la muncă.

Felul în care îi privea pe amândoi sergentul major era ca și cum ar fi cunoscut câteva secrete ascunse. Wasan a încercat să nu se gândească prea mult că relația lui cu Kan era cunoscută. Până acum, telefonul mobil de pe biroul lui în timpul incidentului trebuie să fi fost examinat amănunțit de colegii săi. Wasan spera doar că toată lumea o va vedea ca pe o chestiune privată care nu interfera cu munca lui.

Dar a greșit atât de mult...

Un dosar al unui pacient cu cancer terminal, căruia i s-a injectat antidepresiv și a dus la moartea acestuia, a fost plasat pe un birou între Gen. Thianchai, inspectorul acestei secții de poliție, și Wasan, care stătea cu mâinile la spate. Wasan s-a uitat la acel dosar cu ochii în gol. Știa ce s-ar întâmpla chiar dacă inspectorul nu ar fi rostit niciun cuvânt.

- Numele doctorului Kantapat a apărut pe el.

- Atunci voi emite o citație...biletul de sinucidere al farmacistului. Te rog, chemați-l la interogatoriu astăzi.

-  Știți că ar trebui să faceți altceva, în afară de eliberarea citației, inspectore Wasan. Thianchai se aplecă în scaun, uitându-se la Wasan cu privirea lui intensă.

Wasan își strânse pumnii și își strânse buzele. A vrut să reziste, dar, în cele din urmă, s-a predat abătut.

-  Mă... mă voi retrege din acest caz, domnule.

Văzând asta, superintendentul de vârstă mijlocie dădu din cap.

- Dep. Supr. Bert va prelua cazul. Avem nevoie de cooperarea dumneavoastră. știți altceva despre această persoană, spune-i lui Dep. Supt. Bert totul. Dar dacă îl acoperiți, dumneavoastră și „partenerul” dvs. ați putea fi acuzați de conspirație.

Wasan trase adânc aer în piept pentru a ușura senzația de a avea o cabină de piele lovită cu piciorul în piept. remarca plină de dispreț, un sentiment de dezgust și deplină discriminare erau evidente în vocea și expresia feței lui. Pol.Gen.

Tianchai s-a ridicat de pe scaun, ieșind ferm din cameră, lăsându-l pe Wasan în picioare singur, cu mâinile la spate, în acea cameră tăcută.

- Am ținut prelegeri despre principiul îngrijirii paliative pentru toți cei din acest spital, i-a spus ferm Dr. Kantapat ofițerului din fața lui.

- Nu doar o dată, ci de cel puțin cinci ori în acest spital în care am ținut astfel de prelegeri despre o moarte bună. Ca să nu mai vorbim de nenumăratele invitații de a fi vorbitor invitat în afara spitalului. Dacă cineva ar vrea să-mi însușească numele, nu aș fi surprins.

-  Vrei să spui că nu ești complice la abuzul farmacistului asupra conceptului tău?

- nu sunt complice la activitatea lui, iar ceea ce am predat nici măcar nu este ideea mea. Este un principiu universal pe care specialiști ca mine l-au folosit pe scară largă în întreaga lume. A fost menționat în mai multe manuale internaționale. tocmai am studiat acele texte și am citat documente din diverse surse pentru prelegerea mea, atât. Nu a fost ideea mea.

Kantapat își strânse mâinile pe birou, privind împrejurimile cu o expresie înspăimântată.

- Sunt șocat că numele meu a apărut pe acel bilet. insista ca Farmacistul Boze și cu mine rar ne vedeam. Vizităm pacienții împreună din când în când, dar abia am vorbit.

Supraintendentul adjunct Bert s-a uitat cu privirea încercând să prindă vreun semn dus, dar după conversația lor, nu a găsit nimic suspect.

- A asistat vreodată farmacistul Boze la prelegerea ta?chipul chipeş al lui Kantapat . El

- Da. A participat la prelegerea mea și este unul dintre farmaciști care a coordonat cu echipele de vizitare

- Ce crezi că a vrut să spună farmacistul Boze că nu a putut pune în practică ceea ce ai învățat tu așa cum a scris biletul de sinucidere, spunând

dorit? ghici asta, răspunse Kan răbdător.

 

-  S-ar putea să fi facut eutanasie.

Bert ridică din sprâncene.

- Vrei să spui o practică conform căreia un medic ucide un pacient?

- Înseamnă literalmente o „moarte bună, dar, în acest context, înseamnă practica pe care pacienții aleg să-și pună capăt vieții cu ajutorul unor oameni cu cunoștințe medicale. Am ținut prelegeri despre această chestiune de câteva ori, folosind cunoștințe generale combinate cu analize religioase și juridice din întreaga lume. Tot ceea ce am spus a fost un „fapt”.

Kantapat părea gânditor.

- S-ar putea să fi încercat să abuzeze de ceea ce am predat și nu a reușit. Acei pacienți ar putea să nu aibă „moarte bune”, în conformitate cu teoria.

pe care l-am predat, așa că ar putea dori să-mi spună scuze.

- Ați oferit vreodată un exemplu în ceea ce farmacistul a facut?

 

Kantapat a zâmbit ușor, arătându-și sinceritatea.

- Absolut nu.

- Ce ai făcut de la 4 dimineața până la 6 dimineața? dormea în casa mea.

Kantapat s-a aplecat în scaun cu o față stânjenită.

- Am cumpărat o casă într-un complex de locuințe. Dacă ai vrut să verifici perioada în care am intrat și ieșit din casă, camerele de securitate din fața imobilului meu ar fi trebuit să înregistreze totul. Aseară, după ce inspectorul Wasan s-a internat în secția de spital la o jumătate de oră mai târziu și a ieșit la muncă la 7 a.m. trimis a.m., am ajuns acasă.

Bert a trebuit să-l elibereze pe Kantapat pentru că nu avea suficiente dovezi pentru a recomanda o acuzare asupra bărbatului. După o lungă perioadă de investigații, Kantapat nu a dezvăluit nicio reacție neobișnuită. Din lipsa lui de dovezi circumstanțiale, Bert și-a trimis oamenii să recupereze filmările înregistrate de la camerele de securitate din fața imobilului lui Kantapat .

În afară de asta, Bert tocmai a primit informațiile dintr-un scurt rezultat al autopsiei când a chemat medicul legist. Se pare că aveau urme de ligatură pe gâtul lui, care au apărut înainte de a fi spânzurat pentru o acoperire. După ce a combinat toate aceste informații, Bert a ajuns la concluzia că Boze s-ar putea să nu scrie el însuși biletul de sinucidere și, dacă Dr. Kantapat ar fi criminalul, nu ar fi suficient de prost să-și scrie numele pe bilet.

- Locotenent Kong.

Bert se uită pe fereastră, la medicul care se îndrepta spre parcarea din fața secției de poliție. El a vorbit cu un bărbat în

- Priveste-l pe doctor cu mânecă lungă, cămașă de piele neagră cu blugi care stau în spatele lui și urmărește-l ca un șoim.

- A ține un ochi pe un medic ar trebui să fie mai ușor decât o operație de înțepătură.

Kong și-a băgat mâinile în buzunar degajat.

- Îmi voi trimite servitorii să-l urmeze.

- Nu mă dezamăgi. Ai ochii ca un ananas.

- Un ananas are doar câteva zeci de ochi, dar eu am mai mult decât atât.

Detectivul și-a atins părul tuns și scurt.

- Apropo, doctorul ăsta este partenerul gay al inspectorului nostru?

- Corect.

Kong părea încântat.

- Aha, interesant.

- Găsiți doar informații utile. Fără prostii de afaceri private decât dacă dumneavoastră credti că Wasan conspiră cu el. În acest caz, raportați-mi imediat.

-  Da domnule.

Bărbatul, care nu arăta deloc ca un polițist, a remarcat. S-a îmbrăcat

șapca lui neagră înainte de a dispărea în liniște din cameră.

Kong era un detectiv agil, care putea fi în relații intime cu toată lumea și știa mereu cum se poate. Era ca o umbră nevăzută, care monitorizează și strângea informații utile din diverse surse, așa că era cunoscut drept „detectivul cu ochi de ananas”.

Bert nu știa cine erau exact „slujitorii” acestor locotenent Kong, dar nu s-a obosit să întrebe. El a vrut doar dovezi suficiente pentru a acuza suspectul. Asta a fost tot ceea ce l-a făcut atât de mulțumit.