CAPITOLUL 10

 Amintirile lui Wasan

- Wasan... cred că nu am prea mult timp la dispoziție.

Wasan s-a uitat la cer. Mâna care îi ținea telefonul la ureche era amorțită. A încercat să-și rețină lacrimile care îi curgeau în ochi și îi încețoșau vederea.

- Nu spune asta. Așteaptă până mă întorc. Luna viitoare mă voi muta înapoi acasă. Nu știu dacă aș putea rămâne până atunci...

Raweewan a vorbit cu o voce tremurândă.

- Mă doare atât de tare acum, dragul meu.

- Ce zici de un analgezic, mamă?

- A început să nu mai fie eficient.

Wasan a închis ochii. O singură picătură de lacrimă i s-a scurs pe obraz.

- Te rog, spune-i lui Thong să-i spună doctorului să modifice medicamentul pentru dumneavoastră.

- Wasan...

A făcut o pauză de câteva secunde.

- Dacă voi pleca înainte să te întorci, nu trebuie să fii trist. Dacă am plecat, înseamnă că este decizia mea. Te rog să-mi respecți decizia.

Sfârșitul amintirilor

Primul lucru pe care Wasan l-a auzit când și-a revenit în simțiri a fost un semnal sonor constant de la un dispozitiv aflat deasupra capului său, urmat de pașii cuiva care trecea pe lângă el. Genele lui au început să se agite înainte ca el să deschidă încet ochii. Wasan a simțit că trupul său era atât de greoi.

Își recăpăta treptat cunoștința. Wasan a petrecut câteva secunde pentru a determina unde se afla și cum de a ajuns așa, dar nu a găsit răspunsul corect.

Mâna lui dreaptă a simțit o atingere caldă care l-a înfășurat strâns. S-a uitat în jos la mână înainte de a ridica privirea și a văzut fața veselă a unui bărbat acoperită de un zâmbet larg.

- Wasan!

Kan ținu mâna lui Wasan înainte de a o ridica și de a o săruta pe spate. A pus mâna lui Wasan pe fața lui ca și cum în sfârșit și-a recuperat prețiosul.

- În sfârșit, te-ai trezit! Mi-am făcut griji de moarte pentru tine.

Wasan închise ochii și se întoarse cu spatele la lumina de deasupra tavanului. Simțul său a început să revină pe deplin funcțional. Simțea în jurul său o atmosferă haotică, în care se auzea în permanență zgomotul roților de targă din spital. Articulația stângă a lui Wasan a fost conectată la o perfuzie. În plus, a simțit că sub nasul său se afla o canulă nazală. Wasan și-a dat seama că trebuie să i se fi întâmplat ceva grav.

- Unde mă aflu?

Wasan s-a întors să-l întrebe pe bărbatul care stătea lângă patul său. Știa că această întrebare i se părea ciudată, dar, ca om care abia își recăpătase cunoștința, această confuzie era prea copleșitoare decât să găsească singur răspunsuri. Kan a mângâiat ușor capul lui Wasan.

- La spital. Chiar acum, ești în camera de urgență. Voi chema un medic de gardă. Mă întorc imediat.

În ciuda confuziei sale persistente, Wasan a încercat să-și recapete calmul și să-și amintească incidentul care l-a adus aici. Poate că întrebarea mai potrivită era:

- Ce sa întâmplat?

Kan s-a întors înăuntru împreună cu o femeie medic. Aceasta i-a verificat semnele vitale înainte de a merge la marginea patului.

- Cum vă simțiți acum?

Wasan a privit-o cu atenție.

- Este oarecum jumătate vis, jumătate realitate. Ce s-a întâmplat cu mine, doctore?

- Fratele tău a venit acasă și te-a găsit pe podea, inconștient.

Kan a fost cel care a răspuns.

- Te-au găsit semi-conștient, somnoros, dar receptiv, așa că fratele tău a chemat ambulanța și te-a adus aici.

- Îți amintești ce s-a întâmplat înainte de asta?

- Eu...

Wasan a închis ochii strâns, masându-și ochii obosiți.

- Cineva a intrat în casa mea și a încercat să mă agreseze. Asta e tot ce-mi amintesc.

Wasan l-a auzit pe Kan scoțând o înjurătură. Părea complet furios, în timp ce femeia medic a fost surprinsă drept răspuns la povestea lui Wasan.

Observând reacția actuală a lui Kan, Wasan s-a simțit ciudat de ușurat, căci știa că exista cineva pregătit să lupte împotriva acestui calvar alături de el.

- Este exact ceea ce am bănuit. Iubitul meu trebuie să fi fost drogat.

Kan se uită la Wasan.

- Bărbatul care te-a atacat te-a forțat să consumi sau ți-a injectat ceva?

 - Stai, cine e iubitul tău? Wasan a vrut să se opună cu tărie, dar nu avea suficientă putere.

Femeia medic se uită la Kan, surprinsă, ceea ce pe Wasan nu-l surprindea absolut deloc motivul pentru care se purta astfel. Wasan a încercat să-și amintească incidentul. Își amintea că Thongkum și Gai au ieșit să cumpere niște alimente de la magazin. A continuat să lucreze o vreme și s-a dus la bucătărie. Apoi, cineva s-a furișat pe lângă el și a pus brațul în jurul gâtului său. A simțit instantaneu o durere înțepătoare în fese. După aceea, memoria lui Wasan s-a scufundat în marea de ceață. Singurul lucru care a rămas a fost o durere amorțitoare, ca și cum cineva i-ar fi dat o palmă pe fesa stângă.

- Cred că mi-a injectat un drog .

Răspunsul lui Wasan i-a făcut pe ambii medici să facă ochii mari, iar apoi cei doi s-au privit unul pe celălalt.

- Trebuie să fi fost injectat prin metoda IM ( injecție intramusculară) Kan.

- Cred că da.

Kan a arătat cu degetul spre postul de asistentă.

- Ar fi bine să anunțăm poliția. Spuneți-le că inspectorul Wasan a fost atacat în locuința sa și că se află în continuare sub observație la Urgențe.

- Îi voi suna, Kan.

Medicul de sex femenin s-a îndreptat rapid spre postul de asistentă pentru a folosi telefonul. Kan se întoarse înapoi pentru a lua mâna lui Wasan, ținând-o fără rușine în palme pentru a doua oară.

- Unde este fratele meu?

- Fratele și cumnata ta , te așteaptă în fața camerei de urgență. A răspuns Kan.

- Este un noroc că s-au întors înainte ca intrusul să îți mai poată face ceva. Hainele tale erau încă în ordine și nu există urme de răni.

- Ai menționat hainele. Ești îngrijorat că voi fi violat?

- Bineînțeles că da. Ești al meu. Dacă cineva vrea să te forțeze, îl voi ucide.

- Eu nu aparțin nimănui.

Kan a zâmbit ușor înainte ca fața lui să devină serioasă.

-  Îți amintești fața intrusului?

Wasan a încercat să stoarcă fiecare picătură de memorie care îi mai rămăsese.

- În afară de faptul că îmi amintesc că cineva mă lovea și că probabil ne-am bătut, nu-mi mai amintesc nimic după aceea.

Kan era adâncit în gânduri.

- Trebuie să fi fost efectul drogului pe care ți l-a dat. Nu știm dacă intrusul a vrut să te jefuiască sau să te omoare.

- Dacă este vorba de ultima variantă, este posibil ca intrusul să vrea să te lase inconștient înainte de a te ucide și de a încerca să mușamalizeze totul. Cu toate acestea, a eșuat pentru că fratele tău a ajuns primul acasă. Wasan a observat ceva în privirea lui Kan.

- Se pare că știi ceva.

Kan îl privi pe Wasan cu privirea lui obișnuită, de necitit. -Știu ce știi și tu. Odihnește-te puțin. Nu trebuie să-ți faci griji pentru alte lucruri. Mă voi ocupa eu de toate. Chiar dacă Wasan era recunoscător că exista un om care era hotărât să facă atât de multe pentru el, un sentiment de ezitare îl împiedica să fie complet bucuros. Kan a fost întotdeauna un om plin de secrete. Asta l-a făcut pe Wasan să nu poată ajunge în totalitate la acest om. Acesta era motivul pentru care nu-și deschisese inima sută la sută. Îi era teamă că între ei va avea loc o schimbare neașteptată și se temea că secretul pe care Kan refuza să-l dezvăluie îl va răni cel mai mult.

Intrusul trebuie să fi fost farmacistul Boze. Medicamentul pe care Kan l-a văzut când a pătruns în locuința lui Boze trebuie să fie același cu cel injectat în Wasan. După ce l-a trimis pe Wasan să se interneze în secția medicală masculină pentru a fi ținut sub observație, s-a întors la reședința din spatele spitalului și a privit reședința farmacistului Boze care era încă întunecată. Oricât de mult ar fi vrut Kan să le spună polițiștilor că suspectul ar putea fi farmacistul Boze, nu a putut. Ceea ce le-ar spune va duce cu siguranță la întrebarea cum a obținut Kan aceste informații. Faptul că intrase prin efracție în casa farmacistului Boze și găsise dovezile fără nicio autorizație nu era un răspuns prea bun de dat poliției. În cazul în care intrusul nu ar fi lăsat urme pentru poliție, Kan ar putea fi nevoit să inventeze niște planuri pentru a atrage atenția poliției asupra farmacistului Boze. Atunci, cazul lui Wasan ar fi fost rezolvat, la fel ca și cazurile pacienților în fază terminală. Nu știa dacă faptul că farmacistul avea în posesie sedative intravenoase avea vreo legătură cu moartea pacienților, dar dacă poliția își îndrepta ținta aici, ar putea găsi răspunsul.

În dimineața următoare, Kan l-a vizitat pe Wasan cu un buchet mare de trandafiri roșii. Wasan, într-o uniformă verde de pacient, a fost șocat de cadoul care a furat lumina reflectoarelor de la alte cadouri din secția medicală masculină. Buchetul a fost așezat pe noptiera lui Wasan. Chiar și un pacient de sex masculin de lângă el s-a întors să se uite la el.

- Scoate-l de aici. A șoptit Wasan pe un ton amenințător.

Dar Kan a ignorat pur și simplu cererea. În mod intenționat a luat mâna lui Wasan în mâna lui, dar Wasan și-a retras rapid mâna și a aruncat o privire la asistentele care au început să bârfească.

- Cum te simți? Încă ești somnoros? Nu mai ai nevoie de rezerve de oxigen; înseamnă că ești bine.

Wasan l-a privit cu o privire de săgeată. Se purta ca o pisică roșcată care șuiera și avea blana ridicată.

- Ce cauți aici? Îl voi chema pe fratele meu să te alunge.

- Am venit să-mi vizitez iubitul. În plus, lucrez aici. Nimeni nu mă poate alunga.

Kan a vorbit cu un aer inexpresiv. Wasan a lăsat să iasă un oftat lung și și-a abătut privirea în altă parte, neputincios. Dacă nu ar fi avut balustrada de lemn, ar fi sărit din pat și ar fi fugit. Kan a râs ușor după ce a văzut reacția lui Wasan. Era atât de adorabil, în comparație cu aspectul său dur.

- Am făcut acest lucru pentru că spunându-le că ești iubitul meu era singura modalitate de a explica de ce te-am sunat în timpul incidentului. Nu existau atât de multe motive pentru a explica de ce aș fi fost în stare să sun un ofițer în miez de noapte.

- Spune-le că suntem prieteni apropiați.

- Un prieten apropiat nu și-ar trimite imagini cu inimile unul altuia 24 de ore din 24, 7 zile din 7.

- Doar tu ai trimis aceste lucruri.

- Chiar dacă nu te simți bine, continui să te cerți neîncetat cu mine.

Kan s-a întors să se uite la o sticlă de soluție salină.

- A mai revenit memoria?

- De asemenea, mi-am amintit că tipul era îmbrăcat în negru și purta o cagulă. Era mai înalt decât mine, poate chiar și mai înalt decât tine.

Wasan a aruncat o privire la florile de pe masă.

- Ar trebui să te întorci la muncă. Lasă această afacere în seama colegilor mei. Astăzi, aproape toți ofițerii de la secția mea vor veni să mă viziteze, precum și ofițerul responsabil de acest caz.

- Sigur. Sper că vei ieși din spital astăzi. Ca să te pot invita la cină ca o consolare.

Kan a zâmbit cu blândețe.

- Nu uita să le spui celorlalți ofițeri că ești iubitul meu.

- Nu sunt iubitul tău. Pleacă!

În ciuda cuvintelor neplăcute care se revărsau din gura lui, ochii lui Wasan erau în permanență ațintiți asupra trandafirilor. Kan l-a strâns ușor de braț pe Wasan și a ieșit afară sub privirile asistentelor din salon. Astăzi, el trebuia să lucreze la RPHPH. Dacă nu mai era niciun caz de vizită după aceea, el își elibera cozile de pacienți și se întorcea să îl investigheze pe farmacistul Boze la sala de farmacie. Dacă norocul a fost de partea lui, iar Wasan a lovit destul de tare, trebuie să fie câteva vânătăi pe corpul lui Boze. Kan era convins că un om puternic ca Wasan trebuie să fi lăsat ceva stricăciuni pe agresorul său.

- Farmacistul Boze lipsește și astăzi. Nu am putut lua legătura cu el. Poate că este încă bolnav.

Farmacista i-a spus lui Kan când a venit să întrebe din nou de farmacistul Boze. A ieșit din camera farmaciei plin de îndoială. Bărbatul a dispărut de două zile la rând. Cum să nu fie suspicios? Kan plănuia să pătrundă din nou în locuința farmacistului Boze pentru a vedea dacă mai găsește și alte probe sau dacă există vreun indiciu despre locul unde ar putea fi.

- Poliția este peste tot.

Trei îngrijitori în uniforme galbene discutau pe holul din fața Secției de Psihiatrie.

- Am auzit că inspectorul Wasan a fost internat în spital.

- Ești o celebritate locală, nu-i așa, Wasan?

Kan a zâmbit ușor și a trecut pe lângă ei, ignorându-i.

- Nu, nu s-au adunat în salon. Poliția s-a adunat cu toții la reședința din spatele spitalului, omule.

Kan s-a oprit.

- De parcă ar fi căutat în casă.

- A cui casă?

- Cineva a spus că e casa farmacistului Boze.

Kan a respirat adânc și a eliberat-o încet. Zâmbetul de pe fața lui s-a mărit. Câteodată, își făcea griji degeaba.

Wasan a fost unul dintre cei mai buni ofițeri de poliție. Nu e de mirare că a ajuns pe calea cea bună. Wasan trebuie să-l fi bănuit pe farmacistul Boze la fel de mult ca și el. Kan era bucuros că poliția îl suspecta pe farmacistul Boze fără să aibă nevoie atât de mult de ajutorul lui. Când vor găsi dovezile, nu doar cazul lui Wasan se va încheia, ci ar putea duce și la cazurile nerezolvate ale pacienților din ultima etapă.

Kan spera doar că nu a lăsat urme când a intrat în acea casă. Ei bine, era sigur că nu a făcut-o.

- Moartea în haine albe. Secerătorul în alb hoinărește în acest spital. Uite-l pe Moartea în alb.

Vocea pacientului care repeta la nesfârșit aceleași lucruri în sala de terapie a început să o neliniștească pe asistenta care l-a însoțit până aici.

Chiar dacă știau că Som, pacientul trimis de poliție pentru reabilitare, a fost diagnosticat cu o tulburare mentală cauzată de consumul de stupefiante. Faptul că acest pacient vorbea în mod constant prostii despre moarte, a stârnit teamă în rândul celor care auzeau astfel de lucruri.

- Som, stai nemișcat. O să cazi de pe scaun!

O asistentă a bătut pe spatele pacientului, care continua să se balanseze înainte și înapoi ca și cum nu se putea controla. Ea spera cu adevărat că va sosi în curând un psihiatru.

- În acest loc, Moartea este aici, se uită Som la asistentă.

- A luat viața bolnavilor.

Asistenta a zâmbit cu răbdare.

- Este un lucru normal aici. Pacienții mor tot timpul.

- Am văzut Moartea.

Som s-a oprit din legănat. Privirea lui a rătăcit în mod absent departe.

- Moartea purta negru noaptea, dar alb la lumina soarelui. Am văzut-o. Am văzut-o cu ochii mei! Secerătorul negru intra în casele oamenilor, sugea sufletele oamenilor bolnavi și pleca. După aceea, i-am auzit vocea, spunându-mi să măcelăresc acele animale ca ofrande ale Morții . Asistenta a clătinat ușor din cap la vorbele fără sens ale lui Som. Ea se confruntase cu acest gen de aberații pentru că pacienții cu probleme psihiatrice aveau de obicei halucinații.

Dacă nu puteau distinge fantezia de realitate, ar fi crezut în ceea ce vedeau.

- Oamenii care poartă alb în acest loc este doar medici și asistente. Toți oamenii de aici doresc să salveze pacienții, Som, nu trebuie să îți fie frică.

- Moartea în alb. Secerătorul în alb.

S

om a repetat aceeași propoziție atunci când doctorul Kanokpon, o femeie psihiatru, a deschis o ușă în această singură cameră de terapie.

- Încă mai vorbește despre Moarte, Pla?

Asistenta a răspuns.

- Da, domnule profesor Pang. Începe să mi se facă pielea de găină.

- E în regulă. Voi încerca să aflu cauza halucinației sale despre acestă Moarte pentru a avea un tratament mai eficient. S-ar putea să aibă legătură cu un incident din trecutul său. Mulțumesc, Pla, că l-ai adus aici.

Pla a dat ușor din cap.

- Cheamă-mă dacă ai nevoie de ceva.

Și apoi a ieșit din cameră, lăsând ușa ușor deschisă.

- Nu este o halucinație. Moartea în alb. Chiar l-am văzut!

Dr. Kanokpon a zâmbit cu blândețe.

- Cred că l-ai văzut pentru că nu te simți bine, Som. Spre deosebire de alți oameni, există un dezechilibru chimic în creierul tău. Vrei să vorbim astăzi despre Moartea cea rea?

- Se pare că o încuietoare de la o ușă din spate a fost spartă. Locotenent Ball, putem intra pe aici.

Ofițerul de poliție a apucat clanța de la ușa din spate, care nu fusese încuiată din interior, ceea ce le-a permis să intre cu ușurință în locuință.

- Toată lumea, pe aici!

Locotenentul Ball și-a chemat colegii să facă un ocol spre partea din spate a reședinței personalului spitalului care aparținea domnului Chanchai sau farmacistului Boze. Această percheziție se baza pe un mandat de la tribunal.

Inspectorul Wasan, care a fost victimă, a denunțat faptul că farmacistul Boze este suspect în cazul agresiunii. Cu toate acestea, poliția nu a putut lua legătura cu farmacistul, iar acesta, din întâmplare, și-a luat concediu medical continuu, ceea ce părea atât de suspect. Percheziționarea casei le-ar fi oferit dovezi suplimentare, cum ar fi drogul folosit în timpul agresiunii. Ofițerii au rugat două persoane să fie martori la această percheziție. Acestea erau Dr. Somsak, directorul spitalului, și doamna Pranee, o asistentă medicală calificată.

- Este spartă ușa din spate?

Dr. Somsak a fost surprins înainte de a urma rapid poliția.

Doi ofițeri de poliție și martorii au făcut un ocol până la ușa din spate, care putea fi deschisă cu ușurință. Dr. Somsak a clătinat din cap, privind întregul incident cu neîncredere înainte de a se întoarce să se uite la Pranee.

- Sunt aici de 20 de ani. Este prima dată când poliția caută prin reședința personalului.

- Este necesar, domnule director. Dacă nu găsesc nimic, s-ar putea ca farmacistul Boze să nu fie suspectul.

- Dar inspectorul Wasan l-a identificat clar pe farmacistul Boze și este absent. Nu reușim să-l contactăm deloc. Cred că este cu adevărat dubios.

- Domnule director, dacă este într-adevăr farmacistul Boze, nu știu de ce naiba ar face așa ceva, să atace poliția în felul acesta.

Somsak a oftat

- Nu vom ști până când nu ne va spune el însuși.

Doi ofițeri de poliție au intrat în casă. Somsak și Pranee au ezitat o clipă înainte de a se decide să-i urmeze. La doar câteva milisecunde după ce Somsak a pășit în casă, i-a auzit pe polițiștii care le deschiseseră drumul înjurând cu voce tare.

- La naiba!

Somsak a făcut ochii mari, alarmat. Nu știa dacă trebuia să intre înăuntru sau să se retragă pentru moment.

Un alt ofițer de poliție a trecut în fugă pe lângă el spre camera din mijlocul casei, lângă bucătărie, de unde veneau zgomotele. Polițiștii au raportat imediat ceea ce au găsit prin intermediul comunicațiilor radio. Somsak a intrat cu grijă să vadă ce se întâmpla, iar apoi, scena din fața lui i-a înghețat sângele.

În mijlocul casei, unde toate ușile și ferestrele erau închise ermetic, astfel încât să nu pătrundă lumina, a fost găsit un cadavru atârnând de o parte a scării. Sub picioarele cadavrului se afla un scaun de plastic întins pe o parte. Somsak a încercat să-și adune curajul pentru a se uita la fața acestui corp care atârna.

Fața era de un alb cenușiu, buzele erau de un verde intens, cu limba ieșită în afară, dar exista totuși un contur care putea determina identitatea acestei persoane.

- Oh...Oh...

Pranee, care l-a urmat înăuntru, părea că o să i se facă rău când a văzut o scenă grotescă în fața ei. Dr. Somsak s-a întors rapid să o țină în brațe și a ieșit în grabă de la locul crimei.