Biblioteca Asiatică

Comunitatea din Franța era plină de farmec și de esența civilizației occidentale. Sunetul vioi al trăsurilor trase de cai răsuna pe străzile pietruite. În tot orașul, puteau fi văzute lucrări de arhitectură rafinate. Străzile erau pline de bărbați și femei îmbrăcați în stiluri necunoscute, diferite de siamezii din trecut, afișând o fuziune de culturi și un aer de eleganță rafinată. Pentru vizitatori, Parisul emana bogăție și stabilitate. Majoritatea femeilor purtau rochii lungi cu gulere înalte, mâneci bufante și corsete strânse, împodobite cu broderii și panglici decorative. De asemenea, purtau pălării cu boruri largi, împodobite cu pene și flori, iar unele purtau pe față voaluri delicate din dantelă albă. Aceste accesorii de păr erau foarte apreciate de femeile thailandeze. Bărbații purtau costume croite din țesături groase cu gulere înalte. Pe dedesubt, purtau cămăși cu mânecă lungă, iar unii purtau și veste cu nasturi, cu cravată sau papion. Această modă s-a răspândit și în Siam, d...

  - ¡Khun Rati!- - Rati...- Prima care a văzut-o pe Rati coborând din ricșă a fost mama Jaem. Auzind numele - Rati- , mama Buanphan, care stătea în fața sobei, s-a întors imediat să se uite. Când și-a văzut clar nepotul, a aruncat toate bananele în laptele de cocos și a alergat să-și șteargă mâinile pe sarong. Odată ajuns lângă el, s-a uitat bine la el pentru a se asigura că ochii nu o înșelau, înainte de a-l îmbrățișa. - Chiar ești tu- , a spus mama Buanphan, strângându-i brațele, atingându-l și pipăindu-l pentru a se asigura că nu era un vis. - Cum ai ajuns aici? Nici măcar nu ne-ai trimis o scrisoare să ne anunți că vii.- - Mătușă Buanphan, pot să-ți cer mai întâi niște bani să plătesc ricșa? M-am grăbit atât de tare încât nu am adus destui.- - Oh, stai puțin.- Mama Buanphan și-a căutat prin haine, dar nu a găsit niciun ban, așa că a rugat-o pe mama Jaem să dea o fugă până acasă pentru a lua ceva care să acopere costul biletului. Mai devreme, după ce și-a luat rămas bun de la ma...

  Rati a rămas nemișcat, cu gura deschisă și ochii mari. Theerathorn trebuie să fi folosit aceste cuvinte pentru a scăpa de ochii vigilenți ai servitorilor tatălui său. Acesta era inelul de logodnă pe care îl schimbaseră la nunta lui Nai Kui, simbolizând dăruirea reciprocă a inimilor lor. Acum, noul proprietar returnase inelul și pretindea că are unul nou pentru a-l înlocui. Ar putea fi că...? Rati căuta frenetic prin casă cutia cu scrisori pe care tatăl său o ascunsese. Belle, văzându-și fratele plângând și amestecând totul ca o nebună, s-a grăbit să îl urmărească și să îl chestioneze, dar el nici măcar nu s-a întors să îi răspundă. Până atunci, ea a putut ghici ce se întâmpla, deși nu știa unde ascunsese tatăl ei scrisorile. - Mamă...- Rati a fugit înapoi în camera mamei sale, un loc în care se retrăgea adesea când era epuizat și avea nevoie de singurătate. A trecut prin fiecare sertar, ajutat de sora lui mai mică. În cele din urmă, au descoperit scrisorile într-un cufăr vechi pe...

  - Îmi pare rău...- Cuvintele surorii sale mai mici nu au ajuns deloc la Rati. La auzul deciziei finale a tatălui său, inima sa a simțit că a fost străpunsă, durerea era ascuțită și profundă, ca și cum un cuțit îl înjunghia în mod deliberat, rană cu rană, secându-i încet forțele. Rati a căzut la pământ, plângând necontrolat, lacrimile curgându-i pe față. În loc să se gândească la o modalitate de a rezolva situația sau de a găsi o explicație pentru tatăl său, mintea îi era goală, goală, fără măcar un fragment de gând. În ultimele șase luni, Theerathorn se străduise cu sârguință să învețe franceza cu maestrul Christopher, știind că cei care stăpâneau limba aveau să fie aleși pentru misiuni la ambasada siameză din Paris. Rati trimisese chiar și multe manuale pentru ca iubitul ei să exerseze. În ultimele două scrisori, Theerathorn scria în franceză pentru a-i arăta lui Rati angajamentul său. Cu toate acestea, Rati spulberase această determinare. Singura scrisoare rămasă era cea pe car...