CAPITOLUL 98

 

Capitolul 98

Chifle cu carne de porc prăjite în tigaie

  Într-un final a apărut și Fan Xiao, venind să-și ceară scuze în numele lui Shi Lihua.

Purta o jachetă neagră, în stil motociclist, căptușită, o pereche simplă de blugi asortați și o eșarfă gri închis înfășurată de două ori în jurul gâtului, presată sub maxilar. Din cauza unghiului, linia maxilarului și mărul lui Adam ieșeau în evidență cu o claritate izbitoare, proeminente și expuse, pline de o senzualitate atrăgătoare. Stătea călare pe motocicletă, cu un picior lung sprijinit de pământ. Întregul său corp emana o aură nepăsătoare și relaxată, însă privirea lui era adâncă și cercetătoare. Din când în când, arunca o privire spre mulțimea care trecea. Acea atitudine languroasă și indolentă, combinată cu fața lui frumoasă, era suficientă pentru a face inimile oamenilor să tresară, transformându-l pur și simplu într-o ispită ambulantă.

  După ce a terminat o țigară, You Shulang a luat-o în sfârșit după colț, apropiindu-se de Fan Xiao.

-Nu ne-am văzut de mult. Inima lui Fan Xiao a încetat brusc să bată. Mâna i s-a strâns în jurul ghidonului. După o scurtă pauză, a îndrăznit în sfârșit să-și fixeze privirea asupra chipului lui You Shulang. A răspuns zâmbind:

-De mult nu ne-am văzut, Shulang.

Oricât de intense și pasionale fuseseră lucrurile odinioară, ca un foc arzător, acum se estompaseră până la punctul în care mai rămăsese doar un politicos și distant „De mult timp nu ne-am văzut”.

Cu siguranță, acele cuvinte erau confortabile și fără greutate, dar o rafală de vânt rece a fost suficientă pentru a le împrăștia.

Privirea lui You Shulang a alunecat ușor peste fața lui Fan Xiao, oprindu-se o clipă asupra unei cicatrici de lângă ureche, înainte de a-i întâlni privirea.

-De ce voiai să mă vezi?

-Sunt aici să îți cer scuze în numele lui Shi Lihua. Ceea ce a spus ieri a fost o prostie.

-Știu. Nu l-am crezut. O pauză de câteva secunde s-a prelungit între ei înainte ca Fan Xiao să vorbească din nou.

-Indiferent de situație, tot trebuia să-mi cer scuze. Și, de asemenea, mi-era teamă că ai crede că eu am pus totul la cale.

-N-ai recurge la ceva atât de josnic.

Fan Xiao și-a coborât ochii și a chicotit ușor.

-Nu mă considera  atât de nobil. De unde știi că nu m-am gândit niciodată să folosesc cea mai directă metodă, să-l sfâșii cu mâinile goale?

Și-a ridicat ochii zâmbitori, dar ceea ce i-a umplut a fost dezolarea.

-Shulang, încă ți-e frică de mine?

You Shulang a ezitat o clipă.

-Presupun că da. Fan Xiao a dat din cap.

-Atunci voi continua să stau departe.

A luat o pungă de hârtie de pe ghidonul motocicletei și i-a întins-o lui You Shulang.

-Chifle de porc prăjite în tigaie de la locul ăla care îți place. S-au răcit acum, așa că încălzește-le când ajungi acasă.

You Shulang s-a uitat la logo-ul de pe punga de ambalare.

-Din orașul vecin?

-Am avut niște treabă acolo, așa că am luat-o pe drum. Fan Xiao a îndesat punga de hârtie în mâinile lui You Shulang, iar când și-a retras mâna, vârfurile degetelor sale înghețate au atins întâmplător căldura palmei bărbatului. Acea temperatură familiară a stârnit o fluturare tremurândă în inima lui, dar pe măsură ce căldura și frigul se separau treptat, în adâncul sufletului său, s-au dizolvat într-un val de melancolie.

Înăbușindu-și tumultul emoțiilor, Fan Xiao și-a frecat vârful degetelor și a spus alene.

-Du-te. E prea frig.

A pornit motocicleta și și-a pus casca. Tocmai răsucise accelerația jumătate de tură când Fan Xiao l-a auzit pe You Shulang strigându-i numele.

-Fan Xiao, You Shulang a ezitat, privirea lui trecând din nou peste rana de pe fața lui Fan Xiao.

-Acum câteva zile, Tiantian era cât pe ce să fie lovit de o motocicletă. Bărbatul a oprit motorul și s-a încruntat.

-Drumurile sunt alunecoase iarna, ar trebui să te oprești din mers cu motocicleta, ai grijă să nu lovești pe nimeni.

După ce a spus asta, You Shulang s-a întors și s-a îndreptat înapoi spre baza de Cercetare și Dezvoltare, cărând punga.

…….

  La întoarcerea în laborator, You Shulang a fost informat că îl aștepta un vizitator. I-a înmânat punga din mână lui Tian Xiaotian.

-Încălzește-le la prânz și adaugă-le la masa tuturor, ca o mâncare suplimentară. S-a îndepărtat câțiva pași, apoi s-a întors și abia după ce a fost privit fix de ochii mari ai lui Tian Xiaotian timp de câteva secunde, a spus.

-Păstrează-mi o cutie.

Camera de recepție avea o ușă de sticlă, și chiar înainte  să se apropie, a văzut chipul mixt chinezo-thailandez al lui Shi Lihua.

Sprijinindu-se de ușă, You Shulang a spus rece:

-Deci tu și Fan Xiao lucrați împreună, unul la exterior și celălalt în interior, complotând pentru a pune în scenă un duet?

 -Chiar dacă cineva ar vrea să facă un duet, contează doar dacă altcineva este dispus să asculte. Clădirea de învățământ în stil vechi încă folosea calorifere pentru încălzire. Shi Lihua și-a odihnit mâinile pe țevile de fier în formă de bandă, mișcându-și palmele înainte și înapoi ca și cum le-ar fi încălzit.

-Ce ți-a spus el acum?

-Și-a cerut scuze în numele tău.

-La dracu’. Shi Lihua și-a retras mâna și și-a împins mânecile în sus.

-Shulang, uneori nu pot să nu te admir. Chiar și cineva ca Fan Xiao îți mănâncă din palmă.

-Ar trebui să mă simt onorat? You Shulang a dat ochii peste cap.

-Ce treabă importantă l-a adus pe tânărul maestru Shi să mă vadă?

-Am vrut doar să-ți spun niște lucruri pe care nu le știi. Shi Lihua s-a așezat pe canapea și și-a încrucișat picioarele.

-Despre Fan Xiao...

You Shulang s-a uitat la ceas.

-Nu am timp de pierdut cu astfel de lucruri fără sens.

-You Shulang, ce contează atunci pentru tine? Ce consideri ca fiind semnificativ? Shi Lihua și-a schimbat piciorul pe care îl încrucișase.

-Pentru ce îți economisești timpul? Pentru a fi atât de îndrăgostit cu noul tău iubit?

În cele din urmă, You Shulang a pășit în camera de primire, a închis ușa în urma lui cu o mână și a tras jaluzelele, cufundând camera în întuneric.

-Ce faci? Shi Lihua și-a desfăcut picioarele și și-a mișcat puțin fundul pe spate.

-De ce să închizi ușa?You Shulang și-a suflecat încet mânecile halatului său alb de laborator.

-N-ai spus că vrei să-mi spui ceva? Înainte să o faci, hai să achităm datoria.

...Ce datorie?

-Știi perfect ce datorie. Nu ar trebui să împarți supărarea și necazul cu Bai Pengyu?

-Eu... el... tu ai de gând să mă bați?

-Inițial intenționam să renunț, nevrând să mai irosesc energie cu cei ca tine, dar nu se poate să te mai strecori, Tânărul Maestru Shi continuă să se bage în raza mea vizuală.

You Shulang s-a apropiat, privindu-l  pe Shi Lihua cu ochii în jos:

-Ar trebui să o fac eu sau te descurci tu singur? Shi Lihua a înghițit în sec și a aruncat o privire spre ușa sălii de recepție.

-Cum vrei să se rezolve asta?

You Shulang a aruncat o privire spre scrumiera de pe măsuța de cafea.

-Vreau doar să văd sânge.

Mărul lui Adam i se clătina nervos. Întărindu-și curajul, Shi Lihua a apucat scrumiera.

-Bine. Atunci Laozi nu-ți va mai datora nimic.

Lovitura avea o forță teatrală deplină, îi lipsea puterea reală. A aterizat fără a provoca vreun rău, lăsând doar o urmă roșie pe fruntea lui Shi Lihua.

You Shulang s-a aplecat, întâlnindu-i  ochii.

-Nu te eschiva. L-a apucat pe bărbat de bărbie ca să o îndrepte, apoi a ridicat o mână pentru a apăsa pe semnul roșu.

-Dacă o dată nu e de ajuns, atunci mai fă-o de câteva ori. Tânărul Maestru Shi e delicat, ar trebui să sângereze ușor.

Furia l-a cuprins pe Shi Lihua. Apucând scrumiera, și-a aplicat o lovitură violentă. Înainte ca durerea să se simtă măcar, sângele a început să curgă. You Shulang l-a împins la o parte și s-a îndreptat, cu o privire rece și detașată.

-Te simți nedreptățit? Dacă insiști, atunci lovește-mă și te voi trimite în patul de spital al cuiva.

Shi Lihua a luat câteva șervețele și le-a apăsat pe rană.

-Nu mă simt nedreptățit. Am meritat. A mormăit ca pentru sine:

-Ultima dată când am fost bătut a fost când aveam opt ani, bunicul meu m-a lovit la fund.

  You Shulang a scos o țigară și a ținut-o între buze, îndreptându-se spre canapea ca să se așeze.

-Spune ce vrei să spui. Am cinci minute până la prânz. Shi Lihua a  rânjit batjocoritor.

-Shulang, ai murii dacă nu te-ai comporta ca un ticălos atât de pretențios?

Bărbatul a zâmbit slab.

-Cinci minute nu sunt suficiente ca să-i exprimi sentimentele prietenului tău? Vrei să-ți pun muzică de fundal și să te servesc cu ceai în porțelan albastru și alb?

Shi Lihua a încremenit o clipă, apoi s-a înroșit de furie.

-Unul dintre voi nu vrea să vorbească, celălalt nu vrea să asculte, doar eu sunt cel inutil.

S-a ridicat, ținându-se de  cap.

-Shulang, înțeleg că îl urăști pe Fan Xiao, dar el a îndurat cu adevărat atât de mult pentru tine. În această chestiune cu familia lui, ar fi putut scăpa complet nevătămat, dar pentru a-ți potoli furia, a fost dispus să se arunce în luptă. Ca să te protejeze pe tine, denunțătorule, Fan Xiao a luat inițiativa de a recunoaște publicului că el a fost cel care i-a raportat. Și, într-adevăr, după ce a ajuns la închisoare, a fost vânat timp de trei luni întregi!

Țigara dintre degetele lui You Shulang s-a rupt brusc în două:

-Fan Xiao a fost vânat? Shi Lihua a pufnit pe nas.

-Ce ți-a spus? Că a ispășit șase luni de închisoare? De fapt, a ispășit doar trei luni. După ce a ieșit, niște oameni l-au stropit cu benzină în mijlocul străzii croiți să-i de-a foc, apoi l-au urmărit cu cuțitele. Mai târziu, poliția a intervenit și i-a oferit adăpost  protector. Din fericire, trei luni mai târziu, marele șef implicat în caz a murit de bătrânețe, puterea s-a schimbat și abia atunci Fan Xiao și-a recăpătat libertatea. După ce s-a întors, nici nu a mai venit să te caute. Pe o parte, a fost pentru a-și respecta promisiunea, pe de altă parte, se temea că acei oameni nu renunțaseră și vor ajunge să te implice.

Shi Lihua a făcut câțiva pași, așezându-și mâna pe clanță.

-În plus, Fan Xiao a fost cel care a pus-o pe mama lui Tiantian să te sune. Știa că ești singur și că ți-ar plăcea acel copil. Nu credeam că îl vei adopta pe Tiantian pe atunci. Fan Xiao a spus că dacă nu-l vei crește tu, o va face el, pentru că acela era un copil pe care l-ați salvat voi doi împreună.

Jaluzelele s-au deschis brusc. Fâșii de lumină au străbătut fața lui Shi Lihua. You Shulang a ținut telecomanda în mână, ridicând ochii pe care îi ținuse în jos tot timpul pentru a se uita la bărbatul care stătea lângă ușă.

-Altceva? A trecut deja limita de timp.

Shi Lihua a fost luat prin surprindere, apoi a răspuns cu un rânjet furios și rece.

-Un Bodhisattva? Acesta este Bodhisattva despre care a vorbit Fan Xiao?!

Ca și cum ar fi fost mistuit de furie, și-a ținut capul și a trântit ușa în timp ce ieșea furios, zgomotul puternic răsunând prin întreaga clădire.

-A plecat? Tian Xiaotian a aruncat o privire spre silueta care se retrăgea, apoi și-a băgat cu precauție capul înăuntru. Obrajii îi erau umflați.

-Chiflele prăjite în tigaie sunt încălzite. Sunt chiar delicioase. Bărbatul de pe canapea părea înghețat. Degetele lui lungi încă strângeau țigara ruptă. Lumina soarelui se filtra prin jaluzele, aruncând o pată de umbră care îi ateriza direct peste ochi. În afară de acei ochi, imposibil de văzut clar, expresia lui era extrem de inexpresivă, totuși, cumva...

Tian Xiaotian s-a gândit o clipă, încercând să găsească adjectivul potrivit. Din păcate, fusese întotdeauna ultima în clasa ei la arte liberale, așa că nu a putut decât să mormăie printre dinți:

-Pari... foarte trist. Ce s-a întâmplat, ge? Ținând în mână o cutie cu chifle prăjite în tigaie, Tian Xiaotian a intrat și s-a ghemuit în fața lui You Shulang. Ridicând privirea spre acest bărbat mereu calm și liniștit, l-a întrebat cu o voce blândă.

-Ești nefericit? Te-a supărat  acea persoană?

-Nu. You Shulang i-a oferit un zâmbet.

-Nu sunt nefericit și  asta nu are nicio legătură cu el.

A luat chiflele de porc prăjite în tigaie, lăsându-se învăluit de aroma caldă și bogată.

 

……..