Postări

Capitolul 13

  Capitolul 13 ☆   Om sau Înger   Parte narativă Sun: -Hei! Ai Man, uită-te la Ai Suea*...acolo. Se holbează la telefonul lui non-stop de când a ajuns aici. Ce naiba e în neregulă cu el? Zak și-a privit prietenul mirat. (*   - prietenii lui Sun îl numeau Suea - Tigru) -Ai Zak, de ce naiba mă întrebi pe mine? Întreabă-l pe Ai Jon, a venit cu el. -Stai puțin, voi doi. Sigur, am venit cu el, dar jur, l-am întrebat chestii și nu a răspuns la niciun cuvânt. Are expresia aia de „nu s-a culcat cu cineva” pe față. Și după-amiaza asta, în timpul orelor, la fel. A stat acolo, uitându-se la telefon tot timpul. Și ascultă, după ore, m-a târât până la Facultatea de Arte!! A răspuns Jon. -La naiba! Deci apelul ăla de ieri, când a spus că e «cu faen-ul lui» a fost adevărat? La naiba. Am crezut că doar se joacă. Nu ne refuză niciodată când îl contactăm. Și... serios, fetele alea de la Facultatea de Arte? Cu tenul deschis, cu forme voluptuoase, drăguțe ca naiba. Eram ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 22

  Capitolul 22   Actor de mâna a treia.       Fan Xiao se simțea iritabilă în ultima vreme. O persoană care iubise întotdeauna întunericul se trezea acum indignată de căderea amurgului. Chiar a aprins lumina. Candelabrul de cristal, rar folosit, strălucind cu o sclipire rece, a prins viață în seara aceea, sclipirea sa   intensă blocând noaptea de dincolo de ferestre. O cutie de chibrituri se mișca rapid printre degetele sale. Stătea pe canapea, iar fața lui   era serioasă și sumbră, ca și cum s-ar fi confruntat cu un dușman formidabil. Îi trimisese lui Shi Lihua un mesaj, invitându-l să iasă la o petrecere nocturnă. Dar când a venit momentul, a închis apelul lui Shi Lihua și mărețul candelabru și s-a ridicat în picioare. Cutia de chibrituri s-a oprit brusc, prinsă în palma lui. Fan Xiao a schițat un zâmbet slab și ironic, a scos o țigară și a aruncat-o între buze. A strivit mucul de țigară, lăsând ultima pală de fum să se rostogolească ad...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 21

    Capitolul   21 Nu te poate ucide.     Marea feroce năvălea înainte, izbindu-se cu o forță de neoprit, apoi se retrăgea încet, val după val, ridicându-se tot mai sus de fiecare dată, neîncetat și neobosit. Xue Baotian se simțea ca și cum ar fi fost aruncat în derivă pe un ocean vast, ridicat în sus, apoi târât sub apă, măturat neputincios de curent. Îl durea. Durerea din membre și oase devenea din ce în ce mai aspră și mai clară, ca și cum corpul său ar fi fost demontat bucată cu bucată și apoi reasamblat stângaci de mâini nepricepute. Fiecare respirație pe care o trăgea îi provoca o mie de nervi dezordonați, făcându-i pe toți, să pulseze la unison. Și mai exista un alt fel de durere, ciudată, spre deosebire de restul. Un fior straniu, l-a străbătut pe Xue Baotian. Și-a întors repede privirea. Încă din copilărie, fusese îngrozit de ,,creaturile cu prea multe picioare”, cândva atât de speriat încât se purtase ca o fetiță. Acum, la pragul vârstei de tr...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 2

  Capitolul 2                 Arthit   s-a trezit iritat de sunetul telefonului său.   A bâjbâit în jurul patului până l-a găsit.   Apelul   era de la Ton Fah. -Ora 6:30 a.m.? La naiba, am întârziat!   A sărit din pat și a răspuns imediat la apel. -Sunt treaz. -Grăbește-te, a spus Ton Fah. -Bine. A închis și s-a grăbit să facă duș și să se schimbe. Chiar dacă unele facultăți erau încă în vacanță, el avea atribuții în secția lui. În al patrulea an, gărzile prin   rotație, pe secții erau obligatorii și erau o bătaie de cap enormă. În mod normal, era obișnuit cu zgomotele de alături, dar noaptea trecută a fost mai enervant decât de obicei.   Poate pentru că cineva nou s-a mutat și a dat o petrecere. Dacă se gândea bine, cel care târa scaunul probabil nu era Donut. Tot timpul, îl acuza pe Donut   pentru orice sunet ciudat care venea de dincolo. Când era în viață, era u...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Capitolul 1

  Capitolul 1           În momentul în care North a intrat în apartamentul slab luminat al lui Arthit, a scos un fluierat de admirație. -Uau, uimitor ca naiba! -Doar obișnuit. -Hei, de ce este camera atât de mohorâtă, P’? Deschide   fereastra. Ce rost are să ai una dacă o ții închisă? Soția lui Jo a rătăcit prin camera lui Arthit.   A spus că vrea să o verifice, ceea ce nu l-a deranjat pe tânărul doctor deloc. Dacă voia să se uite, era liber. A   traversat încăperea   și a tras draperiile fără să întrebe. -Tocmai m-am întors, când era să o deschid? -De ce miroase atât de tare a   mucegai? A murit cineva? -Mucegai pe naiba! Locuiesc bine aici. -Serios? Apropo, ce mănâncă? -Îi cumpăr carne, pui și alte lucruri. I-a răspuns Arthit referindu-se la șarpele său, un piton galben deschis pe care îl păstra într-un recipient de sticlă. -Cât a costat? -Două sau trei sute de mii, cred. Acest model este gre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe