CAPITOLUL 10

 -Bine, o să verific din nou mâine. Dar azi, Khun Tune nu m-a grăbit deloc, spuse Sorn la telefon cu Champ, în timp ce descuia ușa casei după ce se întorsese de la muncă. Mai devreme, luase cina cu Thai, apoi fiecare plecase spre casa lui.După ce închise, în timp ce spăla rufele, telefonul vibra pe masă. Când îl ridică, văzu un mesaj de la un alt prieten, care îi spunea că tocmai se întorsese din Germania și ajunsese în dimineața aceea. Sorn zâmbi văzând că proprietarul barului în care era acționar se întorsese teafăr în Thailanda. Prietenul plecase într-o călătorie, abandonând barul abia deschis în care Sorn deținea 20% pe mâna altora.

Era deja trecut de ora 19:00, iar cum era liber, decise să facă o vizită la bar, să vadă cum mai mergeau lucrurile după cele trei luni de la deschidere. În tot acest timp, aproape că nu trecuse pe acolo, lăsând totul în grija prietenului lui... nu tocmai de încredere.

Când ajunse la bar, îl așteptă pe proprietar. Așteptă și tot așteptă, dar omul nu mai apărea. Le spuse angajaților să-l cheme, dar și aceștia dispărură. În cele din urmă, aceștia se întoarseră și îi raportară că „era ocupat”, așa că nu îndrăzneau să-l întrerupă. Enervat, Sorn decise să-l caute singur.

Ceea ce nu se aștepta, însă, era să dea peste o scenă care-i făcu sângele să clocotească și capul să-i pocnească de furie. Deși îl avertizase în repetate rânduri să nu se comporte astfel cu nimeni, acel cineva nu ascultase. Și acum, îl găsise beat criță. Merita o lecție zdravănă ca să-și revină.

-Îl cunoști pe puștiul ăsta? întrebă Franz, nevenindu-i să creadă. Dar, chiar dacă nu voia să creadă, expresia lui Sorn nu lăsa loc de dubii.

-Poți să te joci cu oricine din bar, dar nu cu băiatul ăsta, avertiză Sorn, trăgându-l pe Jun de braț și sprijinindu-l de umeri, în timp ce îi înfășura un braț în jurul taliei subțiri. Deși nu era chiar mic, Jun se clătina serios din cauza beției. Sorn îl conduse afară din bar, lăsându-l pe Franz cu o mie de întrebări și priviri pierdute.

Câteva momente mai târziu, brațul lui Franz musculos fu plesnit zdravăn. Întorcându-se, Franz îl văzu pe Phiang, care-l privea cu o expresie iritată.

-Phi Franz, unde e Phi Jun? Ți-am spus să ai grijă de el doar un pic, și acum a dispărut. Unde e?

Phiang își rotea privirea prin încăpere, căutându-și seniorul. Să ia un prosop rece de la barman nu ar fi fost mare lucru, dacă nu se isca un scandal cu un client beat la tejghea. Până rezolvase managerul problema, se întorsese și nu mai găsise pe nimeni la masă.

-Uh... cineva care-l cunoaște l-a luat cu el.

-Cine?

-Ai Sorn, răspunse Franz scurt, deja pierdut în propriile gânduri. Încă reflecta la relația dintre prietenul lui și tânărul acela. Dacă ar fi fost frați... nu prea semănau: unul avea trăsături tipic thailandeze, celălalt, clar nu. Poate veri îndepărtați? Hm, tot nu se lega.

Privirea lui Sorn în momentul în care Franz era cât pe ce să-l sărute pe Jun... dacă n-ar fi fost prieteni, Franz era acum fără o mandibulă întreagă. Acela era Sorn cel dur, intimidant, cu ochi de ucigași. Franz doar spera că Jun va fi în siguranță.

-Ughhh...

-Ugh pe naiba! Stai drept în mașină și pune-ți centura! mârâi Sorn, împingându-l pe Jun în mașină înainte să trântească portiera. Apoi ocoli și se urcă la volan.

-E blocată, mormăi Jun, abia ținându-și ochii deschiși, în timp ce trăgea prea brusc de centură, făcând mecanismul automat să o blocheze.

-Beat și prostuț, nu? bombăni Sorn, întorcându-se să-l aranjeze într-o poziție normală, apoi îi prinse centura. Cu asta, porni direct spre casă, furia fierbându-i în vene. Deja decisese: când ajung acasă, îl pedepsește pe puștiul ăsta inconștient. Data trecută când băuseră, Jun venise cu fața vânătă. Acum, era cât pe ce să vină cu un soț. Jun beat era un uragan în toată regula.

-Ieși afară , porunci Sorn scurt, cu o voce tăioasă. Încă amețit complet, Jun îl privi pe bărbatul musculos din fața lui și răspunse cu un glas moale și îngroșat, tipic celor afumați.

-Parcă ai zis să te aștept în camera ta. Și m-ai adus acasă? Să facem sex aici? Wow, ce clasă, Khun Franz, bolborosi Jun, complet dezorientat. Își amintea vag că-l văzuse pe nenorocitul de Phi Sorn mai devreme, dar a presupus că Sorn nu se va deranja cu el , fiindcă nu-i răspunsese... sau poate îi răspunsese? Capul îi era vraiște, nu-și mai amintea nimic clar. Imagini se succedau și dispăreau din mintea lui ca niște lumini stinse.

-Incredibil, Jun. Ești cu mine și încă reușești să crezi că e altcineva, mârâi Sorn printre dinți scrâșniți, iritația crescând în timp ce Jun bolborosea despre Franz.

Bufnitura.

-Auu, asta a durut! țipă Jun, după ce-și lovi capul de tocul ușii. Sorn îl luase în spate ca să-l care în casă. Jun își frecă fruntea, văitându-se, apoi îl apucă de păr pe Sorn și-i ridică fața.

-Nu te juca cu mine, că o să-ți pară rău. Bolborosi Jun, curajul alimentat de alcool fiind încă intact. Sorn încleștă maxilarul, adăugând mental o nouă linie pe lista de pedepse pe care i le pregătea puștiului obraznic în seara aceea.

Să-l ducă pe Jun sus, în dormitor, a fost un chin. Nu doar că nu coopera deloc, dar era preocupat doar să-i ciufulească părul lui Sorn până când i-l făcu vâlvoi. Se spune că oamenii beți își lasă la iveală dorințele ascunse. Dacă era adevărat, atunci dorința ascunsă a lui Jun era clar să transforme capul lui Sorn într-o jucărie de pluș.

-Uuurg... oh nu.

-Să nu cumva să vomiți, Jun! Strigă Sorn, grăbindu-se spre baie. Dar ce spuse Jun mai departe îl făcu să vrea să-l izbească direct de perete.

-Glumeam... doar sunt amețit, nu vomit. Murmură Jun, cu ochii tulburi, obrajii roșii și buzele de-un roz moale. Sorn nu se putu abține și-i ciupi buzele, așa cum făcea mereu. Jun se foi și protestă, așa că Sorn îl lăsă în pace, urmărindu-l cum alunecă pe perete și se prăbușește pe podea. Sorn își încrucișă brațele și oftă adânc. Cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă nu-l găsea?

-Urgh! Ugh... bleah.

-Dacă mă mai tachinezi o dată, îți...

-Nu, pe bune—ugh... bleah!

-Ai Jun! Nesimțitule! zbieră Sorn, răbdarea epuizată când Jun vărsă tot ce avea în stomac. Sorn Încercă să-și tragă piciorul la timp, dar deja era prea târziu, mizeria ajunsese de la gleznă până la călcâi. Jun ridică privirea spre el și zâmbi de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Sorn era prea obosit ca să mai comenteze, dar nu-l putea lăsa să zacă în propria vomă. Așa că-l apucă și-l târî în baie.

Îl dezbrăcă pe Jun complet, în timp ce acesta stătea pe marginea căzii cu privirea pierdută. Când termină, Sorn începu să se dezbrace și el, rămânând amândoi goi.

-Hehe, lapte cu ciocolată... hehe, ce închis la culoare... chicoti Jun, părând complet plecat cu sorcova. Arătă spre pieptul lui Sorn și izbucni în râs. Sorn se încruntă, neînțelegând ce prostie i se învârtea prin minte.

-Laptele cu căpșuni! Hehe, e roz! zise Jun, arătând spre pieptul lui propriu. Atunci Sorn înțelese în sfârșit ce voia să zică bețivul și mai trase o oftare lungă. Îl târî sub duș și începu să-l spele. Jun țipă când apa rece îl izbi din plin.

-Ugh... La naiba... Phi Sorn îmi atinge penisul! realiză brusc Jun că nu Franz îl ajuta, ci temutul Phi Sorn în persoană. Încercă să se acopere cu mâinile, încercând să-l împiedice pe Sorn să-l curețe sub talie, dar puterea unui om beat nu se potrivea cu cineva treaz.

-Ți-am făcut mai mult decât să-l ating, așa că stai locului. Mormăi Sorn în timp ce-l spăla rapid, curățându-l de tot ce adunase pe el. După ce-l usucă bine, se retrase și-i porunci scurt:

-Stai pe pat și așteaptă. Diseară avem multe de discutat. Zise Sorn înainte să dispară din nou în baie ca să se spele și el. Nu dură mai mult de zece minute până se întoarse, purtând doar un prosop în jurul taliei.

Iar Jun...

-Cine ți-a spus să iei berea și s-o bei?

-Păi, tu ai pus-o în frigiderul din cameră. De ce nu? răspunse Jun. Se mai trezise puțin, dar ca să-și ascundă confuzia și emoțiile rămase, alesese să se îmbete din nou.

Sorn nu părea deloc încântat când îl văzu cu berea în mână. Cum să nu fie nervos? Jun băuse deja două cutii, iar pe a treia o ținea acum. Când părea că începe să se trezească, se afundase iar în alcool.

-Ești atât de încăpățânat, Jun. Niciodată n-am întâlnit un puști mai greu de cap ca tine. Chiar și Win e mai ascultător!

-Atunci de ce te bagi? De ce te porți ca și cum ți-ar păsa, când ai zis clar că nu mă suporți? Tu ești cel care mă zăpăcește! Atât de tare că trebuie să beau ca să rezist!” izbucni Jun, dând drumul la tot ce ținea în el.

Sorn încremeni pentru o clipă, șocat de ce tocmai auzise, apoi făcu un pas spre el. Pasul nu era unul blând, dimpotrivă, era amenințător. Privirea și prezența lui îl făcură pe Jun să tremure, incapabil să-l privească în ochi.

Jun își întoarse instinctiv capul, dar nu scăpă. Sorn ajunse lângă el în câteva secunde, îl trânti pe pat și îl imobiliză. Orice șansă de evadare dispăruse.

-Spune-mi. Ce anume am făcut ca să te fac confuz ? întrebă Sorn, cu o voce gravă, iar apropierea dintre ei, amândoi aproape dezbrăcați, făcea aerul din cameră să tremure de tensiune.

Jun era îmbrăcat doar într-o robă albă largă, în timp ce Sorn avea doar un prosop în jurul taliei. Apropierea stârnea o parte mai profundă, mai întunecată a gândurilor lui Jun, pe care încerca să o reprime. Aruncă o privire scurtă spre Sorn înainte de a privi din nou în altă parte, dar de data aceasta, Sorn nu-l lăsă.

Strângându-i fața lui Jun, Sorn îl forță să-i întâlnească privirea direct, ca și cum ar fi încercat să-i citească gândurile. Ceea ce văzu în privirea lui Jun era un amestec de incertitudine, reproșuri îndreptate spre el și ceva mai greu, nerostit.

-Vorbește. Ce am făcut să te derutez? De asta te-ai dus și ai făcut asta cu Franz? Dacă nu te prindeam, aveai de gând să te culci cu el? Ți-am spus deja să nu faci lucrurile astea cu nimeni altcineva. Dacă vrei ceva, dacă ai nevoie să înveți ceva, fă-o cu mine. Numai cu mine. Doar întreabă-mă. Te voi învăța.

-Din cauza asta... pentru că te porți așa sunt confuz. Îmi plac bărbații, știu, dar nu înțeleg ce-mi doresc cu adevărat. Și cu cât mă ‚înveți’ mai mult, cu atât mă simt mai incapabil să fac asta cu altcineva. Când sunt cu tine, parcă...

🔸️...mă face să-l vreau pe Phi... să mă stăpânească, își completă Jun gândul în tăcere, rușinat. Știa că era un sentiment periculos, inacceptabil.

-Deci vrei să încerci cu altcineva, asta e?

-Da. Răspunse Jun încet.

🔸️Oricine altul decât acest Sorn, gândi el cu amărăciune. Își întoarse brusc fața din nou, atât de tare încât aproape îl durea gâtul, încercând să scape de sclipirea ironică din ochii lui Sorn.

-Ești atât de slab. Șuieră Sorn, lăsând să-i scape un râs pe nas. Tonul batjocoritor îl făcu pe Jun să se îmbujoreze de furie. Strânse pumnii cu putere, simțind o mâncărime să-l lovească pe Sorn în față. Iată-l pe Sorn, făcând oamenii confuzi fără să-i pese, în timp ce Jun era stresat la culme, alergând să întrebe pe oricine și pe toți pentru răspunsuri pe care tot nu le găsea.

-Dacă vrei să știi, te voi ajuta eu. Spuse Sorn, un zâmbet viclean răspândindu-se pe fața lui ascuțită și frumoasă.

-Mă voi asigura că te înțelegi complet, fără să mai ai nevoie de ajutorul nimănui.

Cu asta, Sorn își dădu jos prosopul, dezvăluindu-și corpul sculptat și tatuajele care vorbeau despre ore de durere pentru a le obține.

Jun îngheță, luat prin surprindere. Nu se așteptase să fie forțat să înfrunte ceea ce fugise tot timpul. Când încercă să se ridice și să scape, Sorn îl prinse, aruncându-l înapoi pe patul mare fără efort.

Trăsăturile ascuțite ale lui Sorn se presară pe gâtul lui Jun, mișcările lui fiind deliberate și invazive. Combinația de alcool și o dorință încăpățânată de a dovedi ceva îi tulbură judecata lui Jun. Cedă, urmând din nou îndrumarea lui Sorn. Sorn știa toate slăbiciunile lui Jun, fiecare punct sensibil, și le exploată cu măiestrie. Curând, mâna lui Sorn revendicase cea mai vulnerabilă parte a corpului lui Jun.

Sorn începu cu elementele de bază, mângâind zona sensibilă până când aceasta începu să reacționeze, în timp ce-i excita partea superioară a corpului lui Jun. Halatul pe care îl purta Jun fu desprins cu ușurință, Sorn folosindu-și dinții pentru a trage de nod, expunând fizicul tonifiat care întorsese capetele fetelor de la birou.

-Ah... lăsă Jun să-i scape un geamăt moale, în timp ce corpul său răspundea la atingerea lui Sorn. Degetul mare al lui Sorn descrise cercuri pe creasta sensibilă, stârnind mai multe reacții, apoi făcu ceva care-l făcu pe Jun să gâfâie surprins.

-Nu trebuie să folosești gura... ah... ah... protesta Jun slab și neconvingător, în timp ce Sorn îl lua complet în gură. Căldura gurii lui Sorn îl învăluia, iar modul în care Sorn sugea cu obrajii înfundați îl făcea pe Jun să se zvârcolească de plăcere. Sfarcurile lui roz-căpșună, de care râseseră mai devreme, erau acum ciupiți și excitați ușor, trimițând fiori prin tot corpul său.

Jun nu putu să nu-și ridice șoldurile împotriva lui Sorn, căutând mai mult, pe măsură ce plăcerea îl copleșea. Sorn ridică privirea spre el, ochii lui fixându-se pe privirea pe jumătate închisă a lui Jun, tulburată de dorință. Nu era prima dată când Sorn îl vedea pe Jun așa, dar în seara asta expresia părea mai vie, mai disperată.

Jun se ridică sprijinindu-se pe coate, urmărind cum Sorn își continua magia cu mâini aspre și mișcări pricepute. Apoi, cu câteva atingeri în plus, corpul lui Jun atinse apogeul, eliberând un fluid alb lăptos în timp ce corpul său tremura.

-Ah! Ah... huf... Nu... nu e de ajuns. Am nevoie de mai mult. Admise Jun în cele din urmă, lacrimi adunându-se în ochi în timp ce corpul său tânjea după ceva mai profund, ceva mai împlinitor.

Sorn înțelese exact ce voia să spună Jun, deși nu era sigur dacă Jun însuși înțelegea cu adevărat.

-Pot să-ți dau mai mult. Dar ești sigur că vrei cu adevărat asta?

-Sunt sigur. Spuse Jun încet, dar ferm.

Fără alt cuvânt, Sorn se ridică și se duse la dulap, deschizând un sertar și scoțând o sticlă de lubrifiant și un prezervativ. Se urcă înapoi în pat, storcând puțin gel în palmă înainte de a-l întinde pe lungimea lui excitată, luciul alunecos strălucind sub lumina slabă.

-Vrei să știi cum fac sex adulții? Șopti Sorn lui Jun.

Așezat în genunchi între picioarele lui, Sorn șopti lui Jun, ai cărui ochi rătăceau pe corpul sculptat al lui Sorn. Privirea lui Jun nu putea ascunde dorința din interior.

-Cum?

-Spune-mi Hia și te voi învăța. Spuse Sorn cu un zâmbet șiret. Dar Jun rămase tăcut, cu ochii încă fixați pe abdomenul tonifiat care se încorda ușor, dezvăluind un six-pack bine definit, și pe membrul mare și erect, pregătit pentru acțiune.

Pentru prima dată, gândurile lui Jun erau clare și sonore: voia ca Sorn să facă mai mult , mult mai mult. Nu mai avea nevoie de tachinări sau preludiu. Nu mai era un copil naiv; știa exact ce urma și era gata să-și lase dorințele să fie împlinite.

-Ah! Doare. Exclamă el când degetul lubrifiat al lui Sorn împinse ușor în intrarea strâmtă din spate. Jun nu era sigur ce să facă și niciunul dintre ei nu mai mersese atât de departe până atunci.

-Nu te încorda, altfel va durea mai tare.

-Cum să nu mă încordez? Deja doare!

-Dacă vrei cu adevărat să afli, nu te încorda. Doar respiră normal și urmează-mă. Dacă vrei să crești mai mult decât ai făcut-o deja, ține pasul cu mine. Spuse Sorn ferm. Apoi, fără nicio ezitare, își strecură degetul mai adânc în Jun, căutând punctul care ar înlocui durerea cu o plăcere copleșitoare.

Excitația lui Jun, pe care o numea în glumă „micul Joe”, răspunse cu nerăbdare când Sorn găsi cu pricepere punctul sensibil. Corpul suplu al lui Jun se zvârcoli incontrolabil în timp ce Sorn apăsa repetat pe sursa plăcerii sale. Respirația lui grea umplu camera, iar Sorn, incapabil să reziste reacțiilor lui Jun, se aplecă să-i revendice buzele ca recompensă.

Buzele lui moi, rozalii, fură capturate într-un asalt fervent, în timp ce intrarea delicată, de culoarea piersicii, fu invadată fără rezistență. Jun nu putu decât să geamă neajutorat în timp ce Sorn îi lăsa sărutări de-a lungul gâtului și își învârtea limba peste pieptul său sensibil. Întorcându-l pe Jun pe stomac, Sorn fu întâmpinat de priveliștea unor fese ferme și rotunjite, dovadă a exercițiilor fizice regulate. Cu un zâmbet șiret, Sorn prinse și frământă cu fermitate acele curbe ispititoare cu o încântare nestăpânită.

Lovitura.

Sorn aplică o palmă ușoară pe pielea netedă, făcându-l pe Jun să tresară și să se uite înapoi la el șocat.

-Nu te uita așa la mine. Ți-am spus, te voi pălmui pentru fiecare an al vârstei tale. Ești prea încăpățânat, îl tachină Sorn, aplicând o altă palmă jucăușă pe carnea palidă și elastică a lui Jun. Aceasta sălta sub mâna lui ca o budincă tremurătoare, ispitindu-l dincolo de orice reținere. Incapabil să reziste, Sorn se aplecă să muște obrazul ferm, stârnind un protest indignat din partea lui Jun.

Pentru a-l face să tacă, Sorn îl întoarse și îl sărută profund. Protestele și blestemele lui Jun se disipară în neant pe măsură ce corpul său ardea de dorință. Totuși, Sorn nu intrase încă în el, lăsându-l pe Jun să se simtă incomplet și disperat după mai mult.

-Grăbește-te, Phi Sorn... orice ai de gând să faci, fă-o. Nu mai suport!

-Dacă nu-mi spui Hia, nu fac nimic. Spuse Sorn, zâmbind șiret la expresia frustrată a lui Jun. Chiar și acum, nu se putea abține să nu-l tachineze.

-Hia Sorn... Murmură Jun în cele din urmă, abia audibil, dar suficient de clar. Dintr-un motiv oarecare, să-l numească Hia părea cel mai dificil lucru din lume pentru acest copil încăpățânat.

-Ce mormăi acolo? îl tachină Sorn din nou. Jun își mușcă buza, vizibil iritat.

-Dacă Hia. Nu mă ajută, încetez să mai fiu studentul tău chiar aici și... ahh! Aoleu! Doare! Aoleu, aoleu, aoleu!

Înainte ca Jun să-și termine amenințarea, Sorn, care era pregătit de ceva vreme, pătrunse în canalul frumos, protecția lubrifiată ușurând intrarea. Nu exista nicio șansă ca Sorn să-l lase pe Jun să facă așa ceva cu altcineva. Thai i-l încredințase pe Jun, iar el avea grijă de această pasăre tânără.

La un moment dat, dorința lui Sorn de a-l tachina pe Jun se amestecase cu ceva mai profund, posesivitatea. Voia să-l vadă pe Jun făcând mofturi până când plângea, doar pentru a-l consola apoi și a face ca totul să fie bine din nou.

Tânărul, experimentat în chestiuni de dormitor, își încleștă dinții împotriva strângerii puternice și a ușoarei frecări a canalului posterior al lui Jun. Jun îl zgâria repetat pe brațe și pe spate, lăsând probabil urme roșii pe pielea lui de culoarea mierii.

Totuși, nu se retrase, ci îl liniști pe Jun și îi reaprins pasiunea, pregătindu-l cu răbdare până când Jun fu gata să îmbrățișeze pe deplin momentul. Abia atunci Sorn continuă, reluându-și ritmul intim, asigurându-se că fiecare mișcare îi oferea o plăcere de netăgăduit celui de sub el.

Plăcerea necunoscută și senzațiile noi îl făcură pe Jun să simtă că trupul său se va spulbera în bucăți. Era un amestec de durere și extaz, dar îi aducea o satisfacție imensă în același timp. Ceața persistentă de la consumul anterior de alcool nu-i diminuă deloc dorința. Nu era timp pentru gândire rațională , doar pofta copleșitoare care îi străbătea corpul, făcându-l imposibil să reziste nevoilor sale.

Jun își înfășură brațele în jurul taliei suple a lui Sorn în timp ce bărbatul de deasupra lui se înfigea în el, tare și repede, făcând corpul lui Jun să tremure. Fața lui Sorn trăda propria lui dorință crescândă, abdomenul încordându-se la fiecare mișcare. O urmă fină de păr sub buric conducea privirea spre linia V-ului său, perfect tonifiată, fără exces de grăsime, și în jos spre membrul său care intra și ieșea din Jun.

-Atât de sexy. Murmură Jun la vederea acestuia, recunoscându-și cât de captivat era de fizicul lui Sorn. Masculinitatea robustă combinată cu energia brută a lui Sorn îl făceau să dorească să fie posedat în întregime. Acele brațe musculoase, dar nu exagerat de voluminoase , Jun voia să-și înfigă dinții în ele pentru a suprima plăcerea copleșitoare pe care i-o oferea Sorn.

-Ah... Ah... Jun, nu mușca atât de tare! La naiba, doare! mârâi Sorn, sprijinindu-se deasupra lui Jun. Nu avea nicio idee la ce se gândea Jun, dar tânărul își înfipsese dinții în brațul lui Sorn , nu suficient de tare încât să-i rupă pielea, dar suficient de tare încât să lase o urmă. Jun linge repede urma de mușcătură pe care o lăsase ca și cum ar fi încercat să îl calmeze, limba lui fiind blândă pe pielea lui Sorn.

- Puști, nebun! Încerci să mă duci la limită? Se gândi Sorn. Nu era de ajuns tot ce făcea? Modul în care se înfigea și îi lovea punctul sensibil până când gemea incoerent tot nu era de ajuns? Cât de departe plănuia Jun să-l mai înnebunească?

-Ah! Mai repede, Phi Sorn! gemu Jun, incapabil să-și rețină dorința profundă din interior. Picioarele lui subțiri se depărtară mai mult, permițându-i lui Sorn să le ridice peste umeri pentru o intimitate mai profundă. Împingerile intense ale bărbatului de deasupra și strângerea puternică din interior creau o conexiune atât de perfectă încât era aproape insuportabilă.

-Spune-mi Hia... Hia Sorn, murmură Sorn cu respirația tăiată la urechea lui Jun, tânjind să audă acel ton moale, supus, menit doar pentru el, un sunet pe care nimeni altcineva nu l-ar auzi vreodată.

-Hia Sorn. Șopti Jun în cele din urmă, vocea lui fiind încărcată de vulnerabilitate și căldură. În momentul în care cuvintele îi părăsiră buzele, împingerile lui Sorn deveniră și mai rapide, maxilarul său încleștându-se puternic în timp ce se lupta să rețină plăcerea copleșitoare care îl invada, liniile ascuțite ale maxilarului său încleștat făcându-l să pară și mai intens.

Mâna lui Jun coborî pentru a se mângâia în sincron cu mișcările lui Sorn, respirațiile lor grele amestecându-se și răsunând prin toată camera. Aerul rece de la aerul condiționat nu făcu nimic pentru a răci ardoarea pasiunii lor. În cele din urmă, amândoi atinseră punctul culminat împreună, corpurile lor tremurând la unison în timp ce se abandonau valului de plăcere. Sorn dădu câteva împingeri mai deliberate, asigurându-se că fiecare ultimă picătură este extrasă înainte de a se retrage. Îndepărtă prezervativul și îl aruncă fără un cuvânt.

Jun se întinse pe spate, gâfâind greu, corpul său fiind dureros, dar satisfăcut. Sentimentul de împlinire era copleșitor. Asta căutase în ultimii patru ani. Înțelesese greșit, crezând că ar putea domina pe alții , nu, asta își dorea cu adevărat. Îi plăcea sexul așa, iar Sorn era singurul care îi putea oferi acest nivel de satisfacție.

-Cum a fost? Ai primit răspunsul pe care îl căutai? întrebă Sorn, tonul său fiind ironic, dar afectuos. Se întinse lângă Jun, refuzând în mod natural să rămână pur și simplu nemișcat. Continuă să se cuibărească și să se alinte de tânărul ștrengar, incapabil să reziste mirosului acestuia. Dintr-un motiv oarecare, săpunul pe care îl foloseau amândoi mirosea mult mai bine pe Jun, chiar îmbătător, deși nu avea același efect asupra lui Sorn.

-Mm... da, asta e. Răspunse Jun încet, fața lui înroșindu-se de jenă. Evită privirea lui Sorn, incapabil să creadă cât de departe ajunsese. De la atingeri furate lângă iazul cu crapi până la sex pe pat, fusese o cădere lungă.

🔸️Incredibil. Ce naiba, Jun?!

Răspunsul lui Jun umplu inima lui Sorn cu o căldură copleșitoare. Puiul său învățase să zboare, iar de acum încolo, Sorn știa că va trebui să fie și mai atent. Altfel, Jun și-ar putea întinde aripile și ar zbura prea departe.

-Acum că ai primit răspunsul, nici să nu te gândești să încerci asta cu altcineva ,nepăsător. Dacă o faci, te voi biciui până când fundul tău va fi acoperit de vânătăi.

-Aoleu! Nu strânge! Doare! protestă Jun în timp ce Phi Sorn nu doar îl certa, ci îl prinse și îi frământă fundul dureros pentru a fi sigur. Jun îl auzi pe Sorn mormăind încet despre cât de alb și moale era fundul lui, vocea lui trădând un amestec de iritare și amuzament.

Sorn se aplecă să-l verifice pe Jun, care stătea pe o parte, cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ar fi fost pe punctul de a adormi. Decizând să-l lase să se odihnească, Sorn își ținu mâinile alunecând ușor pe șoldurile și spatele lui Jun, incapabil să reziste texturii moi a pielii sale.

Proprietarul casei, Sorn, se trezi devreme pentru a cumpăra micul dejun chiar când soarele răsărea la orizont, dorind să-l aibă pregătit pentru micul ștrengar care încă dormea profund. Noaptea trecută, trebuise să-l ducă pe Jun în baie pentru a-l curăța, ca să poată dormi confortabil. Deși Jun se plânsese de durerea insuportabilă ,doar este pentru prima dată, întrebarea ironică a lui Sorn, dacă nu tace, îl aduce la tăcere. Roșeața de pe obrajii lui Jun fusese tot răspunsul de care Sorn avea nevoie.

În timp ce Sorn termina de pus terciul de orez în boluri, telefonul său sună. Era mama lui care suna dis-de-dimineață, iar el răspunse repede.

-Buna dimineață, Mae.

[Când vii acasă, Sorn?] Vocea caldă, ușor îngrijorată a mamei sale în vârstă se auzi la telefon, iar Sorn îi simți imediat grija și preocuparea.

-Muncesc mult în ultima vreme, Mae. Trebuie să clarific niște comenzi mai întâi. Ai Thai și Ai Champ sunt ocupați cu transporturile internaționale.

[Nu te suprasolicita. Champ se plângea zilele trecute că nu doarme suficient.]

-Nu-ți face griji, Mae. Fiul tău nu se va epuiza atât de ușor.

[Bine, băiatul meu deștept. Apropo, unchiul Nui vrea să vorbească cu tine despre cumpărarea unui teren. Mătușa Noi vrea să vândă terenul de lângă plantația noastră , pentru că fiul ei a fost prins într-un caz de droguri. Ai Pong a fost arestat și ea are nevoie de bani pentru cauțiune.]

După ce tatăl lor fusese ucis în plantație de o persoană influentă, mama lui Sorn fusese forțată să preia conducerea familiei. Sorn intervenise pentru a ajuta la deciziile majore, în timp ce fratele său mai mic, Thanu , o ajuta acum pe mama lor cu normă întreagă. Acest lucru îi permisese lui Sorn să lucreze în regiunea centrală, cu planuri de a preda în cele din urmă o parte din moșia familiei pentru ca Nong-ul său să o gestioneze independent.

Nota: Thanu, înseamnă arcaș, se potrivește bine cu numele lui Sorn – Săgeată, uneori Sorn spunea Nu în loc de Thanu.

Cu patru ani în urmă, după moartea tatălui lor, Sorn rămăsese acasă pentru a ajuta la stabilizarea familiei. Fusese cea mai aglomerată și mai dificilă perioadă din viața lui. Devenise un pilon de sprijin pentru mama sa îndurerată, în timp ce se lupta cu trauma pierderii tatălui său. Deși trăgătorul și instigatorul fuseseră prinși, Sorn nu putea scăpa de sentimentul că ar putea fi implicate mai multe persoane. Tatăl său nu fusese un om obișnuit – era un lider respectat printre proprietarii locali de plantații de arbori. Bogăția și influența familiei lor atrăseseră cu siguranță invidie.

Unchiul Nui, care nu era o rudă, ci un ajutor de încredere al tatălui lor de mult timp, fusese indispensabil în gestionarea plantațiilor. Întinzându-se pe peste 50 de hectare și fiind împărțite în mai multe parcele, terenurile necesitau o supraveghere meticuloasă. Unchiul Nui supraveghea muncitorii, pe care localnicii îi numeau „kuli”, angajați să colecteze seva și să adune cauciucul, și erau plătiți pe bază unui procent clar.

Notă :Arborele-de-cauciuc este un arbore tropical din familia Euphorbiaceae, din seva căruia se produce cauciucul natural.

Mama lui Sorn gestiona finanțele, în timp ce unchiul Nui gestiona forța de muncă și operațiunile. Chiar și după moartea tatălui lui Sorn, unchiul Nui rămăsese loial, câștigând în timp încrederea lui Sorn. Astăzi, proprietățile familiei se extinseseră la peste 100 de hectare de plantații de cauciuc și aproximativ 40 hectare de plantații de ulei de palmier, o realizare semnificativă comparativ cu ceea ce lăsase în urmă tatăl său.

Odată ce lucrurile s-au liniștit, Sorn s-a întors să lucreze cu Thai, ceea ce fusese clar decizia corectă. Era norocos să aibă un prieten atât de loial și un șef care îl susținea și care l-a primit înapoi la lucru. Nu că nu-i plăcea să gestioneze plantații, dar expertiza lui era în comerțul internațional , ceea ce făcea ca aceasta să fie opțiunea mai bună pentru el. Între timp, mama și Thanu preluaseră operațiunile plantației.

-Probabil până la sfârșitul lunii, Mae. Îl voi suna pe unchiul Nui în legătură cu terenul. Mătușa Noi nu este chiar o străină, așa că, dacă vrea să-l folosească ca garanție pentru un împrumut în loc să-l vândă direct, ar trebui să fie bine pentru moment.

[La asta mă gândeam și eu. O, Pong, băiatul ăla... Ce fel de karmă a făcut ca mătușa Noi să aibă un fiu ca el?]

-Plânge-te mie, dar nu lăsa pe nimeni altcineva să audă, Khunnay Wandee . Oamenii ar putea crede că te bagi unde nu-ți fierbe oala. Sorn își tachină mama, știind că avea un cerc mare de prieteni cu care bârfea adesea. Nu voia ca vorbele ei să provoace conflicte inutile.

Nota: Khunnay înseamnă Doamnă .

 Wandee :înseamnă zi bună.

După ce a mai discutat puțin cu mama sa, Sorn a avut ocazia să vorbească și cu Nong-ul său, care tocmai se întorsese de la plantația lor de palmieri. Thanu a raportat că palmierii erau aproape gata de recoltare. Unchiul Nui plecase deja pentru treburi, așa că Sorn îl va suna mai târziu.

-Ai Nu, fii atent la situația mătușii Noi. Probabil că mama vrea să ajute, dar nu voi putea veni până la weekend-ul lung de sărbători. Până atunci, ai grijă, da?

[Am înțeles. Dar sunt îngrijorat de hoții de palmieri, cineva a văzut străini pândind lângă plantație. Dacă ne fură palmierii, vor avea de-a face cu mine.]

-Doar gândește-te bine înainte de a acționa. Asta e tot. Vorbim mai târziu. spuse Sorn, încheind apelul. Deși avea încredere în fratele său, nu putea să nu-și facă griji că natura impulsivă a lui Thanu ar putea duce la probleme. Nu putea decât să spere că Thanu va învăța să-și tempereze atitudinea aprigă.

Bum! Zbang!

-Aoleu! La naiba! Urletul puternic răsună prin casă. Desigur, nu era nimeni altul decât Jun. Sorn scăpă punga de lapte de soia pe care tocmai o terminase de băut și se repezi sus să verifice. Deschizând ușa, îl găsi pe Jun întins pe podea, cu fața strâmbată de durere.

-Ce s-a întâmplat?

-M-am împiedicat de pătură.

-Idiot.

-Nu-mi spune așa! Doare! Jun se ridică în șezut, dar Sorn îl prinse de braț, ajutându-l să se ridice înainte de a-l înconjura cu un braț în jurul taliei și de a-l conduce să se așeze pe pat.

Noaptea trecută, Sorn se asigurase că nu există răni sau sângerări după activitățile lor. Folosise mult gel și o luase încet, asigurându-se că nu există nicio rană. Dacă ar fi existat vreo rană, l-ar fi dus pe Jun direct la spital. Ceea ce vedea acum părea a fi durerea tipică a cuiva care nu era obișnuit cu un astfel de efort fizic.

-Poți coborî să mănânci?

-Da, dar lasă-mă să mă obișnuiesc puțin. Jun evita contactul vizual, privind la mâinile și picioarele sale ca și cum ar căuta ceva pe podea.

Sorn observă comportamentul timid al persoanei care fusese atât de inflacarată și nestăpânită cu o noapte înainte. Contrastul îl amuza și decise să-l tachineze pe Jun. Apropiindu-se, se aplecă, încercând să-i prindă privirea lui Jun, dar Jun continua să se ferească. În cele din urmă, frustrat, Sorn prinse fața lui Jun, i-o ridică și îl mușcă ferm de buze.

-Mmph! Asta doare! Jun îl lovi pe Sorn în braț cu toată puterea, dar Sorn rămase neclintit, continuând să atace buzele umflate ale lui Jun, încă rosi de la sărutările intense de noaptea trecută. Doar când fu mulțumit îl lăsă să plece, lăsând fața lui Jun strâmbată într-o încruntare profundă.

-De ce ești atât de timid? Ești făcut ca un bivol, dar te porți ca un copil rușinos. Dacă poți să te ridici, vino să mănânci. Cu asta, Sorn părăsi camera, lăsându-l pe Jun să scrâșnească din dinți de frustrare. Cum s-ar putea pregăti cineva pentru asta? Cine altcineva ar fi atât de nerușinat ca acel blestemat de Phi Sorn, acționând ca și cum a fi cu un tip pe care nici măcar nu-l plăcea ar fi cel mai normal lucru din lume?

Durerea persistentă din partea inferioară a spatelui și durerea din mușchi îl făcură pe Jun să șchiopăteze pe scări spre bucătărie. Sorn mânca deja micul dejun. Spre deosebire de șunca, cârnații și pâinea prăjită obișnuite, masa in dimineața asta era, terci de orez, lapte de soia și porc la grătar cu orez lipicios.

-Ai James se întoarce azi. Te vei întoarce să stai cu el, spuse Sorn, mestecând porcul într-o mână în timp ce derula conversația de grup de pe telefon cu cealaltă.

-Bine. Mormăi Jun între îmbucături de terci cald, foamea lui fiind evidentă din modul în care mânca repede.

-Te întorci aici să dormi aici în seara asta,

-Nu. Mă întorc la cămin, răspunse Jun, ridicând privirea chiar când ochii lor se întâlniră. Sorn se oprise din mâncat și acum se uita fix la el. Privirea lui era calmă, dar Jun simți o căldură urcându-i pe față când simți o intensitate nerostită. Următoarele cuvinte ale lui Sorn nu făcură decât să amplifice acel sentiment, lăsându-l pe Jun fără cuvinte.

-Dar nu sunt eu la căminul tău.

Noaptea trecută deja aruncase viața lui Jun în haos. Nu avea nevoie de nimic altceva care să complice și mai mult lucrurile. Era mai bine așa , mai bine dacă continuau să nu se placă. Nu-și putea permite să se lase purtat de val, nu putea lăsa sentimentele sale să-și schimbe direcția. El și acel Phi Sorn erau incompatibili... cu adevărat incompatibili.