CAPITOLELE 36 / 40

 Capitolul 36 - Ursul Zgomotos Numărul Unu

Graph: „De ce pur și simplu nu mi-a spus Phi?”

Pakin: „Atunci, când o să te oprești din întrebat? Copil încăpățânat.”

(Din partea lui: „Mă făli, mă oală, că ți-am dat o poală” ar zice mami)

Graph: „Nu sunt încăpățânat. Și nu mă voi opri din întrebat până când Phi nu-mi va spune!”

În interiorul dormitorului domnului Pakin, stăpânul camerei simțea o durere ascuțită în cap, în timp ce băiatul încăpățânat se uita la el cu mâinile în șolduri, încercând să afle ceea ce fusese pus sub semnul întrebării.

Dacă n-ar fi fost treaba altcuiva, cu siguranță ar fi știut totul și ar fi vorbit fără încetare, dar nu era doar treaba altcuiva, ci era și treaba altei persoane căreia tocmai îi promisese să nu se bage.

Graph: „Cine este... de cine este îndrăgostit P’Win?”

Doar auzul acestei întrebări i-a provocat o durere de cap.

Pakin a dat din cap în timp ce gândea, apoi a întors capul și s-a îndepărtat pentru a-și continua treaba. Băiatul frumos n-a putut să se abțină să nu se încrunte, a înaintat și, sprijinindu-se de marginea mesei, a întrebat dacă ar trebui să știe.

Graph: „P’Pakin, spune-mi, Phi, cine l-a întristat pe P’Win, cine este? Există vreo persoană care să nu se uite niciodată în urmă și să nu-i pese de Phi? Oamenilor nu le place asta. Evident, în timp ce P'Win zâmbește, toată lumea i se va supune.” Spuse Graph cu iritare, dorind să se confrunte cu ticălosul care a îndrăznit să-i frângă inima fratelui său.

N-ar trebui să fie trist; în ochii lui Graph, Win este o persoană puternică și ocrotitoare, o persoană care l-a învățat să privească lumea dintr-o perspectivă mai largă și l-a învățat să-i vadă pe oamenii importanți din jur, pe lângă Pakin.

Niciodată nu și-a imaginat ce se va întâmpla când fratele său va fi trist, când cealaltă parte va plânge în fața lui, îl va implora să-i țină companie, să nu-l lase singur... Toate astea au fost prea mult pentru ca el să rămână ascultător și nemișcat; dacă era posibil, Graph nu era pregătit, era gata să se confrunte cu ticălosul care l-a făcut pe Win să fie trist!

Pakin: „Asta nu mă privește pe mine.” A răspuns Pakin scurt, dar asta l-a făcut pe ascultător să strâmbe din gură.

Graph: „Mda, asta știu.”

De data aceasta, bărbatul înalt a întors capul și s-a uitat înapoi, iar apoi a apărut un zâmbet batjocoritor în colțul gurii sale.

Pakin: „Cine a înțeles greșit totul și a crezut că m-am culcat cu Win înainte?”

Surpriză.

Băiatul încăpățânat s-a calmat imediat. Ce putea face? Când l-a cunoscut pe Win pentru prima dată, purta doar o pereche de pantaloni și dormea în pat cu persoana de care era îndrăgostit, așa că trebuia să fie un prost ca să nu înțeleagă greșit.

Graph: „Phi, nu schimba vorba.” Cu toate acestea, Graph a fost suficient de inteligent pentru a reveni la subiectul inițial la timp.

Pakin: „Hei, vino încoace.” Stăpânul camerei a dat din cap ca și cum și-ar fi recunoscut înfrângerea, apoi a dat scaunul la o parte, s-a bătut ușor pe genunchi ca să-i indice să vină să se așeze acolo, în timp ce Kritithi a îngustat ochii cu vigilență și a privit în sus.

Dar curând, picioarele i-au purtat corpul spre coapsele generoase și s-a așezat deasupra, cu trupul ghemuit. Când mâinile i-au înconjurat strâns talia, băiatul n-a zis nimic.

Graph: „Mă duc să mă așez, iar Phi o să poată spune cine este.”

Pakin: „Și ce dacă știu?” a întrebat tânărul în timp ce își îngropa fața în gâtul alb, iar mâinile lui mari îi alunecau în pijama, atingându-l cu dragoste pe pielea fină.

Cu toate acestea, când băiatul încăpățânat l-a apucat de mână pe neașteptate, n-a putut să se abțină să nu mormăie.

Graph: „Vreau răzbunare!” spuse Graph printre dinții scrâșniți. S-ar putea să fie mult mai calm decât acum un an, dar pentru ticălosul care și-a bătut joc de persoana lui importantă, băiatul nu vrea să lase lucrurile așa ușor. Și asta l-a făcut pe Pakin să nu se poată abține de la râs.

(Din partea lui: Eu sunt cu Graph în asta. Eu vreau răzbunare.)

Pakin: „Ce-o să faci?”

Graph: „¡P’Pakin!” a strigat Graph nemulțumit, iar ceea ce i-a cauzat și mai mult dezgustul a fost faptul că mâna mare îi mângâia ușor mameloanele. Nu că n-ar vrea să cedeze, dar chestia asta încă nu se terminase cu subiectul și era într-o asemenea încurcătură încât nu voia să stea cu mâinile în sân.

Pakin: „Heh, spun adevărul. Chiar dacă știi cine e, n-ai ce să-i faci. S-ar putea să dispari după ce o-ți trage o mamă de bătaie. Deși ticălosul ăla cu siguranță nu va putea face asta.”

Cel mai mare și-a oprit mâinile și a vorbit cu cruzime, părând foarte deranjat. De fapt, Graph a observat și el că iubitul lui începuse să se simtă rău când a auzit că... Win sunase și plânsese.

Dar starea lui de spirit era și mai proastă, pentru că încă nu știa cine era persoana aceea!

El nu trebuia să fie ticălosul ăla de P’Sean; P’Sean părea să fie ceva mai superficial, iar P’Win nu și-ar bate capul prea mult cu acel ticălos.

Pakin: „Celălalt aspect este că n-ar trebui să te amesteci în treburile lui Win.” Era de ajuns că era supărat și nu-i povestise despre asta, dar în clipa aceea, Pakin s-a apropiat batjocoritor de el și l-a sărutat cu putere pe gât, limba lui acționând și mai rău.

Era plăcerea pe care i-o dădea fiecare atingere, iar mâinile îi făceau chiar semne să-i scoată pantalonii de pe corp, făcând-o pe persoana care nu realizase ce se întâmplă să vrea să țipe. Chipul frumos i s-a schimonosit și s-a întors să se uite la cel mai mare care încă nu părea să bage de seamă.

Graph: „Phi nu e îngrijorat pentru P’Win?”

Pakin: „Asta e treaba lui.”

Graph: „Eu sunt îngrijorat pentru P’Win.”

Pakin: „Asta e treaba ta.”

Graph: „O să-mi spună Phi sau nu?”

Pakin: „E mai bine să întrebi dacă vrei sau nu.” Pakin și-a ridicat capul și a zâmbit ștrengăresc, sperând să vadă un puști încăpățânat cu fața roșie, dar se pare că a călcat unde nu trebuie, pentru că Graph nu râdea... Deodată, băiatul l-a călcat pe Pakin pe picior cu călcâiul.

Pakin: „Au!”

Graph: „Bine, dacă nu vrei să spui, nu o face... Sigur, ești deja bătrân.” Graph s-a ridicat brusc și a fugit în colțul camerei, știind că dacă se mișca încet, cu siguranță avea să fie aruncat în pat și apoi, conform experiențelor trecute, pedepsit aspru pentru că a îndrăznit să facă un bărbat mult mai mare să pară bătrân.

Știa și el că cealaltă parte nu voia să îmbătrânească, dar având în starea de spirit actuală, a îndrăznit să-l numească bătrân pe celălalt.

(Textul original este พ่อ, însemnând tată. Practic, un onorific pentru a spune că Pakin este bătrân și mult mai mare decât el. Hahaha xD).

Graph: „Hai, Savage!” După aceea, l-a chemat pe cel care adormise într-un colț al camerei, un animal de companie care nu vrea să se implice în cearta dintre cei doi stăpâni.

Savage are o slăbiciune pentru tată, dar dacă mama este supărată... se oprește pur și simplu și se duce să-și caute stăpânul.

Marele câine ciobănesc german, care tocmai se căsătorise cu un husky siberian de la un prieten de-al lui Graph... Mumu, așa că știa care este slăbiciunea celuilalt. Așadar, câinele care știa cine este cel mai puternic și putea distinge formațiunea inamicului a sărit și și-a urmat stăpânul care mergea supărat în altă cameră ca să se culce, lăsându-l în urmă pe adevăratul câine mare. Stăpânul a scrâșnit din dinți, s-a uitat în urmă și a strigat:

Pakin: „Am cheile de la toate camerele, mocofan nesuferit!”

Graph: „Bine, fie. Dacă o las descuiată, mâine o să dorm la casa lui Janjao!”

Așa că, până și cineva mare ca Pakin... și-a ținut gura închisă.

(Din partea lui: Mă simt atât de mândră de puștiul meu, hahahahaha)

Chai: „Nu o să mă întrebe stăpânul Win?”

Win: „Trebuie să întreb?”

Deși atmosfera de noapte fusese mai bună ca înainte, când a venit momentul ca Panachai și Phawis să zboare înapoi spre Bangkok, totul a accelerat din nou. A fost liniște în interiorul cabinei unde cei doi bărbați stăteau unul lângă celălalt, până când Panachai a întrebat primul, iar Win însuși a răspuns pur și simplu cu o figură calmă, în ciuda faptului că era nedreptățit.

Originea supărării era persoana care venise să-i ducă la aeroport... Nok.

Nu știa de ce reușise să se trezească la timp, deși auzise că noaptea trecută toți membrii echipei fuseseră atât de beți încât aproape adormiseră pe marginea drumului, dar imediat ce sosiseră de dimineață, Nok apăruse să-i conducă cu mașina hotelului.

Fata urma să se întoarcă cu zborul de după-amiază și trebuia să aștepte ca toți membrii echipei să urce cu bine în avion înainte de a zbura înapoi.

Nok nu trebuia să vină la acest zbor, dar a venit oricum.

Pe drum, tot ce putuse face Win era să stea tăcut și să răspundă politicos și vag, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Deși își amintea încă clar scena în care cei doi fuseseră împreună în bar.

Deși era dispus să-și acorde o altă șansă și să se așeze la casa lui cu Panachai, gândul la relația dintre ei și la faptul că cealaltă parte ar mai avea o altă persoană... îi făcea inima să se simtă chinuită ca înainte.

Win voia să lase lucrurile să treacă, dar s-a gândit doar să-i îmbrățișeze trupul și să atingă cealaltă persoană...

Chai: „La ce se gândește tânărul stăpân?” Gardă de corp a îngustat ochii și a întrebat conștient.

Win: „Nu e nimic.”

Cel care asculta a făcut o pauză pentru o clipă, apoi a întins mâna să atingă cu afecțiune mâna albă de deasupra și i-a frecat ușor degetele, ceea ce l-a făcut aproape să sară pe Phawis.

Chai: „Nu s-a întâmplat nimic între Khun Nok și mine.”

Win: „...”

Win jucase un joc de minte între ei timp de multă vreme, fără a dezvălui niciodată tot ce era în inima sa, așa că a păstrat tăcerea, doar mâinile lui albe strânse la loc răspunzând inconștient.

Chai: „Niciodată și nu se va întâmpla vreodată.”

O pereche de ochi pătrunzători privea țintă spre profilul chipului frumos, iar asta l-a făcut pe ascultător să privească înapoi pe cât de mult a putut, și a văzut... Un zâmbet slab care i-a făcut inima să tremure.

Win: „Asta... în bar.”

Chai: „Ne-ai văzut?”

Win: „Da.”

Chai: „Am stat doar de vorbă și apoi ne-am despărțit.”

Lucrul ciudat era că îl crezuse pe bărbatul care se uitase la el, deși îl văzuse cu propriii ochi.

Un zâmbet în colțul gurii făcea ca fața cu o barbă drăguță să pară sălbatică și atrăgătoare, făcându-l pe Win să întoarcă din nou capul ca să se uite pe fereastră. Dar de data aceasta, fața lui a înroșit încet, vizibil cu ochiul liber.

Poate că nu a putut rezista unui asemenea zâmbet.

Win: „S-a terminat totul.” a murmurat Win, dar tot a fost suficient de tare încât cel de lângă el să audă clar.

Încă o dată, Panachai nu și-a putut păstra chipul la fel de calm ca înainte, buzele i s-au ridicat, mâinile mari i-au susținut cu dragoste mâinile subțiri și a privit profilul feței frumoase care se afla la doar 40 cm distanță, în timp ce mușchiul din cavitatea toracică îi bătea rapid, nu ca al acelui bărbat care ajunsese la vârsta a treia ca el.

Stăpânul Win este atât de drăguț încât e aproape insuportabil.

Chai: „Mă supun ordinelor stăpânului Win.”

Win: „Dar tu mereu încalci ordinele.”

Chai: „În câteva cazuri speciale, dar jur de data asta.” Phawis aproape că a suspurat ușurat; nu dorise niciodată înainte să se amestece în trecut, pentru că inima lui n-ar fi fost capabilă să suporte, era de ajuns să spere că Chai n-o să-i mai facă alte cicatrici în inimă de-acum înainte.

Confidentul fratelui său părea să vrea să spună ceva, dar a tăcut.

Phawis nu e prost, de aceea zâmbește. Ochii i s-au luminat vizibil.

Win: „E ceva ce vrei de la mine?” l-a provocat în mod deliberat, în ciuda faptului că știa că Win nu s-ar atinge niciodată de altcineva, chiar dacă cealaltă parte i-ar fi spus că moare.

Chai: „Nu.” Totuși, persoana care părea să vrea să spună asta a refuzat, făcându-l pe ascultător să se încrunte. S-a încruntat repede și a ridicat din umeri:

Win: „Lasă-l baltă.”

Mâna pe care o ținea a fost trasă ușor, iar Phawis a întors capul înapoi și a văzut că, până și atunci când stătea în picioare și asculta gemetele tânărului model în cameră, era încă calm. Valurile curg acum în fața ochilor persoanei. Acum, nu mai era evident că Panachai era o persoană calmă și liniștită.

Chai: „Nu am de gând să cer nimic, dar vreau să-i spun stăpânului Win... sunt un om gelos.” Asta n-a fost de ajuns, fața lui Panachai s-a aplecat chiar spre urechea lui și apoi a adăugat: „Și când sunt gelos, nu promit că nu o să-l fac pe tânărul stăpân să plângă.”

La naiba.

Scena din vehiculul companiei i-a venit în minte și l-a uimit pe Win. Deși știa deja că totul era din cauza geloziei, comportamentul extrem pe care îl primise în acea zi l-a învățat cel mai de preț lucru... E mai bine să nu-l lași pe Panachai să devină gelos.

(Din partea lui: Justificări prostești am zis. Aia a fost viol. Sfârșit)

Win: „N-ai spus că n-o să mă mai faci să plâng din nou?” Totuși, Win n-a putut să se abțină să nu contrazică, făcându-l pe celălalt să se prefacă a fi calm, dar amândoi își cunoșteau degetele și își strângeau palmele cu un înțeles profund.

Chai: „Pot fi scutit de o situație?”

Trupul lui Win s-a încălzit instantaneu, simțind atingerea palmei sale fiind trasă, privirea sa fiind ca o mână invizibilă care îi mângâia pielea, dar tânărul model încă mai avea puterea să replice cu un zâmbet seducător:

Win: „Ce? Care situație?”

Chai: „În patul meu.”

Chipul lui Panachai a șoptit lângă urechea lui, urechile i s-au înroșit de respirația caldă și vârful nasului i-a fost frecat intenționat, făcându-l pe cel care experimentase o experiență minunată să se încălzească instantaneu. Totuși, Phawis era convins că nu era în niciun caz singur, așa că Chai și-a coborât privirea și s-a uitat la centrul pantalonilor celuilalt pentru o clipă.

Win: „Nu cred că e doar în pat.” Așa că un râs slab a răsunat din gura bărbatului indiferent, iar cel mai înalt s-a dat înapoi și s-a îndreptat. Dar tot a existat o frază care s-a putut auzi clar.

Chai: „La întoarcerea acasă, permiteți-mi să vă arăt, stăpâne.”

Win n-a răspuns, și-a retras pur și simplu mâna, apoi a apucat revista și a început s-o citească. Deși este prea frumos pentru a fi masculin, are un zâmbet fermecător pe care mulți oameni nu-l vor uita niciodată.

Nu trebuie să ceri permisiune pentru unele lucruri, știi?

Această persoană care începuse să vrea să ajungă foarte repede la destinație se gândise la asta cu o oră în urmă, dar în realitate se întâmpla chiar acum.

Graph: „P’Win, ce i s-a întâmplat lui Phi? Ești bine?!”

Imediat ce o mașină de lux a intrat în conac, Graph a ieșit în fugă din casa principală și s-a îndreptat spre Phawis, cu ochii plini de îngrijorare, privindu-l din cap până în picioare iar și iar. Fratele perfect care-i spusese din greșeală ceva fratelui său mai mic a putut doar să zâmbească, să-l consoleze, să-i pună mâna pe cap și să-i mângâie părul blând:

Win: „Phi e bine.”

Graph: „Dar...”

Win: „Phi e chiar bine, uită-te la mine.” Win spera să-și liniștească Nong-ul, dar se părea că Graph nu s-a simțit deloc ușurat și s-a întors brusc să se uite la persoana care scotea bagajele din mașină.

Graph: „P’Chai, cum îi permite Phi altora să-l rănească pe P’Win?” Deși o considera pe cealaltă persoană drept fratele său, în termeni de importanță, Phawis era numărul unu, așa că băiatul l-a întrebat pe marele bodyguard cu o voce calmă, încercând să înțeleagă răspunsul la motivul pentru care ticălosul nu-l pusese la pământ.

Oricine îl rănește pe P’Win trebuie să plătească.

Întrebarea băiatului l-a lăsat pe Panachai uimit, de parcă n-ar fi putut înțelege ce a spus, până când...

Win: „Hehe.” Modelul a pufnit în râs, uitându-se la cel mai mare căruia îi dăduseră târcoale și îl interogaseră fără milă. Graph, băiatul n-are nicio idee că persoana în cauză este chiar bărbatul din fața lor.

Graph: „De ce râde P’Win? Am simțit că mor de îngrijorare din cauza lui Phi. Chiar nu înțeleg de ce nu i-ai pus o armă la cap ticălosului ăla de data asta, așa simplu, să-l împuști.”

(Din partea lui: Sunt de acord cu Graph. xD)

Win: „Asta e o problemă mare?”

Graph: „Lacrimile lui Phi nu sunt o chestiune minoră pentru mine.”

Win și-a lăsat râsul deoparte și a lăsat doar un zâmbet fermecător, iar bărbatul subțire s-a apropiat de băiat și l-a îmbrățișat de parcă ar fi fugit. Graph a înghețat pentru o clipă și i-a întors îmbrățișarea fără să mai țipe, gândindu-se că Phawis era încă vulnerabil și că, fiind o persoană care experimentase durerea provocată de dragoste, cum putea să n-o înțeleagă?

Win: „Mulțumesc că te-ai îngrijorat pentru mine.”

Graph: „Ești fratele meu Phi, nu trebuie să-ți faci griji pentru cineva care se îngrijește de Phi.”

Este om și, într-un fel, se simte mângâiat că îl are pe Graph alături, probabil pentru că știe că cel mai tânăr nu i-ar juca feste celeilalte persoane.

Dacă Graph a spus că era îngrijorat, era cu adevărat îngrijorat, nu ca un bărbat care ar fi trebuit să fie împușcat mortal.

Persoana care s-a gândit la asta s-a uitat la cel mai mare și a văzut chipul frumos care părea calm la suprafață, dar ai căror ochi străluceau de vinovăție; dacă nu s-ar fi gândit la asta... Însuși Panachai era rușinat.

(Din partea lui: Și pe bună dreptate... ești antipatic.)

Se părea că știa cine era cel pe care ar fi trebuit să-l doboare.

Win: „Nu-ți face griji, Phi, sunt bine și nici tu n-ai de ce să-ți faci griji cu P’Chai al lui Graph.” Win a mutat subiectul spre persoana care le ordonase subalternilor să plece și să pună mașina la adăpost, iar asta l-a făcut și pe Graph să-l lase în pace pe tânărul model și să se uite spre subordonatul persoanei dragi.

Graph: „Da, vreau și eu să știu dacă tu și Phi ați mers împreună, de ce a plâns P’Win?”

Chai: „Îmi pare rău, stăpâne Graph.”

Graph: „Nu zic nimic despre P’Chai, doar că mă întrebam cum s-a întâmplat.” Win se uita și el la el în timp ce aștepta ca cealaltă parte să răspundă; Panachai a întors capul și s-a uitat la el, apoi a întors capul din nou ca să se uite la Kritithi.

Chai: „Nu-i pot spune stăpânului Graph, dar promit că nu voi mai lăsa să se întâmple așa ceva.” A spus cel mai mare cu fermitate, dar Win a simțit că cealaltă parte îi vorbea direct și sublinia din nou, amintindu-i că nu va face nimic ca să-l rănească așa cum o făcuse înainte, ceea ce l-a făcut și pe tânăr să scape un oftat lung.

Graph: „Bine, bine, dacă nu e nimic de zis. Dacă nimeni nu vrea să vorbească despre asta, atunci dă-o încolo.”

Win: „Atunci, unde e Kin ăsta?”

Graph: „Nu știu, nu-mi pasă. Dacă vrea doar să fie un ticălos, poate merge unde vrea.” Cu toate acestea, când a întrebat despre stăpânul conacului, băiatul încăpățânat care se mai liniștise puțin a vorbit din nou cu o voce calmă, iar Win a deschis puțin ochii, doar ca să râdă după aceea.

Cuplul ăsta se certase de noaptea trecută până dimineața, nu-i așa? Evident că e un copil încăpățânat care se comportă ca un bebeluș sau un om mare care vine să-l îmbrățișeze înapoi în cameră.

Graph: „Nu-l menționa pe P’Pakin, P’Win e foarte obosit după întoarcere, hai să mergem în casă. Phi arată mult mai slab, o să-i cer mătușii Keaw să-ți gătească ceva de mâncare mai târziu.” Băiatul a întrerupt înainte de a spune ceva batjocoritor, apoi și-a târât fratele preferat în interiorul casei, lăsând un bodyguard corpolent căruia nu-i păsa absolut deloc și care n-a avut nicio șansă să fie interogat.

Win a spus că nu voia să fie singur, așa că Graph va fi cu el mereu și îl va ajuta să scape de singurătate!

Cel care a vorbit cu entuziasm s-a gândit și el în acest fel.

Prin urmare, planul de a-i lăsa pe cei doi singuri în cameră a fost anulat.

(Kikis: Hahahahaha, Graph ăsta e atât de nepotrivit, îngrijorându-se pentru Win, hahahaha)

Win: „Îmi pare rău că te-am îngrijorat.”

Graph: „Hei, am spus deja, nu-ți face griji pentru cine se îngrijește de Phi.” Graph stătea călare pe scaunul de la măsuța de toaletă, uitându-se la fratele său chipeș care își schimba hainele.

Ochii mari îl priveau țintă și se părea că încă mai erau multe îndoieli cu privire la ce se întâmplase în noaptea aceea, dar Kritithi a decis să nu întrebe, deoarece Win avea tendința de a rămâne în această cameră și de a nu ieși.

Băiatul încăpățânat nu zice nimic, dar cel mai mare poate simți îngrijorarea băiatului și vrea să se asigure că este complet bine.

Graph: „Phi e foarte slab.” a comentat Graph direct, cu ochii ațintiți asupra trupului zvelt îmbrăcat doar în lenjerie intimă închisă la culoare, iar apoi privirea i-a revenit pe chipul său.

Win: „Am lucrat în aer liber și pe urmă n-am putut mânca nimic.” s-a dat bătut Win, fără să spună că adesea sărea peste cină. „Și acum nu mi-e foame.” Înainte ca Graph să deschidă gura, Win a spus de parca l-ar fi ghicit imediat, iar băiatul n-a putut să se abțină să nu dea din cap, dar s-a ridicat totuși de pe scaun și a sărit în pat, sprijinindu-se cu spatele de tăblia patului și îndreptându-și picioarele. După aceea, s-a uitat cu nesiguranță la frumusețea care se schimbase în pantaloni scurți și un tricou larg.

Graph: „Atunci mergem la culcare? Phi.” Mâinile lui i-au mângâiat ușor genunchii, făcându-l pe Win să se încrunte. Dar curând Phawis a zâmbit și s-a uitat la persoana care era adesea transformată cu forța în pernă. De data aceasta Graph s-a oferit să se sacrifice îngrijorat, ceea ce a dovedit și din perspectiva sa că starea lui fusese foarte gravă în noaptea aceea.

Așadar, fără a încălca încrederea celeilalte persoane, l-a urmat în pat, s-a aruncat cu el, întinzându-se ascultător în poala celuilalt și privind chipul frumos al băiatului care era evident îngrijorat pentru el.

Fie că era trist, dezamăgit sau ușurat ca acum, Win simțea că locul acesta îl relaxează în mod indescriptibil, așa că a spus în cele din urmă:

Win: „Într-o zi, Phi o să-ți spună.”

Deși cel care asculta voia să contrazică, văzând privirea hotărâtă, băiatul încăpățânat care îl asculta pe Win mai mult decât oricine altcineva a dat încet din cap, și-a pus mâna pe părul moale și l-a mângâiat blând:

Win: „Atunci, P’Win, du-te la somn, o să mă andosesc pe aici mai târziu.” Graph părea obișnuit să fie alături de el, dar nu și cu celălalt bărbat.

Chai: „Scuzați-mă.” Persoana care urcase cu bagajele s-a oprit în prag când a văzut situația în care se aflau cei doi stăpâni.

Apariția l-a făcut pe Win să afișeze un zâmbet superficial și seducător; și-a întors capul pe coapsa lui Graph, întinzându-se pe o parte, lăsând să se vadă puțin din curba frumoasă a taliei și a feselor care o făceau pe cealaltă persoană să vrea să le frece și să se joace.

Graph și-a pus din obișnuință cealaltă mână pe umărul acelei frumuseți și s-a uitat la prietenul lui Pakin cu ochi mari.

Graph: „Ce-i cu P’Chai? P’Win se duce la culcare.” Când l-a văzut pe celălalt intrând și n-a zis nimic, băiatul a întrebat nedumerit. Ascultătorul și-a revenit în simțiri, a dat ușor din cap, apoi l-a coborât.

Chai: „Nimic. Atunci eu plec.”

Win: „Bine, du-te.” a răspuns Win, a zâmbit din nou, s-a întors și și-a îngropat capul în fratele său mai mic de parcă nu i-ar fi păsat de nimeni, purtându-se de parcă ar fi adormit pe talia lui.

Frumoasa persoană știa că este privită, dar nu s-a întors să vadă de ce, și abia după ce Panachai a ieșit și a închis ușa, Graph a spus:

Graph: „Ce e cu P’Chai? Se părea că voia să spună ceva, dar n-a spus-o.”

Win: „E doar faptul că o persoană cu mustrări de conștiință nu îndrăznește să urle.”

Graph: „Eh?”

Win: „Nu, nu e nimic.” Win a dat din cap și a închis ochii, gândindu-se la chipul unei persoane care se preface cel mai bine că e calmă, mai mult decât oricine altcineva, dar care era puțin rușinată în clipa aceea. N-a putut să se abțină, dar asta l-a făcut să zâmbească, pentru că, în ciuda faptului că Panachai este o persoană geloasă, credea că cealaltă persoană nu va îndrăzni să fie geloasă pe el și pe Graph... și va găsi doar cuvinte ca să se explice în ziua în care Win va vrea să-i spună totul fratelui său mai mic.

Poate va fi prima dată când îl va vedea pe Graph îndreptând o armă spre capul cuiva.

(Din partea lui: Sincer, nu mă îndoiesc... deloc, absolut deloc.)

După cină, Phawis a rămas singur din nou. De vreme ce stăpânul conacului își luase soțul înapoi în cameră, vărul a preferat să urce scările și să se întoarcă în cameră pentru a verifica tot felul de lucruri din săptămâna trecută, inclusiv rezultatele.

Relația dintre el și Panachai nu mai este doar de stăpân și subordonat... nu-i așa?

Nu va mai fi o jucărie.

Cioc, cioc, cioc.

Win încă n-a putut să se abțină să nu rezume situația pentru sine. Când s-a auzit bătaia în ușă, s-a ridicat și a deschis-o.

Win: „Tocmai mă gândeam la tine.” Frumusețea a zâmbit și s-a sprijinit de cadrul ușii pentru a-și alina timiditatea. În loc să întrebe: „Ce vrei?” Deși știa foarte bine.

Chai: „Pot să intru în cameră?” Chipul persoanei care a întrebat nu s-a schimbat nici un pic, dar sunetul fermecător a indicat că proprietarul vocii implora.

Phawis și-a arcat sprâncenele, și-a ridicat mâinile și și-a încrucișat brațele pe piept, părând îngâmfat, iar buzele i s-au curbat într-un zâmbet larg.

Win: „Doar o să intri?”

Chai: „Asta depinde de stăpânul Win.”

Win: „Mă lași pe mine să decid singur? Așa că, atunci când se va întâmpla ceva, o să poți spune pur și simplu că te-am sedus.” a spus Win zâmbind, dar se părea că celeilalte persoane nu i-a plăcut, părându-i-se deloc amuzant.

Chai: „Dacă vrei să intru, nu tu ești cel care trebuie să mă atragă.”

Tânărul bodyguard spunea că dacă s-ar întâmpla ceva, el ar fi cel care și-ar asuma responsabilitatea, iar privirea sa serioasă l-a făcut pe Win să-și pună mâna pe pieptul lui lat. Nu e singurul care este emoționat și a cărui inimă bate rapid ca a unui băiat îndrăgostit.

Cele două perechi de ochi s-au privit în tăcere, iar apoi Win și-a mișcat trupul primul.

Win: „Intră.”

Stăpânul camerei s-a dat la o parte, permițându-i bărbatului înalt să intre de bunăvoie pentru prima dată, până când ușa dormitorului s-a închis și s-a auzit sunetul zăvorului încet, pentru ca apoi trupul său să fie înconjurat de o îmbrățișare puternică. Un chip ascuțit și frumos s-a aplecat și s-a presat de fața sa, făcându-l pe Win să tremure, simțind vârful nasului frecându-i-se ușor de obraz.

Chai: „Am uitat să vă amintesc că, dacă vin înainte de dimineață, nu accept să plec.” a șoptit Panachai, mângâindu-i spatele sensibil.

Chai: „Trebuie să-i dau timp lui Khun Win să decidă dacă trebuie să ies?”

Win: „Atunci... ce-ar fi dacă...”

S-ar putea ca Win să nu fie obișnuit cu atacul și implorările acestui bărbat, dar nu poate nega că și el are nevoie de el.

Nu mai era vorba doar despre sex, de abia aștepta să fie în brațele acestui bărbat. Cineva care aparține doar lui însuși, vrea să lase amprenta proprietarului, să lase atingerea lui să pătrundă adânc în fiecare moleculă a pielii, să lase mirosurile corporale ale fiecăruia să se amestece în același miros și să lase cele două trupuri să fuzioneze într-unul singur cu cea mai profundă dorință până la pierderea puterilor.

Bărbatul subțire și-a ridicat trupul, și-a pus mâinile pe gâtul ferm, privindu-l țintă pe Panachai pentru o clipă, iar apoi... a închis ochii de parcă ar fi așteptat ceva.

Phawis a simțit o respirație caldă pe piele, pe obraji, pe vârful nasului, pe pleoape și apoi în jurul buzelor sale, trezind dorința latentă și alergând încet spre el.

Cel mai mare s-a uitat și el țintă la buzele seducătoare pentru o secundă, având intenția de a le apăsa cu putere pentru a le gusta, și când...

BAM, BAM!

Graph: „¡¡¡P’Win!!! Deschide ușa.”

(Din partea lui: Bwajajajajjajajajaj, puștiul meu e atât de al dracului de nepotrivit)

În clipa aceea, ușa era bătută insistent, însoțită de vocea iritată a tânărului stăpân Kritithi. Win și-a arcat sprâncenele și s-a uitat la bărbatul cu chipul evident schimonosit. Deși Win se putea preface că doarme, când Graph a bătut din nou la ușă, tânărul model l-a împins pe bărbatul înalt ca să deschidă ușa fără ezitare.

Nu ca să-și bată joc de celălalt, ci pentru că acum era îngrijorat pentru persoana din fața camerei lui.

Win: „Ce s-a întâmplat...”

BAM!

Înainte ca stăpânul camerei să poată termina de întrebat, vizitatorul l-a târât pe Win singur în cameră, a trântit ușa cu putere, a tras zăvorul și a spus iritat:

Graph: „Vreau să vin să dorm în camera asta. P’Pakin e foarte agasant. Știu și eu că e greșit să-l ameninț că mă duc să dorm la casa lui Janjao, bet nu înțelege cu vorba bună și, dacă vrea, o să mă arunce în pat. Dacă ajung să mă joc așa în noaptea asta, n-o să fie o singură dată, o să fie până o să-mi tremure picioarele, și chiar am un examen mâine... Oh, P’Chai!”

Când persoana care își descătușa inima a văzut un alt bărbat, n-a putut să nu deschidă gura de uimire, nu pentru că și-a dat seama brusc și s-a întrebat de ce Panachai era acolo, ci din cauza a tot ceea ce scăpase, ceea ce a făcut ca chipul său frumos să se înroșească instantaneu ca o roșie.

(Din partea lui: Bwajajajajajajaja Lucruri pe care Chai nu vrea să le știe)

Graph este obișnuit să-i povestească totul lui Win, dar nu se folosise niciodată de Chai pentru a se descărca, așa că băiatul a sărit și s-a băgat în pat, apoi... s-a acoperit cu pătură pe cap.

Graph: „P’Chai! Phi n-a auzit nimic.”

După aceea, o voce confuză a ieșit de sub pătură. Se pare că bodyguardul nu trebuia să rămână în cameră, ceea ce însemna că în noaptea asta... Planul întregii familii era ruinat.

Cei doi bărbați care gândeau în felul acesta s-au privit, apoi și-au întors fețele și au lăsat să scape un oftat lung.

Capitolul 37 - Un cadou de la un vechi prieten

La început, Phawis a crezut că totul este amuzant, dar după câteva zile nu mai putea să râdă deloc.

Totul a început în ziua în care s-a întors din Chiang Mai.

Graph: „P’Win, este dimineață, hai să coborâm să mâncăm.” Acum are propriul său ceas deșteptător exclusiv care bate la ușă în fiecare zi.

Graph: „P’Win, Janjao va veni în seara asta.” Seara, Graph a adus-o pe Janjao să se joace acasă și să-i fie tutore până târziu în noapte, când tatăl fetei a venit s-o ia.

Graph: „Mâine mergem la cinema, Phi. Sunt filme foarte interesante în ultima vreme.”

Când a venit ziua de odihnă, Win a fost târât la cinema în centrul orașului pentru a vedea două filme de succes alături de Graph. De asemenea, a mers la cumpărături și la masă, și era aproape de miezul nopții când s-a întors acasă.

Și asta nu e tot; băiatul încăpățânat obișnuia să se țină scai de el în timpul său liber, atât de mult încât Panachai a fost nevoit să se ocupe din nou de munca ce i se acumulase după ce dispăruse timp de aproape o săptămână.

Toată lumea este obișnuită să îi vadă pe amândoi împreună, cu Savage dormind cu botul în jos la picioarele ecranului. Zi după zi, Phawis vedea chipul nong-ului său mai mult decât pe al oricărui altcineva, iar tânărul nu credea că ar fi ceva în regulă cu asta.

Cu toate acestea, spunea că se simțea foarte confortabil alături de Graph. Dar unul sau doi bărbați nu par să creadă același lucru.

Unul dintre ei este... Khun Pakin.

Pakin: „Ai fost șopârlă gecko în viața ta anterioară? Nu mai stați atât de mult timp împreună.”

(Din partea lui: Bwajajajaja, ți-a luat ceva timp până să-ți arăți posesivitatea)

Într-o noapte, bărbatul care le avea pe toate a spus asta cu o voce care nu-și putea ascunde iritarea. Și-a fixat privirea pătrunzătoare asupra băiatului frumos și, de cealaltă parte, s-a aplecat să-i vorbească obraznic spiridușului său. Apoi s-a uitat în ochii vărului său, spunând clar... Nu mai pot suporta asta.

Totuși, în fața ordinelor celuilalt, Phawis a părut să fie și mai provocator:

Win: „Graph, ai de gând să dormi azi în camera lui Phi?” Ceea ce este curios este că nu doar Pakin a îngustat ochii cu ferocitate, ci și cel care își apropia telefonul și îi atrage atenția stăpânului, bărbatul care se ocupa de afaceri, și-a oprit mâinile și s-a uitat la el. Win și-a înăbușit un râs și i-a spus o altă replică nong-ului său: „Dacă Graph nu se teme că bătrânul va face o scenă.”

(Din partea lui: Hahahaja, la ora asta Chai are deja un caz acut de dureri din cauza abținerii xD)

Așa că n-a știut dacă e din cauză că Graph încă își face griji pentru că el sunase și plânsese sau pentru că, în general, este mai în vârstă... Totuși, iubitul său a dat aprobator din cap și a spus ferm.

Pakin: „Hai, fă o scenă, n-are nicio legătură cu mine.”

Win a făcut tot posibilul să-și înghită zâmbetul, prefăcându-se calm, și a întors capul uitându-se la Kin, care deja scrâșnea din dinți, văzând că chipul celeilalte persoane spunea clar că se va răzbuna pe copilul urs care părea mai încăpățânat decât înainte.

Cu toate acestea, lui Graph tot nu-i păsa, așa că ce avea să facă Khun Pakin? S-a întors pur și simplu ca să se ocupe de fratele său mai mic.

Pakin: „Să te întorci să dormi acasă mâine.”

Win: „Asta înseamnă că îi alungi pe oameni?”

Pakin: „Da!” a spus fratele mai mare fără milă. Nu era vorba de a fi implacabil cu Win, ci... cu propriul său subordonat, deoarece persoana care a rămas uimită nu a fost Win, ci o altă persoană care își mișca trupul acum căzut, ca și cum ar fi vrut să-i reamintească șefului său că în casa părinților lui Khun Phawis nu se permitea intrarea subordonaților lui Pakin, iar Panachai se întâmpla să fie unul dintre ei. Dar cum i-ar putea pasa asta lui Pakin? Așa că a spus cu voce tare:

Pakin: „Dacă nu rezolvi singur asta, o s-o rezolv eu!” S-ar putea ca Graph să nu înțeleagă semnificația cuvintelor iubitului său, dar totul este foarte clar pentru ceilalți doi bărbați. Dacă nu există nicio modalitate de a rezolva situația care îl aduce pe Pakin în pragul exploziei, poate că darul de mulțumire va fi pur și simplu aruncat din casă. Nu-i păsa ce se va întâmpla cu vărul său și nici cum se va simți subordonatul său. Știa doar că voia ca micul său soț să se întoarcă să doarmă în camera lui.

Iar următorul lucru care părea că se va întâmpla... urma acum să fie o problemă între Panachai și Graph.

(Din partea lui: Cine îi pune să nu-i explice lucrurile puștiului? Dacă i le-ar explica, sunt sigură că până și el i-ar face să nu-i mai deranjeze nimeni xD)

În legătură cu toate lucrurile care s-au întâmplat de atâtea zile încoace, Panachai însuși trebuie să pună cap la cap lucrurile care rămăseseră în suspensie.

Win îi poate vedea chipul doar târziu în noapte sau devreme dimineața, iar în acel moment există întotdeauna un băiat chipeș și mic lângă el, iar marele bodyguard intervenise din cauza stăpânului Graph și a timpului petrecut în doi.

Win trebuie să admită că, într-o oarecare măsură, se simte ușurat, deoarece după ce s-au alergat timp de mulți ani, nu este obișnuit cu un singur lucru... și anume că acum sunt într-o relație.

S-ar putea ca Phawis să fie un bărbat care a trecut prin tot felul de lumi, dar dragostea nu este una dintre ele. În comparație cu fericirea, a avut parte de mai multă durere, așa că atunci când se confruntă cu o nouă relație care nu poate fi definită în cuvinte, Win nu știe cum să o gestioneze.

Ar trebui să se ducă să-și sprijine capul pe umărul lui și să-l îmbrățișeze așa cum spera atât de mult în inima lui?

Ar trebui să se apropie, să se îmbrățișeze și să se sărute așa cum o fac cuplurile din lume?

Cu alte vorbe, ar trebui să se îndrepte spre cealaltă persoană, de parcă, atâta timp cât pot rămâne împreună, ar fi deja foarte fericiți.

Niciuna dintre mențiunile de mai sus nu semăna cu ceea ce lumea știa că ar face Phawis. Win trebuie să fie arogant, trebuie să aibă mai multă încredere decât oricine altcineva, o persoană care o poate face pe cealaltă persoană să se încline și să nu găsească ușor pe alții.

Dar aceasta este doar o personalitate pe care și-a construit-o de-a lungul anilor, dar este atât de adânc înrădăcinată în inima sa încât este greu să scape de ea imediat și să facă ceea ce Phawis voia să facă atunci când avea 17 ani.

Ca să fim sinceri, Win nici măcar nu a îndrăznit să se ducă să ia mâna celeilalte persoane.

Când era încă relația dintre stăpân și subordonat, era mult mai ușor să te apropii, să-i înconjori gâtul și apoi să tragi cealaltă persoană în jos pentru a o săruta, dar pentru că dacă ar face asta acum, ar vedea... o pereche de ochi blânzi. Drept urmare, Win a simțit că s-a întors în tinerețe și nu știa cum să facă față acestei noi relații.

Toate acestea l-au făcut pe model să se simtă în secret ușurat că îl are pe Graph alături tot timpul. El se simțea ușurat, dar asta nu însemna că cealaltă persoană gândea la fel.

De fiecare dată când Win se află sub același acoperiș cu cealaltă persoană, poate simți că celălalt se uită la el tot timpul, dar când este un alt stăpân în loc, cealaltă persoană nu poate face nimic și nu găsește ocazia de a se apropia. În acel moment, privirea era caldă, uneori blândă și alteori dulce. Pe măsură ce timpul trecea, a început să simtă căldura intensă din acei ochi.

S-ar putea ca Panachai să nu fi arătat asta în mod direct ca Pakin, bet informațiile pe care le-a primit îi dau de știre că situația celuilalt este pe cale să devină la fel de insuportabilă ca cea a șefului. Și asta nu include faptul că Win va zbura în Coreea timp de câteva săptămâni pentru a lucra la proiectul lui Park Jung-soo.

Acum simțea că relația dintre cei doi nu ar trebui să mai fie atât de neclară.

Fii curajos, Win.

În acel moment, telefonul a sunat, întrerupându-i gândurile... era Nanthicha.

După noaptea aceea, Win a sunat și a comunicat în mod adecvat cu cealaltă persoană, căzând de acord să redevină prieteni. Nan n-a cerut altceva decât să se poată vedea mult timp ca o veche prietenă, așa că Phawis o va trata și el cu sinceritate, dar se părea că acum trebuia să apeleze la o veche prietenă după ajutor.

Win: „Nan, îți amintești ce am vorbit despre Kauai?”

Dacă n-ar fi făcut ceva, Win știa că stăpânul și slujitorul și-ar fi unit forțele, și să crezi cu tărie că dacă Khun Pakin și Khun Panachai se gândesc la ceva... va fi destul de înfricoșător.

Nu, va fi mult mai mult decât înfricoșător.

Graph: „De ce nu a așteptat P’Win până la vacanța mea?”

Win: „Nu e un examen de admitere pentru vacanța asta? Câte luni vor trece până când vei fi liber?”

Phawis, care era rușinat în timp ce privea umerii netezi și spatele lat pentru a sta apoi în fața uriașului conac, având alături o valiză mică, un băiat frumos cu o față îngrijorată și un câine feroce urmându-l ca pe un fiu.

În spatele lui se afla o mașină sport evaluată la peste 10 milioane de yuani, așteptând ca proprietarul ei să urce.

Graph: „P’Win e sigur că poate merge singur?” a întrebat în continuare Graph îngrijorat.

Win: „Unde să merg singur? Vine și P’Chai al lui Graph.”

Graph: „Cu P’Chai au mers împreună și data trecută.” Kritithi a replicat imediat, uitându-se cu mânie la bărbatul mare care se apropiase pentru a ajuta cu bagajele, făcându-l pe binevoitorul Phi să nu se poată abține să nu se uite simțindu-se învins. Win crede că asta a devenit slăbiciunea acelei persoane... Indiferent când menționează Graph această chestiune, adevăratul ticălos nu poate decât să înghită și să scuipe, dorind să se explice, dar neputând face nimic pentru că o merită.

(Din partea lui: Hai, puștiul meu... pune sare pe rană)

Orice s-ar întâmpla, subordonatul găștii trebuie să primească represalii.

Win: „Bine, Phi te va duce unde vrei după examen, dar de data asta lasă-l pe Phi să meargă mai întâi. Vreau să mă odihnesc înainte de a zbura înapoi la muncă.” a spus Win liniștitor. În realitate, Graph nu voia să călătorească cu el, dar era totuși îngrijorat pentru el. Așa că modelul și-a pus mâna pe capul băiatului și l-a tras mai aproape...

Win: „Fii un băiat cuminte și ascultă-l pe Kin. Să nu fii un slujitor rău.” Phawis i-a dat un sărut apăsat pe chipul frumos, ceea ce l-a făcut pe Graph să se sperie.

Graph: „¡P’Win!”

Win: „Ce? De câte ori l-ai sărutat pe Phi și ți-e rușine să te sărute pe obraz așa?” Cel care vorbea și-a arcuit sprâncenele, a întrebat zâmbind, a luat ochelarii de soare de firmă și i-a pus la ochi. Băiatul a căscat gura uimit.

Win: „Asta e normal, de ce îți faci griji?” Tânărul model a pufnit în râs, s-a aplecat, l-a bătut ușor pe cap lui Savage și apoi și-a luat rămas-bun cu mâna. „Phi pleacă, o să-ți aduc un cadou... dacă o să pot ieși să mă plimb.” Ultima frază a lui Win a fost atât de joasă încât abia se auzea. A întors capul pentru a se uita la persoana care deschisese ușa mașinii și îl aștepta, așa că n-a putut să nu respire adânc.

Dacă nu ești obișnuit, profită de ocazia asta ca să te obișnuiești.

Persoana care gândea așa s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, așteptând ca Chai să facă ocolul și să se așeze pe scaunul șoferului, iar apoi mașina de lux a ieșit pe poarta conacului, ceea ce însemna, de asemenea, că... în următoarele 4 zile vor fi doar ei doi, ca niciodată înainte.

Win: „Este în regulă să lipsești de la serviciu timp de patru zile?” a spus tânărul frumos de parcă n-ar fi vrut să fie prea multă tăcere în mașină, dar în realitate era îngrijorat că va trebui să aibă grijă de el la fiecare pas și, în același timp, să-și asume responsabilitatea de a fi subordonatul lui Khun Pakin și mâna sa dreaptă.

Chai: „Khun Pakin mi-a acordat un permis special. De fapt, mi-a dat o lună întreagă de permis.” Se părea că cei doi bărbați fuseseră destul de deprimați după câteva zile. Genul acesta de gând l-a făcut pe model să zâmbească, gândindu-se la vărul care-și alungase din casă subordonatul de încredere, dar din fericire fuseseră dați afară și ei.

Win: „Atunci Kin ar trebui să-mi dea o altă mașină, ca un cadou special ca să dispar din casă.” a spus Win zâmbind, dar cealaltă persoană n-a râs, ci a condus pur și simplu mașina spre șosea. Dar câteva minute mai târziu, ceea ce trebuia să fie o călătorie de o oră s-a oprit pe marginea drumului.

(Din partea lui: Bwajajajaj, zice Pakin să nu-i mai ia atenția de la Graph, mulțumesc.)

După aceea, șoferul s-a întors spre el.

Win: „Ce? Ai uitat ceva?” Win și-a arcuit sprâncenele, dar când o pereche de ochi pătrunzători au apăsat și s-au uitat la buzele sale, proprietarul buzelor a înțeles.

Chai: „Am fost atent la un singur lucru.”

Win: „Ce mai contează, de ce te uiți la gura mea?” a glumit în mod deliberat tânărul chipeș.

Când Chai și-a întins mâna pentru a-i mângâia ușor buzele subțiri, mișcarea blândă a fost complet diferită de expresia de nemulțumire de pe chipul său. De data aceasta, cealaltă persoană n-a avut nicio intenție să se ascundă.

Lucrul ciudat este că nu atingerea celeilalte persoane a făcut ca trupul lui Win să se încălzească instantaneu, ci ochii pătrunzători care se uitau la buzele sale, de parcă ar fi vrut să-l înghită!

Chai: „Khun Graph.” Deodată, bărbatul înalt a rostit numele altei persoane.

Win: „M-ai văzut și pe mine sărutând gura lui Graph.” Cel care vorbea își oprea inima să tremure, iar apoi a făcut ceea ce știa să facă bine în acel moment... și-a scos limba și a lins degetul care îi atingeam buzele.

Fără nicio vorbă, Panachai și-a băgat ușor degetele în gura umedă, degetele lui lungi s-au împletit cu limba sa moale, iar ochii săi calmi păreau de parcă un foc ar fi ars acolo. Fierea fiară și-a deschis colții, făcând ca interiorul mașinii să devină incredibil de fierbinte.

La început, Win a vrut doar să-i joace o festă, dar i s-a părut o mare greșeală.

Degetele lungi nu au intrat doar unul, ci două. A atins toată gura, trimițând unde de căldură spre partea inferioară a abdomenului. Asta n-a fost de ajuns, degetele lungi au intrat și apoi s-au retras, mișcându-se înăuntru și afară ca un alt organ pe care stăpânul lui voia să-l hrănească modelului. Win a îngustat ochii, făcând ca chipul său frumos și plin de viață să pară și mai sexy și mai seducător.

Scena din fața lui l-a făcut pe bărbatul experimentat să înghită în sec. Panachai se întreba pe sine însuși din trecut:

Cum... cum a putut să suporte asta?

Acum, doar cu o apropiere, doar cu o atingere, doar cu mirosul parfumului dulce al corpului, trebuie să folosească o rezistență uriașă pentru a-și scoate degetele din gura lui, imaginându-și că face același lucru cu o altă parte, gândindu-se că o ia razna, vrând să-l învețe pe bărbatul care crede că cine o încearcă cunoaște adevărata fericire.

Chai: „Nu te mai fac să ai emoții, nu-i aşa?”

Win: „...”

Degetele pătate de salivă i-au mângâiat ușor buzele și a spus ceva care l-a uimit pe cel care asculta.

Panachai însuși știa că frumosul stăpân se simțea inconfortabil, la fel cum nu știa dacă ar trebui să-și elibereze adevărata natură. Cât drept are să facă asta? Dar fiind cu aproape 10 ani mai în vârstă și trecând prin tot ce a fost în trecut, tânărul se mai poate comporta încă în mod normal, spre deosebire de cineva care uneori pare stânjenit când este prin preajmă.

Dacă ceva i-a unit pe amândoi încă de la început, acela a fost contactul fizic.

Cel mai mare știa că va fi nevoie de timp pentru ca zidul care îi despărțea pe cei doi să se dezintegreze încet și să cadă, și nu putea calcula cât timp va dura, deoarece știa foarte bine că prăpastia care se crease între ei fusese datorită întregului timp pe care l-a luat pentru a compensa dificultatea... și totul a fost din cauza nenorocitului de laș Panachai.

Win: „Tu ce crezi?”

Chai: „Da, dar nu vreau ca Khun Win să se forțeze când este cu mine; vreau ca Khun Win să vadă cine sunt cu adevărat.”

Win: „Dacă nici măcar nu știu care este cel care mă urmărește. Copilul ăla care nu se teme de nimeni e un model bun?”

Chai: „Vreau să văd oricare ar fi... Arată-mi.” Cel care vorbea și-a înclinat chipul astfel încât frunțile să li se atingă și s-a uitat în adâncuri, privindu-l cu o pereche de ochi frumoși care păreau derutați, făcându-l să vrea să-l pedepsit.

Win: „Ce e cu tine?”

Chai: „Îi voi arăta și eu adevărata mea față stăpânului Win.”

Adevărata față pe care am ținut-o ascunsă și nu am de gând să o amân sau să o întârziu pentru ca cealaltă persoană s-o vadă.

Win a încremenit pentru o clipă, iar apoi a afișat un zâmbet care i-a făcut inima tânărului să tremure.

Cât timp se gândise la acel zâmbet?

Win: „Atunci, nu din gelozie te joci cu buzele mele?” Îi place discuția batjocoritoare a frumosului stăpân, care pare mult mai relaxat decât înainte. Acum, când sunt față în față, umerii nu îi mai sunt atât de rigizi ca înainte, dar sunt atât de aproape încât vrea să-i tragă spre el și să-l îmbrățișeze.

Chai: „Nu chiar.” Win râdea și iubea genul acesta de râs ca un disperat. „Îmi pare rău.”

Nu, nu e ca și cum Panachai i-ar fi imprimat un sărut pe chipul blând în timp ce se gândea la asta în inima sa; dimpotrivă, cel mai mare și-a întors chipul și l-a sărutat pe buze pe Phawis într-un mod zgomotos, ceea ce a făcut ca persoana care râdea să se oprească. Ochii i s-au deschis a necredință, iar persoana care făcuse un asemenea lucru nu-i venea să creadă că ar face ceva atât de naiv.

Chai: „Nu sunt gelos, pentru că știu că Khun Graph este nong-ul cel mai important pentru tânărul stăpân. Eram mult prea agitat din cauza ta, tinere stăpân.” Cel care vorbea s-a așezat din nou și a vorbit cu o față morocănoasă, dar cel care asculta n-a putut să se abțină să nu se întoarcă ca să se uite în sus. Așa că n-a putut să nu continue să spună:

Chai: „Și Khun Graph sigur n-a jonglat niciodată cu gura stăpânului așa cum am făcut-o eu.”

Panachai a afișat un zâmbet în colțul gurii, și-a lins degetele ude, a făcut contact vizual și apoi s-a întors. A pornit mașina de lux și a condus-o spre destinația călătoriei.

În același timp, s-a auzit un murmur.

Win: „Am permis vreodată să Mă faci de râs?”

La care Panachai a răspuns posomorât:

Chai: „Nu am de gând să-i cer stăpânului Win așa ceva și o voi face eu însumi... Este rușinos?” Răspunsul este că chipul tânărului frumos care privește în altă parte, spre fereastră, a strălucit într-o culoare roșie.

Panachai încă insista în inima sa că cealaltă persoană era cea mai potrivită pentru trandafirii roșii, nu doar pentru că chipul său strălucea acum îmbujorat, ci pentru că plănuia să creeze o operă de artă pe trupul său alb și impecabil pentru a-și dovedi ipoteza că pielea stăpânului Win este cea mai bună, perfectă pentru a fi împodobită cu trandafiri.

Da, Chai are intenția de a atinge fiecare centimetru din pielea stăpânului Win cu gura lui!

Chai: „Ești amețit?”

Win: „Un pic.”

La scurt timp după ce au intrat în Nakhon Ratchasima, mașina de lux a intrat pe ramura care duce spre Parcul Național Khao Yai. O porțiune de drum în rampă care face ca persoana de lângă el să fie mai liniștită. Deși este doar o porțiune de drum șerpuit care pare o joacă de copii în comparație cu călătoria anterioară.

Chai: „Ai nevoie de medicamente?”

Win: „Nu, nu vreau să mă ia somnul.” a spus Win în timp ce își cobora capul și mirosea cafeaua, de parcă l-ar fi putut ajuta.

Chai: „Atunci de ce Khao Yai?”

Frumosul model s-a uitat ușor la el și apoi a acceptat cu ușurință să răspundă:

Win: „Este complexul turistic al lui Nan.”

Surpriză.

Chiar și elevii din ciclul primar și-ar fi putut da seama că domnul șofer a încremenit în mod evident. Panachai s-a uitat la el și apoi s-a întors din nou. Vocea lui suna încă normal, dar se vedea cum mâinile mari strângeau volanul cu mai multă putere decât înainte.

Win știa că persoana de care celălalt se îngrijora cel mai mult nu era P’Sean sau Tai Lang, ci o femeie frumoasă și subțire, care nu era deloc un adversar pe măsură pentru Panachai.

Nu știa de ce cealaltă persoană era atât de îngrijorată, dar nu se deranja să ascundă asta.

Win: „Tocmai am vorbit cu Nan despre muncă, așa că știu că acum se ocupă de construirea unui complex în stil marocan la Khao Yai pentru cei bogați. Există o bună protecție a vieții private și o intimitate amplă pentru odihna oaspeților. Există o anumită distanță între fiecare vilă. Chestia este că încă nu s-a deschis oficial, așa că Nan mi-a dat privilegiul de a-l folosi din timp, iar prețul este să completez sondajul de satisfacție după folosirea serviciului.”

Asta a fost tot ce a spus Win, fără să adauge că vechea lui prietenă știa deja cu cine era în vacanță.

„Am simțit mereu că Win are pe cineva în inima lui, iar acum știu cine este. Mult timp, uneori am simțit că Win este trist, așa că sunt foarte fericită că Win este fericit de acum înainte și nu va mai fi atât de trist.”

Nan este o femeie bună și speră și ea ca această prietenă să întâlnească bărbatul potrivit, nu un bărbat prins în trecut ca el.

Chai: „Khun Nan este într-adevăr o persoană cu o minte deschisă.”

Win: „Cine ar fi atât de îngust la minte ca tine?” Cel care vorbea a râs și apoi a continuat: „Nu numai că ești îngust la minte și crud, dar ai și un suflet foarte rău.”

Chai: „Da, sunt o persoană îngustă la minte, crudă și rea.” a răspuns Panachai la conversație fără să se apere, și apoi a spus ceva cu fermitate care l-a făcut pe cel care asculta să tremure. „Dar sunt și o persoană al cărei inimă i-a fost dăruită, tinere stăpân.”

Win s-a holbat la cel care vorbea, neputându-și găsi vocea aproape un minut, până când degetele sale aspre s-au mișcat și i-au atins ușor degetele, rămânând încleștate.

Win: „Ar trebui să o iau și s-o îngrijesc cum se cuvine? Dar se pare că nu pot s-o păstrez cum trebuie.”

Chai: „Lăsați-l pe stăpânul Win să decidă.” a răspuns cineva ca un învins.

Win: „Atunci o voi modela după starea mea de spirit.” Când a văzut zâmbetul din colțul gurii șoferului, inima i s-a înmuiat, iar bărbatul subțire a spus supărat:

Chai: „Da, indiferent ce vrea să-i facă stăpânul Win, o voi accepta necondiționat.”

Iar răspunsul lui Win a fost să-și înlănțuie degetele și să lase pe cei doi să-și împreuneze mâinile cu putere.

Win: „Cât durează termenul?”

Chai: „Khun Win își poate lua tot timpul pe care îl dorește.”

Este ciudat: deși tocmai i-am spus că are o inimă crudă și rea, de ce mă face atunci ca inima să-mi bată așa? Mușchiul din pieptul său tremura deja? Oare va fi atât de fericit încât ochii ți se vor umple de lacrimi? Mă va lua de mână cu putere? Ai de gând să prețuiești și să păstrezi acea inimă în loc să te răzbuni?

Simptomele amețelii dispăruseră la un moment dat, iar Win a decis și el să-și urmeze inima... sprijinindu-și neputincios capul pe umărul său puternic.

Win: „Nu o să-ți dau banii înapoi.”

Chai: „Aș fi foarte fericit dacă așa ar fi.”

Phawis a pufnit imediat în râs, iar apoi și-a dat seama în cele din urmă că ultimele zile nu fuseseră o fantezie tulburată de-a lui; această atingere caldă este reală, cuvintele dulci provin cu adevărat din gura celeilalte persoane, până și sărutul blând de pe tâmplă nu este o iluzie.

Este cu adevărat împreună cu Panachai acum.

Win: „Abia aștept să ajung repede.” Win s-a uitat la profilul chipului ascuțit al domnului șofer și a văzut apoi că cealaltă persoană părea să aibă aceeași idee.

Chai: „Vreau să știu și eu dacă este într-adevăr atâta intimitate pe cât se anunță acolo.”

Credeți-mă, nu doar Chai vrea să verifice autenticitatea acestui articol.

Mașinii de lux nu i-a luat mult timp să ajungă în noul cartier al complexului turistic al Nanthichei. Terenul este vast și nesfârșit, iar aleea de acces este înconjurată de plante tropicale, ceea ce îi face pe oameni să se simtă de parcă s-ar afla în altă lume. Toate decorațiunile sunt rafinate și de bun gust.

Șederea lor de vacanță este o vilă în stil marocan, cu arcade frumoase de un galben strălucitor care îi invită pe oameni să intre. Totuși, vizita n-a fost primul gând al celor doi tineri care veniseră în vizită.

Întrerupând prezentarea ascultătoare a chelnerului cu privire la ambianță, i s-a oferit un bacșiș, iar Panachai a închis ușa.

După ce s-a auzit sunetul blocării automate, asta însemna că puteau fi cu adevărat singuri. O pereche de ochi pătrunzători s-a uitat deodată la frumosul stăpân care stătea în picioare cu șoldurile sprijinite de perete, de parcă ar fi așteptat de mult timp.

Cele patru ochi s-au întâlnit, iar după aceea...

Win: „Mmm~”

Pieptul puternic a îmbrățișat cu putere bărbatul zvelt, la fel de strâns ca buzele calde care abia așteptau să pună buzele umede, măcinând și strângând cu putere până s-a auzit un geamăt dulce, sugând bucățica moale de carne, pentru ca apoi, cu nerăbdare și neliniște, să-și bage limba în gura caldă.

Presiunea care a împins spatele lui Win pe peretele rece a fost urmată de o atingere puternică și arzătoare. Atingerea a fost caldă, intensă și ascundea dor. Dar înainte ca totul să ajungă la destinație, Panachai s-a tras înapoi și a murmurat:

Chai: „Patul.”

Win: „Credeam că n-o să suporți din moment ce erai în mașină.” a murmurat și Win cu o voce răgușită, atingându-i chipul aspru în mod seducător.

Chai: „Vreau să las o impresie de neuitat asupra stăpânului Win.”

Win a zâmbit și a decis să n-o menționeze pe ultima dată când fuseseră în vehiculul comercial, deoarece se părea că cealaltă persoană își amintea și ea clar că nu-i plăcea să fie tratată ca ceva ieftin care putea fi obținut oricând și oriunde.

Win: „Încearcă doar.” Modelul și-a sprijinit fața pe umărul său și a șoptit nerăbdător, de

parcă tocmai și-ar fi dat seama că avea și el nevoie de același lucru.

Apariția tânărului a făcut ca ochii lui Panachai să se lumineze instantaneu.

Cel mai mare i-a apucat fesele frumosului tânăr cu ambele mâini, iar Win n-a putut să nu-i înconjoare talia cu picioarele din uimire. Și-a înfășurat strâns mâinile în jurul gâtului adversarului de frică și s-a uitat țintă la chipul sălbatic al adversarului fără nicio urmă de disimulare. În același timp, bărbatul înalt a mers spre intimitatea vilei de vacanță.

Panachai n-a vrut să piardă timpul și a deschis ușa cu piciorul; ochii săi pătrunzători erau plini de o dorință arzătoare, iar asta l-a făcut și pe Win să înțeleagă... trebuia să se confrunte cu o luptă aprigă.

Din fericire, el însuși tremura de dorință pentru bătălie.

Capitolul 38 - Puterea asupra corpului

Phawis se întreabă... Este el neexperimentat sau Panachai este mult prea experimentat?

Deși primul sărut al tânărului bodyguard a fost nerăbdător și puternic, când cei doi au intrat în dormitor, în timp ce Win cădea pe o parte pe salteaua moale, pe spate, celălalt bărbat abia dacă a încetinit ritmul.

Cu toate acestea, Win nu l-a pus la îndoială; s-a uitat doar la chipul fiarei malefice care i se dezvăluia și a văzut că ochii îi erau plini de o nerăbdare avidă, privind trupul său ca pe o pradă în colț, făcând ca remarcabilul model să se înfierbânte instantaneu, iar trupul să i se înmoaie.

Win: „Când vrei să o vezi?” Deși a întrebat cu aroganță, vocea lui Win tremura vizibil.

În acel moment, cel mai mare și-a suprapus trupul peste al lui, dar a păstrat distanța, fără să lipească genunchii de ambele părți, ținându-i depărtați și lăsându-i să cadă pe lângă coapsele frumosului stăpân; hainele celor doi erau încă la locul lor.

Cu toate acestea, trupul îi era învelit cu grijă, lăsând la vedere doar o pereche de ochi care erau ca două mâini invizibile ieșind din părul moale.

A început să recunoască totul, ajungând la chipul frumos, la gâtul zvelt, și apoi privind tot mai jos.

Era ca și cum Panachai ar fi fost copleșit de ceea ce vedea.

Nici măcar nu fusese atins, dar Win s-a simțit mângâiat din cap până în picioare.

Privirile acelea aveau o putere magică.

Win trebuie să recunoască că, chiar și atunci când cealaltă parte se năpustește asupra trupului său, indiferent dacă stai nemișcat, este mult mai ușor și mai simplu să fii distrus centimetru cu centimetru de privirea adversarului, lăsându-te înfrânt.

Nu se putea abține să nu se simtă și mai înfierbântat și nu și-a putut ascunde timiditatea. Picioarele subțiri îi erau strânse unul de celălalt și, deși avea multă încredere în corpul său și hainele îi îndeplineau bine rolul, totuși voia să ridice mâna ca să-și acopere trupul, deoarece privirea lui Chai părea să poată penetra orice, dându-i senzația că fiecare parte de sub haine era complet expusă ochilor celuilalt.

Cu toate acestea, cuvintele menite să perturbe atenția celuilalt au rămas fără răspuns. Panachai nu și-a mișcat trupul, nu și-a dat hainele jos și nu a atins trupul celuilalt. Menținând aceeași privire, a coborât spre fese și s-a uitat în centrul trupului frumos al lui Win.

Acesta nu s-a putut abține să nu se înfierbânte într-o secundă și a ridicat timid mâna ca să se acopere.

Chai: „Arată-mi.”

Win: „Să arăt... ce te uiți?” Win chiar vrea să întrebe ce se poate vedea fără a da nimic jos. Cu toate acestea, ochii aceia care priveau în sus spuneau deja la ce se uita Panachai... îi întărea pe cel pe care îl domina.

Partea umflată a pantalonilor îi dădea de știre cât de tare era deja.

Win: „Dacă vrei s-o vezi, o dau jos. Vrei?” Tânărul model vrea să-l facă pe celălalt fericit, în plus, el însuși nu este o persoană timidă, dar Panachai încă insistă.

I-a apucat mâna și a ridicat-o, a apăsat-o apoi ușor pe pernă și, cu mâini blânde, deși mișcările erau altele, acei ochi feroci încă îl priveau țintă pentru o clipă.

Chai: „Lucrurile de felul acesta... te rog să mi le lași mie.” a cerut Chai cu voce joasă, trezind o asemenea emoție în cel care asculta încât nu s-a putut abține să nu-și muște buza, ceea ce a atras și cealaltă mână a vorbitorului, care i-a frecat blând buza mușcată.

Chai: „Nu te teme de mine.”

Win: „...”

Chai: „Te rog, ai încredere în mine.”

Ochii aceia nu cereau doar să fie ghidul în pat, ci erau o implorare pentru predarea unuia în fața celuilalt.

Încredere, acceptarea de a oferi dreptul de a face orice. Era ca și cum ar fi spus: în acest pat, teritoriul se află sub controlul exclusiv al lui Panachai, iar Win a luat o decizie și a dat încet din cap, încuviințând.

Niciodată până atunci nu mai întreținuse relații sexuale cu un partener care să preia controlul. Win a dominat întotdeauna patul, dar când obiectul afecțiunii sale era persoana din fața lui, nu era vorba că era dispus să lase totul baltă și apoi să încerce să creadă în acea persoană o dată. Nu, chestia era că nu avea suficientă forță pentru a rezista autorității din acele priviri.

Mișcarea de încuviințare i-a permis bărbatului înalt să-și lase mâna în centrul pieptului său subțire; prin finețea pe care o simțea, țesătura moale putea simți trupul înalt sprijinindu-se inconștient deasupra lui, dorind să primească o atingere puternică.

Temperatura arzătoare se transmitea de la un trup la celălalt. Bărbatul mare a mângâiat-o încet cu acea mână, fără a atinge mai mult și fără a provoca, fără să se oprească asupra mameloanelor, dar Win a simțit că mameloanele îi deveniseră tari și înălțate pentru a întâmpina acea persoană.

O pereche de ochi frumoși s-a uitat la mână cu teamă, iar când i-a atins abdomenul inferior, nu s-a putut abține să nu-și încremenească trupul, dar Panachai nu s-a oprit acolo, ci a continuat să mângâie mai jos, trecând de firele de păr moi ascunse sub talia pantalonilor, urmând spre părțile drăguțe bine susținute de sub pantalonii mulați.

Win crezuse inițial că arată bine în acești pantaloni, dar acum această pereche de pantaloni a fost o greșeală totală, pentru că îi strângea atât de tare părțile delicate încât nu putea respira, dându-i o senzație de frustrare.

Nu, de fapt, era pentru că experimenta o excitare imensă.

Chai: „E deja greu, stăpâne Win.”

Win: „...”

Phawis a rămas fără cuvinte pentru că era prea rușinat ca să mai contrazică ceva; plăcerea i-a urcat pe neașteptate pe șira spinării, respirația i-a devenit dificilă, ochii îi priveau în continuare cum mâna îi mângâia ușor acea parte prin blugi, capul a început să i se agite încet, simțind valul de dorință care venea și stropea fiecare parte a trupului său alb și delicat.

Aspectul persoanei care stătea întinsă cu chipul înroșit, ușor ghemuit și privind cu nostalgie l-a făcut pe bărbatul înalt să nu se poată abține să nu respire adânc, inhalând mirosul dulce care putea stârni o dorință furioasă.

Cu toate acestea, Panachai încă nu avea răbdare, pentru că, așa cum spusese, voia să-și ia timp, voia să-l mângâie până când această persoană va avea un sentiment incomparabil, un sentiment atât de puternic încât nimeni altcineva să nu-și mai poată pune amprenta ulterior.

Așadar, mâna mare i-a atins coapsa, apoi a coborât pe toată lungimea piciorului, simțind bătăile mușchilor.

Abia când mâinile mari au ajuns la tălpile picioarelor, cel mai mare a început să se miște cu seriozitate, apucându-i gleznele subțiri ca să i le ridice chiar în fața ochilor și... a apăsat ușor un sărut în centrul tălpii.

Totul s-a derulat încet și fără grabă, dar Win aproape că a rămas fără suflare.

Bărbatul din fața lui i-a sărutat din nou tălpile. Dar nu a fost ca și cum s-ar fi retras după ce l-a sărutat; se simțea cald, limba îi lăsa o urmă pe talpa piciorului, așa că Win n-a putut să nu se zbată ușor, gâfâind puternic în gât.

Ia uite, putea simți gâdilatul și disconfortul, dar cealaltă parte nu era dispusă să-l lase să plece; limba arzătoare încă rătăcea, în timp ce îi lingea degetele de la picioare și se strecura printre fiecare dintre ele, făcându-l pe cel care le purta să nu se poată abține să nu apese mai tare, mușcându-și propria buză.

Win: „Uhm...” Win nu și-a putut înghiți vocea. Când cealaltă parte părea să nu fie deloc nemulțumită, i-a supt degetul mare de la picior, ba chiar i-a cuprins trupul, și asta nu a fost tot... privirile acelea.

O pereche de ochi pătrunzători care păreau mai fierbinți decât un vulcan în erupție îi priveau în continuare chipul, ca și cum ar fi observat dacă reacția lui provoca același lucru. Cu toate acestea, asta îl făcea pe Win să se ude și mai tare.

După aceea, Panachai i-a luat piciorul în mână și buzele i s-au mișcat din nou.

Buzele i-au parcurs drumul pe blugi, începând de la gleznă, gambe, genunchi, coapse, fese și terminând în centrul trupului.

La dracu!

Când cealaltă parte i-a inhalat mirosul adânc în plămâni, Phawis nu s-a putut abține să nu tresară; Panachai și-a lăsat chipul îngropat acolo, făcând ca părțile cele mai sensibile să se umfle și să doară și mai tare. Așa că nu putea decât să se roage ca Panachai să-și ia chipul de acolo pentru a-i atinge pielea goală. În practică, totuși, nu au existat decât gâfâieli și gemete.

Win: „Chai...”

Chai: „Șșșt~” a spus cel mai mare cu voce joasă, dar a fost totuși dispus să-și ridice chipul și să se uite la fața drăguță care se întrezărea, acoperită de mici picături de sudoare.

Win: „Mmm.”

Win nu s-a putut abține să nu geamă când niște mâini mari și aspre l-au atins pe gât.

Ridică-și trupul, privind în sus și observându-l; atingerea fină încălzește tot mai tare pielea, iar degetele îi mângâie înainte și înapoi gâtul și spatele urechilor, apoi în jurul mărului lui Adam proeminent.

Când limba fierbinte i-a lins din nou buzele, Win a tresărit din nou, a deschis ochii și s-a uitat la bărbatul înalt cu priviri hipnotizante, despărțindu-și încet buzele și cerșind mai mult.

Dar de data aceasta, cealaltă parte s-a strecurat în sfârșit seducător în gura caldă, făcându-l pe frumosul tânăr să gâfâie șocat.

De ce un simplu sărut se simte atât de bine?

Cu toate acestea, n-a fost fin și dulce pentru mult timp, deoarece, când Panachai s-a mișcat din nou, i-a supt limba și buzele, apoi le-a împins adânc în gura sa dulce cu limba lui fină; erau atât de încurcăți încât aproape că au devenit unul singur, făcând ca sunetul unor săruturi timide să răsune prin toată camera.

Nici măcar Win abia de mai putea suporta acel sărut și, din când în când, trăgea de gâtul celuilalt și îi trăgea trupul. Trupul s-a sprijinit de celălalt, oferindu-și neputincios buzele pentru a lăsa cealaltă parte să sugă.

În acel moment, Phawis era concentrat doar asupra sărutatului și nu și-a dat seama că cealaltă parte îi coborâse pantalonii, nasturii erau descheiați și chiar și pantalonii erau acum suflecați până la șolduri, până când Panachai a făcut un pas în spate și a văzut cele două fire subțiri și cristaline de salivă care conectau cele două guri.

Panachai nu s-a tras prea mult în spate.

Dar a poruncit în șoaptă:

Chai: „Ridică-ți picioarele.” Win și-a ridicat picioarele ascultător, privind cum îi dădea pantalonii jos cât de repede putea, ceea ce l-a făcut să apuce tricoul și să vrea să-l smulgă de pe el. „Nu.” Imediat ce vocea joasă a rostit asta, tânărul model s-a oprit și s-a uitat în altă parte, în timp ce celălalt îi arunca pantalonii pe pat și poruncea din nou:

Chai: „Deschide-ți picioarele.”

Win s-a uitat în ochii celuilalt, iar asta l-a făcut să-și apuce ascultător coapsele și să-și despartă picioarele.

El... nu a putut rezista ordinelor celuilalt.

Ultima dată când Win a primit ordine, a trebuit să recunoască că s-a sperat, dar de data aceasta n-a fost așa.

Acum, valul de plăcere îi străbătea tot corpul, iar perii i s-au ridicat de emoție.

Și-a dat seama pur și simplu că a fi o parte pasivă putea trezi de fapt atât de multe emoții frumoase. Și-a deschis și mai mult picioarele; o mare parte din lenjeria sa intimă închisă la culoare, care era deja udă și avea o culoare frumoasă, lăsa acum la vedere partea care pulsa timid, sub forma unei puli strălucitoare.

Win s-a predat neputincios inițiativei adversarului.

Win: „Ah!”

Chai: „Stăpânul mă suge.” După aceea, Panachai și-a apăsat degetele pe orificiul de o culoare frumoasă prin lenjeria sa intimă, în așa fel încât Win și-a dat seama că se contracta rapid, sugând degetele care împingeau materialul spre el; chipul lui Win s-a înroșit din cauza cuvintelor vulgare, dar Panachai tot nu s-a oprit.

Acum acel deget mângâia și freca în cercuri, scotocind după plăcere, intrând și apoi retrăgându-se, până când un șuvoi de lichid clar a dat pe dinafară din partea superioară, udând vârful penisului.

Win: „Ha, ah, ah, ah, ah, ah!”

Asta n-a fost de ajuns; chipul lui Panachai s-a năpustit brusc asupra pieptului său, peste hainele largi pe care le purta.

Colierul îi lovea mameloanele cu precizie, în timp ce el continua să muște, să sugă, să tragă și să lingă, lăsând hainele ude.

Cealaltă mână încă provoca, jucându-se cu orificiul din spate, lăsându-l pe Win să-și arcuiască trupul din ce în ce mai mult spre celălalt, în timp ce respirația îi devenea tot mai rapidă.

Mă vrei? Fă-o odată, te rog.

Oricine ar spune că este promiscuitate o poate spune, dar el tot vrea să atingă ceea ce îl va chinui de aici înainte, membrul arzător care este strâns adânc în trup, dorind să fie eliberat din lanțurile acelei persoane, iar bărbatul mare știe că și-a chinuit frumosul stăpân suficient timp; Chai a smuls lenjeria intimă minusculă, lăsând partea drăguță să sară cu putere și să se agațe seducător de abdomenul plat.

Mâinile îi mângâie, de asemenea, marginea hainelor pe care le poartă Win, atingând cu lăcomie pielea de sub haine și ciupind apoi mameloanele întărite.

Win: „Chai! Ah... Chai...” Phawis și-a arcuit trupul, încercând să se abțină în timp ce gemea. Pronunțând strategic numele celeilalte părți, partea superioară este și mai udă cu un lichid cristalin și alunecos.

Win: „Ah, um, nu... nu, așteaptă... așteaptă un minut, o să mă andosesc.” Win a gemut când niște mâini aspre i-au apucat membrul fierbinte, mângâindu-l și vărsând lichidul umed de la rădăcină până în vârf, iar acele mișcări ale mâinii făceau ca pentru persoana care era mângâiată să fie aproape insuportabil; îi era teamă să nu se piardă în secunda următoare. Și asta nu era ceea ce își dorea tânărul model.

Chai: „Ce vrei să fac?” Un sunet profund a răsunat în fiecare nerv auditiv, iar privirile acelea l-au obligat pe Win să răspundă.

Win: „Înăuntru... înăuntru... adânc... nah.”

Phawis a suferit în gât și a sărit înainte cu un geamăt de plăcere, aproape atingând limita rezistenței de unul singur. El nu are nevoie de asta, are nevoie să-l penetreze adânc, să-i dea ceea ce niciun alt bărbat nu-i poate da: plăcerea care curge prin tot trupul. Și asta face ca mâinile cuiva să se îndrepte spre orificiul de o culoare frumoasă și să-l strângă, lăsând intrarea să devină mai mare.

Ochi plini de lacrimi implorau fiara să se năpustească și mai adânc.

Îl vrea pe Panachai în acest moment!

Ochii celui care asculta ardeau și tânjeau să intre în nivelul sălbatic. Cu toate acestea, Panachai s-a rostogolit pur și simplu peste trupul frumosului stăpân și l-a lăsat să se întindă cu fața în jos, cu mâinile mari mângâindu-i fesele pline și apoi palmuindu-le ușor.

Chai: „Ridică-ți fundul și deschide-ți bine picioarele.”

Ultima dată, Win s-a simțit rușinat și umilit, iar de data aceasta a simțit același lucru, dar de data aceasta este mai dispus.

Rugămintea s-a transformat în cerșetorie și în ridicarea șoldurilor pentru ca cealaltă parte să poată vedea clar că fiecare parte a corpului inferior este deschisă. Asta n-a fost tot; genunchii tremurând s-au deschis și mai mult, cu chipul presat de pernă, întreaga sa spate era teribil de fierbinte, deoarece știa că cealaltă parte se uită.

Mângâindu-i pur și simplu partea interioară a coapsei cu mâini aspre, Win a gemut în gât, simțind că lacrimile de ușurare curg și îi udă chipul. Fesele îi sar înapoi, iar frumoasa intrare se contractă în timp ce cererile îi sunt satisfăcute. Este de necontestat că Panachai este exact așa cum își imagina privindu-l țintă fără să-și întoarcă ochii.

Win: „Chai! Nu, nu... nu-ți folosi limba, Chai... nu o face. Woo~ O să mă andosesc, nu o face. Nu, ¡¡¡Ah!!!” Imediat ce limba umedă i-a lins cercul încrețit, Phawis nu s-a putut abține să nu se sperie tare, trupul i-a sărit, fesele i-au tremurat, mâinile i-au apucat cu putere perna, iar picioarele încordate s-au prins de salteaua moale.

Când plăcerea urcă prin extremități și de-a lungul coloanei, geamătul puternic răsună și mai tare în cameră. Și totuși, acea voce de rezistență... împotriva trupului.

Trupul dulce s-a balancat pentru a întâlni limba pătrunsă adânc în corpu-i. Win n-a mai putut suporta; era la ordinea erupției, dar cel mai mare nu i-ar fi permis-o.

Chai se retrage de fiecare dată când trupul lui Win sare și intrarea se strânge nervos, apăsând viteza ascendentă a dorinței inferioare, în timp ce presară și săruturi pe spatele alb. Mișcă și provoacă superficial din când în când mameloanele întunecate, iar fața drăguță căuta săruturi arzătoare, dar mai dulci decât ale oricărui altuia.

Mâinile mari i-au mângâiat flancurile ca pentru a potoli emoțiile celeilalte persoane. Phawis nu știe de câte ori a ajuns la marginea cerului, dar nu a trecut niciodată dincolo, de fiecare dată când era tras înapoi, gemea iar și iar.

Win: „Ugh... Chai... te rog, te rog...” A implorat și a cerut de nenumărate ori, până când... „Win... nu mai poate suporta, Chai... ha...”

Cel care asculta a încremenit și și-a scrâșnit dinții, în ciuda dorinței de a duce plăcerea stăpânului de frumusețe la o înălțime pe care ceilalți n-au atins-o niciodată, făcând ca acel trup să fie capabil să reziste dorinței sale debordante fără precedent. Cu toate acestea, când vechiul pronume i-a scăpat de pe buzele tremurânde, n-a mai putut suporta.

Mai mult, există un chip plin de lacrimi care se uită direct la el.

În acest moment, în ochii lui Chai, persoana din fața lui nu este un model de frumusețe experimentat în pat.

Acum, tot ce a văzut a fost acel bărbat dulce, slab și nevinovat care părea să nu fi experimentat niciodată un bărbat înaintea lui.

Este acesta chipul pe care l-a văzut Khun Sean fiind prima persoană?

Dacă n-ar fi fost toate cătușele grele legate de trupul său, el însuși ar fi trebuit să fie cel care să vadă o asemenea scenă, să atingă și să învețe acest tip de lucruri frumosului tânăr stăpân.

Dar astăzi l-a văzut. El era singurul în ochii care îl priveau, trupul lui dulce era singurul; datorită lui a reacționat, implorându-l cu o voce blândă și dulce.

Khun Win îmi aparține!

Win: „Ah, nu!... Chai... nu... fără degete... uh... nu, pe bune... nu.”

Chai știe că stăpânul Win este pe cale să se piardă, dar tânărul continuă să atingă orificiul strâns și pulsând, devorându-l aproape frenetic, strângând deschiderea iar și iar. Când și-a descheiat pantalonii, și-a frecat membrul arzător, deja ud și el, expunându-l acum la aerul liber. În timp ce degetele sale lungi s-au retras și au intrat din nou, lent, dar excitant.

Win: „O iau razna... atât de razna... nu căuta... nu, ah... woo.” Până când Panachai îi scoate degetele și, imediat ce senzația de goliciune l-a lovit, Win aproape că s-a lăsat să cadă epuizat pe pat, dar o mână mare a prins trupul care cădea la timp. Dar de data aceasta, ceva dur și gros a apărut în locul degetelor, frecându-se încet de inghinalul său, atingând cercurile de culori frumoase iar și iar, făcându-l pe Phawis să se cutremure.

Chai: „Nu-ți mușca buzele cu putere.”

Bărbatul subțire s-a uitat înapoi, dar...

Win: „Ahhhhhhhhhhhhh!!!!”

Imediat ce membrul i-a penetrat corpul, Win a deschis gura și a gemut ca și cum ar fi fost pe punctul de a muri.

Pula arzătoare a pătruns în interiorul său, ajungând la punctul său slab mai repede ca niciodată. Fața i s-a înroșit, lacrimile i-au căzut și respirația i-a devenit din ce în ce mai grea.

Ochii îi erau strâns închiși, iar pofta atinsese apogeul; lichidul tulbure a fost eliberat în circumstanțe neașteptate pe pat, iar cearșafurile moi au fost ude și murdare.

Doar fiind penetrat... a ajuns la orgasm.

Chai: „Stăpânie Win!”

Cel mai mare era evident și el derutat, dar Phawis își acoperise deja fața cu mâinile. Sughițând în gât, trupul său simțea încă o plăcere fără precedent. Dar în inima sa era atât de timid; nu se așteptase niciodată să ejaculeze atât de ușor doar pentru că fusese penetrat de membrul fierbinte.

Dacă e cineva de vină, de vină sunt nenorocitele alea de mărgele care se freacă atât de uimitor!

Win: „Heh, heh, vina ta... oh, din cauza ta...” Frumosul tânăr nu știa dacă să gâfâie sau să plângă mai întâi, totul era amestecat, dar, în ciuda tuturor lucrurilor, se simțea incredibil de bine.

Win: „Ah, nu... nu freca, nu, ah!”

Aspectul drăguț l-a făcut pe Chai să se retragă de bunăvoie din corp, dar doar pentru o clipă, pentru ca apoi să întoarcă pur și simplu trupul subțire și să-l culce din nou pe spate, lăsând pula lor să se reconecteze.

Win nu s-a putut abține să nu fie surprins; trupul i-a tremurat și a simțit că frecarea puternică a făcut ca marea dorinței din trup să se agite.

Era atât de excitat încât i-au dat lacrimile.

Chai: „Îți place când frec după ce ai terminat?” Bărbatul l-a pus pe Phawis în poala lui, i-a apucat fesele pline cu ambele mâini și le-a împins înainte cu putere și încet, făcându-l pe Win să-și frece viguros hainele transpirate, scuturându-și capul pe umerii săi largi, simțindu-se atât de slăbit încât nu avea suficient bun simț pentru a înțelege clar întrebarea celeilalte persoane.

Acum, doar trupul arzător îi era de ajuns, ca să nu mai menționăm că în el era încă ascuns un trup îngropat.

Un membru fierbinte plin de mărgele!

Cu o singură mișcare mică a corpului, cele trei mărgele odioase se freacă de peretele interior, iar în acest moment Panachai îi apucă fundul și se leagănă încet spre interior, făcându-l pe băiatul care tocmai terminase să simtă cum capul i se încețoșează complet; tot ce era în fața lui, ochii îi tremurau, inima îi bătea accelerat, tot ce a putut face a fost să se năpustească înainte și să îmbrățișeze acel gât ferm.

Privirea l-a făcut pe bărbatul înalt să zâmbească, să-i apuce șoldurile, să se ridice mai sus și...

Win: „Ahhhhhhhhhh!” a gemut Win cu putere, s-a retras, s-a uitat la chipul celeilalte persoane și a sughițat. „Chai... așteaptă... așteaptă un minut.”

Chai: „De ce?”

Naiba să-l ia de nebun, ochii aceia lipsiți de complacere l-au făcut pe Win să nu se poată abține să nu recunoască.

Win: „Woo... Chai... Win nu mai poate suporta... prea tare...”

Chai: „La dracu!”

Astfel, bărbatul a cărui rezistență se afla atât de sus în cer și-a pierdut și el mințile într-o izbucnire.

A început imediat din nou tortura feselor, de data aceasta fără milă, ieșind din corp și pătrunzând apoi până în partea cea mai adâncă, făcându-l pe Win să tremure, cu ochii în lacrimi, îmbrățișat și încurcat în umerii săi largi, lăsând cel de-al doilea val de dorință să stropească și să lovească.

Membrul arzător este introdus până în punctul cel mai adânc și lovește trupul cu forță, putere și în mod repetat, cu precizie, în punctul său sensibil al poftei.

Chai: „Mușcă.” Panachai îi aduce marginea hainelor largi până la buze și îi cere lui Win să muște cu putere pentru a-și dezvălui pieptul neted și plat, încadrat de pietre prețioase de culori frumoase. După aceea, cel mai mare a supt, a mușcat și a lins cu lăcomie până a lăsat o urmă roșie.

Frecând fesele din ambele părți cu ambele mâini, împingând violent împotriva corpului, a lăsat ca trupul lui Win să fie aruncat și izbit. Cu toate acestea, cel care a primit a ridicat și el șoldurile pentru a-l întâmpina, lăsând părțile drăguțe să se agite și să sară în aer, iar corpurile celor doi au devenit murdare și ude cu apă cristalină.

Win: „¡¡¡Ah!!!”

Încă din nou, trupul obosit al tânărului model a fost împins în jos și culcat pe pat, fiind urmat de trupul înalt. Trupul este ud de sudoare, iar coapsele sunt ridicate cu ambele mâini, făcând ca gemetele puternice să răsune din nou pretutindeni.

Acele gemete i-au dat lui Panachai mai multă libertate pentru a cânta muzica erotică a capitolului doi.

Win s-a uitat prin cortina de lacrimi și l-a văzut din nou pe acel demon pe care îl văzuse înainte. Acel Satan furios, înfometat și sălbatic, dar care acum adăuga ceva în plus... provocându-i o dorință în creștere.

Și-a întins mâinile, a implorat cu amărăciune și l-a îmbrățișat pe cel mai mare care venise deja frecându-i spatele delicat; buze calde au acoperit buzele umflate, oferind o căldură care aproape i-a ars pe amândoi într-un sărut.

Mâna mare a căzut pe partea inferioară a abdomenului, iar vocea răgușită a șoptit mulțumită pe buzele lui.

Chai: „Al meu... este în trupul stăpânului.” Cel care asculta s-a înroșit instantaneu, simțind că ceea ce intra și ieșea se balansa și se freca de el, iar fiecare mișcare a trupului său lovea butonul poftei, astfel încât picioarele îi erau complet deschise, iar cealaltă parte putea intra și ieși complet.

Win: „Ha, Chai... poți să-ți scoți hainele?” Când cealaltă parte părea să vrea să prelungească fericirea încetinitând acțiunea intensă ca aceasta, Win a tremurat și a vorbit în șoaptă.

Hainele îi erau atât de ude de la sudoare încât i se lipeau de corp și l-a rugat pe celălalt să-și dea hainele jos și să le arunce lângă pat.

După aceea, deși falusul erect era încă înăuntrul frumosului model, partea inferioară a corpului continua să fie balansată încet.

Atunci, Panachai și-a întins totuși trupul, perindu-și părul transpirat pe spate cu o mână, iar cu cealaltă mână și-a descheiat hainele una câte una, făcându-l pe Win să geamă.

Până unde vrea acest om să elibereze feromonii!

Un bărbat cu o expresie serioasă și un corp transpirat își scoate hainele de pe un trup cu un aspect foarte senzual. Aspectul de dezbrăcare completă a făcut ca orificiul posterior să se contracte și să se strângă insuportabil, iar asta l-a făcut și pe Panachai să nu se poată abține să nu zâmbească blând și să-i mângâie ușor chipul transpirat, mâna, iar apoi a urmat o voce profundă care i-a făcut pe ochii lui Win să se mărească.

Chai: „Termină cu adevărat.”

Nu se poate așa ceva?!

Win era atât de surprins încât nu s-a putut abține să nu vrea să se îndepărteze de trupul său și să se ascundă, dar mâna mare l-a apucat și mai repede. S-a oprit și l-a împins pe bărbat înapoi, împingându-i picioarele subțiri aproape îndoite cu un singur corp.

Perechea de ochi pătrunzători a strălucit cu o lumină vicleană, colțul gurii i s-a ridicat într-un zâmbet răutăcios, iar zâmbetul blând a dispărut.

Săruturile blânde au fost complet diferite după aceea...

Win: „Chai, Panachai! Ahhh, ești nebun, naiba să te ia de nebun!”

La început, Win a simțit că era aproape mort, dar de data aceasta... avea să moară. Chipul drăguț este roz, pielea îi arde, părul îi dansează din cauza forței balansului, totul este dezordonat, lacrimile i se învârtesc, mâinile apucă și freacă cearșafurile moi, buzele îi tremură, privind în sus, fața privind spre tavan, în timp ce trupul continuă să se închidă.

Nu este deloc dureros, dar este atât de frumos. Este atât de frumos încât nu se poate gândi la nimic.

Mirosul puternic de sudoare, parfum și poftă amestecate i-a blocat capul.

Chai: „Nu... nu mai pot face asta... Chai, hai, străduiește-te mai mult... O să mă andosesc, o să... ¡¡¡Ah!!!”

Când sărutul arzător s-a suprapus peste buza superioară, conștiința lui Win a revenit din nou, simțindu-se copleșit de forța lichidului fierbinte care a izbucnit în șuvoi și a curs apoi în afara trupului; i-a fost ușor să-l împingă să termine din nou.

Tânărul model a rămas derutat când membrul fierbinte a ieșit încet și a căzut obosit pe pat. Cu toate acestea...

Win: „¡Ah!”

Goliciunea din orificiu este absorbită brusc de limba fierbinte care se concentrează pe suptul și curățarea lichidului. În timp ce Phawis nu s-a putut abține să nu fie surprins din nou, a deschis ochii și s-a uitat în sus, ridicându-și privirea pentru a se întâlni cu a lui, în timp ce limba lui arzătoare continua fără nicio neglijență să-și îndeplinească datoria, Win nu s-a putut abține să nu geamă din nou.

Win: „Um, ha, ha, vrei să iei o pauză... pentru un moment?”

Chai: „Nu e bine așa?” a întrebat bărbatul înalt, mișcându-și mâna pentru a susține cu putere mâna lui Win și a împins limba și mai adânc, lăsându-l pe Phawis să transforme spasmul într-un arc.

Mâini leneșe apucau părul închis la culoare ca pe o mătase cu putere, în timp ce cealaltă mână strângea mâna celuilalt. Apoi, în loc să răspundă, inima tânărului model s-a întărit și ea timid în mijlocul trupului tânărului.

Win: „Depinde de tine, umm... la asta... tu decizi.” Răspunsul plăcut a răsunat cu putere. Nu pentru că adversarul este mai puternic și mai bun, ci din cauza... încrederii.

Și asta l-a făcut și pe Panachai să se oprească; mâinile sale mari erau strâns împreunate, iar limba sa fierbinte era și mai concentrată și a împins-o în mod deliberat înăuntru. Singurul lucru care contează pentru cel mai mare este fericirea persoanei din brațele sale, nu-i așa? Voia ca stăpânul Win să simtă cea mai mare fericire, pentru a consola trecutul, iar probabil cel mai bun mod de a o face este prin contactul fizic.

Chai vrea ca stăpânul Win să știe cât de mult îl respectă și îl iubește și că este gata să-i servească în orice. Mâinile aspre mângâie cu poftă, iar suflul fierbinte suflă și mângâie un Win ud care nu s-a putut abține să nu-și muște buza cu putere.

După aceea, tânărul bodyguard s-a apropiat și s-a sprijinit pe trupul plin de farmec.

Chai: „Vreau să-i demonstrez tânărului stăpân că decizia sa este corectă.” Te rog, trebuie să crezi că, chiar și fără această promisiune, Panachai este complet pregătit să-și exercite drepturile în pat.

Win a zâmbit și și-a întins cealaltă mână spre celălalt; când cealaltă parte i-a mângâiat-o și i-a apucat-o, este incredibil ce face tipul ăsta când îi apucă mâna și îi imprimă un sărut pe dosul ei, simțind cum inima i se extinde. După aceea, chipul aspru s-a lipit de mâna sa, lăsând trupul modelului să slăbească precum zidul unei inimi care se prăbușește încet.

Apoi, trupurile s-au atins din nou, și de data aceasta a fost ca și cum ar fi plutit la vale pe râu într-un vis, un vis care a devenit realitate.

Unde sunt doar ei doi.

Capitolul 39 – Bucură-te de atmosfera dulce

Win: „Destul. Nu, destul... Chai.”

Creek… creek…

Win: „Măi, de unde îți scoți atâta putere?”

Acum Win chiar vrea să protesteze cu tărie.

Frumosul bărbat a încercat să se agațe de demnitatea lui pentru a demonstra că nu va pierde în fața nimănui, dar de fapt știe deja cum este adevăratul său sine atunci când gustă din acel jucărie.

De data aceasta, s-ar putea să nu fie inconștient în pat, dar asta nu înseamnă că poate fi la fel de puternic ca partenerul său pentru mult timp.

Persoana care continuă să-i sărute umerii cu familiaritate mângâie liniile concave și convexe, apoi se oprește la braț, frecându-l ușor pe Phawis, care a geamăt cu o voce răgușită, cu mâinile încercând să-și susțină viața în pieptul care abia tremura, fără a lăsa nicio distanță. Dar da, cum ar putea avea puterea să reziste?

În plus, de data aceasta Panachai este dispus să se supungă.

De fapt, îl ascultă tot timpul. Este propria lui voință să accepte asta, iar în acest moment este la fel.

Buzele calde și închise la culoare s-au pliat ușor și au supt ușor, în timp ce degetele mângâiau blând gâtul și apoi îl strângeau spre chipul transpirat, adulmecând mirosul emoțional al corpului și respirând adânc în plămâni, după care s-au mișcat și s-au privit unul pe celălalt.

În orice caz, contactul fizic este mai puțin sexual și mai mult senzuial, plin de dulzură.

Panachai nu este genul care șoptește vorbe dulci la ureche, dar o face într-un mod prețios și cald de fiecare dată când se simte confortabil, sau dacă încetinește ritmul din cauza prea multor intensități, dar nimic din toate acestea nu înseamnă că cealaltă parte este lipsită de considerație.

Da, activitățile fierbinți ale celor doi pot fi destul de intense în ochii străinilor. A fost intens, dar a izvorât din dorința amândurora. În ultima rundă, Win a cerut oprire, dar acest bărbat nu s-a oprit, iar de data aceasta el a spus destul.

Cel mai mare este dispus să se oprească, bet... de unde naiba își ia rezistența?! Persoana care este cu aproape zece ani mai mică nu se poate abține să se gândească la asta.

Chai: „Pentru că este domnul Win.”

Panachai a fost direct. În timpul săptămânii, un lup docil era rezultatul moderației și răbdării sale.

Cu toate acestea, obiectul afecțiunii sale este acum domnul Win, o persoană pe care a dorit întotdeauna să o trateze așa, fără a fi folosit ca o jucărie, fără scuze, izbucniri de furie sau gelozie pentru că a fost comparat cu alții care îl fac să-și piardă mințile, ci dorind să se bucure de timpul care aparține profund amândurora.

De asemenea, se simțea destul de... deprimat.

Propunerea tânărului de a căuta alte persoane pentru a încerca după ce a aflat că îl are pe acest om va reduce dorința domnului Win. Sentimentele nu ajută cu nimic, ci pur și simplu se înmulțesc.

Nimeni nu se poate compara cu domnul Win în brațele sale.

Mulți oameni cred că domnul Win este o persoană sexi, dar Panachai crede că domnul Win este mult prea fermecător.

Cum poți spune asta? De fiecare dată când își auzea numele ieșind din gura modelului, simțea că este alintat.

Win: „Chai, te rog, Ah Chai, este deja destul.”

Chai: „Hei Win, dragul meu Win.”

Fie că domnul este conștient de asta sau nu, el creează deja un impact uriaș asupra creierului ascultătorului. Îi place de fiecare dată când își aude numele pronunțat, așa că a vrut să spună că este destul? S-ar putea spune că era, dar încă simțea că nu va fi niciodată sătul.

Tânărul vrea să audă mai mult, vrea să vadă mai mult și vrea mai mult. Vrea o ia razna.

Dar, desigur, oricine nu s-a îndrăgostit de persoana din brațele sale trebuie să fie un idiot. Idiotul care nu a îndrăznit să se atinga de frumosul domn timp de aproape zece ani nu s-a putut abține să nu se certe pe sine însuși și l-a privit cu ochi plini de blândețe.

Bărbatul zvelt din brațele lui... Întotdeauna și-a dorit să-l privească așa.

Win: „Ai putea face asta toată noaptea fără mine.”

Chiar și cuvintele tăioase care odinioară au provocat indignare sună acum ca niște trucuri drăguțe și adorabile. Chai a fost cel care l-a mângâiat pe umeri de parcă l-ar fi îmbărbătat.

Chai: „N-am mai făcut asta de ani de zile.”

Win: „Chiar așa?”

Win și-a scos capul pentru a privi chipul celeilalte persoane, părând foarte curios, iar Panachai nici măcar nu a vrut să se ascundă.

Chai: „Și simt că nu pot face destul.”

Pe când era mai tânăr, petrecea și Zile și nopți ghemuit în satul liniștit și treptat a devenit mai matur decât domnul Pakin.

Ceea ce a făcut el este și mai rău, mult mai rău. Chai ar îndrăzni să spună că a avut o varietate de experiențe sexuale, dar acestea au scăzut treptat în ultimii ani, probabil pentru că toată atenția s-a mutat spre muncă și vârstă. Chiar dacă ar exista un motiv pentru a face asta, este doar necesar pentru a alina dorința din când în când și trebuie să admită că de cele mai multe ori când trebuie să se elibereze și să se descarce este din cauza acestei persoane din jurul său.

Nimeni nu știa, dar de fiecare dată când domnul Win zbura înapoi în Thailanda, el devenea destul de... demențial.

De fiecare dată când îi vedea pe domnul Win și pe alții „jucându-se și distrându-se”, rezistența lui scădea an de an, dar ce putea face Chai? Nu poate interveni, nu poate atinge, pentru că este o chestiune privată a domnului și, ei bine... din moment ce el însuși este bărbat, știe că trupul are nevoie să fie eliberat și să se descarce, iar în plus, aceasta este viața domnului Win.

El o poate face, dar avea un nod în inimă. Multe emoții ascunse tindeau să se adune din ce în ce mai mult. Chai știa că dacă nu găsește o modalitate de a le elibera, nu va putea suporta, dar nu contează, nimeni nu va putea înlocui ceea ce își dorește cu adevărat.

Dorul de zece ani nu poate fi cald cu câteva îmbrățișări, dimpotrivă, dorul reciproc pare a fi mai mare ca niciodată. Gândindu-se la asta, nu s-a putut abține să nu plece capul și să-i dea un sărut pe umărul delicat.

Win: „Ticălosule, ar trebui să te cred?”

Chai a încetat să se gândească, s-a uitat la frumusețea zâmbitoare de lângă el și nu părea să creadă deloc în cuvintele sale.

„Știu despre toate acele modele feminine care erau în jurul tău, de asemenea știu că este distractiv.”

Cel care vorbea nu numai că a spus asta, ci și-a mișcat mâna spre arma de pe corp și a mângâiat cu mâna mărgelele care îl iubiseră mult timp. Ceva care l-a făcut pe Panachai să se gândească că ar fi mai bine să-i reamintească celeilalte persoane să nu facă asta.

Cu toate acestea, el nu a pus la îndoială cuvintele celeilalte părți și l-a lăsat pe domnul Win să țină totul ca pe o jucărie în mâna lui, de parcă ar fi fost un copil.

Win: „Câte persoane? Au folosit asta.”

Chai: „Domnul Win n-o să vrea să știe.”

Win: „Serios?”

Panachai nu s-a putut abține să nu arate un zâmret larg în timp ce râdea la răspuns, cu cât frumosul domn se dezlănțuia mai mult, întorcându-și mâinile și întorcându-i spatele, cu atât îl simțea mai drăguț, valurile amenințătoare urcând și coborând pe întregul său corp din ce în ce mai nerăbdătoare, aplecându-se deasupra taliei zvelte, apoi a adus spatele bărbatului și l-a presat de pieptul său, brațele sale încălzind în tăcere trupul celuilalt.

Chai: „Nu pot da timpul înapoi și să schimb trecutul, dar pot promite ceva pentru viitor.”

Win s-a uitat la el și a recunoscut că era încă supărat pe nefericirea din trecut, dar...

Win: „Sună corect.”

Nu doar bodyguardul are un trecut, ci el însuși are un trecut, iar Win simțea că are o mulțime din ele. Desigur, a făcut-o pentru a lupta împotriva celeilalte părți, dar nu este ceva ce ar trebui să dezgroape pentru a-l face pe celălalt nefericit, este prea multă suferință, așa că nu va folosi acele lucruri pentru a se răni din nou și din nou.

Dacă Chai rupe legătura cu trecutul său, iar el face același lucru, atunci trecutul cel rău se va sfârși.

Win: „Sunt deja distrus.”

A șoptit Win, strângându-i și ștergându-i mâna. Chiar dacă nu își obține dorința, Win știe totuși că nu se va putea culca cu alte persoane, nu va putea uita această îmbrățișare care îl ține, chiar și unii călugări ar crede că este vorba despre un blestem.

Și Chai i-a strâns brațele și mai tare, vârful nasului i-a vibrat în părul parfumat, având o atingere atât de iubitoare de parcă Win ar fi fost un produs fragil.

Chai: „Îi promit tânărului domn.”

Win: „Nimeni n o să mă deranjeze pentru că sunt cu tine, nu-i așa?”

Cel care vorbea a zâmbit amar.

Chai: „Nu mai.”

Win: „Sunt prea obosit ca să blestem.”

Chai: „Nu o voi lăsa pe domnul Win să facă asta din nou.”

Cuvintele ferme au fost ca și cum ar fi luat o greutate de pe munte de pe pieptul modelului.

Win: „Să nu-ți încalci promisiunea. Am împărțit deja mai multe pachete.”

Win a auzit râsetele venind din spate, spunând că da. Chai trebuie să-și fi amintit momentul în care a lovit modelul feminin peste față cu geanta lui de piele. Atunci a sunat vocea melodioasă și fermecătoare.

Chai: „O voi cumpăra mai târziu și i-o voi da înapoi.”

Bărbatul slab s-a întors și a privit chipul zâmbitor, trebuind să admită că de fiecare dată când îl vedea, inima i se îndrepta și îi sărea. Dar bărbatul slab și-a făcut curaj. Win și-a întins capul pentru a atinge buzele calde și apoi și-a îngropat fața în pieptul lui larg.

Win: „Îți voi trimite stilul dorit mai târziu.”

Însuși destinatarul a făcut o pauză, de parcă nu s-ar fi așteptat ca acea frumusețe să îndrăznească să facă asta. Așa că nu poate decât să se uite în jur la o mică parte a feței drăguțe aflate aproape și a oftat adânc pentru că...

Chai: „Mă simt cu zece ani mai tânăr.”

Setea revărsată părea să-l târască în perioada în care avea 24 de ani și stătea împotriva lui de parcă ar fi fost purtătorul frumuseții care râdea de parcă l-ar fi văzut făcând o prostie doar pentru un sărut.

Domnul Win este atât de drăguț așa.

Win: „Știi ce? Nu mai sunt obosit.”

Frumusețea s-a uitat și la el, și-a arcat ușor sprâncenele și și-a mutat degetele pentru a mângâia blând pieptul lui Chai. Provocându-l, Chai a acționat din nou.

Dacă domnul Win este atât de drăguț, a început deja să-și imagineze că, chiar dacă se pot înțelege și se pot conecta unul cu celălalt, el ar putea la fel de bine să moară din mâinile lui Win. Continuarea operei, întâlnirea, Pakin, erupția fierbinte, Graph, Chai s-ar îngrijora doar de Win.

Soarele a fost pe cer timp de câteva ore, iar păsările cântă și beau muzica melodioasă, dar nu este suficient de puternică pentru a trece prin pereții groși ai dormitorului cu culori strălucitoare și mobilier luxos.

Printre cearșafuri, ritmul respirator al persoanei rămâne constant, ceea ce indică faptul că se află încă într-un somn profund. Își îngropase fața în căldură, simțindu-se la fel de confortabil ca și cum ar pluti pe nori.

Este dimineață, dar nimeni nu vrea să se trezească.

Nu, Chai s-a trezit deja conform ceasului biologic al corpului său, dar când a văzut că cealaltă persoană dormea ​​în continuare și părea și mai tânără când fața drăguță a tânărului era presată de pieptul său, bărbatul nu s-a putut abține să nu râdă, să-și întindă mâna și să-i agațe capul pentru a se juca cu părul, în timp ce cu cealaltă mână mângâia curba spatelui coloanei vertebrale.

Atingerea bărbatului a făcut ca cealaltă persoană să se miște cu nerăbdare, ca într-un protest, iar asta l-a făcut pe cel mai mare să oprească mișcarea mâinilor sale și să zâmbească cu dragoste. Buzele au căzut pe chipul luminos și curat, apoi au închis ochii din nou. Chai era îmbătat de senzația de a-l avea pe domn în brațele sale. Nu trebuia să se grăbească sau să se ridice și să plece imediat după ce a terminat.

Maestrul Win este aici.

Trupul cald și fragrant face ca persoana care nu s-a relaxat niciodată să simtă cea mai bună senzație din viața sa.

Chai a adormit din nou, iar singurul sunet din cameră a fost sunetul lin al aparatului de aer condiționat și sunetul ocazional al mișcării corpului. Acesta este un moment de liniște pe care niciunul dintre ei nu l-a mai avut de mult timp.

Făcându-l să dorească să lungească acest timp puțin mai mult. Totuși...

RRRRRrrrrrrrrr

Urletul uriaș din teancul de haine a rupt liniștea complet.

La început, Phawis a vrut să observe unde se afla, dar în secunda următoare, când și-a dat seama de bariera uriașă din fața sa, modelul a vrut să-și ascundă fața leneș. Prețuia mai mult acea îmbrățișare caldă decât să se ridice și să apuce telefonul.

Din fericire, întreruperea zgomotoasă s-a calmat și a avut șansa de a se uita din nou bine la fața lui în timp ce cealaltă persoană încă dormea...

Într-o situație diferită față de cea anterioară.

Este ca un design luxos frumos realizat de mine. S-a gândit Win cu un zâmret. S-a uitat la bărbatul perseverent decorat cu frumoasele semne de culoare ale capodoperei sale de pe gât, iar apoi și-a îndreptat privirea spre chipul lui Panachai și a văzut că bărbatul respira constant și ritmic, cu părul dezordonat fără a avea vreo modalitate de a-i vedea forma. A descoperit că așa îi place și mai mult decât atunci când era subordonatul lui Pakin.

Arăta diferit, sălbatic, incitant, și chiar barba pe care bărbatul iubea să o lase să crească era atât de atractivă încât s-a gândit să apese un sărut pe maxilarul inferior al partenerului său. Dar ah... nu a îndrăznit.

Lucrurile din pat nu au fost deloc prefăcute, ci comportamentul dulce de după întârziere.

Se gândise vreodată că aveau să fie îmbrățișați așa? Da, dar a fost doar o idee juvenilă a unui iubitor de fantezie. Ca adult, Win s-a atașat de deviza că atunci când lucrurile sunt gata, o iau pe drumuri separate. Să se ghemuiască și să dorm până dimineață îi pare un lucru foarte îndepărtat, dar acum se poate pregăti să învețe și să se obișnuiască.

Totuși, în timp ce se gândea la toate acestea, nu și-a putut stăpâni rușinea care se ridica pe pielea sa.

Degetul a ajuns deja pe chipul aspru, ezitând dacă să coboare capul și să apese sărutul pe nas, și atunci Panachai va înțelege că ceea ce are nevoie nu este o atingere sexuală, ci o atingere obișnuită...

Eu iubesc atingerea obișnuită între cupluri, ha. Este atât de ciudat. Ar trebui să iau asta drept o încercare?

Win râde de sine însuși, este suficient de curajos să meargă înainte în toate, dar devine timid când vine vorba de ceva serios.

RRRRrrrrr

Înainte de a se hotărâ, telefonul a sunat din nou, așa că și-a îndreptat privirea. Când durerea lovește întregul corp din cap până în picioare, nu se poate abține să se încruntă simțind cum se reflectă în toate locurile, în special în gaura rănită, dar este doar o durere surdă în loc de arsură. Era doar o gâdilătură, simțind de parcă ar fi rămas ceva înăuntru ca ultima dată, trebuie să admită că arma lui Panachai își respectă numele.

Se poate spune chiar că este și mai bună decât legenda.

După o vreme, Win a citit numărul care se afișa. Bărbatul zvelt s-a așezat pe marginea patului, având un zâmret fermecător și frumos pe chip în timp ce apăsa tasta de răspuns.

Win: „Ce mai faci, Nan?”

Nan: „Ce mai faci, Win? Ai avut vreo problemă când ai ajuns în locul de vacanță?”

Nan, tânăra proprietară a acestei stațiuni, a întrebat cu entuziasm, deoarece dacă lipsește ceva sau dacă are vreo problemă, poate suna pe cineva care să se ocupe de asta. Pe de altă parte, a văzut și că era foarte târziu, așa că a decis să sune pentru ca ei să poată avea grijă de tot.

Asta l-a făcut și pe Win să se uite la camera perfect decorată, dar acum ceea ce îi atrage cel mai mult atenția este patul aflat în mijlocul camerei, care este atât de șifonat încât nu poate suporta să se uite direct la el, pernele sunt împrăștiate în toate direcțiile, iar cearșafurile sunt pătate cu spermă, mirosul de sex persistând încă.

Win: „Nu, totul este la fel de frumos cum ai spus, Nan.”

Win și-a dres glasul, pentru că știa că vocea îi era mult mai răgușită decât înainte. De asemenea, și-a stăpânit râsetul... pentru că a spus o mare minciună.

Neștiindu-se, nu trebuie să devină apropiați și, dacă o fac, îi va putea trimite orice în cameră. Dacă îl întreabă afară cum este patul, sigur va răspunde că foarte bine, dar cu siguranță nu asta vrea fata să audă.

Nan: „Dacă îți place, mă pot odihni liniștită, din moment ce decorațiunile le-am selectat eu personal, iar a ști că sunt pe placul tău mă face să simt că este o propunere sigură.”

Este cu adevărat păcat că cei care au venit să se odihnească nu s-au desfătat cu frumusețea camerei. Win a zâmbit sec și a început să se simțească puțin vinovat.

Atunci și-a făcut o promisiune în inima sa că, după acest timp, își va oferi oportunitatea de a aprecia cu adevărat totul, pentru a putea răspunde la conținutul chestionarului. Cu toate acestea...

Chai: „Domnișoară Nan, bună.”

În acel moment, persoana care se afla în spatele lui a tras telefonul pe care îl avea în mână. S-a întors pe neașteptate și l-a văzut pe Chai deja treaz, așa că nu s-a putut abține să se încrunte...

Ce e cu chipul și sprâncenele încruntate așa? S-a gândit Win în inima sa, dar nu a întrebat, ci s-a uitat fix la persoana ai cărei ochi deveneau din ce în ce mai nemiloși.

Nu știa cât de surprinsă va fi prietena sa când a schimbat brusc pe difuzor, dar de cealaltă parte a telefonului...

Chai: „Este foarte frumos aici, mulțumesc mult, domnișoară Nan Thicha, pentru că ne-ați oferit o stațiune atât de frumoasă, dar cred că nu este convenabil ca domnul Win să discute acum, pentru că stăpânul meu este încă foarte obosit după călătoria lungă și, dacă este ceva, îl voi informa pe domnul Win ca să poată împărtăși comentariile mai târziu, la revedere.”

Win nu s-a putut abține să nu deschidă gura, pentru că fiecare frază pe care o spunea vorbitorul era foarte politicoasă, dar foarte indiferentă. Chiar și atunci când cealaltă parte a închis telefonul, el chiar a vrut să întrebe dacă cealaltă parte îl trata pe Pakin în același mod.

Dar cu partenerii lui? Răspunsul este, bineînțeles, nu. În plus, cealaltă parte a închis și telefonul mobil al lui Pakin, de parcă ar fi fost un fel de contrabandă plasată pe noptieră? Din acest motiv, nici Win nu credea asta.

În plus... acest chip este puțin serios.

Chai: „Voi răspunde la chestionarul domnișoarei Nan mai târziu.”

Faptul că nu a vrut să-și ascundă iritabilitatea l-a făcut pe Win să râdă, iar zâmbetul a devenit din ce în ce mai mare.

În cele din urmă, tânărul model a izbucnit în hohote de râs și nu-i venea să creadă că putea vedea gelozia celeilalte părți cu propriii săi ochi... Cu ochii întredinși, fața înroșită și vocea și mai aspră.

Primul lucru pe care l-a făcut asta a fost să-l facă pe Win să se gândească că este lipsit de respect, așa că s-a aplecat în față, a înconjurat gâtul celuilalt cu brațele sale într-un mod lingușitor, s-a strâns în poala lui și a întrebat binedispus.

Win: „Gelos?”

Chai: „Domnule Win, ce părere aveai despre asta?”

Cealaltă parte a oftat adânc, și-a înfășurat brațele în jurul taliei sale goale, i-a ridicat corpul între brațe și s-a așezat bine. Trupul său era presat de umerii lui, bărbia îi atingea umerii, și-a ridicat capul și s-a uitat în sus cu curiozitate.

Chai: „Domnule Win, îți permiți să fiu gelos?”

Win: „Acest gen de lucruri are nevoie și de permisiunea mea?”

Win s-a uitat la Panachai și a simțit că inima i se lărgește imediat când a văzut furia aprinsă în interiorul său. După o clipă, Chai a recunoscut înfrângerea și a tras aer în piept.

Chai: „Da, sunt gelos.”

Win: „În ce măsură?”

Ascultătorul știe că este împins înainte pas cu pas, dar dacă urmăritorul își folosește presiunea corpului și se agață de cuvintele sale, domnul Panachai va fi mai mult decât fericit să fie colțuit.

Chai: „Atât de mult încât aș arunca telefonul celular al tânărului domn în apă.”

Ochii lui Panachai erau teribil de strălucitori, vocea lui era serioasă, mâinile îi erau strânse posesiv, chiar și cel care se uită la Chai observă cât de supărat este, privindu-l. Win nu s-a putut abține să se oprească, și-a coborât puțin capul, nu e bine.

Este fără cuvinte. Și-a lăsat fața să se înroșească din ce în ce mai tare, dar nu a dat drumul cravatei din jurul gâtului adversarului.

Win: „Ești sălbatic.”

Drăguțul model îi face pe cei care îl privesc să cedeze. Mângâind spatele bărbatului cu ambele mâini, nu are nicio legătură cu pofta, ci pur și simplu cu contactul intim dintre ei. Trebuie să admită că, atâta timp cât există un bărbat frumos în brațele sale, Chai se poate ocupa de tot.

Își ia gândul de la asta și apoi se grăbește să aibă grijă de el din toată inima. La început, l-a atins cu grijă, iar apoi a devenit o persoană foarte relaxată.

Domnul Win și-a îngropat fața în umărul său. Ar fi putut fi cel mai bun moment de trezire din viața sa, dacă apelul acelei femei nu ar fi fost inclus.

Win: „Acum sunt un iepuraș în mâinile tale, nu-i așa?”

A spus Win zâmbind. Ascultătorul a râs și apoi a clătinat din cap.

Chai: „Domnul Win nu este atât de inofensiv.”

Win: „Vrei să spui că sunt super rău?”

Tânărul model s-a încruntat, știind că nu trebuia să poată fi un animal atât de drăguț – și asta l-a făcut pe Panachai să râdă, apoi și-a întors umărul pentru a i-l arăta, după care a spus cu o față serioasă.

Chai: „Pentru că iepurașul nu m-ar trata așa.”

Spatele era plin de zgârieturi și urme de mușcături, iar unele chiar sângerau!

Win: „Te doare?”

Ochii lui Win erau mari și l-a atins cu degetele cu îngrijorare, simțindu-se puțin vinovat. Gura i se strânge în același timp, pentru ca apoi să se destindă, scoțând un sunet mic.

„Dacă ar fi fost înainte, cu siguranță aș fi putut deveni un mic fermecător, dar acum ar trebui să fiu așa doar când tigru morocănos a plecat.”

Însuși Win vrea, de asemenea, ca Panachai să-l vadă din nou pur și nevinovat, dar nu se poate întoarcere în trecut, și chiar dacă ar putea, cu siguranță ar urma vechiul drum care l-a adus până aici.

Văzând privirea tristă a celui care vorbea, cel mai mare i-a dat un sărut pe nas într-un mod lingușitor.

Chai: „Nu i-am spus domnului Win că nu-mi plac tigrii. Dar fie că este tigru sau iepure, cel care îmi place cel mai mult este cu siguranță...”

Chipul ascuțit s-a aplecat și a ajuns la urechea lui Win, mușcându-l brusc și jucându-se ușor cu ea, apoi și-a coborât în mod deliberat vocea și a spus cu o voce mică.

„Domnule Win, acest bărbat.”

Win a simțit că s-a simțit mai inconfortabil în aceste două zile decât în ultimii 7 ani la un loc!

Acest bărbat este într-adevăr foarte rău. Persoana care gândea așa a dat la o parte umerii săi lăți, și-a ridicat trupul de pe genunchi, s-a ridicat din pat și în același timp a simțit că își dă seama că cealaltă persoană se lupta cu propria sa mână și a vrut să-l rețină.

Win: „Bine, mă duc să fac un duș.”

Dar cu siguranță, pur și simplu să fugă nu este ceva propriu lui, Win nu este cineva care poate fi intimidat unilateral de oameni, așa că...

Chai: „Domnule Win.”

Trupul gol este suficient pentru a atrage atenția, umerii zveți sunt seducători și fermecători, iar adâncitura claviculei este profundă. Win are o talie zveltă care face ca persoana din spatele lui să vrea să-și întindă mâna și să o atragă. Pieptul său este plat și delicat, iar brațele sale sunt tonifiate.

De fiecare dată când brațul rotund se mișcă, se și balansează pentru a-l provoca pe Chai.

Chiar și părțile delicate de culoare dulce invită bărbatul să vină să se joace cu ele. Totul îl obsedează în mod nebunesc pe bărbat, iar acum... Win se apleacă și mai deliberat pentru a ridica hainele.

Așa că nu este de mirare că Panachai a strigat.

Urmând vocea răcnită, Win s-a întors și s-a uitat înapoi, și-a arcat ușor sprâncenele și a spus zâmbind.

Win: „E ceva în neregulă?”

Ascultătorul s-a ridicat imediat din pat și părea să fie pe punct de a sări, dar de data aceasta Phawis a fost cu un pas mai rapid.

A văzut ambele picioare și trupul dispărând rapid în baie în mijlocul râsetelor răzbunătoare, care au răsunat prin toată sala de lectură. Panachai și-a strâns ușor dinții.

Chai: „Domnule Win, ieși afară și sărută-mă. Este răspunsul meu suficient de rău?”

Win: „Din păcate, nu vreau să știu.”

A răspuns Win cu voce tare.

Chai: „Domnule Win.”

Dacă altcineva ar fi auzit mârâitul lui Chai, s-ar fi înfiorat de frică, dar nu va fi niciodată cineva care râde în hohote, cineva care se bucură să vadă această persoană râzând nerăbdătoare. Și se pare că râsul de unul singur a fost suficient pentru a-l face pe marele bărbat să capituleze, doar pentru a cădea din nou în patul moale.

Chai și-a dat părul pe spate și apoi a schițat un zâmret larg.

Chai: „Hei, ai îmbătrânit, Chai, ai pierdut în fața puștiului.”

Dar după o vreme, bărbatul mai în vârstă a clătinat din cap.

„Dar am pierdut de bună voie.”

S-a bucurat să-l vadă pe micul băiat zâmbind din nou.

Panachai este recunoscător că nu a luat decizia greșită și a ales acest drum. Deși știe că drumul din fața sa va fi dificil, știe și că își încalcă promisiunea față de binefăcătorul său, dar dacă i se dă o alegere, lăsați-l să aleagă pe cât posibil pentru a proteja și păstra zâmbetul domnului Win pentru mult timp.

Este deja destul, nu mai vrea să fie Satana în ochii domnului Win.

Nici nu vrea să fie vreun zeu, vrea doar să fie o persoană obișnuită și ca ei să se poată proteja unul pe celălalt.

Chai: „Domnule Win... trebuie să zâmbești așa lângă mine tot timpul.”

S-a uitat la ușă cu atâta blândețe, cu atât de multă blândețe încât oricine l-ar fi văzut ar fi fost mișcat și inima i-ar fi tremurat.

Capitolul 40 – Adu-ți aminte

După ce și-a petrecut aproape toată ziua în pat, Phawis a avut în sfârșit ocazia și a aruncat o privire serioasă asupra locului de vacanță pentru prima dată. Așa cum a spus Nanthicha, luând în considerare accentul pus aici pe intimitate, fiecare vilă are propria sa grădină în jur. Vila are o formă frumoasă și culori strălucitoare. Deși clădirea în sine nu este atât de mare, are și o bucătărie frumoasă și bine echipată.

Se poate spune că într-adevăr se gătește pentru oaspeți, așa că salonul din interiorul casei este folosit mai mult pe post de decor, iar de pe terasă se poate vedea piscina limpede, în timp ce cada cu hidromasaj este amplasată în afara casei pentru a oferi o priveliște minunată asupra muntelui. Cel mai mult l-a satisfăcut pe tânărul model faptul că piscina este conectată la terasa dormitorului de la etaj.

Aseară nu a avut timp să acorde atenție și a existat o perdea care a blocat-o, dar când perdeaua a fost trasă, Win a zărit atunci piscina, la care se poate ajunge oricând deschizi ușa terasei și ieși afară, fiind destinată folosirii de către cupluri.

Bineînțeles, este vorba despre mângâieri în apă, iar după ce vor schimba atmosfera, vor continua împreună în pat.

Persoana care gândește așa nu se poate abține să nu găsească asta amuzant și să dea ușor din cap. Pentru că... își dorește foarte mult să încerce.

De ce crește Chai cu o singură inimă și cu un singur gând?

Win s-a uitat cu coada ochiului la bărbatul care stătea în bucătărie bând apă, cu un zâmret pe buze, iar fața i s-a înroșit treptat amintindu-și că atunci când a ieșit din baie, cineva l-a oprit și l-a așteptat. Nu s-a putut abține să râdă de sine însuși când a răspuns la întrebarea dacă este deja suficient de rău... sau dacă o poate urma pe cealaltă parte.

Nu, nu din obedivență, ci pentru că de multă vreme își dorește să o facă.

Phawis și-a sprijinit coatele pe canapea, și-a ridicat ușor partea superioară a corpului și a privit întregul trup cu ochi pătrunzători care priveau în jos din spatele unui bărbat cu un corp musculos; privirea pornește de la umerii lărgiți, urmând corpul de la omoplați până la talie și picioarele lungi de sub pantalonii închiși la culoare care se mișcă la fiecare pas, imagini pe care Win le-a urmărit pentru a evita închisoarea din mintea corpului care ieșea în evidență.

Semnele de pe corpul său arătau cât de intensă fusese noaptea.

Pentru Win, care a crescut confruntându-se cu oameni având fețe pline de farmec și figuri frumoase, Panachai nu este un bărbat excesiv de chipeș care pare pur și simplu un bărbat ieșit dintr-o fantasmă.

Totul în el, fie că este vorba despre un corp puternic, un chip dur sau mirosul care amintește de o privire educată și sigură ce lasă să se vadă cât de periculos este, face ca persoana lui să pară extravagantă, dar să ascundă adevărata latură, atât de vastă încât este greu de înțeles. Când se adună toate cele de mai sus, persoana devine una misterioasă și carismatică.

Persoana frumoasă nu va obosi să privească pentru mult timp, dar o persoană misterioasă care îi uimește pe ceilalți face ca cel care privește să nu se simtă niciodată obosit și să nu uite ce vede.

Lui Phawis nu i-a păsat dacă acest bărbat era chipeș sau nu, nici cât de misterios era, el vedea doar că este Panachai, o persoană care l-a atras încă de când era copil.

Dacă ar fi putut alege, nu și-ar fi dăruit inima acestui bărbat și l-ar fi lăsat să sufere timp de mulți ani, dar pentru că inima a fost deja dăruită, chiar dacă adversarul ajunge rănit și sfâșiat de inamicul său, el va privi doar spre această persoană.

Aproape că uitase, dar... există o amintire plăcută din vechile timpuri, când era mai blând decât acum.

Chai: „La ce se gândește domnul Win?”

Tânărul model a încetat să se gândească, a clipit și a descoperit că cealaltă parte se uita la el, așa că Win a ridicat din umeri:

Win: „Mă gândeam doar că... semnele sunt foarte frumoase.”

Chai: „Dar eu cred că domnul Win este mai frumos.”

Ascultătorul și-a îngustat imediat ochii și s-a uitat la persoana cu chip sever, care nu se aștepta ca celălalt să-i laude forma și aspectul corpului. Panachai și-a ridicat mâna să-și atingă gâtul, apoi a arătat în acea direcție, așa că tânărul model a fost cel care s-a uitat în jos.

Win: „Zgomotos, ți-am spus, nu lăsa urme.” Imediat ce și-a coborât capul, a văzut urme roșii pe pieptul său gol, așa că a menționat încă o dată ceea ce s-a spus de multe ori, dar se pare că Chai își urmează propria cale și nu este dispus să asculte.

Chai: „Nu aud nimic.” Deodată, Panachai a schimbat subiectul și și-a îndreptat acei ochi spre frumoasa persoană întinsă pe canapea, doar că... postura este mult prea atractivă.

În acel moment, Phawis era întins pe canapeaua în culori strălucitoare, făcându-i pielea să pară și mai albă, trupul zvelt purtând doar pantaloni scurți, lăsând la vedere picioarele stilate care apar de obicei pe coperta revistelor.

Corpul poartă un halat lung și alb, o mânecă a căzut, iar la fiecare mișcare a corpului se zărește un peisaj minunat. Așadar, cel mai mare nu s-a putut abține să nu-și amintească.

În fața alegerii între a da totul jos și a lăsa lucrurile așa, se părea că aceasta din urmă îi atinge și mai mult coardele sensibile.

Domnul Win știe cum să-și arate farmecul, iar Chai este sigur că este sedus.

Ca să fiu sincer, el ar vrea să facă tot ce poftește, dar din moment ce l-a adus pe tânărul domn în cameră, a ignorat ziua și noaptea până când s-a făcut după-amiaza zilei următoare când mănâncă din nou, așa că încă își menține gândurile izolate.

Totuși, cealaltă parte nu cooperează, pentru că acum domnul Win se odihnește relaxat în timp ce își mișcă corpul, halatul căzând și mai jos decât înainte, dezvăluind pielea netedă pe care nu a uitat-o niciodată, dar nu a putut decât să suspine adânc în sinea lui.

Fusese răbdător timp de 10 ani, dar acum toată acea răbdare părea să se fi epuizat.

Chai: „Întreabă-te mai întâi pe tine însuți.” Panachai s-a privit îmbrăcat doar în pantaloni și apoi a ridicat din umeri. „Nu-mi este frig.” În comparație cu frigul, îl îngrijora mai mult senzația de zgârieturi cu hainele care îi frecau umerii.

Win: „Dar mie mi-e frig.” Frumosul stăpân tocmai a spus asta și și-a întins mâna. Chai s-a apropiat ascultător, dar...

Win: „Lasă-mă să mă încălzesc.”

Doar vocea răgușită l-a făcut deja să-i fiarbă sângele, iar acum stăpânul încă se sprijină într-un cot, întorcându-se și așezându-se pe o parte, arătând în mod deliberat că halatul nu poate acoperi nimic sub pieptul plat și neted.

Din cauza aerului rece de la aerul condiționat, mameloanele de culoare deschisă sunt deja tari; era ca și cum i-ar face semn să se aplece și să atingă. Frumoasa pereche de ochi pătrunzători l-a privit în mod provocator, iar Panachai, pe de altă parte, era pe loc să accepte provocarea.

Dar odată ce începe, este greu de oprit.

Chai: „N-a spus domnul Win că vrea să iasă la cină?” Și-a amintit voios, dar cealaltă parte nu are intenția de a coopera. A văzut că mâna albă se întinsese deja spre față.

Win: „Îmi place aici.”

Bodyguardul nu s-a putut abține să nu încremenească, pentru că mâinile moi i-au atins mușchii abdominali. Apoi degetele i-au mângâiat linia în V care se prelungea și dispărea sub pantaloni. În fața unui asemenea comportament, el crede că niciun bărbat nu poate rezista.

Win: „Și aici îmi place.”

În timp ce vorbea, Win a mângâiat cu degetul partea adâncă a pantalonilor, chiar deasupra marginii liniei, de unde ieșea la iveală părul negru; s-au privit în ochi și apoi au văzut că cel mai mare era încă la fel de calm ca înainte, dar ochii se încălzeau din ce în ce mai tare și, din moment ce el a spus că îi este frig, dacă cineva vine să-l ajute să se încălzească, Win nu se va opune.

În cele din urmă, l-a apucat pe Phawis de încheietura mâinii și a râs pe ascuns.

Win: „Ha.” Cealaltă parte a oftat adânc de parcă ar fi fost obosit, dar dimpotrivă, persoana se mișcase deja și se așezase călare pe corpul modelului.

În loc să-și pună greutatea pe stăpân, Chai își ridică mâinile și se apleacă pentru a apăsa sărutul pe umăr de parcă ar fi locul lui preferat.

Mișcarea fină l-a făcut pe Phawis să vrea să continue.

Nu, Win nu încearcă să-l seducă, dimpotrivă... vrea doar să se poarte ca un băiat drăguț.

Nu este nimic surprinzător în a dori să fii atins și să fii aproape de cineva care îți aparține, nu-i așa?

N-ar spune nimic dacă rezultatul ar fi o atingere fizică, așa că închide ochii și așteaptă un sărut arzător. Și cu siguranță va fi mai fierbinte decât cel de acum câteva ore. Este de câteva ori mai fierbinte. Totuși...

Chai: „Se face cald?”

Cel mai înalt se apropie și se întinde pe aceeași canapea, având grijă să nu se suprapună peste Win. În schimb, s-a culcat lângă el, îmbrățișând corpul lui Phawis cu brațele sale. Buzele calde rămân, sprijinindu-se de umărul moale, a întrebat vocea în șoaptă. Ascultătorul a deschis încet ochii.

Iar ceea ce a văzut Win a fost... o pereche de ochi plini de dragoste.

Win: „Trebuie s-o faci.” A spus Win fără ocolișuri.

Chai: „Cu siguranță am să fac... ceva de genul ăsta.” Ceea ce are de făcut Chai este să îmbrățișeze strâns corpul stăpânului, să-i preseze capul de braț și să-i transmită continuu căldura sa corporală celeilalte persoane, iar asta l-a făcut pe ascultător să se oprească pentru o clipă, apoi... și-a îngropat fața în piept.

Așa... să rămânem ghemuiți.

Este atât de drăguț încât cel care vrea să fie cochet i-a șoptit la ureche.

Win: „Am să dorm așa puțin ca să mă reîncarc.”

Chai: „Tânărul stăpân poate dormi așa de câte ori vrea.”

Serios? Dacă este așa, Phawis va avea parte de atâta fericire. Persoana care gândea așa a închis ochii și nu s-a putut abține să nu-l sărute în secret pe pieptul lui Panachai. Să se delecteze cu senzația aceea atât de specială... de a fi în brațele persoanei pe care o iubește.

Chai: „Vorbește serios domnul Win?”

Win: „Crezi că glumesc?” Deși domnul Phawis avea încă o față serioasă, făcea tot posibilul să-și reprime zâmbetul.

Întrebi de ce? Cine ar putea crede că într-o zi, văzând pe cineva ca Panachai, va avea o privire de rușine?

Cel mai mare se uita la lucrurile din pat și la chipul lui Win alternativ, de parcă ar fi vrut să întrebe: chiar există așa ceva în această lume? Win a încuviințat cu siguranță și a întins mâna să-l apuce pe celălalt, a ales una și apoi a desfăcut-o pentru ca cealaltă persoană să o vadă.

Win: „Nu-ți place haina pe care am ales-o?”

Chai: „Nu e că nu-mi place, dar... câți ani crezi că am, domnule Win?” Colțul gurii bărbatului rușinat s-a strâmbat. Apoi, văzând că cealaltă parte vrea să ia lucrurile pe care le are în mână, văzând înfățișarea persoanei rușinate, tânărul model nu s-a putut abține să nu râdă.

Win: „Este ultimul răcnet al modei.”

Da, ceea ce ține Win este o pereche de pantaloni de culori strălucitoare, iar pe pat cel care se află deasupra este un sacou negru care arată bine doar privindu-l. Totuși, sacoul este împodobit cu pietre prețioase strălucitoare și câteva mărgele de oțel. Ambele lucruri îi fac clar celui care nu a avut niciodată frica de nimic: Este terifiant.

Se poate spune că este poate mai ușor să-l lași pe Panachai să omoare pe cineva decât să poarte aceste două lucruri.

Chai: „Nu e distractiv să-mi ajuți de hac.”

Win: „Este distractiv.”

Chai chiar a crezut că a fost foarte distractiv.

Zâmbetul vesel și atractiv aproape că i-a înmuiat inima lui Panachai, dar când s-a uitat la el, nu s-a putut abține să nu-și amintească câți ani are privind hainele pe care partenerul său vrea ca el să le poarte pentru cină. Nu, indiferent cât de tânăr ar fi, nu le va purta niciodată.

Win: „Le-am pregătit cu grijă.” A spus Win cu o față serioasă, uitându-se la cel mai mare nemișcat care era încă în picioare, și apoi Win a râs din nou. Persoana care fusese mâna dreaptă a domnului Pakin era complet rigidă.

Win: „Doar glumesc. Dar dacă e asta?” Nu poți merge nicăieri dacă doar stai acolo. Așa că Phawis s-a întors să caute geanta cu haine și apoi a scos haine și pantaloni noi. Temător, dar obligat să fie calm, cel pe care cel mai mare îl poate accepta nu s-a putut abține să nu râdă când s-a transformat într-o clădire de oțel.

Win: „Ce zici?” Win este convins că de data aceasta nu va fi respins.

Setul anterior a fost folosit cu adevărat ca o glumă, iar celălalt set... A fost ales intenționat.

Tânărul model tocmai a descoperit că aproape niciodată nu-l vedea pe bărbat purtând haine civile.

De când era mic și până acum când este mai mare, cel mai casual a fost să-l vadă purtând pantaloni casual și o cămașă cu mânecă scurtă sau lungă, cel mai casual schimbare fiind înlocuirea pantalonilor eleganți cu blugi. Așadar, cu siguranță își dorește să poată-l vedea pe Chai... nepurtând un costum.

Chai: „Te rog, așteaptă-mă.” La un astfel de răspuns, Win a râs.

Win: „Atunci voi aștepta în sufragerie.” A spus Phawis, în timp ce se uită la un restaurant famous plin de clienți; ceea ce îl interesează cel mai mult nu este atmosfera din magazin sau aspectul atractiv al chelnerilor din față care duc mâncarea oamenilor, ci privirile oamenilor din restaurant.

Este în regulă dacă se uită la el însuși, pentru că este obișnuit, dar acei ochi se uită la persoana care îl însoțește... și nu știe cum ar trebui să se simtă.

Win vrea să corecteze ideea că Chai nu este un tip drăguț.

Nu că înfățișarea s-ar schimba la schimbarea hainelor, ci aura care îl înconjoară se schimbă.

Acum nu mai este bărbatul care obișnuia să poarte doar haine formale, Panachai poartă blugi de culoare deschisă care îi vin bine, picioarele puternice și bine tonifiate arată senzual, iar coapsele puternice ies în evidență, partea superioară a corpului se potrivește bine cu un tricou polo închis la culoare, un corp foarte bine lucrat care refuză să cedeze în fața timpului și se reflectă în ceea ce se vede.

De asemenea, părul a fost aranjat într-un mod mai natural cu grijă și atenție, iar barba care i se întindea pe față a fost și ea rasă, ceea ce îl face să pară mai puțin intimidant, dar și mai atractiv și mai sexi. Această masculinitate era atât de copleșitoare încât Win s-a simțit deodată deranjat.

Această persoană nu este chipeșă, dar este foarte atractivă.

Chai: „Domnule Win, te rog.”

Întinzându-se spre masa unde poate sufla briza proaspătă și plăcută a muntelui, tânărul model a ridicat din umeri, s-a îndreptat și a mers într-acolo. Nu-i mai pasă ce fel de priviri pun oamenii care îi înconjoară, pentru că... Panachai are ochi doar pentru el.

Chai: „Domnului Win îi este frig? Așteaptă o secundă și voi aduce haina din mașină.” Persoana căreia nu-i pasă câți ochi sunt pe corpul său este foarte îngrijorată de gâtul gol al lui Win.

Ceva care îl lasă să se vadă mult la vederea celorlalți.

Nu că Panachai s-ar fi uitat cu ochi feroci, ci acele priviri s-au îndreptat către bărbatul care a făcut rost de o altă masă și s-a uitat pe ascuns în direcția stăpânului.

Win: „Atâta timp cât ești aici, nimeni nu va îndrăzni să se uite.” Cel care vorbea a luat meniul de la chelner în timp ce vorbea. „Dacă ești atât de gelos, de ce nu m-ai privit mai devreme?”

Chai: „Sunt doar în dispoziție pentru recoltare.” Win și-a ridicat capul din meniu și a oftat adânc însoțit de o privire foarte sinceră.

Win: „Când nu mai reziști, intervii pur și simplu și pui apoi scuza că este datoria ta. Știi ce? Urăsc cuvintele „Este datoria mea”.”

Chai: „Aceasta este singura scuză pe care o puteam folosi pe atunci.” Ochii care odinioară ascundeau multe emoții spun acum că le pare rău pentru ceea ce au făcut înainte. Atât de triști încât nici însuși Win nu a vrut să continue să cerceteze mai mult, dar a continuat să se uite în meniu cu capul plecat.

Win: „Pur și simplu încetează să mai folosești acele cuvinte.”

Chai: „Pot folosi alte cuvinte în schimb?”

Win: „De exemplu?”

Chai: „Nu te lua cu partenerul meu.” Cel care a auzit a râs cu putere, uitându-se la meniu, nevrând ca cealaltă parte să știe că era în șoc în timp ce se mișca. Apoi a spus cu calm.

Win: „Haha, aprobat.”

Chai: „Mulțumesc.” Blânda voce de mulțumire i-a atins inima într-un mod de nedescris, motiv pentru care a trebuit să-și ascundă chipul în spatele meniului.

În același timp, Chai s-a uitat fix la frumusețea din fața lui cu blândețe, dar după o vreme, tânărul a alunecat spre un alt colț al restaurantului, ochii lui arătând dezgust instantaneu. Strălucirea s-a transformat apoi în privire atentă, pentru că știa exact ce fel de privire îl fascina pe stăpân și ce fel nu.

Iar de data aceasta este vorba despre cea din urmă.

A făcut o comandă?

Chai s-a uitat înapoi, a zâmbit și a salutat chelnerul.

Chai vrea să se intersecteze și să-l înjunghie cu un cuțit.

Restaurantul la care merg cele două persoane nu este un restaurant de lux, ci un restaurant mare, mai casual. Mâncarea este bună, ceea ce îl face pe Win să nu se întrebe de ce l-a adus Chai aici. În plus, atmosfera s-a destins, pentru ca tânărul model să se poată relaxa. Starea de spirit era mult prea bună pentru a vedea apărând din nou și din nou frumosul zâmret.

Chai: „Îți place?”

Win: „Da.” Win a încuviințat și a pus mâncarea în farfuria lui.

Chai: „Mănâncă puțin mai mult dacă vrei să mănânci.”

Win: „O să Mă îngrasi?”

Chai: „Domnul Win este prea slab.” Cel care vorbea s-a uitat la clavicula lui Phawis; deși era foarte atractivă, cel mai mare simțea totuși că Win este acum prea slab.

Win: „Sunt slab comparativ cu tine, dar sunt normal comparativ cu celelalte modele.” A spus Win zâmbind. Da, dacă îl compari cu un gigant de două ori mai mare decât el, sigur că este slab.

Win: „Mă făceai să mă simt ca un pitic când eram mai mic.”

Chai: „Când ne-am cunoscut, domnul Win era foarte speriat de cuvintele mele.”

Win: „... îți amintești asta?” Phawis a rămas fără cuvinte pentru o clipă, a ridicat privirea și a văzut că și Panachai își amintea prima lor întâlnire.

Chai: „Îmi amintesc. În acel moment, domnul Win avea doar 12 ani, dar era atât de mic încât am crezut că vârsta trebuie să fie și mai mică.”

Când s-au întâlnit, Panachai l-a confundat pe Win cu o fetiță; nu este nevoie de adăugat că tânărul model a crescut arătând foarte bine, dar a fost frumos încă de când era mic. În acel moment trupul era zvelt, ochii limpezi, pielea albă și netedă, iar zâmbetul inocent, mai frumos decât florile care așteaptă să înflorească.

Așadar, nu este de mirare că pentru o vreme a fost confundat.

Pe atunci, domnul Win era drăguț și plăcut, aproape ca un mic înger care îi făcea pe oameni să vrea să țină în palma mâinii lor o păpușă de porțelan.

Win: „Tu arăți la fel de atunci.” Win și-a strâns buzele.

Cu mai bine de zece ani în urmă, Panachai era deja un tânăr înalt; dacă ceva s-a schimbat, trebuie să fi fost faptul că în anii următori tânărul a început să lase barbă, ca adult părând mai matur, mai periculos și mai terifiant, și mai potrivit cu Pakin.

Identitatea mâinii drepte a lui Panupong, nu doar a tânărului care abia sosise să lucreze pentru Panupong.

Chai: „Deci domnul Win se ascundea mereu în spatele domnului Pong, nu-i așa?”

Nu că Win s-ar fi îndrăgostit la prima vedere, în acel moment avea doar 12 ani, asta a fost mai târziu; Win îl văzuse pe Chai doar în fotografie, începuse prima gardă pe atunci, era doar la amiază când s-a dus cu vărul său și a avut ocazia să cunoască persoana reală.

Recunoaște că îi era foarte frică de bărbatul care părea un gigant și care i-ar fi putut rupe gâtul unui elev de școală primară cu o singură mână, iar acel chip inexpresiv părea de asemenea de-a dreptul terifiant.

Deși era obișnuit cu oamenii care îl înconjurau pe unchiul său, majoritatea dintre ei sunt prietenoși și nimeni nu se înclină în fața lui și nici nu se prezintă cu o față inexpresivă.

Chai: „Bună. Numele meu este Panachai și îmi pare bine să te cunosc, domnule Win.”

În acel moment, unchiul său își bătea joc de comportamentul acelei persoane serioase.

Win: „Încă îmi amintesc.”

Chai: „Niciodată n-am să uit.”

Win: „Da, nu știu când ai devenit atât de sincer. Dar pe atunci obișnuiai să fii foarte blând, iar cu cât erai mai mare, cu atât deveneai mai neîndurat.” Win nu și-a imaginat niciodată că într-o zi va sta așa și își va aminti trecutul împreună cu această persoană, deoarece credea că doar el consideră acele amintiri ca fiind comori neprețuite și le păstrează în memorie. Dar din cauza anilor care au urmat, acel moment de fericire s-a transformat într-o durere involuntară.

Lui Panachai i-ar plăcea să pună o față inexpresivă, dar Win știe... Acest tip a fost cel mai bun pentru el.

Chai: „Din mai multe motive.”

Win: „Ce e cu unchiul meu?” A întrebat cel mai slab cu nesiguranță, pentru că și-a amintit că cealaltă parte spusese că nu vrea să-și piardă binefăcătorul și prin asta se referă la singurul nepot al lui Panupong.

Această întrebare l-a făcut pe ascultător să se oprească pentru o clipă și apoi a decis să întrebe.

Chai: „A auzit vreodată domnul Win despre perioada de dinainte de a veni eu să lucrez pentru domnul Pong?”

Nu, a vrut cândva să afle, a întrebat mulți oameni, dar nimeni nu a răspuns la întrebarea sa, așa că lucrul acela a devenit unul dintre lucrurile ascunse ale lui Panachai, la care tânărul model nu a găsit răspuns.

Acest om îi povestea acum lucruri private pe care nu i le-le povestise niciodată nimănui înainte.

Chai: „Dacă vrei să vorbești despre asta, trebuie să dau timpul înapoi până în perioada tatălui meu. Tatăl meu obișnuia să lucreze cu domnul Pong înainte, când acesta abia începuse să se ocupe de afacere, așa că iubitul meu tată a fost și el un subordonat. Și eu știam ce face tatăl meu și pentru cine lucrează încă de când eram copil, deoarece, când aveam timp și mă întorceam acasă, el se întorcea mereu rănit. Mai mult, domnul Pong și cu mine ne-am întâlnit când el avea mai puțină putere.” Ascultătorul înțelege și cât de mult a fost unchiul său înainte de a avea puterea pe care o are acum. Cruel și feroce, dar nu și-a imaginat niciodată cu ce se vor confrunta oamenii care lucrau cu el, iar asta l-a făcut să ghicească care este punctul de plecare al tuturor acestor lucruri.

Chipul palid l-a făcut pe Panachai să zâmbească și să-l consoleze.

Chai: „Da, exact cum gândește domnul Win, când aveam 13 ani, tatăl meu a murit...”

Win: „Dacă nu vrei să-mi povestești...”

Chai: „Vreau să afle domnul Win.” Cel care vorbea a insistat asupra acestui lucru. A trecut mult timp de când s-a întâmplat asta și nu mai simte durere pentru asta. „Totul a început cu faptul că mama mea murise înainte și nicio rudă nu a vrut să mă adopte, deși tatăl meu mă lăsase cu o sumă de bani. Dar, exact cum spuneau zvonurile, tatăl meu lucra pentru un gangster, așa că cine ar fi fost dispus să o facă? Să inviți Zeul Ciumei să intre în casă, ce s-ar fi întâmplat dacă un vechi dușman al tatălui meu ar fi ajuns la ușă ca să se răzbune. Așa că am rămas complet orfan.

În acel moment, totul era foarte dificil pentru un copil de 13 ani care nu știa ce să facă în continuare. Chiar dacă este cineva care are multă încredere în sine, dar pierzându-și tatăl, toate acelea au continuat să fie foarte grele și greu de acceptat.

Uff... Atunci, domnul Pong m-a ajutat.”

Văzând ochii triști ai tânărului stăpân, Chai a vrut să se oprească și să-l îmbrățișeze strâns, dar nu putea face asta aici. Așa că, cu o voce relaxată și normală, Chai a continuat.

Chai: „Domnul Pong a venit să mă vadă personal și s-a oferit să mă susțină până la terminarea studiilor. Domnul a spus că vrea să-i plătească tatălui meu pentru că a lucrat pentru el timp de decenii și, bineînțeles, am acceptat imediat.

Domnul Pong a spus că nu are nevoie să-i dea nimic în schimb și că nu trebuie să lucreze, dar am jurat în inima mea că îi voi plăti celor care m-au ajutat când nu a fost nicio bunătate în jurul meu. Nu a fost nimic interesant după aceea, am mers la școală și am făcut mici munci; după ce am intrat la facultate, am început să exersez cu domnul Pong. Când l-am cunoscut pe domnul Win, lucram de un an cu normă întreagă... și cam asta e tot.”

Toate acelea au fost spuse de parcă n-ar fi fost ceva foarte important, a fost ceva de o tristețe de nedescris pentru Win.

Chai tocmai îi spusese că a fost singur de la vârsta de 13 ani.

Deși unchiul său i-a oferit hrană pentru a-l întreține, asta nu înseamnă că va avea grijă de el și că va deveni un membru al familiei. Acest bărbat a fost singur încă de când era copil, a depășit obstacole și a luptat împotriva dificultăților, a trăit singur și a trebuit să aleagă ce drum să ia înainte de a termina școala secundară.

Win nu și-a putut imagina cu ce a trebuit să se confrunte cealaltă parte. El era singurul fiu al unei familii de renume, o persoană care a crescut în puf și nu a întâlnit niciodată dificultăți în viața sa, cu excepția faptului de a fi fost rănit din dragoste; bineînțeles, a trebuit să fugă într-o țară străină, dar comparativ cu un orfan, disperarea sa este doar ca un mic grăunte de nisip.

Acum nu se mai miră că Chai este atât de puternic, puternic și încrezător, pentru că acest om a mers singur pas cu pas încă de când era tânăr.

Chai: „Cât despre a fi bun în a ascunde emoțiile, poate fi din cauza acelor lucruri de când eram copil. Dar când l-am cunoscut pe domnul Win pentru prima dată, ai spus că am o față de dobitoc și că asta este diferit. Știai că voiam să spun că am o expresie rea.” Chai și-a frecat bărbia și nu s-a putut abține să nu râdă amintindu-și ce s-a întâmplat când era tânăr.

După aceea, s-a uitat în ochii cuiva care părea în mod evident trist.

Chai nu vrea ca domnul Win să se gândească prea mult la trecutul său pentru că, așa cum a spus, nu a suferit prea mult. S-ar putea să-i fie foarte dificil cuiva să trăiască singur, dar el nu trebuie să fie ca ceilalți mici.

Poate că a muncit mai mult decât alți băieți și a avut norocul de a primi patronajul domnului Pong; trebuia doar să crească și să ajungă la vârsta potrivită pentru a deveni ceea ce este acum, exclusiv Panachai.

Cât despre acea perioadă...

Chai: „Domnul Win este cea mai frumoasă persoană pe care am văzut-o vreodată în viața mea.” Nu se referea la frumusețea venită din poftă, ci la frumusețea acelor oameni care, la fel ca el, nu fuseseră atinși niciodată înainte și el însuși nu ar fi îndrăznit să atingă, temându-se că el însuși va păta frumusețea pură a micului său înger; totuși, nu-și putea lua ochii de la cel mai tânăr.

Se poate ca el însuși să fi început mai întâi să se apropie de domnul Win și apoi să fi văzut cum s-a schimbat acea privire, cum frica s-a transformat în apreciere, de la apreciere la dul 뭐라고 și blândețe... de care a fugit.

Este un laș.

Când stăpânul întinde mâna și atinge masa cu degetele și palmele, Panachai a simțit imediat cum i-a urcat căldura din picioare până în cap. O atingere ușoară, dar care zguduie întreaga inimă, cutremurând acei munți de piatră pe care nimeni nu i-ar putea distruge, nici măcar muta puțin.

Oare domnul Win va accepta totul? Știe că ceea ce spune acum este tot adevărul.

Chai: „Și știi ceva? Ești singura persoană după care am tânjit cel mai mult în viața mea.” În acel moment, a vrut să-l strângă cu putere pe Win în brațele sale, dar din păcate a putut doar să tragă din nou acea mână spre sine.

Lui Chai nu-i place să vorbească despre trecut, dar astăzi a vrut să vorbească ca un disperat și se întreba: ce va gândi persoana din fața lui? Va gândi la fel ca el?

Chai: „Domnule Win, atunci de ce nu mi-ai mai fost frică de domnul Win?” Cu toate acestea, această întrebare a făcut ca fața lui Win să se înroșească și și-a întors chipul în cealaltă parte.

Win: „Îți voi spune mai târziu.” Înfățișarea drăguță îl face pe însuși Chai să simțească că o ia razna de cât de drăguț arată.

Chai: „Bine, vom vorbi despre asta mai târziu.” În cele din urmă, a acceptat necondiționat.