Capitolele 16/20

 16

Capitolul 16: Dosarul de caz SI02: Artă

„Karmă” [acceptat] ...cazul închis...

Yai și Khem au ajuns la galeria de expoziție. Și-au prezentat legitimațiile de polițiști pentru a putea intra la locul crimei. Odată intrați, s-au despărțit ca să meargă să ia interviuri echipei de acolo.

„L-ați văzut vreodată pe acest bărbat venind aici?”, l-a întrebat Khem mătușii, femeia de serviciu care îngrijea galeria, arătându-i fotografia domnului Anan.

Femeia de vârstă mijlocie s-a uitat la fotografia din mâna lui și a ridicat sprâncenele.

„Persoana asta... îi este familiară mătușii, parcă a mai văzut-o.” Mătușa și-a ridicat capul ca să răspundă, apoi s-a încruntat: „Îmi amintesc că în ziua aceea părea beat și a intrat clătinându-se în camera domnului Synonym. Mătușa care făcea curat prin apropiere i-a auzit certându-se aprins și a plecat în grabă...”

„Se certau?”

„Da...”

„În afară de ceartă, a mai auzit mătușa altceva?”

Femeia de vârstă mijlocie a făcut o figură gânditoare, înainte de a răspunde încet: „Mătușa... își amintește... cred că am auzit sunetul a ceva care cădea pe podea...”

Khem a încuviințat din cap, și-a întins mâna să primească înapoi fotografia de la mătușă și i-a mulțumit. Înainte de a forma numărul de telefon, a întrebat dacă s-a înregistrat vreun progres. Observând că celălalt verifica camerele de supraveghere, l-a urmat acolo.

Când a ajuns, l-a văzut pe Yai vorbind cu un ofițer, așa că s-a apropiat ca să asculte și să pună întrebări după ce a aflat detaliile.

„A plecat singur?”, a întrebat Khem când a stat de vorbă cu ofițerul.

Acesta spusese că avuseseră o ceartă serioasă. Se auzise și zgomotul unui obiect care căzuse pe jos. Khem nu credea că regretatul domn Anan ar fi putut pleca pur și simplu așa.

„Da... în ziua aceea, după ce s-a apropiat de domnul Wipot (Synonym), acest bărbat a plecat”, a răspuns ofițerul.

Auzind o poveste similară, s-a întors și a încuviințat din cap. Yai a cerut fișierele video de la echipă, începând din a douăsprezecea până în a paisprezecea zi, pentru a i le duce lui Thong Thai. După ce au primit fișierele video, s-au plimbat prin zonă.

Au mers în spatele clădirii galeriei și au examinat resturile de placaj. O a treia bucată de lemn fusese aruncată acolo. Nu s-au găsit nereguli, așa că s-au invitat înapoi la mașină. Dark s-a întors, dar s-a împiedicat de un băț și a lovit o grămadă de pământ, împrăștiind-o.

Pământul i-a murdărit pantofii, făcând un scârțâit enervant.

„La naiba... mergi și tu cum trebuie”, s-a plâns Yai, uitându-se la picioarele lui Dark... până când a dat peste o mică picătură de sânge pe podeaua de beton.

„La naiba, dă-te înapoi”, a ordonat el.

Dark, care își peria pantoful, s-a retras de acolo. Bărbatul mare s-a aplecat și a măturat movila de pământ cu un băț, apoi și-a ridicat privirea și s-a întâlnit cu ochii lui Khem, care privea în jos, încremenit.

„Mulțumită neîndemânării tale”, au găsit locul crimei.

Auzindu-l spunând asta, Khem a pufnit în râs cu voce tare. Așa că au contactat rapid echipa KJ ca să vina să inspecteze locul.

Lucrurile ajunseseră în punctul în care dăduseră de o urmă clară.

Unitatea de Investigații Speciale

Acum toată lumea era adunată în sala de conferințe ca să discute dovezile obținute de la echipa lui Yai și a lui Phaya. Cât despre Thai Flag, acesta analiza imaginile surprinse de camerele de supraveghere CCTV ca să le rezume descoperirile pentru toată lumea.

„Bine... După ce l-am interogat pe domnul Wipot, ce părere ai, Singha?”

„Nu a mințit când a spus că nu știe de unde provine de fapt corpul.” Expresia lui putea confirma asta. „De asemenea... din semnele de luptă de pe victime, KJ confirmă că domnul Synonym nu are capacitatea fizică de a face așa ceva. Este foarte bătrân și gras; nu are destulă forță ca să-l lovească pe domnul Anan încât să-i fractureze întregul corp în felul acela.”

„Mda... de asemenea, pe înregistrările CCTV din a douăsprezecea zi, domnul Anan a ieșit din camera lui fără nicio problemă”, a afirmat Thai Flag, apăsând pe un buton ca să le arate tuturor imaginile în mod sincronizat.

„Dacă ei nu au făcut-o, atunci cine? Ce ciudat...”, a mormăit Dark.

„Încă un lucru ciudat. Deși povestea se petrece în galerie, camera nu a surprins imaginea hoțului. Întrebarea este: cum a introdus corpul lui domnului Anan în sicriu? Și de ce a trebuit să pună acea statuie înapoi?”, a întrebat Thai Flag după ce a verificat din nou videoclipul și a observat că imaginea domnului Anan nu mai apăruse după ce acesta părăsise camera domnului Synonym.

„Verificați înregistrările tuturor angajaților de acolo. Cineva care știe unde sunt amplasate camerele... Doar angajații știu și țin minte asta”, a spus Ajjima.

Toată lumea a încuviințat. Thai Flag s-a ocupat de organizarea căutării de informații pentru toată lumea. Fișierele mari nu conțineau doar înregistrări video, ci și informații despre angajați, cu care proprietarul galeriei a cooperat.

„Sau poate că au fost mai mult de doi bandiți”, a sugerat Tharn.

„Probabil, dacă are o constituție robustă, pentru că domnul Anan în sine era înalt de doar o sută șapte zeci de centimetri și destul de slab”, a spus Phaya pe un ton monoton.

„Dar, din câte am văzut, niciun angajat nu este atât de înalt și masiv.” Thai Flag folosea mouse-ul ca să deruleze și să vadă fotografiile și profilurile angajaților pe ecranul proiectorului. Toți aveau o constituție destul de suplă.

„Frate mare și domnule Khem, ați mers să întrebați echipa de acolo, ați găsit ceva suspect?”

Big a clătinat din cap ca răspuns pentru Singha.

„Angajații n-au găsit nimic. Au răspuns la tot și au avut un alibi pentru fiecare moment, toți.” Au verificat camerele CCTV, iar toată lumea a spus exact ceea ce se vedea în mod repetat în înregistrări.

„L-ați întrebat pe proprietarul galeriei sau nu?” Tharn s-a ridicat în picioare.

Toată lumea a părut că scapă de rugină din creier. O scânteie i-a fulgerat în minte fiecăruia.

„Așa este, sunt doi proprietari de galerie”, a scăpat-o Ajjima. Thai Flag știa ce are de făcut: a găsit rapid profilul celuilalt proprietar. De fapt, el era doar un partener care vizita galeria doar de câteva ori.

„Dacă e vorba de persoana asta, e suficient?”, s-a întors Khem să întrebe spre final.

Când Thai Flag a arătat fotografia unui culturist musculos, Phaya a încuviințat ușor din cap, având o reacție întunecată.

„Nu cumva el este singurul pe care nu l-am întrebat încă?”, s-a întors Singha să pună marea întrebare.

„Hm, nu l-am văzut când am mers.”

„Chemați-l la interogatoriu”, a dat Ajjima un ordin pe care toată lumea l-a înțeles. Tharn și Phaya au primit sarcina să plece în căutarea domnului Rungnawat, în vârstă de douăzeci și opt de ani, care lucra ca antrenor de fitness și era partenerul domnului Bovorvet, în vârstă de douăzeci și opt de ani, proprietarul galeriei. „Aduceți-l pe domnul Bovorvet și pe domnul Rungnawat.”

„Am înțeles!” Tharn și Phaya aveau datoria să dea de urmă domnului Rungnawat.

Ceilalți l-au urmat pe domnul Bovorvet ca să dea declarații.

„O să verifice camerele CCTV în detaliu ca să obțin mai multe informații”, s-a oferit voluntar ThongThai, fascinat de înregistrări, așa că voia să se asigure că n-a scăpat nimic altceva.

„O să pun mai multe întrebări despre domnul Synonym și despre mama decedatului. Să confirm dacă îi cunosc pe Bovorvet și Rungnawat”, a încuviințat Ajjima spre Singha. Apoi toată lumea s-a dispersat ca să lucreze.

Sala de Fitness H

„Mergi des la sală, Phaya?”, s-a gândit Tharn că cineva ca Phaya ar trebui să frecventeze destul de des un astfel de loc.

Phaya și-a ridicat privirea, s-a uitat la Tharn și a răspuns zâmbind:

„Rareori fac exerciții acasă. Toate echipamentele sunt acolo, nu e mare diferență față de aici.” Auzind asta, Tharn și-a strâmbat buzele a nemulțumire, afișând o mimică simpatică.

Doi polițiști în civil au intrat într-o sală de fitness plină de bărbați atletici purtând maiouri și făcând exerciții cu vigoare. Îți trebuie determinare, hotărâre și disciplină ca să intri într-un centru de fitness cu un asemenea scop și să rămâi acolo ore în șir.

„Nu te uita prea mult, au mușchi, dar stilul lor s-ar putea să nu fie pe gustul tău provocator”, i-a șoptit Phaya lui Tharn. Acesta l-a privit chiorâș.

„Î j caut pe Rungnawat! Dacă nu vrei să mă uiți, mai bine mă ajuți”, a spus Tharn ridicând o sprânceană. Phaya a zâmbit amuzat, fără să mai vrea să-l provoace. S-a uitat în jur preț de o clipă și l-a zărit pe domnul Rungnawat stând într-un colț și ștergându-se de transpirație.

„Acolo e...”, l-a ghiontit Phaya pe Tharn ca să se întoarcă și să se uite. Apoi s-au apropiat de cel care stătea jos și bea apă. Văzându-i, domnul Rungnawat s-a încruntat.

„Aveți nevoie de ceva? O să contactez antrenorul...”

Phaya i-a arătat legitimația de polițist.

„Suntem ofițeri din cadrul Unității de Investigații Speciale și am dori să vă invităm să dați o declarație.”

„Ce declarație?”, a întrebat el nedumerit.

Tharn s-a uitat chiorâș la Rungnawat.

„Să depuneți mărturie despre decesele din galeria voastră.”

„Și ce treabă am eu cu asta? Scuzați-mă, domnilor polițiști, am treabă”, a spus el, aruncându-și rucsacul pe umăr și grăbindu-se să treacă pe lângă Tharn și Phaya. În clipa aceea, Tharn a simțit un miros ciudat venind de la el – mirosea exact a cadavru din sicriu!

Tharn l-a apucat de braț, reținându-l.

„Cred că, dacă sunteți sigur că nu sunteți implicat, ar trebui să veniți cu noi ca să vă confirmați nevinovăția.”

Rungnawat s-a întors să se uite la Tharn și a scos un râset batjocoritor.

„Niște polițistuleți slabi ca voi mă pot lua cu voi? Ia să vedem, vreți în ring?”, a spus el, arătând spre ringul de box.

„Da”, a răspuns Phaya, „mă voi lupta cu tine.”

Inima lui Tharn a căzut în stomac. S-a apropiat de Phaya ca să-i șoptească:

„Mă bat eu în locul tău.” Simțea că serpentul se pune în pericol.

„Lasă-mă pe mine, nu sunt în formă.”

„Dar...”

„Ce se întâmplă, domnule polițist? Bine, care dintre voi se va lupta cu mine?”, a întrebat Rungnawat încrucișându-și brațele.

„Eu”, a răspuns Phaya înainte de a-și smulge brațul din mâna lui Tharn și de a merge spre ringul de box. Și-a dat jos sacoul și i l-a dat lui Tharn.

„Dacă nu merge, atunci termină repede și pleacă”, a spus Tharn îngrijorat. Phaya a încuviințat din cap, a luat mănușile și le-a pus. Cât despre Rungnawat, s-a întors să caute pe cineva care să fie arbitru voluntar.

După ce arbitrul a dat semnalul, Rungnawat și-a pus mănușile și a spus cu un zâmbet încrezător:

„N-o să te menajez, ofițerule.”

Phaya n-a spus nimic, urmărindu-l în tăcere pe Rungnawat cum se mișca. A așteptat până când acesta a atacat, s-a ferit cu agilitate de câteva lovituri și, văzând o deschidere, i-a expediat o lovitură puternică de dreaptă în abdomen, făcându-l să se înece în propria salivă.

Aplauzele au început să răsune din ce în ce mai tare, nimeni neașteptându-se ca meciul să se termine atât de repede, din moment ce Rungnawat era considerat unul dintre cei mai buni boxeri de la sală. Cine ar fi crezut că va pierde în fața acestui polițist aparent echilibrat? Comparativ cu el, trebuia să fie o diferență mare de forță, nu?

„Cei care se gândesc doar să-și folosească forța ca să se bată tocmai au primit o lecție. Acum ar trebui să mergi să ne dai o declarație. Să nu uiți ce ai spus.”

Tharn a lăsat să se vadă un zâmbet de ușurare, stând și privind spre Phaya jos în ring, fiind pe cale să-i înapoieze sacoul. Dar privirea i-a căzut pe Rungnawat, care se repezea furios înapoi spre Phaya.

„Atenție!!”

Țintă!

„O, nu!” Tharn s-a cățărat în grabă pe platformă, încercând să-l tragă pe ticălosul ăla încăpățânat departe de serpent. Dar Rungnawat părea un om ieșit din minți, înroșit de furie. Atât Tharn, cât și arbitrul fură aruncați în direcții diferite. După ce a scăpat de cei care-l țineau, Rungnawat s-a năpustit din nou asupra serpentului de parcă un taur ar fi văzut o pânză roșie în fața ochilor.

Din nou, Tharn a sărit repede, i-a blocat gâtul lui Rungnawat și i-a dat un picior în genunchi, făcându-l pe musculos să se prăbușească.

Serpentul s-a ridicat, având o expresie întunecată, în timp ce în jurul său părea să plutească o aură neagră. Figura înaltă s-a îndreptat spre Rungnawat, a ridicat pumnul și l-a lovit direct în plină față, înainte ca Tharn să apuce să intervină.

„Voi!! Sunteți niște șarlatani!!”, s-a uitat Rungnawat la Phaya cu ochii injectați de sânge. Colțurile gurii îi erau pătate de sânge. Rungnawat era atât de furios încât ar fi vrut să-l sfâșie pe serpent și să-l facă bucăți pe cel care venise să-l umilească.

„Ce mai stați? Ajutați-mă să-l prind!”, a ordonat serpentul, iar toată lumea a fugit să dea o mână de ajutor. L-au pus pe Rungnawat în cătușe și l-au scos afară.

Ieșirea de la sală a fost puțin sălbatică – nu, puțin cam grea –, pentru că Phaya îi pusese arma direct în talie lui Rungnawat în timp ce-l escorta.

„Dacă mai încerci să lupți, îl împușc pe fiul ăla de cățea chiar aici”, a zis printre dinți Phaya, apăsându-i pistolul în talie ca să-l împiedice să opună rezistență când urca în mașină.

Nu doar că amenința, dar vorbea serios, ducând la îndeplinire fiecare cuvânt!

Era o situație în care nici nu știai dacă să râzi sau să plângi. Expresia lui Phaya era extrem de încrâncenată.

Unitatea de Investigații Speciale

Acum toată lumea stătea și se uita la domnul Rungnawat prin sticla oglinzii veneriene.

Analizând cu calm atitudinea celuilalt, până când Singha a vorbit:

„Pare excesiv de furios...”

„Asta se poate confirma prin rănile de pe fața lui Phaya”, a spus Tharn calm, în timp ce șarpele aplica gheață la colțurile gurii.

„Furia excesivă este clasificată ca CTDC... C, adică Concerning Behavior – comportament îngrijorător, care poate evolua în Threatening Behavior – comportament amenințător, adică T, iar în cele din urmă comportamentul tău se transformă în Dangerous Behavior – comportament periculos, adică D.”

„Dacă luăm asta în considerare alături de situația generală a cazului nostru, domnul Rungnawat ar putea fi adevăratul răufăcător, nu domnul Wipot”, a continuat Tharn.

„Ce motiv ar fi putut avea să facă asta?”, a întrebat serpentul. Părea puțin probabil să aibă vreo legătură directă, fiind unul dintre acele cazuri ciudate.

„L-am întrebat pe Synonym. A spus că Rungnawat era fanul lui.”

„Fan club?” A repeat cuvintele neîncrezător. Omul ăsta musculos aprecia și genul ăsta de artă? Oamenii chiar nu pot fi judecați după aparențe.

„Da... un fan club care se autointitulează fan înfocat”, a spus Thong Thai, deschizând pagina de Facebook și derulând ecranul. „Aceasta este pagina pe care a creat-o special pentru domnul Synonym.”

Toată lumea s-a încruntat. Ajjima a scos un oftat.

„Cine îl va interoga?”, din moment ce Singha părea incapabil să se descurce cu el.

„Eu.” Yai s-a oferit voluntar; pentru o asemenea sarcină, probabil că doar el putea face față. O treabă bună.

„Să facem treaba cum trebuie”, a repetat Ajjima, temându-se ca Yai să nu-și piardă cumpătul. Bărbatul mare a intrat în sala de interogatoriu. Ceilalți au ascultat în tăcere. Singha însuși îi transmitea constant întrebări prin căști ca să i le pună lui Yai din când în când.

„Nu am de gând să răspund la nimic! Să nu verificați nimic! Oameni ca el merită să moară! Despre ce vorbiți cu avocatul meu?!”

„Sigur e el”, a confirmat Tharn. Spunând asta, cine altcineva putea fi?

„Nu putem trage o concluzie până nu verificăm”, a spus Ajjima oftând greu, spunându-i lui Singha să se pregătească înainte de confruntarea reală.

„Nici imaginile CCTV nu l-au surprins”, a mormăit Dark ezitant.

Thai Flag a pufnit în râs:

„Cine a spus... că o cameră CCTV surprinde doar o singură imagine cu el?” Thai Flag a apăsat tasta Enter ca să le arate tuturor imaginea: „Mișcarea surprinsă în a douăsprezecea zi îl arată pe domnul Rungnawat intrând în galerie ca să-l felicite pe domnul Waiphot. Chiar dacă în interiorul galeriei poate n-a fost surprins în tot timpul petrecut acolo, mașina asta...” Thai Flag a oprit înregistrarea ca să vadă toți.

„Am văzut numărul de înmatriculare imediat.” Khem era încântat și fericit. Pe măsură ce mașina urca dealul, camera a surprins doar un fragment din partea din față a mașinii, dar era exact cât trebuie. Ce noroc!

„O, și asta e mașina domnului Rungnawat.” Thai Flag a deschis fereastra cu informațiile despre domnul Rungnawat ca să citească toată lumea.

„Este mașina lui, într-adevăr. Dar asta nu e o probă directă împotriva lui. E doar o dovadă a adresei”, a spus Ajjima cu regret. „Dar e bine că am găsit această dovadă”, a lăudat-o ea pe Thai Flag. Acesta a făcut un gest din mână: știa deja asta; era mai bine decât să nu găsească nimic.

„Mi-am dat seama cum să-l facem să recunoască”, a spus Tharn.

Ajjima a devenit suspicioasă, încrucișându-și brațele și întrebând:

„Ce metodă ai?”

„O să-l interoghez eu însumi”, a spus Tharn zâmbind. Încă nu spunea despre ce metodă era vorba, dar când oamenii ca Rungnawat se enervau, o luau razna și terminau prin a spune totul. Dar înainte de a merge, trebuiau să pregătească și să compileze informațiile noi mai întâi. Tharn s-a întors și l-a întrebat pe Singha:

„Singha, ai vreo întrebare? Ce anume l-ar putea face pe domnul Rungnawat atât de furios încât să-l bată pe domnul Anan până la moarte?”

Singha s-a încruntat gândindu-se:

„O persoană care se înfurie atât de tare pe altcineva arată că acea persoană este importantă pentru el...”

„Mda... Domnul Waiphot este persoana importantă a domnului Rungnawat.”

Singha s-a întors spre Thai Flag, cerându-i să investigheze dacă cei doi aveau o legătură mai strânsă decât cea simplă dintre un fan și idolul său. N-au trecut nici zece minute și Thai Flag a deschis informațiile, citindu-le cu voce tare pentru toți... Auzind asta, Tharn a zâmbit.

Pentru că...

„Ce se întâmplă dacă află că cineva pe care îl respectă ca pe un tată i-a trădat credința?”

Singha s-a uitat la Tharn și a schițat un zâmbet.

Ajjima a înțeles ce voia Tharn să transmită și a dat ordinul pe un ton calm.

Phaya i-a șoptit lui Tharn înainte de a pleca: „Ai grija.”

Tharn a încuviințat din cap. Expresiile amândurora trădau totul.

Big a preluat sarcina, având deja această suspiciune. Așteptase momentul potrivit, iar acum îl ruga pe Tharn să afle dacă relația dintre cei doi era compromisă și cum anume se numea asta.

Tharn a intrat în sala de interogatoriu și s-a așezat pe scaunul din fața lui Rungnawat. Acesta s-a uitat la el, împingându-și obrazul cu limba din interior și mișcându-și picioarele fără oprire.

Tharn a stat acolo, privindu-l în altă parte, imitând în tăcere atitudinea lui Rungnawat.

Acesta i-a aruncat o privire surprinsă, apoi a încetat să se mai miște și și-a întors privirea în altă parte.

Tharn a lăsat să i se vadă un zâmbet în colțul gurii.

„Înainte de a vorbi cu tine, știai că am vorbit cu domnul Bovorvet înainte...?” Îndoielile lor deveniseră mai clare imediat ce îl întrebaseră pe Bovorvet dacă Rungnawat avea o cheie care putea fi folosită pentru a accesa toate zonele galeriei. Cei doi erau prieteni și parteneri de afaceri, așa că trebuiau să împartă totul în mod egal, inclusiv cheile de acces.

„.......”

„L-am întrebat pe domnul Bovorvet dacă ai fost vreodată atât de furios încât să fii la un pas să omori pe cineva...” Tharn a observat expresia rigidă a lui Rungnawat. Văzând că celălalt deget îi tremura, a continuat: „Domnul Bovorvet a spus că ai mai făcut-o. Inclusiv că acest prieten al tău a avut de suferit din cauza furiei tale.”

„.......”

„A mai spus și că de fiecare dată când te înfurii pe el, pur și simplu nu mai suportă și vrea să se distanțeze, dar e păcat că tu nu ai pe nimeni altcineva, așa că este nevoit să păstreze legătura cu tine de milă...”

Rungnawat s-a întors să se uite la Tharn. Ochii lui aprinși ardeau de o furie oarbă.

„Taci!! Nu vreau să ascult pe nimeni! Să nu mai spui nimic până nu vine avocatul!”

Tharn a scos o fotografie și a pus-o pe masă ca să se uite Rungnawat la ea.

„De ce m-ai mințit că în a douăsprezecea zi nu erai în galerie...?” Aceasta era fotografia fragmentului din mașina lui Rungnawat pe care o remarcase Thai Flag.

„.......”

Tharn a luat fotografia pe care Ajjima o comandase și a mers la magazinul unde domnul Rungnawat mersese să cumpere kerosen, camfor, cărbune și numeroase deodorante folosite pentru a masca mirosul cadavrului de sub Statuia Justiției, ca să nu bănuiască nimeni că era combinat cu un miros ciudat.

„Iată o fotografie de la magazinul de cartier de vizavi, de unde ai cumpărat kerosen, camfor, cărbune și deodorante. Alte lucruri folosite ca să scoți mirosul. De ce a trebuit să te duci să le cumperi, domnule Rungnawat...?” Această fotografie era proaspătă, adusă chiar de Big, care îl urmărise. Thai Flag fusese cel care o pusese la dispoziție.

„Ieși afară”, a scrâșnit din dinți Rungnawat.

„Am fost băiat de altar la templu, știu foarte bine la ce folosesc... la deodorizarea cadavrelor...” Înainte, îi era foarte frică de morți, dar Reverendul Părinte îl luase să-l ajute pe unchiul de la morgă cu treburile. Tharn era sigur de mirosul pe care îl simțise venind de la corpul ascuns.

„.......”

Tharn avea un talent deosebit în a recunoaște aceste semne cu precizie.

„!!!” Rungnawat a deschis ochii mari și s-a uitat la el uimit, înainte de a izbucni într-un râs batjocoritor.

„Despre ce naiba vorbești, ieși afară! Care este următorul pas ca să vorbesc cu avocatul meu? Pentru că n-am nicio legătură cu crima asta nebunească. Nici măcar puțin!”

Sprâncenele i-au zvâcnit.

„Vrei să spui că Synonym nu are nicio legătură?”

Umerii lui Rungnawat s-au cutremurat. „N-ar trebui ca această persoană să fie considerată ticălosul dacă are o aventură cu cineva?”

Tharn a zâmbit rece.

„De unde știai că au o aventură?” Rungnawat a înlemnit, iar Tharn a continuat: „O... probabil că n-ai de unde să știi. Altfel, ar fi fost foarte trist pentru idolul tău să-ți trădeze încrederea.”

„Ce vrei să spui?”

„Domnul Wipot a mărturisit că a luat fotografia decedatului ca fiind propria sa operă. În special fotografia pentru care a fost premiat ca artist național?”

„Nu este adevărat! Ce prostii spui?!”

„Fotografia asta este fotografia domnului Anan. Mama lui are toate dovezile că el este adevăratul proprietar al imaginii, nu domnul Synonym, hoțul.”

„Nu l-ai furat pe Synonym!!!”, a strigat furios Rungnawat, certându-se cu el.

„Vrei să vezi dovezile? Iată-le...” Tharn i-a întins telefonul ca să vadă videoclipul doamnei Manee, mama lui Anan, care pictase fotografia. „Domnul Anan a pictat acest tablou. Iar această imagine cu care încerci să concurezi cu ceilalți este imaginea persoanei pe care o respecți...”

„Nu e adevărat! Domnul Wipot a confirmat că el a conceput-o!” În ziua aceea, în ziua în care îl văzuse, domnul Wipot se întorsese spre el și îi confirmase cu o față tristă, dezamăgit de ucenicul care se gândise să-i fure poziția!

„Știu de ce îl respecți atât de mult pe Synonym. Este pentru că ți-a dat o bursă ca să te ajute înainte? Așa că ești furios pentru că Anan a venit să-i ia locul...”

„Domnul Wipot nu a concurat niciodată cu operele nimănui din interes sau rea-voință!!”

„Te-ai aliat cu cine trebuie, dar pentru motive greșite, pentru că adevăratul proprietar al fotografiei este domnul Anan.”

„Nu!! Minți!! Du-te și cheamă-l pe domnul Synonym! O să vorbesc cu el!!”

„S-a întors. După ce am verificat că nu era el...”

„Nu!!! Înainte să intre aici, el însuși a spus că va fi alături de mine și va aștepta încurajări!! Este un om bun! Face totul pentru societate! Face totul pentru mine! Face totul pentru oricine altcineva! Dar ticălosul ăla este cel rău! El face totul singur!! E un eșec în viață care dă vina pe alții!” Rungnawat s-a ridicat și a strigat furios, cu fața roșie. Mâinile îi tremurau și era gata să se arunce asupra lui Tharn, dar a fost oprit de ceilalți doi polițiști.

„Mă duc acasă. Și unde este câinele ăla care stă în cale și mă ceartă? Ca un needucat? Huh, la fel cum spui despre Synonym, că era un băiat rău... deși i-ai dat o șansă, l-ai și rănit. Clipul pe care ți l-am arătat trebuie să fie editat!”

„Acest clip nu este editat. L-am verificat”, a spus Tharn încercând să-l calmeze.

„Nu e adevărat!! Domnul Synonym a pictat acest tablou! L-a pictat singur cu mâinile lui!! Nu mă păcăliți! Spuneți că am rănit persoana greșită?!!”

„.......”

„N-am rănit persoana greșită!! În ziua aia, el a venit primul la mine! Merită să pățească asta! Îndrăznească să-i păteze reputația maestrului! Merită să moară! Fie ca Doamna Justiției să fie martoră și să decidă că el este un infractor nerușinat, neloial profesorilor săi...!” Părea că Rungnawat își pierduse mințile.

Tabloul lui Anan îl șocase peste măsură. Conștiința îi era complet zdruncinată. În același timp, o mulțime de adevăruri îi scăpaseră de pe buze. Ochii îi reflectau confuzie, tristețe și furie, schimbându-se într-un mod care te făcea să te temi că va înnebuni cu adevărat.

Tharn i-a lăsat pe ofițeri să-l imobilizeze pe domnul Rungnawat ca să-l oprească din criza de nebunie, ieșind personal din sala de interogatoriu. Văzându-l pe avocat așteptând sever alături de căpitan, i-a dăruit un zâmbet prietenos.

„Ați încălcat regulile”, a spus avocatul pe un ton sever. Sosise de mult timp, dar fusese reținut de Ajjima.

„Vă ajut, domnule avocat... dumneavoastră sunteți cel a cărui reputație va fi pătată dacă îl apărați pe un criminal.”

„Nu e atât de ușor, ne vedem în instanță!” După ce a spus asta, a plecat bătând din picioare.

„E în regulă, comandant.”

Ajjima a oftat.

„Faptul că e vinovat nu e o noutate. E mai bine decât să lași oamenii răi să scape.” Ea a admis că procesul legal eșuează uneori în a aduce dreptate victimelor. De data aceasta, a fost un caz ce nu putea fi evitat. Cum ar fi putut fi ignorate asemenea dovezi incriminatoare?

„Am terminat. Spune-le tuturor să aștepte în sală. Cazul poate fi închis, acum așteptați-mă.”

„Am înțeles.”

Ajjima a crezut că avea vești bune pe care ea însăși trebuia să i le transmită doamnei Manee...

După ce adevăratul criminal a fost prins – domnul Manee, care fusese acuzat de tentativă de omor de către domnul Wipot –, domnul Wipot și-a retras plângerea. Era suficient de rușinat încât rămășițele carierei sale de artist să se prăbușească, ceea ce l-a făcut să renunțe la acuzații imediat ce a aflat că el fusese cauza a tot ceea ce se întâmplase. Se părea că după asta se va întoarce să trăiască departe de lumina reflectoarelor, nu ca înainte, pentru că faptele sale distruseseră viețile altora. În ziua în care domnul Wipot a venit să-l viziteze pe domnul Rungnawat ca să-și ceară scuze, Wipot a fost la un pas să fie sugrumat de Rungnawat. Deși era furios din cauza atacului, văzând starea fanului care îl protejase mereu în felul acela, a simțit o vinovăție și mai mare, făcând tot posibilul să angajeze un avocat care să-l ajute în proces ca să-și ispășească păcatele. Păcatele pe care le facem adesea nu pot fi șterse doar cu fapte bune ulterioare.

Cât despre domnul Rungnawat, după ce s-a liniștit, a mărturisit totul: cum îl uciseseră accidental pe domnul Anan. Anan se luptase cu el plin de furie, dar nu reușise să-i facă față. Fusese lovit cu pumnul și căzuse la pământ, lovindu-se cu capul de o grindă plină de cuie.

Leșinase și nu își mai revenise. Văzând că celălalt zăcea jos, Rungnawat se apropiase să vadă dacă mai respiră; Anan încetase să mai respire, așa că, temându-se că ceilalți vor afla că uciseseră un om, Rungnawat luase corpul domnului Anan ca să-l ascundă în spatele unei grămezi de lemne. Gândindu-se la o modalitate de a-l ascunde mai bine, Anan ridicase brusc mâna; temându-se că Anan va țipa după ajutor, Rungnawat îl sugrumase cu o frânghie până când își dăduse duhul. Când a realizat că domnul Anan murise, speriat că va merge la închisoare, a decis să ascundă cadavrul fără ca nimeni să știe.

Rungnawat a povestit cum a așezat cadavrul în sicriul de lemn. În ziua aceea, din fericire, mașina unui transportor de la o companie externă adusese un sicriu de lemn și o luase spre spatele galeriei. În acel moment, toată lumea muncea din greu ca să care bunurile în interior, iar Rungnawat avusese ocazia să care corpul decedatului, punându-l pe umăr și introducându-l în sicriu.

Apoi își dăduse jos tunica pătată de sânge, lăsând doar maioul. Cămașa cu pete de sânge fusese aruncată într-o grămadă de deșeuri de lemn ca să fie distrusă mai târziu. Când angajatul se întorsese, a crezut că Rungnawat era doar un angajat al galeriei care venise să ajute la transportul obiectelor. Dar la intrarea în galerie, Rungnawat îi ceruse unuia dintre membrii personalului să poarte o șapcă, pentru că afară era cald. Angajatul înțelesese greșit, așa că îi dăduse o șapcă lui Rungnawat ca s-o poarte fără ezitare, ajutându-l la mutarea lucrurilor. Bineînțeles, când a venit vorba de ridicarea sicriului de lemn, domnul Rungnawat s-a oferit voluntar să ajute la ridicare... ca să împiedice pe alții să deschidă sicriul.

După ce l-a plasat deasupra cu statuia zeiței deasupra...

Dar pentru că acest eveniment avea un organizator care se ocupa de pregătiri, Rungnawat a așteptat cu sufletul la gură să vadă dacă cineva va deschide sicriul de lemn. Când angajații cereau ajutor, el intervenea ca să nu dea de bănuit. Din fericire, organizatorii n-au deschis sicriul; l-au acoperit doar cu o pânză, conform planului său. Așa că Rungnawat a răsuflat ușurat. A rămas până târziu în noapte și, după ce s-a asigurat că nu mai era nimeni, a părăsit galeria în grabă.

A doua zi, temându-se că trupul va începe a miroase urât, a cumpărat deodorant și l-a pus în sicriu, strecurându-se înăuntru fără ca nimeni să știe. Credea că după ce evenimentul se va termina, avea să pretindă că cumpără acel sicriu și îl va arde. Atât tot, și nimeni n-ar fi aflat că a ucis pe cineva.

Dar nu s-a așteptat ca cineva să deschidă capacul sicriului, așa că lucrurile n-au mers conform planului.

Tharn a terminat de tastat raportul și a scos un oftat lung. Și-a dus mâna să-și mângâie fața și s-a lăsat pe spătarul scaunului. Ghinionul a făcut ca astăzi să trebuiască să scrie atât de mult pentru a trage concluziile, lăsându-i pe ceilalți să stea de vorbă și să citească cărți ca să omoare timpul în liniște.

„Are cineva vreo treabă astăzi?” Ajjima și-a ridicat privirea și a întrebat.

Thai Flag a ridicat mâna:

„Eu, trebuie să merg să-mi iau fratele.”

„O, foarte bine. Adu-l și pe fratele tău cu tine”, a spus Ajjima zâmbind. „Astăzi voi sărbători succesul nostru.”

Toată lumea a aplaudat la unison, înainte de a începe să propună meniul pentru seara asta. Cei mai mulți dintre ei au preferat o atmosferă mai relaxată, ajutându-se la alegerea unui restaurant. Tânăra căpitan s-a uitat la fotografia din fața ei și a zâmbit. Lucrul cu acești băieți nu era atât de rău pe cât crezuse. Chiar dacă erau puțin încăpățânați și încălcau regulile, totul se încadra într-un nivel acceptabil. Ajjima a scris raportul zilnic de comportament, a apăsat pe salvare și s-a alăturat grupului ca să ajute la alegerea restaurantului pentru petrecere.

17

Capitolul 17: Dosarele de caz SI09: Vrăjitoarea [Mama bolnavă]

Acum, Unitatea de Investigații Speciale s-a adunat la restaurantul Moo Kratha. Thong Thai Și-a luat fratele de cinci ani să stea și să mănânce, sub numele de „Time Time”. Arăta foarte drăguț. Thai Flag are grijă și de fratele său mai mic, care a întins mâna și l-a ciupit puțin de obraz, apoi și-a retras mâna. Văzând privirea geloasă a fratelui său, toată lumea a râs. Nu m-am gândit că o persoană calmă precum Thai Flag va avea și el această latură jucăușă. În timp ce toată lumea se distra, televizorul era pornit.

Imagini de știri cu domnul Wipot fiind hărțuit de reporteri până când fața îi se înroșește de jenă. Povestea furtului operei unui student ca fiind a ta. În plus, subiectul a fost amplu discutat pe rețelele de socializare și mulți oameni s-au unit pentru a interzice lucrările domnului Wipot, inclusiv cerând Departamentului de Promovare Culturală să retragă celuilalt premiul onorific. Se poate considera o continuare a căderii spectaculoase a domnului Wipot.

„Ce fel de karmă o fi făcut de a pățit asta?”, a mormăit Tharn, privind știrile de pe ecran.

„Prea ești ocupat cu ecranul. Nici n-o să apuci să mănânci la timp.”, a spus Phaya, luând niște carne din farfuria lui Tharn.

Dark și-a ridicat capul să se uite la el și i-a tremurat gura.

„Bă, nu o să apuc să mănânc la timp.” Jucându-se unul cu celălalt până când farfuriile lor s-au umplut, probabil că ar fi putut mânca la timp.

Serpentul zâmbitor a lăsat bețișoarele pe masă după ce a pus carne până când farfuria s-a umplut ochi. Cât despre Tharn, el era nerăbdător să mănânce și nu-i păsa de nimeni. Toată carnea pe care i-o dăduse serpentul trebuia mâncată. Mânca mai cu poftă decât ouăle prăjite în ulei încins.

Yai, privind chipul vesel al lui Tharn, alternând cu fața lui Phaya, zâmbea pe sub mustață. Yai îl urmărise pe Phaya și pe Tharn toată ziua. Câteva semne de avertizare îi spuneau că cei doi aveau o relație neobișnuită.

Phaya a văzut privirea bărbatului mare care îl ținea în ochi.

„Am ceva să vă spun tuturor.”

„Care-i problema?”, a întrebat Kak în timp ce mesteca carnea în gură.

„Eu și Tharn suntem împreună”, a spus Phaya pe un ton serios.

„Poftim?!”, a exclamat toată lumea la unison, privind șocați spre Phaya și Tharn, cu excepția lui Time Time, care își îndesa carne în gură fără să-i pese de nimeni.

„Doar ce ai spus?!”, Tharn a apucat un pahar cu apă și a băut, uitându-se furios la Phaya. Era oare ăsta momentul potrivit?

„Când?”, a întrebat Yai cu voce potolită.

Dark a clipit des din ochi și s-a ciupit de braț, nevenindu-i să creadă...

„Serios? Sau azi e 1 Aprilie?”

Thai Flag și-a ridicat privirea din telefon și a răspuns categoric: „Nu.”

„Serios?”, a întrebat Singh speriat.

Ajjima a zâmbit larg. „Eu am zis da.”

Trompetă!

Toată lumea s-a întors să se uite la căpitan în cauză.

„Căpitanul știa?”, a întrebat Khem, adresând tuturor o întrebare.

Căpitanul Ajjima a râs.

„Știam... încă din prima zi în care ne-am cunoscut. Aveau deja o aură atât de convingătoare! Uh...” dezvăluind și mai mult.

Thai Flag s-a încruntat: „Chuan Jin?”

„Aură?”, s-a întrebat Dark.

„Nu vedeți? Chimia dintre ei este mortală”, a spus căpitanul Ajjima.

„Așa vorbește un căpitan, o femeie ca tine?”, a întrebat Yai neîncrezător.

Ajjima și-a dat ochii peste cap.

„Ce fel de femeie sunt?!”, terminând de vorbit, s-a întors să le vorbească serpentului și lui Tharn pe un ton mieros. „E foarte bine că sunteți împreună. Să nu băgați în seamă colegii de aici. Dacă vă deranjează sau vă necăjesc cu ceva, o să le tai din puncte și n-o să-i las să ia concediu.”

„Stai puțin, dacă suntem șocați, nu înseamnă că ne dezgustă, Căpitanule.” Dark, eu pur și simplu nu mi-am imaginat că Tharn și Phaya vor ajunge împreună.

Totul păruse, ăăă, ca înainte, parcă ar fi fost doar colegi. Dar Phaya insistase că este o femeie care îi place, așa că toată lumea fusese puțin confuză.

„Oricum aveai pe cineva care îți plăcea, nu?”, a întrebat Yai tăios. Dacă venise să se ia de fratele lui mai mic, nu avea de gând să cedeze.

„Timpurile se schimbă, lucrurile se schimbă... Din fericire, mi-am dat seama repede că asta îmi place. Așa că am decis să rămânem împreună.” Nu voia să aștepte, nu voia să-l lase pe Tharn să dispară din viața lui așa cum se întâmplase în trecut.

Tharn s-a uitat la serpent cu o privire rătăcită. Urechile îi păliseră de stânjenire și, fără să poată spune nimic, și-a coborât capul să mănânce carne până aproape că i-a venit să intre sub masă. Oameni nebuni vin deodată și spun așa ceva în mijlocul restaurantului! Cum naiba să mai mănânci?! Văzându-l pe Tharn atât de rușinat încât nu îndrăznea să ridice capul, Dark a început să facă glume pe seama feței aprinse a polițistului, până când toată lumea a izbucnit în râs.

„Taci, bă, Dark!”

„Hahaha!”

„Felicitări, domnule Phaya, domnule Tharn”, a spus Singh zâmbind. Mă bucur că prietenii au ajuns împreună, chiar dacă e greu de înțeles cum doi bărbați se pot iubi.

„Da, sunt confuz, dar mă bucur.” Thai Flag a ridicat un pahar cu apă și a băut.

„Hm, de fapt, am fost emoționat încă de când ne-am antrenat împreună. Chiar se iubesc la fel.” Toți observaseră asta, dar nu spuseseră nimic, păstrând tăcerea.

„Chiar așa, frate mare?”, a întrebat Khem Kham.

Big încă nu spusese nimic, privind spre chipul senin. Ajjima a văzut privirea lui Yai îndreptată spre Phaya și, temându-se că atmosfera devine tensionată, i-a invitat pe toți să schimbe subiectul. Tharn n-a observat nimic. Rușinat de faptul că Phaya le predicase tuturor în mijlocul localului, a mâncat carnea singur în tăcere, calmându-și inima care îi bătea cu putere. Să nu danseze prea tare de emoție, ca să nu-i facă pe alții să râdă de el.

Până când au terminat de mâncat, venise timpul să plece acasă. Văzând că Tharn era pe cale să se urce în mașină cu Phaya, Yai a spus oprindu-l:

„Nu cumva dormi la mine diseară? Mon s-a plâns că n-o mai bagi în seamă.”

„Um... pot? Sigur n-o să te deranjez?”, a întrebat Tharn nesigur, temându-se ca cel mic să nu-i dea bătăi de cap când îi va fi lumea mai dragă.

„Obişnuiai să stai des la mine. E în regulă.” Yai voia să stea de vorbă cu Tharn ca să afle exact ce se petrecea între el și Phaya.

Tharn s-a uitat cu rușine la Big. Astăzi făcuse deja o înțelegere cu Phaya să petreacă o altă noapte la casa lui Phaya.

„Am făcut o înțelegere cu Phaya, frate.”

„Bine, voi doi vorbiți serios, nu?”

„Serios, frate... Frate mare. Dacă te îngrijorează că am să-l fac pe Tharn trist, nu-ți face griji. N-am să fac asta”, a spus Phaya pe un ton grav, cu privirea ațintită. A făcut contact vizual cu Yai, fără să se ascundă.

Tharn s-a uitat pe rând la fața lui Big și la a lui Phaya, apoi a zâmbit larg. S-a apropiat și l-a lovit ușor pe Big peste braț.

„De ce îți faci griji? Cum aș putea eu și cu Phaya să avem o relație doar de joacă?” Deși era puțin confuz și nesigur de ce Phaya întorsese foaia și începuse să răspundă sentimentelor lui profunde, de îndată ce îi întâlnea privirea lui Phaya, toate incertitudinile acelea dispăreau.

„Eu și Phaya avem cu siguranță o relație serioasă.”

„Dar statutul vostru e atât de diferit. Tatăl tău este un mare magnat. O să vă lase să fiți împreună? Familia lui Phaya poate că nu e la fel de bogată ca a ta, Yai. Mi-e teamă.” Amândoi vor întâlni obstacole. Se temea pentru Tharn, ca să nu sufere din cauza iubitului său.

„Nu-ți face griji, frate. Mă pot ocupa de treaba asta”, a spus Phaya pe un ton monoton. Nici măcar tatăl lui nu l-ar putea opri. „Promite-mi că o să ai grijă de Tharn.”

Big, uitându-se la Tharn, a încuviințat din cap, iar alături de el s-a încruntat ușor, înfășurându-și brațele pe după umeri.

„Mi-ai promis că o să ai grijă de el pentru mine. Așa că nu e ca și cum...”

„Ăăă... nu te purta de parcă Phaya ar cere mâna cuiva? Doar nu sunt femeie.” Tharn s-a retras și a oftat.

Conversația dintre acești doi oameni îl făcea să se simtă ciudat. Este bărbat! Se poate descurca singur.

Phaya a scos un râset din gât, a făcut contact vizual cu serpentul și a dat din cap.

„Să ai grijă și de el.”

Phaya a zâmbit ușor.

„Încerc.”

Tharn și-a încruntat sprâncenele, s-a uitat la cei doi și a dat din cap. Ce însemna asta? Îl tratau ca pe un copil!

După alte discuții, s-a stabilit că Tharn se va întoarce să doarmă cu Phaya la casa bunicii. Așa că Yai n-a mai insistat, cerându-i doar cu tărie lui Tharn să aibă mare grijă de el însuși.

„Tu și fratele tău sunteți împreună din copilărie?”, a întrebat Phaya în timp ce vira mașina spre casă.

„Păi, îl știu pe fratele Big de mult timp, de când eram în clasa a patra – poate a cincea.”

„Pare foarte îngrijorat de tine.”

Tharn a încuviințat din cap.

„Fratele meu mai mare și cu mine suntem împreună de mult timp. Fratele mare mă vede ca pe un frate mai mic. Cât despre mine, l-am văzut ca pe un frate. Când tatăl meu a murit, fratele meu mai mare a avut grijă de mine.”

„Mda...” a avut grijă de el până când a ajuns să-l vadă ca pe un copil, s-a gândit Phaya înainte de a opri mașina și de a conduce pașii lui Tharn prin grădină, spre casa tradițională din lemn vopsită în alb.

„Bunico, ești singură?”

„Locuiesc cu cineva apropiat.”

„Ce trebuie să fac?”, a întrebat Tharn emoționat. Deși o cunoștea pe bunica lui Phaya de ceva vreme, trecuse mult timp de atunci. Acum, că crescuse, trebuia să știe cum să se comporte și cum să fie atent ca s-o supere.

Phaya a zâmbit, a întins mâna să-i ciufulească părul lui Tharn și a mers înainte.

„Ești tu. Bunicii nu-i pasă. Ba chiar s-a bucurat să-l vadă pe Tharn.”

Tharn s-a uitat cu uimire la casa albă din lemn. Aceasta era o casă thailandeză modernizată, albă. Decor simplu și ordonat. Pe perete, lângă banca lustruită din lemn maro, era o fotografie cu o floare de lotus cumpărată de Phaya.

„Ați ajuns, copiii mei?”, a sunat o voce blândă și răgușită. Apoi s-a întors să privească și a ridicat repede mâna în semn de salut, examinând-o pe bunica lui Phaya. Față de trecut, părea că nu îmbătrânise deloc. Phaya a intrat să o ajute pe bunică să se așeze pe scaun.

Tharn și-a ridicat mâinile în semn de salut. „Bună ziua.”

„Să te binecuvânteze călugării, fiule... el este cel despre care i-ai spus bunicii?”

„Da.”

„Tharn... vino să te așezi aici cu bunica.” Tharn s-a întors să se uite la Phaya, care stătea pe celălalt scăunel. Când Phaya a încuviințat din cap, s-a dus și s-a așezat lângă bunică pe taburet. „Ia să te vadă bunica. A îmbătrânit și nu mai vede clar cum ai crescut.” A spus bătrâna pe un ton blând, ridicându-și mâna ca să-i mângâie ușor fața. „Tot atât de adorabil ca întotdeauna.”

Tharn a zâmbit și s-a uitat la Bunica Paew. Bunica s-a uitat înapoi la încheietura mâinii lui Tharn, a văzut brățară pe care Phaya i-o dăduse în copilărie și a ridicat-o. Privind colierul Phra Rod de la gâtul lui Phaya, pe care Tharn i-l dăduse nepotului ei cândva, a zâmbit ușor.

„Phaya i-a spus deja bunicii cum ne simțim unul față de celălalt... Of... e chiar destinul.” Bunica a mângâiat umărul lui Tharn, l-a strâns ușor și și-a retras mâna.

Tharn s-a uitat la Phaya, întrebându-se de ce îi spusese totul. Serpentul a ridicat din umeri în semn de răspuns. Tharn a scos un oftat de ușurare.

Tharn... bunico... ăăă... problema noastră...” Păi... se comporta nepotrivit.

„Uf, nu-ți face griji. Pentru bunică nu contează, la urma urmei suntem de acord. Oricât de depărtați au fost, destinul i-a adus înapoi împreună, oricum.” A terminat bunica de vorbit, plecându-și capul pentru a scoate ceva din geantă. A scos un inel vechi de aur. Pe unul dintre ele era gravat: „Cu iubire te am... pentru totdeauna.”

„Bunico... Nu-l pot lua.”

Bunica a clătinat din cap și i-a pus inelul pe deget lui Tharn. „Nu refuza un bătrân. Acesta este inelul familiei, acceptă-l, acceptă-l ca pe logodna voastră.”

„Da?!” Ochii lui Tharn s-au căscat mari, arzând ca o vară toridă. Întorcându-se să se uite la serpentul care zâmbea cu subînțeles.

Văzând expresia lui Tharn, bunica a râs. La fel de adorabil ca atunci când era copil, fără nicio îndoială. Bunica s-a uitat la cei doi tineri și a zâmbit în adâncul sufletului. Alții îi puteau numi nebuni sau bătrâni decrepiți pentru că fac asta, dar, credea ea, Tharn era mai potrivit pentru Phaya decât orice femeie pe care o cunoscuse vreodată.

După ce i-a dat inelul, Tharn și bunica au vorbit despre tot felul de nimicuri. N-a durat mult până când Tharn și bunica s-au apropiat atât de mult încât Phaya a ajuns să fie dat la o parte, ca un cățeluș lăsat pe dinafară. Tharn a fost destul de încântat să-i ia locul lui Lan Rak.

După ce au vorbit până i s-a uscat gâtul, bunica a părut epuizată. Tharn și Phaya au dus-o pe bunică în camera ei. Lăsând camera bunicii în urmă, Tharn a traversat pridvorul spre zona lui de dormit.

„Faptul că te uiți așa înseamnă că nu vrei un inel cu diamant?”

„Despre ce naiba vorbești?”, a spus Tharn ridicându-și capul, înainte de a ascunde inelul cu diamant în portofelul de monede și a închide fermuarul bine.

Râzând, Phaya s-a apropiat și și-a sprijinit bărbia pe umărul lui Tharn. „Nu respinge inelul. Asta arată că ești logodit cu mine.”

Inima îi bătea cu putere, iar fața i se înroșise. „Ceea ce dau bătrânii trebuie primit.”

Serpentul și-a întors fața de pe umărul lui, nici prea aproape, nici prea departe, și l-a îmbrățișat strâns. „Odată ce l-ai primit... trebuie să te logodești și cu mine.”

Tharn l-a îndepărtat pe serpent, a dat jos de pe pat și a mers la fereastră ca să privească priveliștea din grădina casei lui Phaya.

„Ce fel de logodnă? Doar ieșim împreună.”

„Dar ne cunoaștem de mult timp, Tharn.”

Phaya s-a apropiat și s-a așezat pe un scaun de lemn. Tharn s-a întors să se uite la Phaya, sprijinindu-se de pervazul ferestrei.

„Ne-am întâlnit doar pentru scurt timp în copilărie.”

Serpentul încă se holba la Tharn. Pentru el, Tharn era suprapus peste figuri de femei, bărbați, fete, băieți, câini și păsările lor iubite. Tharn însemna totul și fusese mereu alături de el.

Tharn s-a uitat la Phaya cu neînțelegere. Ochii pătrunzători ai serpentului erau plini de un sentiment de vinovăție și ușurare. Afecțiunea și dorul își găsiseră loc în ei.

„Sau m-ai mai întâlnit undeva înainte?”, a micșorat Tharn ochii suspicios.

Phaya n-a răspuns, ci s-a apropiat și s-a oprit chiar lângă el.

„Dacă vrei să afi, trebuie să scoți adevărul din gura mea cu a ta”, a spus Phaya pe un ton tachinator. Ochii care se întâlneau străluceau.

Tharn și-a apropiat fața până când nasurile li s-au atins.

„Visează în continuare”, a zis el, fiind pe cale să se întoarcă. Dar Phaya i-a apucat ceafa, trăgându-l spre el și ridicându-i ușor bărbia. Buzele fierbinți s-au prăbușit peste ale lui, mușcându-i buza de jos înainte ca el să poată reacționa.

Tharn a rămas uimit și s-a uitat cu furie la Phaya. Fața i se înroșise pe măsură ce celălalt îl împingea la limită.

„Tu, ăsta...”

„Dacă acționezi rapid, ai avantajul... mmm...”

Întorcând gestul, a sărit înainte și i-a zdrobit buzele, trimițându-i o limbă caldă și umedă ca să salute cavitatea bucală aromată a mentă. Sugând cu sete limba aspră a serpentului, și-a încolăcit brațele în jurul gâtului său puternic, astfel încât corpul lui să se poată cuibări mai bine. Phaya a îmbrățișat talia lui Tharn, i-a ridicat corpul și l-a dus pe pat, rostogolindu-se astfel încât celălalt să fie dedesubt. S-au sărutat mult timp înainte de a gâfâi și a se privi unul pe celălalt.

„Hâc...” Tharn a schițat un zâmbet larg uitându-se la Phaya. „...să acționezi mai repede aduce avantaje.”

Phaya, râzând, și-a atins nasul proeminent de nasul lui Tharn până când acesta a pufnit în râs.

Dându-se la o parte, Tharn l-a îmbrățișat pe serpent și l-a împins pe celălalt să se întindă sub corpul său.

„Te strâng de gât cu gura mea. O să-mi spui sau nu?” Tharn știa că Phaya ascundea ceva. Și sigur avea legătură cu el. O știa intuitiv.

Phaya n-a răspuns imediat. Doar i-a înfășurat brațele în jurul gâtului lui Tharn și i-a tras fața pe pieptul lui. La început, Tharn s-a zbătut să se ridice, dar apoi s-a răzgândit, a rămas liniștit și a ascultat bătăile inimii lui Phaya. Era bine să știe că inima asta bătea cu atâta putere chiar în clipa aceea.

„Tu și cu mine... ne cunoaștem încă din viețile noastre trecute.”

Tharn s-a încruntat, clătinând din cap ca să se uite la serpent. Și-a pus bărbia pe pieptul lui lat, privind suspicios la cel care vorbea.

„Glumești?”

Serpentul, care îi mângâia părul lui Tharn, a trecut brusc la o mângâiere blândă pe capul persoanei din brațele lui.

Tharn și-a mutat mâna pe pieptul serpentului și și-a coborât bărbien. „Unde? Cum adică eu și cu ex-ul tău?”

„Mă iubești atât de mult. Ai făcut totul pentru mine.”

„Aberezi.”

„Vorbesc serios.”

Tharn s-a mișcat ca să se ridice, dar Phaya l-a strâns și mai tare în brațe.

„Dar n-am făcut niciodată nimic pentru tine... bine, doar te-am rănit, așa cum a spus Chaloton.” „Când am realizat că te iubesc... te pierdisem deja, Tharn...” ...înainte să știe că Tharn era important, pierduse legătura cu el și nu se mai întorsese niciodată.

Tharn a rămas ușor amțit. Phaya se întindea, privindu-l cu lacrimi în ochi. Ochii îi sclipeau de frică, făcându-i inima să se strângă de durere. Tharn l-a îmbrățișat de gât pe serpent, întinzându-se deasupra lui, cu pieptul lipit de al său. A analizat în tăcere ce spusese Phaya. Adică îi ceruse să-i fie iubit și anunțase în fața tuturor că erau împreună din cauza asta? Nu... oare Phaya chiar credea în viețile trecute?, s-a gândit el confuz. Nu știa dacă să-l creadă pe Phaya sau nu, dar inima îl îndemna să creadă.

„Te-am pierdut în viața mea trecută. Dar în viața asta, nu te voi lăsa niciodată să pleci”, a spus o voce profundă, foarte fermă, strângându-l tare în brațe.

Tharn a scos un râset ușor.

„Cum ai putea să mă pierzi? Păi, sunt chiar aici...” Tharn s-a întors și s-a culcat lângă Phaya. Brațele puternice ale celuilalt îi înconjurau în continuare talia. L-a îmbrățișat și el pe serpent. „...nu plec nicăieri”, a spus Tharn cu o voce răgușită. Făcând contact vizual cu serpentul pentru mult timp. Înainte să-și dea seama, buzele lor s-au atins din nou, scoțând un sunet stânjenitor, dar mai dulce decât primele două sărutări...

Phaya s-a retras cu tristețe din sărut, stând gâfâind și privind la Tharn, apoi s-a aplecat și i-a sărutat fruntea moale, înainte de a se întoarce să-l privească.

Fața curată, cu ochii pe jumătate închiși, îl privea cu o asemenea dulceață încât inima îi tremura.

„Mă faci să nu mă mai pot abține”, a spus Phaya pe un ton scăzut.

„Doar afară...”, a spus Tharn cu o voce răgușită, trăgându-l pe serpent mai aproape și sărutându-l ușor. În gura lui întredeschisă se reflecta chipul serpentului. Acesta a mârâit furios, dar a fost de acord să facă așa cum ceruse Tharn. Știa că Tharn nu era pregătit. Un bărbat ca el înțelegea de ce, așa că era pregătit să aibă răbdare, așteptând ziua în care Tharn va fi gata... Sau poate că nu va mai aștepta și va folosi un mic plan, hehe.

După ce s-au îmbrățișat mult timp, Tharn și Phaya au făcut un duș și s-au culcat. Astăzi, Tharn trebuia să doarmă la apartament. La început, Phaya a vrut să vină cu el și să doarmă acolo, dar Tharn nu i-a permis, pentru că voia să aibă puțin timp doar pentru el. Ce ar fi fost dacă ar fi stat împreună în fiecare zi?

Munca de astăzi de la Unitatea de Investigații Speciale n-a fost multă. Au depus doar dosarele și au raportat concluziile superiorilor. Noaptea, întorcându-se la apartament, abia își scosese un pantof când a sunat soneria. S-a întors și a deschis ușa.

„Doctore...”

Chaloton i-a trimis un zâmbet lui Tharn. „Astăzi aveam o programare. Ai uitat?”

Tharn și-a dus mâna la ceafă și s-a scărpinat.

„Scuze, intrați mai întâi.” Tharn i-a deschis ușa dr. Chaloton ca să intre în cameră, și-a scos pantofii și și-a condus oaspetele înăuntru. Era nevoie să primească musafiri.

„Poți face șerapia în camera mea?”

Chaloton a încuviințat din cap. „Sigur, m-am gândit deja la asta.”

Dr. Chaloton era psihiatru personal al lui Tharn. În fiecare lună trebuia să meargă la medic pentru tratament psihiatric, să discute ca să i se testeze mintea și să vadă dacă este în regulă, având grijă și de alte posibile simptome mentale.

„N-am mai văzut ca Tharn să se întoarcă în camera lui de zile întregi.”

Chaloton s-a așezat pe canapea. Tharn a mers să toarne apă dintr-o cană pe blatul bucătăriei pentru oaspete.

„Da, am mers să dorm la casa lui Phaya.”

„Mda...”

„Păi...” a ezitat Tharn, cu fața îmbujorată. „Eu și Phaya am convenit să fim împreună, doctore”, a spus Tharn rușinat.

Chaloton a zâmbit, dar ochii nu-i exprimau aceeași bucurie. A pus paharul cu apă pe masă și a bătut ușor cu palma în canapea. „Mă bucur și eu. Dar acum e timpul ca Tharn să mă ajute cu treaba mea.”

„Oh, da.”

Știindu-și îndatoririle, a mers să se întindă pe canapeaua lungă și a închis ochii. Chaloton s-a uitat la chipul lui Tharn. Ochii i s-au înroșit puternic. A luat una dintre pietre și a mormăit ceva, apoi a pus-o pe fruntea lui Tharn fără ca celălalt să bage de seamă, pentru că totul s-a potrivit la fix.

O vrajă.

„Să începem”, a spus Chaloton cu o voce joasă.

...Chiar dacă Tharn și Phaya aveau o relație! Lui nu-i păsa. Indiferent de situație, Tharn trebuia să se întoarcă cu el!

Relația lui Tharn cu Phaya evolua bine. După ce au căzut de acord să fie împreună timp de trei luni, Phaya l-a dus să i-o prezinte lui Darawan, femeia care îi plăcuse lui Phaya și cu care aproape că se căsătorise. La început, Tharn fusese puțin îngrijorat, dar, întâlnindu-o, și-a dat seama că era amabilă și prietenoasă. Mai mult, Tharn a descoperit o ciudată afinitate cu ea; după doar câteva propoziții, au devenit buni prieteni.

Munca de la Unitatea de Investigații Speciale începuse să meargă strună. Toată lumea a început să vorbească și să se apropie în toate departamentele. Lucrau eficient ca o echipă, erau admirați de oameni, iar agenția se mândrea cu ei.

„Ești sigur că o să-mi spui azi?”

Astăzi, Tharn fusese răpit de un șarpe și dus la el acasă. Ca să fie sincer, fusese adus acolo o dată pe săptămână, dar rareori își cunoștea părinții, de parcă n-ar fi avut frați și surori în altă parte.

„Bineînțeles”, a răspuns Phaya calm în timp ce conducea mașina în curtea casei.

Tharn s-a uitat îngrijorat la fața lui Phaya. Avea o premoniție rea.

Nu știa cum, înainte de a fi timpul pentru cină, Tharn s-a prezentat în fața lui Storm și Paranee în sufragerie.

„Fratele Phaya a sosiiiit!”, a strigat Paranee cu ochii întredeschisi, intrând și atârnându-se de brațul lui Phaya.

Phaya și-a scuturat sora de pe cap, apoi s-a întors și l-a tras de braț pe Tharn ca să-l prezinte tuturor.

„El este Tharn... e iubitul meu.” Storm, care întinsese mâna după o sticlă de apă ca să bea, s-a înecat.

„Ce?!”

„Știu. Stelele se numără, dar n-ai avut ocazia să afli. Scuze. În sezonul de vârf, o să fie mulți clienți în magazin.” Paranee a întins mâna ca să dea mâna cu Tharn. „Paranee e sora mea. Iar el e P’Phaya...”

Deși era tristă că o tânără prietenă precum Darawan nu ajunsese cu fratele ei, Paranee nu părea să aibă nicio problemă cu Tharn.

„Da, sunt Wansa, poți să-mi spui Tharn.” Tharn a strâns mâna lui Paranee și a lăsat-o jos.

Paranee a zâmbit: „Ce e în neregulă cu mine? În loc să spui că tu și cu Nee vă înțelegeți bine din moment ce suntem o familie acum.” Paranee a clipit ștrengărește spre fratele ei.

Phaya i-a arătat un „deget mare sus” surorii sale. Tharn s-a uitat la cei doi frați și a zâmbit. Chiar păreau frați adevărați.

„Ah, numele e Tharn? Este un râu, de unde vine cuvântul râu?”, a întrebat Paranee curioasă.

„Da.”

„Eee... deci cartea pe care P’Phaya i-a dat-o lui Nee să o ia... aoleu!” Phaya i-a acoperit gura surorii sale cu mâna, întorcându-se și zâmbind cald spre Tharn.

„O să vorbesc mai întâi cu P’Pai. Revin imediat”, a spus el, târându-și sora de acolo în mijlocul privirilor confuze ale lui Tharn și Storm.

Phaya a târât-o pe Paranee până la piscină ca să vorbească.

„Nee... Nee, să nu vorbești despre cartea pe care ți-am dat-o să o arunci.” Cartea pe care o împrumutase de la Tharn. O schimbase pe ascuns și îi dăduse lui Tharn una nouă. Cât despre cea veche, Paranee o luase și o aruncase.

„De ce?”, s-a întrebat Paranee. De ce fratele ei era așa transpirat și agitat?

„Tharn o să se supere pe tine în curând.”

Paranee și-a încrucișat brațele și s-a uitat chiorâș la fratele ei.

Phaya și-a dres glasul.

„Asta e, să nu-i spui lui Tharn, ai înțeles?”, și i-a dat o copie nouă pe care o cumpărase, scriindu-i și numele pe ea și lipind-o exact ca cartea originală, de teamă să nu dea de bănuit.

„Da, dar trebuie să existe un schimb.” Paranee și-a întins mâna în fața lui Phaya.

Phaya și-a ridicat sprâncenele și i-a întins mâna. „Bine.”

„Târg în toată regla.”

Oh, când putea să obțină lucruri de la frații ei, era atât de bine, s-a gândit Paranee în sinea ei.

Phaya și Paranee s-au întors în sufragerie și i-au văzut pe Tharn și Pham stând de vorbă aprins, așa că s-au alăturat conversației.

„Phaya, o să-i spui tatei despre Tharn astăzi?”, a întrebat Phai cu voce tare.

Simțindu-se stresat, Tharn și-a dat imediat seama că poate nu era momentul potrivit să vorbească despre relația sa cu Phaya.

„Da.”

„Eu zic că...”

„Toată lumea e aici azi. Cred că e mai bine să afle toată lumea odată”, a insistat Phaya cuînd îndărătnicie.

„Phaya, dacă momentul nu e potrivit încă, e mai bine să nu-i spunem.” Știa că Phaya voia să facă un pas înainte, dar vorbind cu forța acum, Tharn se temea că părinții lui Phaya nu-l vor putea accepta. Phaya a întâlnit privirea lui Tharn. Ochii lui rotunzi și curați îl implorau.

Phaya a oftat atunci. „Bine... fac cum zici tu.”

Paranee și Storm s-au uitat unul la celălalt cu surprindere. Nu-l văzuseră niciodată pe serpent purtându-se așa cu cineva. În general, era încăpățânat și își punea propriile idei mai presus de orice. Doar uitându-se în ochii lui și spunând câteva cuvinte, Phaya cedase. Asta arăta că Phaya punea un mare preț pe Tharn.

După ce l-au potolit pe Phaya, toată lumea a schimbat subiectul. După câteva momente în care au făcut schimb de idei, telefonul lui Tharn a sunat. Atunci a cerut permisiunea să plece ca să răspundă.

Un apel de acasă?

„Da.”

(Chao Tharn...) O voce răgușită și familiară a strigat tremurând.

Tharn s-a încruntat.

„Bunico, s-a întâmplat ceva?” Sau se va întâmpla ceva rău cu mama? În ultima vreme, visase și mai mult la mama lui, dar nu luase legătura cu ei. Fusese ocupat lucrând la ultimul caz până când nu putuse să doarmă și nici nu o sunase mereu pe mama lui.

(Mama... mama ta este foarte bolnavă... Bunica se teme că... Chao Kaew s-ar putea să nu mai apuce sfârșitul lunii.)

Totul i s-a oprit în cap, creierul i s-a blocat. Vocea tremurândă a bunicii, combinată cu propoziția cutremurătoare, l-a făcut pe Tharn să se adune în grabă și să răspundă la celălalt capăt al firului:

„Zbor în seara asta spre Chiang Mai. Trimite pe cineva să mă ia.”

(Da...)

Timpul!

După ce a închis apelul, s-a întors în cameră cu o față copleșită. Înainte de a-i spune lui Phaya să meargă la apartament pentru că se va întoarce astăzi ca să-și facă bagajele și să zboare la Chiang Mai. Phaya n-a întrebat nimic. Văzându-i doar fața iubitului său, care părea că va izbucni în plâns, a alergat să conducă mașina și să-l aducă pe Tharn la apartament. Când a auzit că mama lui Tharn era bolnavă, a devenit și mai îngrijorat. Apoi a condus direct spre aeroport ca să-l ducă pe Tharn.

„Este ceva cu care să te ajut sau te deranjez? Să mă suni repede.”

Tharn a încuviințat ușor din cap.

„Îmi... îmi pare rău că n-am mâncat cu părinții tăi”, a spus Tharn cu voce moale. Expresia feței lui arăta atât de rău încât trezea o profundă compasiune. Phaya l-a tras atunci pe Tharn într-o îmbrățișare de mângâiere, fără să-i pese de rușinea în fața nimănui. Dacă voiau să se uite, să se uite.

„Sunt de partea ta”, i-a sărutat tâmpla. Tharn a fost șocat de buzele calde. Nu credea că Phaya va face asta în mijlocul aeroportului, așa că l-a îndepărtat repede pe Phaya.

„Ticălosule...” era pe cale să înjure, dar anunțul angajaților l-a oprit mai întâi. Din înjurătură s-a transformat într-un rămas-bun. „Plec...”

Phaya a încuviințat din cap. L-a privit pe Tharn din spate până când acesta a ieșit din câmpul vizual, apoi s-a întors.

18

Capitolul 18: Dosarele de caz SI09: Exorcistul [Echipa]

Chiang Mai

Casa lui este o locuință tradițională thailandeză din lemn. Terenul este la fel de mare ca cel de la casa lui Phaya, sau poate chiar mai mare decât proprietatea serpentului. Aceasta este casa Nira Suksawat, locuința mamei, care a fost lăsată moștenire încă din timpul străbunicii sale. Însă Tharn avusese puține legături cu acest loc, deoarece nu petrecuse prea mult timp aici.

„Bunicule!”, Tharn a alergat să o îmbrățișeze pe bunică, îmbrăcat în hainele sale tradiționale albastre de preț, și a trecut mai departe.

„Mama?”

„În cameră...” Fără să ezite, Tharn a intrat în cameră. Îndată ce și-a văzut mama zăcând pe pat, lipsită de culoare în obraz, Tharn a simțit cum i se rupe inima. Disperarea și frica i s-au strecurat în suflet. Imaginea lui Luang Por oprind sângerarea în timp ce aștepta ambulanța i-a reînviat în minte.

„Tharn...” Mama a deschis ochii ca să se uite la el, l-a chemat cu o voce scăzută și i-a dăruit un zâmbet slab.

Tharn s-a apropiat și s-a așezat pe pat, apucând-o de mână și scuturând-o ușor.

„Mamă... ce s-a întâmplat? De ce ai ajuns așa?”, a întrebat Tharn, cu lacrimi adunându-i-se în ochi.

Mama a clătinat slab din cap, fără să spună nimic, dăruindu-i doar un zâmbet. Așa că Tharn s-a întors să se uite la bunică.

„Bunico...”

Bunica a făcut o figură stânjenită. S-a uitat la chipul fiicei sale, apoi s-a întors să-l privească pe Tharn.

„E bolnavă de săptămâna trecută. Doctorii n-au putut înțelege de ce...” Fiica ei se îmbolnăvise pe neașteptate, fără niciun motiv aparent. Leșinase săptămâna trecută, iar trupul îi cedase. Cu câteva zile în urmă, inima îi oprise brusc bătăile, făcându-i inima să-i tremure și să-i stea în gât – era de necrezut. Fiica ei, Chao Kaew, nu dorise ca ea să-i spună lui Tharn că este bolnavă. Dar o mamă nu poate suporta să-și vadă fiica murind în felul acesta și, neputând îndura suferința nepotului ei, hotărâse să-l sune pe Tharn și să-i spună să vină aici.

Tharn s-a încruntat și a înlemnit.

„Săptămâna trecută? De ce nu i-a spus nimeni nimic lui Tharn?” A ridicat din greșeală tonul la bunică.

„Tharn... Mama nu a lăsat-o pe bunică să-ți spună”, a spus mama cu o voce joasă. Mâna lui Tharn a zvâcnit, întorcându-se spre a ei. „Nu o blânde pe bunică, fiule.”

Trăgându-și nasul, s-a uitat la chipul mamei sale, cu ochii roșii.

„Mama și tata... Chiar așa e, orice s-ar întâmpla sau oricare ar fi problema, voi nu-mi spuneți niciodată...”

„Tharn...” Inima mamei a tremurat. L-a privit pe fiul său cu vinovăție. N-a spus nimic pentru că îl iubea atât de mult, era atât de îngrijorată, nefiind conștientă că îi va frânge inima fiului ei.

Tharn a înghițit în sec.

„Nu mai trebuie să spui nimic. Mamă, odihnește-te...” Tharn a înlemnit o clipă când și-a amintit ceva. „...am să-i aduc lucrurile pe care Luang Pu i le-a dat mamei.”

A spus Tharn în grabă, înainte de a alerga spre mașină și de a aduce geanta.

A luat Takrud-ul pe care Luang Pu i-l dăduse împreună cu Phaya, ca să i-l dea bunicii.

„O să te susțin. Bunica să pună un Takrud sub pernă.” Tharn și-a susținut mama, lăsând-o pe bunică să mute perna și să așeze Takrud-ul, apoi a culcat-o la loc pe mamă.

„Lucrurile pe care mi le-a dat Luang Pu... să i le aduc mamei, e în regulă?”

„Ești mama mea, sunt ale mele, ți le dau ție, e în regulă.” Tharn a apucat mâna mamei și a sărutat-o. Mama a zâmbit ușor, ridicându-și mâna ca să-i mângâie blând părul.

„Ai venit singur? Pământeanul care te va ajuta cu copilul...?”

Tharn a clătinat din cap.

„Phaya a trebuit să muncească. Oricum e în concediu din cauza mea.”

Povestea lui cu Phaya o scria și i-o povestea în mod regulat mamei prin mesaje. Fusese o săptămână înainte în care fusese atât de ocupat încât n-a avut timp să vorbească cu mama lui. Tharn s-a uitat la chipul palid al mamei și și-a îngropat fața în brațele ei. „Mamă, să nu pățești nimic. Mama trebuie să fie puternică. Să nu ai nimic. Nu mă lăsa singur.” Nu era pregătit să-și piardă mama.

„Dragul meu...”

„Mamă, nu mai spune nimic. Știu ce vrea mama să spună. Nu vreau să aud.” Știa că viața umană este schimbătoare și trecătoare, din tot ce învățase. Crescuse cu învățăturile tatălui său, crescuse într-o mănăstire și știa foarte bine: „Vreau ca mama să fie cu mine.” Tharn a închis ochii, simțind parfumul blând al mamei, simțind atingerea mâinii subțiri care îi mângâia delicat părul.

„Te iubesc, Tharn, fiul meu...”, a spus mama cu lacrimi în ochi, coborându-și privirea spre fiul său care acum își ascundea fața la pieptul ei. Timpul ei alături de copii fusese atât de scurt. Avusese ocazia să fie cu copiii ei, să vorbească, să îmbrățișeze – de ce, de ce să nu o lase să fie mai mult timp cu Tharn? Oare n-ar fi trebuit să fie alături de el și de fiul ei de când era mic?

Tharn și-a ridicat capul să se uite la mama sa și a văzut că aceasta adormise cu mâna pe pieptul lui. Treptat, a luat mâna subțire a mamei și a pus-o pe pieptul său, iar după ce i-a pus o pătură mamei, s-a ridicat și a ieșit din cameră. Întâlnind-o pe bunica îndurerată, Tharn s-a îndreptat direct spre ea.

„Am ceva să-i întreb pe bunica.”

„Întreabă-mă.”

Tharn s-a lăsat să cadă și s-a așezat lângă bunica sa.

„Înainte ca mama să stea culcată în pat așa... s-a întâmplat ceva?” Tharn credea că, în afară de boala mamei, mai erau lucruri care le dădeau bătăi de cap celor doi adulți.

Bunica a zâmbit ușor.

„Ca de obicei, Tharn știe... chiar fără să-ți spună cineva, simți din instinct.”

„S-a întâmplat ceva?”

Bunica a încuviințat din cap. „Despre mina din apropierea pădurii Srim Bueng...”

Tharn s-a încruntat. „De ce?”

„Pădurea Srim Bueng este teritoriul adiacent pădurii noastre. Lângă pădurea Srim Bueng este o mină deținută de compania KG. Dacă întrebi dacă mina e departe de noi, e la multe zeci de kilometri distanță. Dar zona pădurii Srim Bueng este locuită de săteni, iar unii dintre ei lucrează pentru pepinierele noastre.”

Tharn s-a gândit profund.

„Oare își deversează deșeurile ca să distrugă natura din acea zonă până când sătenii au de suferit?”

Bunica a făcut o față tristă și a încuviințat din cap.

„Ar trebui să știi, mama ta nu e genul care să se supună. Cu atât mai puțin nu tolerează neglijența și iresponsabilitatea. Mama voastră l-a atacat chiar și pe proprietarul minei.”

„S-a întâmplat ceva atât de grav și de ce nu mi-ați spus?”

„Mama nu m-a lăsat să-ți spun. În plus, mama ta era ocupată să caute dovezi împotriva lui. Amândoi au luat sătenii ca să verifice și să colecteze probe de apă, au inspectat praful din aer, au contactat autoritățile, dar problema n-a avansat și a rămas tăcută.”

„De ce?”

Bunica a scos un oftat.

„Compania KG are un om mare în spate. În plus, sătenii se tem de putere, se tem că n-or să mai aibă unde să doarmă. De aceea, nu vor mai permite să se colaboreze împotriva acestei companii miniere.”

Mina KG. Oare asta este o mină aflată sub protecția consilierului? Se știa că investitorul companiei KG era o cunoștință a Consilierului. Așadar... nemernicul ăla!

„Bunico, nu-ți face griji. Mă voi ocupa eu personal.”

„Cum o să faci asta, fiule?”

„O să caut dovezi împotriva lui.” Trebuia să-l roage pe doctor să-l ajute cu asta. Printre prietenii doctorului erau doar oameni buni; ar trebui să poată ajuta la crearea de informații și campanii pe tema asta până când va deveni virală. Gândindu-se la asta, Tharn i-a trimis un mesaj dr. Chaloton, amintindu-și că unul sau doi dintre prietenii acestuia erau ecologiști și voia ca doctorul să ia legătura cu ei. Tharn și-a ridicat capul să se uite la bunică.

„O să-l rog pe doctor să mă ajute cu asta. Asta îi va îndeplini dorința mamei.”

Mama voia să-i ajute pe săteni. Așa o va face.

Bunica avea lacrimi în ochi. S-a uitat la nepotul ei și l-a tras în brațe.

„Teritoriul acesta a aparținut odată strămoșilor noștri. Din cauza asta, Chao Kaew n-a renunțat până nu s-a îmbolnăvit.” Tharn a răspuns îmbrățișării, gândindu-se în sinea lui dacă luase decizia corectă alegând să devină ofițer de poliție și lăsându-le pe bunica și pe mama muncind din greu amândouă în Chiang Mai așa...

„Doamnă, doamnă...” O voce blândă a strigat în timp ce o siluetă subțire, îmbrăcată în haine tradiționale maronii, se apropia și se așeza pe podea.

Bunica s-a desprins din îmbrățișarea lui Tharn, și-a ridicat mâna să-șișteargă lacrimile și a întrebat blând:

„Ce este, Soft?”

„Cineva din satul Rimring a venit la dumneavoastră.”

Tharn s-a încruntat suspicios. Oare venise cineva din sat în vizită?

„Acesta este satul în care a mers mama să ajute?” Bunica a încuviințat din cap spre Tharn, înainte de a-l lua de mână ca să iasă împreună să-i întâmpine.

Uf!

O rafală de vânt i-a suflat în față, urmată de șoapte la ambele urechi. Sunetul vântului care se învârtea în urechi a dispărut când Tharn și-a condus bunica spre scaune. Oaspeții erau femei de vârstă mijlocie îmbrăcate în haine tradiționale de munte și bărbați de vârstă mijlocie așezați unii lângă alții. Un tânăr era probabil cu câțiva ani mai mic decât Tharn, purtând o cămașă albă, blugi, și un bătrân cu ochi negri și păr grizonat. Când Tharn s-a întâlnit cu privirea bătrânului în alb, celălalt s-a încruntat, s-a uitat gânditor la Tharn și a scuipat nucă de areca în oală.

„Doamnă... Bună ziua”, au ridicat toți mâinile în semn de respect pentru doamna casei, cu excepția bătrânului îmbrăcat în alb cu păr grizonat.

„Ce treabă vă aduce în vizită, Khampao, Rollafa?” Khampao era un bărbat de vârstă mijlocie, iar Rollafa era o femeie de vârstă mijlocie; erau soț și soție. Când Chao Kaew căutase dovezi împotriva companiei miniere, ei doi fuseseră principalii care aduseseră sătenii ca martori.

„Oamenii din sat au auzit că Chao Kaew este foarte bolnavă, așa că l-au adus pe bătrânul Mandum și pe fiul său nou-născut să o viziteze.”

„Nu văd nicio problemă.”

„Nu, domnule, Chao Kaew a așteptat mereu să-i ajute pe săteni. Grupul nu-l va ignora”, a continuat Rollafa să explice, înainte de a se uita la bătrân și a spune: „Când am auzit vestea că Chao Kaew este grav bolnavă, am făcut tot ce am putut. Am adus problema îmbolnăvirii lui Chao Kaew ca să o consultăm cu bătrânul. Asta înseamnă... că Chao Kaew a leșinat fiind rănită de lucruri rele trimise împotriva voastră.”

Sprâncenele i-au zvâcnit. A făcut automat contact vizual cu bunica, putându-și da seama imediat că bunica gândea probabil la fel ca acești oameni. Cât despre el... simțea că era ceva ciudat în camera mamei sale și trebuia să aducă repede Takrud-ul ca să-l pună sub pernă.

Mamă, oare sentimentul de greutate și tristețe din jurul tău este provocat de farmece?

„Ce fel de obiect este acela?”

„Magie neagră... lucruri întunecate... lucruri rele, tinere.” Bătrânul a tras aer în piept și a continuat: „Am venit aici să o văd pe mama ta. Te rog să scoți materialul negru.”

„Luați asta și mama va fi bine?”

„Va dispărea.”

Bunica a întins mâna, a apucat mâna lui Tharn și a strâns-o ușor.

„Încearcă, n-o să doară, fiule.”

Tharn s-a uitat la cei patru oameni. Nu avea prea multă încredere în ei. Câteva semne îi spuneau că acești oameni aveau un scop ciudat. Tharn a rămas tăcut mult timp, fără să spună nimic, până când vizitatorii au început să se simtă inconfortabil sub privirea atentă a tânărului polițist, de parcă ar fi fost scanați cu atenție.

„Da...” Aș vrea să știu și eu cum arată rahatul ăla negru.

Sapling, fiul lui Khampao și Rollafa, s-a uitat furios la Tharn, revoltat că cealaltă parte îi întârziase decizia, uitându-se chiar la ei cu o privire disprețuitoare. Crezi că ești atât de nobil? Cu un simplu sânge nobil de la Chao Chiang Mai, cum poți să-i jignești pe alții?

Din privirea fixă a lui Sapling, acesta a întrebat cu o voce tăioasă: „La ce te uiți?!”

Atunci, mama lui Sapling l-a lovit pe fiul ei peste picior și i-a apăsat capul în jos, ca să nu se uite orbește la nimeni. Tharn s-a întors să se uite la bătrân.

„Dacă îi fac vreun rău mamei mele, n-am să vă iert fața, moșule.” Nici bătrân, nici grizonat – nu că ar fi fost abuziv sau ceva de genul, dar oamenii ăștia pur și simplu miroseau urât.

Unitatea de Investigații Speciale

Trei zile mai târziu, Tharn a rămas în concediu deoarece mama lui încă se recupera. Așa că a rugat-o pe Ajjima să continue să aibă grijă de mama lui în Chiang Mai până când se va însănătoși.

„Așa să fie! Vine un proces mare. Totul e pe bune.” Ajjima a aruncat dosarul pe masă și a scos un oftat ca un taur furios. Toată lumea din birou tăcea; nimeni n-a spus nimic. În plus, Phaya îi scria mesaje lui Tharn fără oprire, până când fiica căpitanului n-a mai suportat.

„Pah!”

„.......”

„Cum adică îndrăznești să mă ignori?!”

Phaya s-a încruntat, a citit mesajul de pe telefon și era aproape gata să-l arunce, dar nu putea face asta. Așa că n-a putut decât să-și strângă dinții cu putere, strângând telefonul în mână până când aceasta îi tremura. Și-a planificat în tăcere călătoria.

„Omule! Te strig. N-ai auzit?!” Ajjima a mers la masa lui Phaya. Picioarele îi tremurau și l-a întrebat pe tânărul polițist pe un ton dur.

Phaya și-a ridicat capul, s-a uitat la Ajjima și i-a spus cu o voce calmă:

„Căpitanule, aș dori să plec de la muncă.”

Ajjima era atât de furioasă încât îi ieșea fum din urechi și era gata să întindă mâna să-l lovească pe regină, dar el și Singha s-au repezit și i-au blocat brațele lui Ajjima.

„Căpitanule, calm. Să nu explodezi încă. Dark nu e pregătit.”

„Voi, ascultați ce spune! A zis că o să ia concediu. Cum îndrăznești?! Mă vezi pe mine șeful tău suprem? Dacă te gândești să-ți iei rămas-bun, ia-ți rămas-bun de-a binelea!!”

lui Phaya nu-i păsa dacă fiica căpitanului era furioasă sau nemulțumită.

Merge la Tharn astăzi.

„Plec.”

„Aaaa!!” Ajjima era pe cale să se repeadă spre Phaya, dar Singha și Khem l-au ținut strâns.

Thai Flag își citea dosarele, ridicându-și capul să vorbească:

„Căpitanule... cred că va trebui să ne luăm cu toții adio de la slujba asta.”

Toată lumea s-a întors să se uite bănuitoare la Thai Flag.

Ajjima și-a smuls brațul din strânsoarea lor, s-a dus la Thai Flag și i-a smuls dosarul din mână ca să citească despre ce era vorba la muncă.

„Chiang Mai?”

Ajjima a oftat și s-a întors să se uite la Phaya, vorbind cu o voce moale:

„Nu e nevoie să-ți iei adio. Mergem împreună azi. Te rog să-i spui lui Tharn să ne aranjeze un loc unde să stăm.” Phaya a încuviințat din cap și l-a sunat pe Tharn, ieșind afară ca să vorbească la telefon.

„Facem misiunea asta în Chiang Mai?” Singha a venit să vadă și el detaliile muncii.

„Da... O să-l pun pe Thai Flag să actualizeze informațiile în Kindle pentru voi...” Kindle are acum funcția de actualizare a lui Thai Flag. Nou adăugat: sistemul Kindle și sistemul de date al lui Thai Flag sunt conectate automat, toată lumea putând citi imediat fără a fi nevoie să reintroducă informațiile.

„Pregătiți-vă, plecăm...” Ajjima s-a uitat la ceas. „...la șase ore după ce pun pe cineva să contacteze poliția locală pentru mine.”

„Am înțeles!”

Chiang Mai, casa Nira

„Voi acționa în numele lui Tharn. Conform dovezilor pe care mi le-a dat mama lui Tharn, n-ar trebui să fie nicio problemă. Mâine voi organiza o echipă care să meargă în zona regală. Ar trebui să fie condusă de oamenii lui Tharn.”

A spus Chaloton după ce și-a terminat treaba în Bangkok și a adus echipa în Chiang Mai ca să verifice preliminar documentele. Apoi el și echipa sa au fost de acord să ajute în acest caz.

„Da, mulțumesc armatei că a venit să ne ajute.”

„E în regulă, mă pricep deja la meserie. Mă duc primul, hai să mergem primii.” Armata s-a întors să-și ia rămas-bun de la Chaloton, care a încuviințat din cap în semn de răspuns, urcându-se apoi în dubă ca să aranjeze cazarea. Tharn a tras un adânc oftat de ușurare, întorcându-se să se întâlnească cu privirea lui Chaloton și dezvăluind un zâmbet larg.

„Pentru treaba asta, îi mulțumesc doctorului că m-a ajutat.”

Chaloton a zâmbit. „Mă bucur că am putut ajuta.”

„Doctore, vrei să mergem să vedem lotușii împreună? Am auzit-o pe bunică spunând că tocmai a făcut un nou iaz cu lotuși.”

„Să mergem.”

Tharn l-a dus pe Chaloton la iazul cu lotuși. Au intrat într-un pavilion maro de lemn, privind buchetul minunat de lotuși albi. Lumina soarelui strălucea pe lotușii de un alb pur, dându-le un aspect și mai luminos. Tharn a fost uimit de peisajul natural din fața lui, privind cu admirație. Cât de frumos și prețios!

Chaloton s-a uitat la lotuși și s-a gândit la trecut. Tharn iubea să-și pună petale de lotus alb în păr.

„Știi ce alte nume mai are lotusul alb?”

„Hm? Oh, nu mă pricep la lucrurile astea, doctore. Eu știu doar să prind infractori”, a spus Tharn râzând.

Chaloton s-a întors și i-a întâlnit privirea lui Tharn.

„Lotusul alb mai este cunoscut și sub numele de Sattabutus.” Tharn și-a ridicat sprâncenele întrebător, dar după o clipă s-a încruntat.

„Numele tău sună cunoscut”, de parcă l-ar fi auzit undeva înainte.

„Tharn... Chiar te întreb... Tharn și cu Phaya... crezi că e o idee bună să fiți de acord să fiți împreună? Ce fel de familie are el...”

Tharn s-a uitat la dr. Chaloton și i-a dăruit un zâmbet slab.

„Așa și? Nu-mi pasă. Te naști cu tristețe și multă fericire atunci când poți alege să fii fericit. Atunci de ce să alegi suferința?”

„În viitor, tu și el s-ar putea...”

„Lăsă asta pentru viitor, doctore. Acum prefer să trăiesc în prezent. Vreau să fac tot ce pot astăzi ca să nu regret mai târziu.”

„Tharn...”

„Știu că doctorul e îngrijorat, dar eu...” Tharn și-a coborât privirea. „...nu știu de ce nici eu. Dar am mare încredere în Phaya.”

O încredere necondiționată și o încredere oarbă în diavol.

Chaloton și-a strâns pumnul cu putere, privind spre Tharn cu ochi triști, înainte de a clipi des ca să alunge căldura din ei, întorcându-se grăbit spre iazul cu lotuși și mormăind cu voce joasă:

„Unii oameni sunt norocoși...”

„Hm?”

„...să aibă atâtea oportunități, rând pe rând, în timp ce alții... n-au primit niciuna. Cu cât trece timpul, cu atât uită de inimă...” El voia doar să aibă această oportunitate, dar Wansa nu i-a dat niciodată o șansă, continuând să se concentreze doar asupra lui Nafarut, fără să-i pese vreodată de cineva.

„Doctore...” Ce era atât de trist la el...

Cling! Cling!

„Doctore, aș vrea să răspund la telefon mai întâi”, a spus Tharn și a plecat să vorbească la telefon cu Phaya.

Chaloton s-a uitat în urma lui Tharn și a închis ochii.

...indiferent de câte vieți, tot îl iubești... Iubești pe cineva care nu te-a protejat. Cât despre mine, nu pot decât să te privesc cum mori. De ce... de ce îl iubești atât de mult? Deși în trecut m-ai iubit, m-ai iubit doar pe mine...

„Doctore!” Tharn s-a întors la Chaloton. „Trebuie să preiau problemele în propriile mâini, mă întorc la echipa de investigații. Hai să ne întoarcem împreună.”

Chaloton s-a încruntat ușor, apoi a zâmbit slab, încuviințând ușor din cap. Tharn l-a dus pe dr. Chaloton înapoi la cazarea sa, apoi s-a grăbit să meargă spre pensiune ca să aranjeze cazarea pentru echipa de investigații.

Echipa de investigații speciale a ajuns în Chiang Mai. Dar... pentru că toată lumea venise pe neașteptate, Tharn întârziase cu aranjarea locului de cazare. Așa că mama sugerase ca toată lumea să stea în casa familiei bunicii. Din fericire, erau trei case goale, compatibile perfect cu numărul de membri ai Unității de Investigații Speciale.

„Pot să mă duc să mă culc?”, l-a întrebat Tharn pe Ajjima, care inspecta casa.

„Da, mulțumesc că ai aranjat asta.”

„În regulă. Să zicem că agenția a venit să o susțină pe bunică”, i-a răspuns Tharn zâmbind.

Căpitanul și-a încrețit nasul cu năduf, înainte de a întreba mai departe: „Și cum e mama ta? Se simte mai bine?”

Tharn a încuviințat în semn de răspuns.

„Mult mai bine.” Mama se vindecase complet, de parcă n-ar fi fost bolnavă niciodată. Dacă Tharn n-ar fi văzut asta cu propriii ochi, nici el n-ar fi crezut.

„Hm, bine. Atunci o să mergem să ne ajutăm unii pe alții să ne terminăm treaba.”

„Da... atunci îmi cer scuze mai întâi.”

Ajjima a încuviințat. Tharn a plecat de la casa lui Ajjima. Când a coborât, l-a văzut pe serpent stând cu brațele încrucișate și cu o încruntare pe chip, așa că s-a dus și i s-a agățat de gât.

„Ce ai de ești așa încruntat?”

„De câte zile e dr. Chaloton aici?”, a întrebat Phaya cu o voce calmă, dar cu privirea aprigă. Tharn s-a desprins și s-a uitat nedumerit la Phaya.

„De acum două zile. Ce-i cu asta?”

Phaya n-a răspuns, ci i-a înfășurat brațele în jurul gâtului lui Tharn, grăbindu-l repede în cameră.

„Am pus pe cineva să-ți ia lucrurile și să le pună în camera ta.” Tharn s-a opus, dar Phaya l-a îmbrățișat și nu l-a lăsat să plece.

„Nu te-am văzut de zile întregi.”

„Au trecut doar trei zile.”

„Pentru mine au fost o grămadă de zile”, a spus Phaya pe un ton calm, întorcându-se să se uite fix la Tharn cu privirea sa ptrunzătoare. Tharn a rămas fără cuvinte; nici n-avea cum să scape. Putea doar să facă ce voia celălalt...

„Mmm... mmm...” Tharn l-a lovit pe serpent peste spate, făcându-l să se retragă puțin, înainte de a închide ușa dormitorului și a o încuia, sărind apoi pe serpent și sărutându-l pe gât.

Limbile li s-au prins cu sete în cavitatea bucală, sunetul sărutului făcându-l să piardă controlul în fața valului de căldură. Doar puțin aer a reușit să scape, dar a fost imediat prins de serpent care i-a apăsat ceafa spre buzele lui. Sugând, trăgând și mușcând gura mică a lui Tharn ca și cum ar fi fost niște colți, lăsând sărutări în urmă și trimițându-și limba să exploreze cavitatea bucală, savurând cu lăcomie gustul familiar. Faptul că nu-l văzuse timp de trei zile îl făcuse pe Phaya să-i simtă lipsa ca un disperat.

„Sărut... mmm... mi-a fost dor de tine”, a spus Phaya cu o voce răgușită. Două mâini i-au mângâiat spatele lui Tharn, coborând spre cele două sferibeți și strângându-le blând.

Tharn, cuprins de o căldură dogoritoare, s-a uitat în ochii serpentului și l-a lovit zdravăn peste mâna pusă pe rele.

„Nu...”

„De ce nu? Suntem împreună de trei luni”, a insistat Phaya, strângându-l mai tare și presându-și șoldurile astfel încât partea din față să fie lipită de a lui. S-au frecat unul de celălalt până când pantalonii au început să li se umfle.

„Phaya...” Fața lui Tharn s-a înroșit. Nici vocea lui Phaya nu mai era plină, pentru că și el simțea aceleași dorințe. Cu siguranță îi lipsise și lui Phaya enorm.

„Mda... e treaz... ajută-mă.” Phaya s-a aplecat să-i șoptească la ureche, i-a lins urechea cu limba și i-a mușcat ușor lobul. Gura lui Tharn era încleștată, plină de pasiune. Fluxul era fermecat de dorință. Și-a descheiat cureaua serpentului și a căzut în genunchi pe podea, trăgând în jos pantalonii bărbatului înalt. Un trup de dimensiuni anormale a zvâcnit aproape de fața lui. Tharn a înghițit în sec o gură mare de salivă, a sărutat mai întâi tatuajul lui Phaya, apoi și-a târât limba ca să-l lase să se lingă în mod repetat. Căldura radia în mijlocul corpului spre gură.

„Mmm, Tharn.” Inima lui Phaya a sărit o bătaie, privind cum iubitul său îi sugea centrul, stârnindu-i emoțiile până la punctul unei descărcări complete. Dar Phaya voia să termine împreună, așa că l-a tras pe Tharn de pe trupul său înfierbântat, a coborât ca să imprime un sărut pasional pe trupul subțire și l-a împins să se întindă pe podea. A reușit să-și dea jos pantalonii și lenjeria intimă, aducând partea sensibilă mai aproape pentru frecare.

„Eh, hâc... Phaya.” Stomacul lui Tharn s-a răsucit de parcă electricitatea i-ar fi străbătut tot corpul. Inima îi bătea cu putere. L-a îmbrățișat de umeri pe regina și și-a ridicat picioarele ca să-i cuprindă talia, mișcându-se voluntar sub influența serpentului. Acesta și-a ascuns fața în scobitura umărului său, mușcând și sugând pielea albă și galbenă a lui Tharn până i-a lăsat un semn roz. Șoptindu-i cu voce joasă la ureche în mod repetat:

„Gândește-te la Tharn... gândește-te la Tharn.”

„Ugh...” Tharn l-a îmbrățișat strâns pe Phaya. Respirația îi era tăiată, creierul îi era buimăcit și nu se putea gândi la altceva decât la numele lui Phaya și la cuvântul „Phaya” din mintea sa.

Uf, n-o să mai poată...

„Aproape...” Phaya i-a sărutat pleoapele lui Tharn și s-a retras, accelerând ritmul, și în curând au contractat totul. Corpurile au eliminat sucul iubirii în același timp. Serpentul a scos un oftat, a plecat capul pentru un sărut blând pe buzele umflate ale lui Tharn și s-a întins alături de el pe podea, trăgându-și corpul mai aproape și mormăind cu voce joasă:

„Când ai de gând să mă lași să intru?”

Oare știa Tharn cât de mult trebuia să îndure? Când nu mai putea suporta, juca rolul tristeții și al plânsului. Și ce putea face cu asta? Lacrimile îl îmblânzeau.

„Mi-e frică să nu mă doară.” Auzindu-l pe P’Mon spunând asta pentru prima dată, îl durea foarte mult și nu se putea abține. Se gândise și la o modalitate de a-l potoli pe Phaya în profunzime.

„Fiind ofițer de poliție, trebuie să ai răbdare.” Phaya i-a mângâiat blând spatele lui Tharn.

Tharn și-a încrețit nasul: „Mă lași pe mine?”

„Dacă poți.”

Tharn s-a încruntat și n-a mai spus nimic. Phaya a continuat să mediteze în minte ce plan să folosească pentru ca Tharn să accepte. Prima tactică folosită fusese să se îmbete; s-a dovedit că plângea și nu îndrăznea să facă altceva. Dacă o va folosi din nou, probabil n-o să funcționeze.

„Am studiat bine. Există o cale care nu te doare.”

„Care metodă?”

Serpentul s-a întors și s-a așezat călare pe Tharn.

„Vrei să încerci?”, a întrebat el cu ochii săi vicleni ca o vulpe. Tharn l-a împins pe serpent și s-a ridicat în picioare.

„Încearcă să mergi singur. Eu mă duc să fac un duș.” Expresia lui era extrem de îndoielnică.

Phaya a zâmbit luminos, s-a uitat în urma lui Tharn și și-a mușcat buza inferioară înainte de a-l urma în baie.

După încă câteva runde, s-au întâlnit în lumea reală la o masă de lângă apă ca să discute despre muncă și să împartă gustări. La început, Tharn și-a invitat mama și bunica să mănânce împreună, dar ele au dorit intimitate și au refuzat să se alăture mesei.

„Cazul acesta implică droguri. Tocmai am urmărit pistele și am plecat. N-am de gând să lucrez singură”, a spus Ajjima, care stătea în capul mesei pe un ton solemn.

Singha a spus trist:

„De ce? Când am ajuns în Chiang Mai, n-am prins pe nimeni singuri.” Oare nu e același lucru cu o risipă?

„E bine să o faci singur. Dar poliția locală nu a cooperat cu noi, ceea ce a limitat sfera muncii noastre. Să nu ne amestecăm.”

„Atunci de ce ne-ai chemat aici?”, a întrebat Yai cu furie.

Ajjima a spus supărată: „V-am chemat doar atât cât să fie pentru formă.”

La care el n-a spus nimic, pentru că știa foarte bine cine sunt polițiștii de aici.

„Căpitanule, ce indicii o să găsim? A trimis vreo informație?”

„Informațiile pe care mi le-a trimis sunt ciudate. Sunt aici”, a spus Thai Flag pe un ton solemn. În timp ce aștepta o ședință, s-a așezat să verifice informațiile. „Au fost trimise două fișiere. S-a folosit același computer pentru trimitere, dar expeditorul este diferit.”

„Informațiile sunt aceleași?”

Thai Flag a clătinat din cap ca răspuns pentru Ajjima.

„Al doilea fișier de date are un raport mai detaliat decât primul.”

„Deci e posibil ca unii polițiști locali să ne ajute”, a spus Phaya cu un zâmbet pe chip.

„Și cine este? De ce face asta?”, s-a întrebat Ajjima. Lucrul acesta trebuia ascuns și trimis pentru a arăta că acest caz s-ar putea să nu fie la fel de obișnuit pe cât le spusese investigatorul.

După ce ședința s-a încheiat, Tharn și Phaya s-au întors acasă împreună, ghidați de lumina unei lanterne. Phaya s-a plâns că era puțin dezamăgit că n-o făcuse. Nu și-a întâlnit mama și bunica pentru că Tharn se odihnise repede, așa că Tharn nu-și adusese prietenii.

„Mâine te voi duce să o cunoști pe mama mea.”

„Mm.”

„Dar trezește-te devreme.”

„De ce?”

„Să dăm de pomană împreună în fața casei.”

Phaya a zâmbit larg, îmbrățișându-l de gât pe Tharn într-o dispoziție bună. Tharn a pufnit în râs din gât, continuând să meargă și să vorbească cu Phaya. Mai aveau puțin și ajungeau la scările din spatele casei...

Bang! Bang! Bang!

Trei focuri de armă au răsunat prin casă. Phaya și Tharn s-au întors repede și au alergat să vadă ce se întâmplă. De îndată ce au sosit, i-au văzut pe Yai, Thai Flag și Ajjima stând în fața ușii întunecate a casei împreună cu Singha. Tharn s-a amestecat în mulțime ca să vadă ce s-a întâmplat; i-a văzut pe Singha și Khem șezând în colțuri diferite, gâfâind și tremurând, îndreptându-și armele unul spre celălalt. Părea că și Khem era pe cale să pățească ceva.

„Ce s-a întâmplat? De ce trageți cu arma?”, a întrebat Ajjima șocat. Fețele lor erau la fel de pale ca și cum ar fi văzut o stafie.

„Hâc... am văzut... am văzut...” Singha nu-i venea să creadă ce văzuse. Văzuse lucruri pe care nu crezuse niciodată că le va vedea în viața lui. Mâna leului îi tremura, temându-se că arma se va descărca. Ajjima a scos atunci un pistol și s-a așezat lângă fratele său.

„Bă ticălosule...” Big s-a apropiat și i-a smuls arma lui Dark, a ținut-o în mână și l-a strâns de umăr ca să-l aducă înapoi la realitate.

„Ce naiba faceți voi? Poate cineva să-mi spună?”, a întrebat Thong Thai aspru. Situația a invitat dintr-o dată o respirație inconfortabilă, ciudat de singuratică. Tharn a intrat în cameră. O rafală de vânt rece a suflat, provocând fiori, urmată de o licărire de imagini ale unor evenimente în minte.

„Ugh...” Tharn și-a ținut capul și a căzut la pământ. Ochii i s-au închis și s-au deschis atât de repede încât albul ochilor era vizibil, ca la o persoană care are o criză.

„Tharn!!!” Phaya și Thai Flag erau mai aproape de Tharn decât oricine altcineva. A apucat-o cu frică pe Tharn care zăcea pe pământ. Thai Flag și-a venit în fire înainte ca oricine altcineva să formeze numărul de urgență și să cheme o ambulanță.

Phaya era pe cale să meargă spre râu ca să-l vadă pe Tharn, dar a fost ținut strâns de mijloc și a izbucnit în plâns:

„Trebuie să fie... Asta trebuie să fie! Haha. Tati. Dark. Vreau să merg acasă~”

Ajjima s-a uitat la situația echipei cu panică. Ce naiba se întâmpla cu echipa lui!

19

Capitolul 19: Dosarele de caz SI09: Exorcistul [Motivul]

„Uf... nu e nevoie să suni...” Tharn, care era conștient și gâfâia, a întins mâna și a apucat telefonul din mâna lui Thai Flag, fiind pe cale să vorbească la celălalt capăt al firului.

Phaya, care se ridicase și stătea pe podea, s-a uitat la trupul curat al iubitului său cu toată inima. Inima aproape că i se oprise în loc când îl văzuse pe Tharn zăcând pe jos. Era pierdut, cu mâinile tremurânde și creierul în stop. Din moment ce până atunci nu fusese nicio problemă...

Tharn și-a ridicat capul ca să întâlnească privirea lui Phaya. Expresia de frică din ochii serpentului l-a făcut pe Tharn să înlempenească. Un sentiment de vinovăție i s-a strecurat în piept.

„Phaya... sunt bine.” Tharn a întins mâna și a apucat mâna tremurândă a lui Phaya.

„Ești bine?! Tu zăceai pe podea!”, a strigat Big.

„Cine? Cine zăcea pe podea?!” O voce blândă și puternică a răsunat, însoțită de apariția unei femei cu un chip asemănător, ca o imagine desprinsă din oglindă, purtând cămăși de noapte albe. Își lăsase părul drept și a mers până când s-a oprit în pragul camerei. „Yai... Yai, spune-i mătușii cine a dormit...”

„Mamă...” Atunci Phaya s-a ridicat și s-a grăbit spre mama sa, în timp ce doctorul a sprijinit-o.

„Păi... păi, e o mică problemă.”

„Și cine a avut convulsii? Mama a auzit că cineva a avut o criză pe jos...” Tharn a înghițit în sec o gură de salivă. S-a întors să se uite la toată lumea și a mângâiat-o blând pe mamă. Știa că mama lui era speriată de starea lui. „...nu e nimic. Cred că ar trebui să te întorci în cameră să te odihnești.”

„Tharn!” De ce nu-i spusese nimic? De ce nu-i spusese ce pericole înfrunta...

„Chao Kaew, mama a spus... să nu mai insiști acum. Întoarce-te în pat și odihnește-te. Să vorbim despre asta mâine.” Bunica a intervenit ca să calmeze situația.

„Da, hai, te duc în cameră”, a spus Tharn pe un ton solemn, înainte de a se întoarce și a-l urma cu privirea pe Phaya. Majoritatea au plecat, povestind pe scurt despre cele întâmplate și lăsând-o pe bunică să asculte, cerându-și scuze pentru că i-au deranjat pe ceilalți oaspeți de la pensiune.

Phaya s-a uitat calm la fotografia în care Tharn și Chaloton o sprijineau pe femeia de vârstă mijlocie. În sufletul lui era puțin ofensat, dar a acceptat să meargă după ei trei.

„Tharn... premonițiile lui Tharn devin din ce în ce mai rele, nu-i așa?”, l-a întrebat Rawiwan pe fiul său în timp ce stătea pe pat. Tharn n-a răspuns; își ținea gura strâns închisă.

„Mamă...”

„E în regulă, mamă... doar... la casa familiei cineva a făcut ceva ciudat”, a spus Tharn pe un ton calm. Phaya, care ascultase în spatele lui, s-a întors să întâlnească privirea lui Chaloton.

„Un stafie”, a sunat vocea lui Chaloton în capul său. Phaya și-a încruntat sprâncenele și s-a uitat la Chaloton cu neînțelegere. De ce i-a spus asta? Chaloton a zâmbit, cu colțurile gurii ridicate. „Poate un muritor în uniformă ca tine să se ocupe de asta? Armele normale nu pot împușca stafii.”

Phaya a încetat să-i mai acorde atenție lui Chaloton. Și-a mutat privirea spre Tharn și spre mama acestuia. Rawiwan s-a uitat la fața fiului său și a oftat. Aruncând o privire, l-a zărit pe serpent stând acolo. Privirea i-a căzut pe chipul serpentului și s-a mutat la colierul de la gâtul lui.

„Colierul Phra Rod...”

Phaya, dându-se seama că este privit, și-a ridicat repede mâna și s-a înclinat în fața mamei lui Tharn.

„Bună ziua.” Rawiwan i-a dăruit un zâmbet blând, făcându-i semn lui Phaya să se apropie.

Phaya s-a lăsat să cadă și s-a așezat lângă Tharn.

„Tharn îi tot povestește mamei despre Phaya...”

Chaloton s-a uitat la fotografia din fața lui. Dându-și seama că era prea mult, a părăsit în tăcere camera, a ieșit pe ușă și a zâmbit. Colierul Phra Rod sau... dacă îl ai, te va ajuta. Ce poate...

Rawiwan s-a uitat la Phaya și la Tharn, apoi a zâmbit slab.

„Mă bucur că Tharn va fi îngrijit de acum înainte.” Persoana care deține acest colier... este cea care îl va proteja. Chao Tharn... Luang Pu i-a spus asta.

Phaya s-a uitat la mama lui Tharn și i-a zâmbit blând.

„O să am mare grijă de Tharn.”

Tharn, privind-o pe mama sa și pe Phaya și văzând că nu se comportă cum trebuie, a schimbat repede vorba și i-a spus mamei să se culce, în timp ce Tharn și Phaya au ajutat-o să-i pună o pătură lui Rawiwan. Mama părea să-și amintească ceva și a deschis gura ca să-și întrebe fiul:

„Tharn... i-ai dat toate informațiile prietenului tău clarvăzător?” După ce își revenise și continua să se recupereze, nu pusese mâna pe treabă; doar copiii ei continuaseră și avuseseră grijă de tot.

„S-a terminat. I-am arătat armatei toate documentele pe care mi le-a dat mama.”

„A văzut și videoclipul? Nu, tu l-ai văzut?”

„Ce videoclip, mamă?”

Rawiwan a înlemnit.

„Videoclipul filmat pe ascuns de mama în timp ce documenta în pădure.”

„......” Dar Tharn nu văzuse videoclipul despre care îi vorbise mama lui. „Unde l-ai pus?”

„Mama l-a pus în memoria camerei foto. Eram pe grăbită, așa că l-am pus în același plic cu toate documentele adunate de mama.”

Tharn s-a încruntat adânc. Nu văzuse nicio urmă de memorie de cameră pe care i-o dăduse mama lui.

„Tharn... Mama chiar l-a pus acolo.” Era absolut imposibil ca Tharn să nu vadă asta. „Mama a intrat în pădure cu cei care deversau... și i-a văzut aruncând deșeuri în râu. Așa că mama a făcut poze.”

„Mamă...” Tharn a întins mâna și a apucat mâna subțire a mamei sale. „...De acum înainte, mamă, să nu mai intri într-o zonă atât de periculoasă.”

„Ceea ce au făcut ei a fost mai rău decât putea suporta mama...” Acești investitori sunt egoisti, pentru un profit ușor devin iresponsabili. Ea adunase informații și văzuse cu ochii ei că făceau ceva ilegal. Acțiunile ei le creaseră probleme sătenilor, iar ea și Pete fuseseră de acord să ducă dovezile la poliție. Dar ea se îmbolnăvise mai întâi. „...Bine, Tharn, ai văzut memoria camerei? Este foarte importantă. Este o dovadă bună.”

Tharn a lăsat să se vadă o expresie dezamăgită, clătinând din cap ca să-i răspundă mamei:

„Mamă, odihnește-te. Apoi eu și Phaya o să mergem să o căutăm din nou.” Tharn a convins-o pe mama sa să se odihnească. Mama a insistat să se ridice singură, dar Tharn a refuzat; voia ca mama lui să se odihnească și a convins-o că mâine nu era prea târziu. Deși Tharn era sigur că nu văzuse camera despre care îi vorbise mama lui.

„Ce ai văzut?” Phaya voia să știe ce văzuse Tharn. Chiar fuseseră stafii, așa cum spusese Chaloton?

„Am văzut pe cineva făcând un ritual...” Nu putea să-i vadă fața persoanei, ci doar atmosfera din spatele omului: o masă pentru venerarea unor lucruri ciudate.

„Un ritual?”

„Oh, o masă pentru venerarea unor lucruri ciudate. Ca un vrăjitor.”

„Poți spune că Khem și Singha s-au împușcat pentru că au văzut o stafie.”

Tharn a încuviințat ușor din cap.

„Poate că da... dar ce am văzut eu... e pentru că făptuitorii vor să fie văzut.”

Phaya se gândea în sinea lui. Asta înțesa că Chaloton nu-l mințise. Oare chiar era lucrarea unor stafii?

„Ce are de gând să facă?” Cu ce scop vin spiritele să ne păcălească? Phaya încă nu reușea să vadă scopul, sau... „Am venit să investigăm un caz de trafic de droguri. Asta n-ar trebui să ne stea în cale.”

Niciun răspuns din partea lui Tharn. Doar chipul încruntat al acestuia trăda o suspiciune adâncă. Acum punea cap la cap imaginile în minte și se opri din mers.

„Hmh...”

„Mda.”

„Cred că pot ghici cine a făcut-o”, dar asta era doar o presupusă bănuială; încă lipseau dovezile care să confirme acțiunile celeilalt.

„Cum te simți?”, l-a întrebat Tharn pe cel care stătea cu chipul palid, ținându-se de rană. Dark, care era mereu plin de viață și aducea râsete și enervare celorlalți, acum era tăcut într-un mod ciudat.

„Îmi pare rău, Dark.”

„Păi, nu te învinuiesc. Termină cu scuzele.” El însuși îl împușcase pe Singha, dar Singha scăpase; el nu reușise să evite traiectul glonțului și fusese lovit.

„Îmi pare rău că râu le-a adus necazuri...” Ajjima nu crezuse că se va întâmpla asta. „...hai să plecăm de aici. Pentru siguranță...”

„Căpitanule... am văzut ce am văzut, mai îndrăznești să mergi să dormi în altă parte?” Tharn se temea că a rămâne afară, într-un hotel, le deschidea ușa hoților să-i atace.

Dark s-a uitat la Tharn.

„Ce vrei să spui prin asta?”

Un fumător înrăit stând nu departe a suflat un nor de fum alb din gură și a vorbit cu o voce domoală:

„Vrei să spui că Tharn știe ce ai făcut?” A recunoscut că Yai a fost destul de șocat să-l vadă intrând în convulsii în pat; era prima dată când vedea asemenea simptome.

Singha a oftat.

„Domnul Tharn știa, voi ați știut că...” Singha a amuțit, gândindu-se la momentul în care Tharn zăcea pe pământ, și s-a oprit din vorbit.

„Ce știți? Despre ce e vorba? Poate cineva să-mi spună și mie?!”

Tharn a oftat. La început a vrut să țină secret, dar se părea că nu mai putea.

„Am o premoniție specială. Sunt în stare să văd viitorul și să simt ce se întâmplă, lucruri bune sau rele.”

„......”

„Glumești, domnule Tharn? Crezi că o să râd și o să te aplaud în picioare...?” Nevenindu-i să creadă că subordonatul său venise cu o asemenea idee nebunească când a spus asta, crezând că toată lumea va fi de acord, a constatat că stăteau cu gurile căscate și nemișcați.

„Despre cazul lui Khun...” Singha și-a amintit că Tharn îi avertizase înainte ca națiunea să fie răsturnată.

„Ultimele cazuri...” Khem a observat că Tharn știa mereu lucruri bune, anticipând capturarea infractorilor sau căzând mereu în capcana unui ticălos.

„Avertismentul tău despre fratele meu.” Time Time, fratele mai mic al lui Thong Thai, era aproape să fie călcat de o motocicletă pe trotuar. Din fericire, Thong Thai fusese impresionat de avertismentul lui Tharn și își sunase fratele, făcându-l pe cel mic să scape ca prin urechile acului de a fi lovit de o mașină.

Totul se întâmplase din cauza semnelor trimise de Tharn.

„Voi credeți în asta?!”

Phaya a deschis gura:

„Căpitanule, dacă te uiți bine la munca ta, vei vedea că nu te minte. Și ăsta nu e momentul să mințim și să ne pierdem timpul.”

Căpitanul a tras aer în piept. S-a așezat lângă Singha, trecând în revistă în tăcere ce i-a spus Tharn. Acesta a continuat:

„Am văzut ceva în camera întunecată împreună cu Singha...”

La menționarea a ceva, cei doi tineri polițiști au făcut pielea de găină.

„Ceea ce l-a făcut să halucineze a fost un spirit. De parcă i s-ar fi ordonat să o facă...”

„Vrei să spui că am fost obligați să venim aici și să ne prindă în capcană?”

„Mda, de obicei la casa aia există un stăpân. N-ar trebui să poată intra așa ușor...”

Poate că intraseră pentru că ceva îi deranja...

„Atunci de ce cei care fac asta...” Sunt polițiști. De ce ar veni un vrăjitor să ne atace?

Thai Flag și-a amintit informațiile citite mai devreme în acea dimineață.

„În al doilea fișier de raport se scria că locul lor de producție a drogurilor nu putea fi găsit de nimeni...”

Probabil nu din cauza lucrurilor materiale.

„Din cauza faptului că am venit aici... mulți oameni nu știu. Cei mai mulți sunt din interior și nu din exterior... Suntem atacați și speriați... Ca oamenii să ne dea speranțe false, să ne facă să anulăm misiunea sau să ne intimideze până ne retragem”, a analizat Singha.

Două fișiere au fost trimise: un fișier ajută, altul interferează. Asta arată că două grupuri sunt în conflict. Faptul că fuseseră chemați aici fusese probabil voința celor care voiau să rezolve cazul, dar un alt grup voia să-i oprească din investigații. Asta indica faptul că rădăcina pe care trebuiau să o găsească era cu siguranță una mare și importantă.

„Există un loc anume menționat în raportul lui Thai Flag despre unde anume în Chiang Mai se produceau drogurile? Care companie minieră este implicată?”

„Aproape... ăă... aproape. Comunitatea de la munte... nu sunt sigur dacă aceste coordonate au vreun reper special. Oh... este o minte în apropiere...”

„S-ar putea să aibă legătură cu activitatea ecologică la care lucrează mama ta.”

A vorbit Phaya, punând cap la cap o poveste sumară. Era de ajuns pentru a privi imaginea de ansamblu.

„Videoclipul... Videoclipul!”, au spus Phaya și Tharn în același timp. Tharn și-a strâns buzele. Acum totul era gata. Iar oamenii care știau asta...

O vorbire murdară! Oamenii ăștia... ăă... au adus un bătrân în casa lor, aducând înapoi magia neagră... Nu era sigur dacă magicienii aceștia erau tocmai cei care făceau asta.

„Despre ce videoclip e vorba?”

Tharn a ignorat întrebarea lui Ajjima și s-a întors să le spună tuturor:

„Mâine vom merge la fața locului în căutarea indiciilor. Știu că este pe traseul grupului de lucru ecologic.”

„Dar noi n-avem de fapt atribuții să mergem pe teren. Asta depășește sfera muncii noastre.”

„Dacă spunem că suntem un grup de lucru ecologic, asta e singura modalitate prin care putem intra pe teren”, a propus Phaya.

Toată lumea s-a privit și a lăsat să le scape un zâmbet satisfăcut.

„Bine... să ne împărțim în două echipe. O echipă ia un ofițer local. Cealaltă echipă merge cu Tharn... dar despre ce videoclip vorbiți?”

„Înainte ca mama să se îmbolnăvească, a mers în pădure să exploreze zona căutând dovezi împotriva companiei miniere și a făcut un videoclip ca să le păstreze. Mama a spus că i-a văzut pe oamenii aceia făcând lucruri ciudate. Ca de exemplu, turnând o substanță oarecare...” Tharn le-a povestit tuturor despre ce se întâmplase. Indiferent ce dovezi adusese mama lui, motivul pentru care mama sa se îmbolnăviseră și faptul că un bătrân din satul Srim Bueng venise să o vadă pentru tratament păreau o coincidență prea mare, ca și cum cineva ar fi creat în mod deliberat situația.

Ajjima a expirat un suflu lung pe nas. Lucrul acesta părea mult mai intrigant decât crezuseră.

„Mâine ne vom împărți sarcinile. Ajunge pentru astăzi. Odihniți-vă bine. Să ne vedem aici la ora zece.”

„Am înțeles!”

Chaloton și-a încrucișat brațele, a stat nemișcat și i-a privit pe membrii echipei de investigații a cazurilor speciale vorbind între ei, privind spre norul de fum negru care îi înconjura. Simpla prezență a oamenilor a transformat nuanța în roșu aprins, dezvăluind puterea unui Naga. Spiritele rele deveniseră nerăbdătoare, fugind și împrăștiindu-se în direcții diferite. De fapt, el nu voia să se amestece în treaba asta, dar Chaloton nu voia să suporte nedreptatea și să stea cu mâinile în sân fără să facă nimic. Tot ce putea face ca să ajute, a făcut. Mai mult, persoana din spatele acestor fapte îi provocase suferință lui Tharn, iar Chaloton nu putea rămâne tăcut.

În a doua zi dimineață, Tharn, Phaya, Yai și Singha s-au alăturat echipei de mediu într-o misiune de supraveghere și colectare de probe. Dr. Chaloton i-a urmat, coordonându-se cu echipa medicală care urma să vină să-i examineze pe săteni, în timp ce Ajjima, Khem și Thong Thai au rămas în urmă ca să urmărească persoana care trimiseseră efectiv fișierele. Dacă reușeau să găsească polițistul care depusese raportul, urmau să găsească o forță vitală în clarificarea cazului și prinderea rapidă a adevăratului vinovat.

Satul Srim Bueng

Oamenii din sat se purtau ciudat. Sătenii păreau reticenți la sosirea lor, deși mama lor spusese că erau prietenoși și cooperanți. Dar ceea ce spusese mama și adevărul din fața ochilor lui Tharn erau complet diferite; părea că compania minieră îi amenințase puternic.

„Atât puteți face pentru ca oamenii să vină să vă vadă...”, a spus Rollafa cu o expresie îngrijorată pe chip.

Tharn a încuviințat ușor din cap, făcându-i loc lui Rollafa să-i conducă pe săteni în cort pentru un control cu echipa medicală. Apoi și-a întors privirea spre Tharn ca să-i comunice progresul și să facă aranjamentele de așteptare înainte de plecare.

„Hunter Dong vă așteaptă acum la capătul satului împreună cu fratele Khampao. Spuneți-i maestrului să se grăbească. Orice întârziere va fi periculoasă pentru voi.”

„Da, să plecăm acum. Te rog să o lași pe Rollafa să faciliteze continuarea activității echipei noastre medicale.”

„Da, domnule.”

Tharn s-a întors spre Phaya. Au încuviințat din cap și au intrat în Grupul A, alături de grupul mare care pregătise bunurile de mult timp. Purtau rucsacuri, și-au verificat muniția și s-au asigurat că proviziile de hrană erau suficiente pentru toată lumea. Când totul a fost gata, s-au ajutat reciproc să asigure securitatea echipei. De îndată ce au ajuns la punctul de întâlnire, muncitorii lui Khampao au venit să-i ajute.

„Domnule, el este Hunter Dong. Eu voi fi ghidul satului.” Un bărbat de vârstă mijlocie, cu o constituție bună, o față plină de barbă și un turban, ținând o arbaletă în mână.

„Bună ziua”, a ridicat Tharn mâna în semn de salut, făcând contact vizual cu acei ochi pătrunzători, atât de familiari. Dar Tharn nu reușea să-și dea seama unde îl mai întâlnise pe acest om.

„Da, sunt Hunter Dong și vă voi duce în locul pe care Chao Kaew obișnuia să-l vadă.”

„Hunter o ghidează mereu pe mama mea prin pădure, nu-i așa?”

„Da.”

Tharn a încuviințat din cap, privind în altă parte.

„Scuze, vă rog. Am auzit că mina nu e departe de aici, dar ei transportă deșeurile de la procesare și le aruncă în mijlocul pădurii. De aceea, trebuie să existe un vânător care să ne arate calea.”

„Da, nu e nicio problemă. Doar să Mă urmeze toată lumea, atât e de ajuns.”

Yai stătea tăcut, inspectându-i pe muncitori din priviri. Ochii i s-au întâlnit cu ai bătrânului subțire, cu păr grizonat, îmbrăcat în alb, care a protestat cu o voce pițigăiată:

„Va călători și un bătrân cu el?”

Tharn s-a întors, a văzut că era vorba despre bătrân și a întrebat:

„Trebuie neapărat să lași un bătrân să călătorească cu noi?”

„Da, este o stafie în pădure. Bătrânul trebuie să meargă să o alunge.”

„Am spus că ar trebui să rămâi aici. Calea prin pădure este dificilă. Ești prea bătrân”, a spus comandantul armatei, nevrând să jignească pe nimeni, dar o făcea pentru siguranță.

„Fără bătrâni, grupul nu va călători, domnule. De fapt, nu vă faceți griji că bătrânul n-ar putea merge pe jos. A călătorit în această pădure mult timp; cu siguranță nu vă va fi o povară”, a insistat Hunter Dong ca bătrânul să călătorească cu ei.

„Bine, să mergem cu toții împreună. Să pornim la drum acum.” Tharn nu voia ca excursia să fie amânată mai mult, plus că îl putea ține sub ochi pe bunic.

Văzând că nimeni nu are obiecții, Hunter Dong i-a condus pe toți în pădure. Serpentul a mers lângă Tharn, șoptindu-i cu o voce joasă:

„Bătrânul despre care mi-ai spus?”

„Mda”, a auzit confirmarea de la Tharn. Phaya s-a gândit calm în sinea lui că va sta cu ochii pe cealaltă parte ca să nu o scape din orizont.

Călătoria prin pădure a fost mult mai lungă decât se așteptaseră. Personalul echipei de mediu obosea ușor și avea nevoie de pauze frecvente de apă. Se făcea tot mai frig acum, dar încă nu ajunseseră la prima oprire. Tharn s-a așezat să bea apă lângă Phaya.

„Khampao...?”

Khampao a fost luat prin surprindere și s-a întors să se uite la Tharn: „Da, domnule?”

„Te deranjează ceva?” Observase adesea cum îi fug cuvintele.

„Nu, domnule, nu.”

Putea vedea că era ceva, dar Tharn n-a vrut să-l hărțuiască, așa că a schimbat vorba, aducând în discuție întrebări despre suspiciunile sale.

„Ascultă, în ziua în care a venit mama mea, a înregistrat un videoclip...”

„Da?!” Tharn și-a micșorat ochii la Khampao. Aspectul speriat al acestuia l-a convins pe Tharn de propriile sale presupuneri.

„Videoclipul care a fost filmat a dispărut... Mama a spus că era într-un plic, dar nu-l pot găsi. Așa că mama m-a rugat să întreb dacă își amintește unde l-a pus. Poate că mama a uitat.”

Ochii negri ai bărbatului de vârstă mijlocie s-au rotit înainte de a clătina din cap, răspunzând:

„Nu... nu știu.”

„Ah, e păcat că nu știi...” Tharn a mimat un profund regret înainte de a întinde mâna și de a-l strânge tare de umăr. „Dar e în regulă, mamă, am pus înregistrarea pe stick-ul meu de memorie...” Tharn s-a bătut ușor peste buzunarul pantalonilor. „...Vorbele pot fi o mângâiere.”

„Da...” a mormântat celălalt cu o voce melancolică, pierzându-și cunoștința pentru o clipă înainte de a-și trece limba peste buze și a-l întreba pe Tharn: „Ce vrei să spui?”

„Înseamnă că dovezile pe care le-a luat mama sunt în mâinile poliției.” Poliția spusese că el era cel care le avea. Khampao era aproape să cedeze și să cadă în genunchi, dar a încercat să-și păstreze calmul și a forțat un zâmbet spre Tharn.

„Da, da.”

Tharn a observat că îi tremurau mâinile și că transpirase pe frunte. Cu cât vedea mai mult din atitudinea lui Khampao, cu atât era mai convins că individul acesta furase memoria camerei. Dar de ce ar fi făcut-o dacă el însuși era figura centrală implicată? Nu mai conta însă; cheia era să-l ademenească pe vinovat să se dea de gol, acesta fiind planul pe care echipa de investigație îl avea în minte.

„Timpul de pauză s-a terminat! Continuăm!”, a strigat Hunter Dong.

Apoi toată lumea s-a ridicat și a urmat în tăcere vânătorul, până când au ajuns în zona despre care i se spusese de către mamă. Grupul de lucru pe probleme de mediu a început să lucreze, colectând probe chimice, sol și apă. De fapt, de-a lungul drumului, echipa colectase probe la intervale regulate.

„Indiferent cât de mult merg, natura din jur este abundentă și frumoasă. Dacă există reziduuri chimice, e o mare păcat să te gândești la asta”, a spus Singha.

„Oamenii sunt așa. Nu se gândesc la nimic, se gândesc doar la ei înșiși.” Dar, în realitate, exista întotdeauna un motiv ascuns. Yai credea că nimănui nu-i pasă de ceilalți mai mult decât de propria persoană; toată lumea era preocupată în primul rând de propriile nevoi.

„Îmi amintește de știrile recente, cerul roșu din Indonezii. Este un fenomen cauzat de dispersia luminii...”

„Nu mi-am imaginat că un ofițer de poliție va avea cunoștințe și în acest domeniu.” Comandantul armatei i s-a alăturat, privindu-l pe Singha cu admirație. Acesta i-a dăruit un zâmbet timid.

„Sunt foarte interesat de știință.”

Armata a dat din cap aprobator:

„Sunt mulți factori care fac ca fenomenul să se producă, dar factorul principal este probabil praful din aer care e responsabil pentru asta. Of... când o să ia toată lumea lucrul ăsta în serios? O să realizeze oare că a neglija mediul înconjurător este ca și cum ne-am neglija pe noi înșine?” Pentru că mediul înconjurător este cel care ne afectează.

„Cred că va fi greu să ajungem în ziua aceea”, a comentat Yai. Oamenii sunt prea egoisti.

„Așa e.”

„Dar cred că speranța nu a dispărut complet. Ai văzut știrile despre Greta Thunberg, o activistă de mediu în vârstă de șaisprezece ani? Cred că a fost foarte curajoasă.”

Armata a încuviințat cu un zâmbet, fiind de acord, dar în inima sa încă exista o povară grea care nu se micșora.

„E bine că noua generație vede importanța acestui lucru. Ceea ce a făcut a fost admirabil. Mă tem doar că vocea ei nu va ajunge la investitorii aceia...” Gândindu-se la asta, cu toții au oftat la unison.

Tharn a stat tăcut și a ascultat conversația celorlalți. Când a privit în jur și l-a văzut pe dr. Chaloton stând nu departe și ștergându-se de transpirație, i-a întins o sticlă de apă.

„Doctore, beți niște apă.”

Phaya a aruncat o privire spre sticla de apă din mâna lui Tharn, apoi și-a întors privirea ca să se uite la Chaloton, care rămăsese nemișcat. Celălalt i-a zâmbit lui Tharn și a luat o gură de apă, înainte de a i-o returna. Phaya l-a văzut pe Tharn făcându-se pregătit să bea apă după Chaloton, așa că a smuls-o iute și a luat-o pentru el.

„Ce e a ta?”

„Mi-e sete.” Cum putea să-l lase pe Tharn să bea apă după Chaloton? Asta era clar un sărut indirect! Serpentul a băut din recipientul lui Tharn și i l-a dat înapoi. Tharn l-a primit confuz, având la el și propria sticlă, dar Phaya îl forțase să o ia pe a lui ca să bea.

Chaloton a zâmbit ironic la adresa lui Phaya. Cei doi s-au privit în tăcere, fără să spună nimic, dar ochii le scânteiau ca fulgerele. Yai, care urmărise în tăcere evenimentul, a scos un râset sec în gât. Situația era sinistră, dar bărbatul care stătea în mijloc nu observase nimic din toate acestea.

„Ne vom continua călătoria. Doar câțiva metri și vom ajunge în punctul la care Chao Kaew a ajuns deja”, a venit Hunter Dong să le spună. Apoi toată lumea s-a ridicat, și-a scuturat hainele și și-a continuat drumul.

„Cum a fost discuția cu Khampao?”

„Plină de îndoieli.”

„Chiar acum l-am văzut în secret spunându-i ceva unui bătrân. Le-a șoptit fratelui mare și lui Singha să fie atenți.”

Tharn a încuviințat din cap, înainte de a se opri brusc când o rafală de vânt i-a trecut peste piept. A simțit o premoniție rea, de parcă s-ar fi întâmplat ceva grav. Tharn s-a uitat în jur, apoi s-a întors spre cărarea pe care urcau – era drumul spre izvor.

„De ce te-ai oprit din mers?”

„Simt că...”

„Jos la pământ!”, a strigat cu putere Yai.

Șarpele l-a tras automat pe Tharn jos. Sunetul unor proiectile care spintecau aerul s-a repezit spre grup, făcând ca pământul să se împrăștie.

Bang! Bang! Bang!

„Găsiți un loc de ascunziș! Nu fiți ținte sigure!”, a strigat Phaya la toată lumea, trăgându-l rapid pe Tharn ca să se ascundă după stânci, alături de Yai și Singha, și scoțându-și arma ca să riposteze.

„Sunt mulți! Suntem în dezavantaj!”, a evaluat situația Singha, ridicându-se și trăgând cu arma ca răspuns.

Tharn s-a uitat în jur, întrebându-se cine erau acești oameni, dar în clipa următoare privirea i-a căzut asupra lui Khampao și a bătrânului, care au fugit spre cealaltă parte. Phaya s-a întors și l-a privit pe Tharn, strigând la corpul armatei și alergând după ei.

„Singha, folosește-ți mintea! Cum crezi că vom supraviețui? Trupele, vânătorii și o parte dintre muncitori... restul oamenilor nu pot trage cu arma.”

„Nu pot gândi. Va trebui să lăsăm totul în seama sorții.”

„La naiba!”

Chaloton a analizat situația din fața lui și și-a încruntat sprâncenele adânc în gânduri. A ridicat arma pentru că Tharn îl invitase, iar armata principală lucra în acest domeniu și se confrunta des cu încăierări frecvente care necesitau antrenament de autoapărare; dar calea asta era mult mai mult decât atât. În curând aveau să scape sau...

„Te rog... Să nu facă nimic care să încalce legile karmei altor oameni”, a intrat în mintea lui vocea blândă și caldă a lui Visaya. Auzind asemenea avertismente, Chaloton și-a oprit mâna care se pregătea să dea un ordin, și-a scrâșnit dinții și s-a supus situației.

Tharn a alergat după bătrân și i-a cerut să se oprească, trăgând un foc de armă în aer ca să le ordone celor doi bărbați să nu mai fugă.

„Dacă mai fugiți, trag!”

Bătrânul s-a întors la cuvintele lui și s-a uitat la Tharn cu o expresie îngrijorată pe chip. Tharn s-a uitat la ei doi nemișcat și a întrebat cu voce tare:

„Unde mergeți?” Ei erau cei doi care alergaseră fără să fie atinși de vreo armă.

„Domnule...”

„Răspundeți!”

„Tinere... îmi pare rău... Trebuie să facem asta.” Dacă n-ar fi făcut-o, întregul sat ar fi pierit cu siguranță!

20

Capitolul 20: Dosarele de caz SI10: Justiția [Vechiul inamic]

...Chiar era nevoie să faci asta?

„Tharn, ai grijulă!”, vocea serpentului, combinată cu senzațiile proprii din corp, l-a făcut să sară și să ferească calea vârfului ascuțit al lamei care se apropia. Un bărbat îmbrăcat în negru, purtând un văl dublu pe față, se întoarse și îl lovi cu piciorul pe Tharn, făcându-l pe acesta să se clatine pe picioarele nesigure. Apoi, profitând de ocazia că Tharn nu apucase să-și recapete echilibrul, alergă spre el cu intenția de a-l înjunghia.

Tharn se feri la limită și apucă încheietura atacatorului, folosindu-și cotul pentru a-l lovi în plină față cu toată forța.

Serpentul se repezi și îl lovi în stomac până când bărbatul se clatină din nou. Tharn nu-l lăsă să se redreseze și se repezi să-l lovească din nou. Șarpele îi răsuci încheietura mâinii, obligându-l să scape cuțitul, apoi îi răsuci brațul la spate și îi presărmu cu putere genunchiul pe umăr, ca să nu se mai poată mișca și să-i facă rău.

Văzând că atacatorul era sub control, Tharn se apropie, întinzând mâna. Dar celălalt nu era de încredere: scoase un cuțit mic ascuns în buzunar și îl înfipse în mâna lui Tharn. Vârful era atât de ascuțit încât îi străpunse degetele, iar sângele scurse pe mâini. Phaya deschise ochii mari de șoc, slăbindu-i neatenționat priza și dându-i ocaziei atacatorului să-l îmbrâncească pe Phaya și să se ridice în picioare.

Acesta se îndreptă drept spre Tharn. Încercă să pună mâna pe pantalonii lui Tharn, dar el se feri atât de cuțit, cât și de mâna întinsă. Cu privirea ațintită asupra mâinilor inamicului, la momentul potrivit îi prinse mâna care ținea arma. O lovitură de genunchi în brațul creaturii îi zbură cuțitul din mână, trimițându-l departe.

Phaya veni imediat să-l ajute pe Tharn, dar fu oprit de un foc de armă. Rămase nemișcat, scoțându-și propriul pistol și îndreptându-l spre Khampao și bătrân.

„Închideți-l!”, se auzi ordinul bunicului în timp ce un vânt puternic ridica praful de pe jos. Phaya privi scena din fața sa, încercând să înainteze, dar fu oprit ca și cum ceva i s-ar fi opus în cale.

Ce naiba era asta!

Tharn nu se putea mișca!

„Ugh!” Trupul său înghețase. Nu putea decât să stea nemișcat și să privească cum jefuitorul, fără ca nimeni să-i poată opune rezistență, se apropie și îi scotoci prin geantă.

„Tharn!” Serpentul încercase să-și folosească toată forța ca să spargă zidul de aer, dar în zadar. Era ca și cum cineva l-ar fi paralizat.

„Am găsit-o!”, spuse răufăcătorul îmbrăcat în negru, ridicând stick-ul de memorie. Apoi îl mai lovi o dată cu piciorul pe Tharn, înainte de a se îndepărta cu un râset batjocoritor.

Serpentul își scrâșni dinții de spaimă, temându-se că Tharn fusese rănit mortal. În mintea lui se aprinse o singură idee: cum să scape din capcana invizibilă.

Întinzând mâna spre cadoul pe care i-l dăduse Luang Pu, se rugă în gând și își îndreptă pașii spre Tharn în clipa în care vântul se oprise. Atmosfera din jur reveni la calmul ei inițial.

„Tharn!”

„Ugh... sunt bine. Doar mă simt greoi.” Phaya îl apucă strâns de mână pe Tharn. Căutându-i apoi din priviri pe Khampao și pe bătrân, văzu spatele celor doi fugind înapoi în aceeași direcție.

Phaya fu gata să pornească în urmărirea lor, dar Tharn îl apucă de mână.

„Nu... trebuie o luăm pe altă cale.” Tharn îl trase pe Phaya după el ca să-l urmărească pe adevăratul ticălos. El era cel pe care îl voiau. Cât despre bătrân și Khampao, erau doar niște pioni, așa că-i putea lăsa în pace. Să se ocupe Yai și Singha de ei.

Era mai bine să meargă după celălalt.

„Nu! Stai! E periculos... Tharn!” Tharn nu ascultă și continuă să alerge după individul în negru, fără să țină cont de obiecțiile lui Phaya. Serpentul îl blestemă în gând, neavând de ales. Să te aventurezi singur putea fi fatal.

Tharn alergă disperat după omul în negru. Încercă să țintească cu pistolul, dar era prea departe. Nici Tharn însuși nu înțelegea de ce se ambiționase atât și nu voia să renunțe; știa doar că inima i se zbătea violent, vrând să facă dreptate.

Bang! Bang! Bang!

Tharn îl urmări până la marginea prăpastiei. Nu mai era nicio cale de scăpare...

„Pune cuțitul jos!” Nici nu știa ce fel de ticălos era acesta. Nu era genul care să lase hoții să scape. Chiar și ca spirit după moarte, l-ar fi urmărit până la capătul lumii.

„Am zis să pui cuțitul jos!”, strigă Tharn furios, cu ochii sclipind de determinare.

Villain-ul puse încet cuțitul pe podea și ridică mâinile. Phaya alergă spre ei și, văzând că Tharn îl ținea sub control pe infractor, se apropie și ridică cuțitul de pe jos.

„Întoarce-te!”, ordonă Tharn pe un ton profund. Tânărul îmbrăcat în negru se supuse ordinului.

Phaya luase cuțitul mic și-l pusese în buzunarul pantalonilor, scoțându-și apoi cătușele ca să-i lege brațele la spate. În timp ce figura înaltă era imobilizată, bărbatul se smuci brusc, fiind la un pas să cadă în prăpastie. Văzând asta, Tharn ridică pistolul, gata să apese pe trăgaci, dar atacatorul se răsuci și îi smulse arma din mână. Se luptară corp la corp, iar Tharn fu aruncat spre marginea prăpastiei. Din fericire, apucă o piatră cu mâna și nu căzu. Cu ochii măriți de spaimă și inima bătându-i nebunește, se grăbi să-l ajute pe Phaya. Dar hoțul avu ocazia să folosească arma furată ca să tragă spre Tharn, trimițându-l în gol spre prăpastie.

„Tharn!”, serpentul întinse mâna să prindă trupul transparent, dar reuși doar să-i atingă vârful degetelor.

Gura i se deschise, iar pieptul îi fu străpuns de o durere uriașă, de parcă i s-ar fi smuls inima din piept. Frica îl cuprinse. Nu voia să-l piardă pe Tharn!

Phaya și-a dat drumul de pe stâncă și s-a aruncat în prăpastie după Tharn, întinzând brațele, prinzându-l strâns la piept și închizând ochii...

...dacă trebuie să murim, să murim împreună...

Buum! Gnu~

Tunetele răsunară, iar pământul se cutremură. Echipa de mediu scăpă ca prin minune de atac, pentru că bătrânul se întorsese să-i ajute, așa că supraviețuiseră. Chiar dacă se întorseseră pentru că voiau să se predea, Singha și Yai încă se întrebau de ce bătrânul recunoscuse atât de ușor. În plus, Tharn și serpentul, care trebuiau să-i urmeze, dispăruseră fără urmă.

Ce însemna asta... oare erau în pericol?

„Nu trebuie să vă faceți griji. Cei doi sunt în siguranță. Stăpânul pădurii este milostiv, nu face rău. Ba chiar îi protejează”, spuse bătrânul în timp ce era legat în mijlocul cortului.

„Ah... Așa trebuie să fie. Cei doi erau oameni buni. Apa nu-i îneacă, focul nu-i arde. Doar voi doi veți fi pedepsiți conform legii”, spuse Yai scrâșnindu-și dinții. În inima lui, era extrem de îngrijorat pentru Tharn și Phaya, încât îi zvacneau venele de pe tâmple. Ploua torențial acum, dar cei doi nu se întorseseră. Nu știa ce să mai creadă.

„Nu vreau să fac asta, domnule. Dar a fost absolut necesar.”

La început, crezuse că cei doi fugiseră după el și după bătrân. Dar cum să alergi după un infractor în asemenea condiții?

„Dacă ceea ce spui este adevărat, vom găsi o altă modalitate de a verifica.”

Yai își luă ochii de la conversație și privi afară din cort. În clipa aceea, ploaia cădea din cer cu atâta forță încât peisajul copacilor și al plantelor era complet ascuns vederii.

„Intră înăuntru și ferește-te de ploaie, doctore. O să te îmbolnăvești la intrarea în cort.”

„Mergi și adăpostește-te. Eu stau și gândesc singur”, spuse Chaloton pe un ton monoton, cu ochii pironiți în gol înainte.

...Cei doi sunt în pericol...

Phaya se trezi și îl cără pe Tharn până într-o peșteră. Picioarele lui lungi tremurau ușor. Așeză trupul subțire pe pământ și îi inspectă rănile. Creierul îi lucra intens, căutând o cale de supraviețuire în timp ce cerceta împrejurimile. Serpentul înghiți în sec, alergă să adune crengi uscate și aprinse un foc; din fericire, avea o brichetă la el, la sfatul lui Hunter Dong. Se umezise, dar din fericire încă funcționa.

Serpentul aprinse focul, apoi se întoarse spre Tharn. Îi descheie hainele până când acesta rămase complet gol, acoperindu-l cu o cârpă umedă pe patul improvizat. Phaya îi examină rănile. Din fericire, glonțul nu rămăsese înăuntru, dar pierduse mult sânge. Trebuia să oprească sângerarea!

Ce putea folosi?

Privind în jur, văzu tricoul alb al lui Tharn. Reuși să-l sfâșie și să improvizeze un bandaj ca să oprească hemoragia.

„Tharn... Tharn...”, strigă Phaya spre figura de pe pat, tremurând inconștient. Când îl atinse, simți că ardea ca într-o saună. Expresia lui deveni extrem de serioasă.

„Frig... mmm...”

Phaya își dădu jos hainele, se întinse alături de Tharn și îi cuprinse trupul strâns în brațe, mișcându-se ușor în speranța de a-i da căldură. Tharn tremura, îngropându-și fața în pieptul său lat și lipindu-se de Phaya ca să cerșească un strop de căldură. Phaya își presăse picioarele pe picioarele lui subțiri, frecându-i spatele. Căldura pielii pe piele era singura lor șansă.

Tharn își ridică privirea spre Phaya. Cu ochii încețoșați, neputând să-l vadă clar pe serpent, cu capul greu și dureri cumplite în tot corpul, speranța de supraviețuire părea să se stingă.

„Ugh... hah... Phaya... dacă... dacă nu mai rezist...” Lasă-l pe Phaya să plece...

„...nu! Nu mai spune asta!” Nu vorbi așa... Nu-l va lăsa pe Tharn în urmă, iar Tharn trebuia să supraviețuiască.

Tharn zâmbi slab, întinzând mâna și îmbrățișându-l pe Phaya.

„Dacă nu te-aș fi urmat cu atâta încăpățânare, n-ai fi ajuns în situația asta.” Din fericire, căzuseră la baza prăpastiei. Altfel, poate n-ar fi scăpat cu viață.

„Hmh... știai asta?”

Gura lui Tharn se umplu de lacrimi.

„Da.”

„După ce îți spun ceva, trebuie să asculți, ai înțeles?”

„Mda...”

Phaya se uită cu milă la persoana din brațele lui. Chipul palid și lipsit de sânge al lui Tharn îi sfâșia inima.

„O să fii bine.” Totul va fi bine... trebuie să supraviețuim.

Tharn închise ochii, iar lacrimile îi șiroiră pe obraji.

„Mda”, acceptă Tharn cu o voce stinsă. Conștiința îi fu furată treptat, iar pleoapele i se închiseră.

„Tharn...”, strigă Phaya numele iubitului său cu disperare.

„Hm?”

„Nu adormi.”

Tharn își ridică sprâncenele și deschise ochii ca să se uite la Phaya. Văzând expresia tremurândă și speriată a serpentului, schiță un zâmbet.

„Sunt rănit și nu mă simt bine. Cum poți să-mi ceri să nu adorm?”, întrebă Tharn cu voce răgușită.

Serpentul își strânse buzele, temându-se că Tharn va adormi și nu se va mai trezi. Văzându-l tăcut, Tharn deschise din nou ochii și se apropie de el.

„Sau trebuie să mai fac ceva?”

Phaya se încruntă. „Ești rănit.”

„Mă ridic eu.”

Phaya îl strânse mai tare în brațe, interzicându-i corpului să se miște.

„Stai nemișcat.” Tharn nu mai știa ce îndura. Dacă situația era reală, rănile lui erau insuportabile.

Dar în mintea lui era doar frică. Poate că nu va exista o zi de mâine pentru ei doi. Gândindu-se la asta, trupul său subțire se răsuci și se așeză călare pe serpent.

„Tharn!”, serpentul deschise ochii uimit. Lumina focului cădea pe silueta sa albă și galbenă, oferind o priveliște copleșitoare. Chipul îi era palid, dar îmbujorat de febră în anumite locuri, făcând inima serpentului să bată nebunește. Mișcările corpului său făceau ca zona sensibilă să se frece direct de a sa. Phaya își scrâșni dinții, transpirat.

„Mă doare! Ugh!” Ochii lui Phaya se măriră. Tharn se rostogoli și se așeză deasupra lui, aplecându-se și acoperindu-i centrul corpului cu gura. Phaya scoase un geamăt. Privirea îi căzu pe cele două sfere moi din fața lui, dorindu-și să le strângă în mâini.

„Mmm... gura mi-e plină. Au... Aoleu! Mă doare.”

Phaya îl apucă pe Tharn și se rostogoli cu el pe podea, preluând controlul. Începu să-l sărute de la ceafă în jos, coborându-și buzele pe talie, sărutându-i transpirația rece, apoi se retrase ca să-i privească trupul complet gol. Phaya înlemni, cu sprâncenele încruntate. Își puse degetul pe talia lui Tharn și mângâie ușor un semn roșu.

„Ce e semnul ăsta?” Mai devreme nu-l văzuse.

„Semn? Ce semn?”

Serpentul se apropie să se uite cu atenție. Niște semne mici și roșii... Păreau... Brusc, inima lui Phaya bătu atât de tare încât amorți! Întrebă cu o voce tremurândă:

„Chiar nu știi ce e semnul ăsta?”

Tharn încercase să se aplece ca să vadă semnul despre care vorbea Phaya, dar era pe spate și, fiind atât de rănit, nu se putea mișca.

„Cum arată?”

„Ca niște solzi de șarpte...” Erau semne minuscule; dacă nu erai atent, nici nu le vedeai.

Tharn se încruntat, privind confuz spre chipul șarpelui.

„Poate m-am așezat pe ceva... Aaa!”

Ambele mâini îi cuprinseră strâns șoldurile.

„Phaya...” Tharn fu rănit, dar inima îi zvâcnea de bucurie. În adâncul sufletului, era satisfăcut de atingerea înfierbântată a lui Phaya. Îi plăcea când șarpele se purta dur cu el. Figura palidă își mușcă buza inferioară, înăbușindu-și un geamăt.

Serpentul își plimba limba în acea zonă, stârnind un sunet răsunător.

„Ah...” Râuri de lacrimi îi curseri pe ochi. Rănile îi fură pătrunse de degetele fierbinți, până când tot trupul îi amorți. Chiar dacă o dolea cumplit, Tharn încercă să se relaxeze și să accepte acea atingere.

„Mmm... mmm...” Phaya își coborî capul și își lipi gura de gura mică a celui rănit, sugetu-i buzele cu sete. Degetele i se mișcară înainte și înapoi, deschizând o cale mică.

„Hmh, hah... ce e... ce ai?” Tharn simți că Phaya era nemulțumit de ceva.

Phaya îl privea încă pe Tharn. Își coborî fața și suse strâns buza inferioară a lui Tharn, apoi se retrase.

„Ești al meu...” Al lui și al nimănui altcuiva. Tharn va fi doar al lui, nimeni altcineva nu avea dreptul să pună mâna pe el!

Fața lui Tharn era îmbujorată când se uită la Phaya cu ochi tremurânzi, încuviințând ușor din cap și presându-și buzele pe gura aprinsă a serpentului.

„Mmm...” Aparținea lui Phaya, doar lui.

„Ugh... relaxează-te.” Phaya îl așeză pe Tharn pe o parte și, întinzându-se pe spate, începu să introducă încet partea sa fierbinte în strâmtoarea caldă. Când trupul deveni rigid, serpentul se aplecă înainte și-l sărută pe Tharn, în timp ce mâinile îi mângâiau corpul, ajutându-l să se relaxeze.

„Ah...” În interior, Tharn îl cuprinse strâns în brațe ca răspuns.

Emoțiile sălbatice din trupul tânărului se revărsară, dar serpentul se abținea, știind că celălalt era rănit.

„Ugh...” Tharn se încruntă, respirând greu, cu ochii pironiți în foc. Întregul trup îi era amorțit, fără vlagă, lăsându-se purtat.

„Ah, mă doare”, vocea îi tremura în timp ce serpentul își mișca șoldurile cu grijă, de parcă ar fi fost sfâșiat.

Phaya îi mângâie pieptul lui Tharn.

„Sșș, am să fiu atent”, spuse el, mișcându-se lent, lăsându-l să înțeleagă că, dacă s-ar fi oprit, ar fi murit amândoi.

Un geamăt slab. Trupul începu să se adapteze. Căldura miezului în mișcare îi încălzi tot corpul, de parcă era gata să se topească. Inima i se bătea puternic în timp ce striga un singur nume:

„Phaya... Phaya... Euk!”

Serpentul scoase un geamăt profund, aplecându-se să-i sărute buzele roz, lăsându-și emoțiile să se manifeste într-un ritm stabil, fără mișcări violente, de teamă să nu-i facă rău.

Simțind că Phaya se abține, Tharn se întoarse și-l sărută provocator, mișcându-și șoldurile în răspuns.

„Mmm, Tharn!”, de ce era atât de provocator? Șarpele, transpira din abundență, apucându-i șoldurile și accelerând ritmul.

„Phaya... Phaya... te iubesc... mmm.” Phaya îl sărută din nou, obsedat de trupul său dulce și neted. Vrusese să-l înghită întreg și să-l țină cu el pentru totdeauna, ca să nu-l ia nimeni.

Serpentul se desprinse din sărut și șopti:

„...Și te iubesc.” Două trupuri se strânseră unul în brațe, ținându-se de mână, înainte de a accelera lovitura finală și de a elibera un jet fierbinte. Noaptea era rece, iar ploaia uda totul în jur, dar ei s-au ghemuit unul în celălalt ca să se încălzească toată noaptea...

Chaloton deschise ochii în întuneric. Se ridică, se așeză și ieși din cort. În câteva minute, soarele avea să răsară și întunericul avea să dispară, înlocuit de o zi nouă. Mirosul pământului după ploaie îi umplu nările. Frigul care nu pătrunsese niciodată în trupul mândru al tânărului doctor îi cuprinse acum întreaga inimă... Chaloton stătea nemișcat, privind pârâul care curgea încet.

„Doctore...”

„Khun Yai, te-ai trezit de dimineață.” Chaloton îi dărui un zâmbet slab.

„Te-am văzut plecând și m-am îngrijorat, așa că te-am urmat.” La ora aceea, nimeni nu ar fi trebuit să umble singur, situația nefiind tocmai sigură.

Chaloton zâmbi ușor: „Scuze, tocmai mă gândeam la ceva distractiv.”

„Te gândești la distracție... Te gândești la Tharn, nu?”

Chaloton tăcu o clipă înainte de a încuviința din cap.

El și Yai se întoarseră împreună la cort. Yai remarcă expresia rece și lipsită de emoție a doctorului, un om pe care nu reușise niciodată să-l citească cu adevărat.

„Tharn este în siguranță absolută. Cred în asta”, îl încurajă Big.

Chaloton nu spuse nimic, grăbindu-i pașii spre cort, simțind o bănuială stranie.

Chiar în fața cortului, Chaloton se opri brusc, fără să intre, și se întoarse spre Yai cu o întrebare:

„Khun Yai, simți că atmosfera e ciudată?”

Big se încruntă, privind în jur. Simțea că e o liniște neobișnuită. Niciun ciripit de păsare, niciun zgomot de vânt. Totul era mort. Chaloton privi spre intrare, iar Yai îiătă un semn să stea în spatele lui. Când deschise cortul și îi văzu pe toți înțepeniți în colțuri, sprâncenele i se încruntarǎ de confuzie.

„Ce faceți acolo, stați jos?” Singha încerca să-i facă semne din ochi, dar nu putea. Întregul său corp era paralizat; nici măcar ochii nu și îi putea controla pe deplin.

Blestem! Consilierul!

Yai simți o apăsare grea, ca și cum ar fi fost presat de o forță invizibilă. Ce se întâmpla?

„Ce s-a... ugh...” Gura! Nu se putea mișca! Yai se uită furios cu coada ochiului spre bătrân. Ce alte trucuri mai punea la cale și moșul ăsta?!

„Nu eu!”, ripostă bătrânul cu privirea speriată. Nu făcuse el asta. Cât despre Chao Kaew, n-avea nicio vină în boala ei; în ziua în care o vizitase, pe lângă dorința de a o ajuta, încercase și să abată atenția de la adevăratul vinovat: fiul inamicului care furase memoria camerei. Făcuse asta ca să împuște doi iepuri dintr-o lovitură. El și Khampao se simțeau extrem de vinovați pentru că fuseseră puși să aleagă. Trădaseră încrederea familiei, luând o dovadă importantă în schimbul vieții unor copii din sat! Dacă nu făceau asta, copiii răpiți aveau să moară! Nu intenționaseră să rănească pe nimeni, cu atât mai puțin oameni nevinovați. Bătrânul era un ocultist alb; nu putea face niciodată nimic imoral. Doar furtul acelui card de memorie fusese cel mai grav păcat din viața lui!

„Hmh... N-am crezut că există așa ceva cu adevărat. Nici n-ar strica să te încrezi în tine... Hunter Dong.” Bărbatul îmbrăcat în negru intră în cort de îndată ce îi fu rostit numele.

Hunter Dong se ridică și se apropie de el cu o atitudine firească.

Toți îl priviră cu ochi scânteietori de ură.

„Totul, i-am văzut când au pus în geanta aia.”

Hunter Dong arătă spre bărbatul în negru care își scotea mănușile. Yai se uită la individ și, de îndată ce văzu tatuajul familiar de pe mâna lui, imaginile din trecut îi revenireră în minte în mod limpede.

— Crezi că Reverendul Părinte va fi fericit? Sunt primul din universitate la clasă.

— Sunt atât de fericit încât pot să mă laud oricui.

„Hmh, iată-l pe Luang Pho acolo”, arătă Tharn cu degetul spre cei doi care tocmai se întorseseră de la școală, vrând să-i arate avertismentul lui Luang Poh. Dar pedată, o motocicletă trecu în viteză, îndreptându-se spre călugăr și îndreptând un obiect negru spre el. Când trase până când Luang Por căzu la pământ și fugi...

Yai și Tharn rămăseră încremeniți, nevenindu-le să creadă. Picioarele lui Yai cedaseră brusc. Niciodată în viața lui nu trăise un eveniment atât de periculos, dar, având o fărâmă de conștiință, sunase la ambulanță. Iar Tharn se repezise să-l caute pe Reverendul Părinte. Yai își aminti clar că văzuse pe mâna trăgătorului un tatuaj cu un fluture!

El era! El era cel care îl ucisese pe Reverendul Părinte!

„Luați-le!”, ordonă individul. Alți trei oameni intrară în cort și ridicară sacul cu probe al echipei de mediu.

„Hunter Dong! Tu... tu ai fost tot timpul!!” strigă Khampao furios. „Omul care ne-a ademenit pe mine și pe săteni afară din sat a fost în pat, aducând oameni să fure copiii... tu ai fost cel care a pus substanța în pahar tot timpul, ticălosule!”

Sângele îi fierbea în vene, dorind să-l lovească, dar era legat strâns!

„Aceasta este ultima sumă de bani. Unde fugi depinde de tine, dar să nu te mai întorci pe aici.”

„Da.” Hunter Dong scoase un plic maro și văzu banii dinăuntru, afișând o expresie satisfăcută pe chip, apoi se îndepărtat fără să se mai uite la oamenii din cort. Dar... deși era afară, vraja încă funcționa, lăsându-i pe toți imobilizați.

„Hmh... Chiar vă respect unitatea, Echipă de Investigații Speciale.” Se așeză pe vine în fața lui Yai, ridicând pistolul ca să-l amenințe. „Îți sună cunoscut?... Ca cineva din echipă?”

Yai deschise gura, privindu-l cu o ură feroce în timp ce venele îi zvâcneau pe gât.

„Hahaha, acum zăceau la fundul prăpastiei cu vise dulci...”, râse el batjocoritor, privindu-l cu milă înainte de a se ridica și a întreba subalternii dacă au luat totul. Văzând că totul era în regulă, plecă fără să mai spună vreun cuvânt de amenințare directă.

„Dacă nu vă opriți din scormonit, nu mai e nevoie să vă spun ce va păți Srim Bueng... Nu doar Srim Bueng, ci și familia ta, toți cei apropiați vor fi ținta! Ține minte asta!!”

După ce spuse asta, plecă, lăsându-i pe toți împietriți, incapabili să se miște. Dar Chaloton se ridică brusc în picioare, spre uimirea generală.

Chaloton nu era afectat de vrajă.

Oare de ce?

Chaloton n-avea timp să le explice tuturor și nici nu intenționa să o facă. Se apropie de bătrân și-i ceru:

„Anulează vraja pentru toată lumea.”

Văzând o strălucire de aură în jurul acestui om, era clar că avea mult merit spiritual. Oare de aceea nu fusese vrăjit? Dar n-avea timp să se întrebe asta; tot ce trebuia să facă era să-i elibereze pe ceilalți.

Bătrânul rosti o formulă, făcându-i pe toți să-și recapete controlul asupra propriilor corpuri. Văzând că se pot mișca, Chaloton se întoarse spre bătrân:

„Găsiți-i!” Acum, viața lui Tharn era cel mai important lucru. Chiar dacă voia să profite de ocazie ca să-l ia înapoi pe Tharn, se temea că sufletul său încă era rănit și trebuia să aștepte momentul potrivit... care probabil nu va dura mult.

Toată lumea îl urmă pe bătrân în prăpastie, căutând în stânga și în dreapta, strigând numele lui Tharn și al lui Phaya, sperând ca vocea să-i ajute să-i găsească.

Phaya se trezi devreme și ieși din peșteră la bustul gol. Luă o cârpă umedă și o stoarse ca să-l curețe pe cel bolnav. În timp ce spăla cârpa în pârâu, auzi deodată un grup de oameni strigând. Tânărul se repezi să se uite și, văzându-i pe toți apropindu-se, schiță un zâmbet larg de ușurare.

„Khun Phaya!”

Yai și Singha alergară spre Phaya. Acesta se uită la ei și răsuflă ușurat că totul era bine.

„Unde e Tharn?”, întrebă Yai înainte ca Phaya să poată deschide gura.

Chaloton trecu peste stâncă și intră primul în peșteră. Văzând asta, Phaya se luă după el și îl îmbrânci pe Chaloton afară din raza lui Tharn.

Chaloton își ridică privirea spre Phaya cu ochii înroșiți de furie, se ridică și-l împinse la rândul lui pe serpent.

„Cel care trebuie să stea departe de el ești tu! Ești incompetent să-l protejezi!”

„Nu te mai preface că îți pasă... cum poate cineva care lucrează pe ascuns în spatele altora să aibă tupeul să vorbească așa? Stai așa!!” Nu credea că nu știa ce uneltește Chaloton. Nu era prost!

„Hmh... ce fac pe ascuns? Dacă nu eram eu... n-ai fi fost în stare să scoți trupul lui Tharn din apă singur!!” Dacă n-ar fi folositu-și puterea ca să oprească curenții, acum amândoi ar fi fost morți cu adevărat.

Yai intră în peșteră și îi văzu pe Phaya și Chaloton stând față în față de parcă ar fi vrut să se ucidă.

„Hei! Ce faceți voi doi? Despărțiți-i! Singha, scoate-l pe Phaya afară. Lăsați-l pe doctor să-l trateze pe Tharn...”

Serpentul se smuci din strânsoarea lui Singha, privindu-l pe Chaloton cu o ură viscerală, dar fu nevoit să cedeze.

„Nu e nevoie! Dacă îl tratezi, o faci în fața mea!”

Yai se uită la starea fratelui său și putu ghici ce se întâmplase. Apoi luă trusa de prim ajutor din mâinile lui Singha și le spuse tuturor să aștepte afară...

La naiba... în pădurea asta, parcă nimic nu e normal, se gândi Singha scoțând un oftat lung.