CAPITOLUL 97

 

Capitolul 97

 Pedepsirea răului

-Nu-mi place mirosul de spital. Fan Xiao și-a scuturat scrumul de la țigară cu degetul mare, afișând un zâmbet slab pe buze.

-Dar, din moment ce al Treilea Tânăr Maestru este bolnav, a trebuit să vin să-l vizitez, indiferent de situație.

Pe patul de spital zăcea Bai Pengyu, slab ca un câine amărât. Capul îi era strâns înfășurat în bandaje, fața îi era un mozaic de vânătăi albastre și violete, iar la colțurile buzelor i se formaseră cruste groase de sânge. De fiecare dată când vorbea, rănile însângerate se desfăceau și un firicel de sânge se prelingea.

-Fan Xiao! a înjurat el printre dinți încleștați.

-M-ai atacat în umbră și acum vii aici prefăcându-te?!

-Ai grijă la cuvinte. Fan Xiao și-a mușcat țigara între dinți, eliberând o mână ca să decojească  o portocală pentru Bai Pengyu.

-Nu mă acuză pe nedrept al Treilea Tânăr Maestru?

În doar câteva mișcări rapide, portocala a fost decojită. Fan Xiao a întins-o în fața lui Bai Pengyu și a spus fără grabă:

-Al Treilea Tânăr Maestru m-a tratat ca pe un prieten, invitându-mă constant la întâlniri chiar și atunci când treceam prin momente grele. Sunt mai mult decât recunoscător. Cum aș putea vreodată să te lovesc din spate?

Portocala a fost lovită la o parte de Bai Pengyu. Îndurând durerea din colțurile gurii, a răcnit:

-Am căutat naibii răzbunare pe tipul ăla  You, iar tu ai venit în fugă să-ți verși frustrările pentru el. Voi doi sunteți un cuplu profund afectuos! Bine, bine,  recunosc înfrângerea. De acum înainte, voi face un ocol de fiecare dată când vă văd pe voi doi , îndrăgostiții , bine? M-ați învins deja și v-ați descărcat furia. Ce altceva vreți să faceți?

Fan Xiao s-a aplecat să ridice portocala de pe jos. A mers încet spre patul de spital și a spus cu un zâmbet radiant.

-Nu vreau să fac nimic, vreau doar să-i reamintesc celui de-al Treilea Tânăr Maestru că trebuie să mănânce mai multe fructe când este bolnav.

Deodată, l-a apucat pe Bai Pengyu de păr, forțându-l să-și ridice fața.

-Această portocală e foarte dulce. Al Treilea Tânăr Maestru, gustă.

Ținând țigara între buze, cu un zâmbet pe față, cu un ton aproape blând, Fan Xiao a zdrobit întreaga portocală în mână. Explozia de suc acrișor și înțepător s-a revărsat, infiltrându-se direct în rana de la colțul gurii lui Bai Pengyu.

-Al dracu’ cu mama ta, Fan Xiao! Mă doare… mă doare atât de tare! Pleacă, pleacă de lângă mine!

-Nu o lăsa să se irosească. Sunt atât de sărac acum, așa că nu-mi este ușor să cumpăr nici măcar atât. Fan Xiao și-a coborât ochii rece, îndesând cu forța portocala, acum stoarsă aproape, fără suc, în gura lui Bai Pengyu!

Întinderea extremă a cavității bucale, a făcut ca crustele nou formate de la colțurile buzelor să se deschidă în multiple tăieturi sângeroase suficient de adânci pentru a dezvălui carnea. Sucul de portocale de pe fața lui a curs în răni, declanșând o nouă serie de vaiete fantomatice și urlete de lup !

Țipetele chinuitoare au atras o asistentă. Înainte ca aceasta să poată întreba ceva, Fan Xiao s-a îndreptat, ștergându-și mâinile cu un șervețel în timp ce explica zâmbind:

-Oamenii tind să devină iritabili când sunt bolnavi. Tocmai l-am sfătuit să mănânce mai multe fructe și și-a pierdut cumpătul.

Asistenta era sceptică, dar nu avea nicio dorință să intervină. Pacientul era indecent și hărțuise deja mai multe colege de-ale sale. Văzând că Bai Pengyu era nevătămat, a formulat doar un scurt „Stai jos” înainte de a se întoarce și a părăsi salonul.

-Fan Xiao, te-ai distrat destul?! Bai Pengyu și-a acoperit colțul gurii, cu ochii măriți de furie.

Fan Xiao a aruncat șervețelul deoparte și a dat din cap simplu, cu vocea rece a spus:

-Bai Pengyu, dacă mă respecți, eu te voi respecta neapărat, dacă nu, te voi răsplăti cu siguranță de două ori. Ranchiunile dintre tine, mine și You Shulang se termină aici. Dacă tot nu ești mulțumit și încerci mai multe trucuri, cu mine, vor exista consecințe.

Bai Pengyu a fost surprinzător de ascultător de data aceea:

-Bine, bine. Te-am auzit tare și clar. De acum înainte, voi face un ocol când te voi vedea.

   Fan Xiao a aruncat țigara și a strivit-o sub vârful pantofului. Zâmbetul i-a revenit pe față.

-Atunci avem o înțelegere.

  Ieșind din spital, a intrat într-o alee lăturalnică unde o mașină sport extravagantă era parcată pe drumul îngust. Fan Xiao a deschis portiera și a intrat.

Bărbatul de pe scaunul șoferului vorbea la telefon. Când Fan Xiao a urcat, i-a aruncat doar o privire piezișă.

Continuând conversația, a spus:

-Întreaga familie a lui Fan Xiao a căzut, nu mai are nimic de pierdut acum și nu se teme de nimic. De ce a trebuit să-l provoci? Ți-am spus deja, tipul ăla caută răzbunare chiar și pentru cea mai mică supărare.

Persoana care vorbea  și-a mutat telefonul la cealaltă ureche. Și-a întins degetele arătător și mijlociu ale mâinii drepte eliberate, făcând un gest cu ele. Fan Xiao a chicotit, a pus o țigară între degete și a aprins cu atenție un chibrit pentru a o aprinde.

Geamul mașinii s-a coborât puțin. Bărbatul a tras aer în piept și a continuat să vorbească la telefon:

-I-ai dat o bătaie lui You Shulang, Fan Xiao ți-a dat o bătaie. Din câte știu despre Fan Xiao, această problemă ar trebui considerată acum rezolvată. Nu te va mai viza în continuare.

-Eu și Fan Xiao? Bărbatul care ținea țigara a aruncat o privire spre scaunul din dreapta.

-Prostii. Lucrurile nu merg bine între noi. Am auzit că treburile complicate ale familiei lui nici măcar nu s-au rezolvat încă, așa că trebuie să păstrez distanța. Să spun ceva bun despre tine? Bine, bine, bine. La urma urmei, ai fost prins în încurcătura asta din cauza mea. Abia m-am întors în țară, o să aranjez o întâlnire altă dată ca să te ajut să limpezești lucrurile în privința asta. Nu-ți face griji, Fan Xiao trebuie acum să-și câștige existența ca să se întrețină. Acum că și-a descărcat furia, nu va mai continua să te vizeze. Te voi vizita la spital altă dată. Tocmai am aterizat, la naiba, și mor de frig. Trebuie să închid acum.

 Apelul a fost închis în grabă, iar cea mai mare parte a unei țigări a fost aruncată prin crăpătura ferestrei.

Privind cum geamul se închide repede, Fan Xiao a zâmbit și a spus:

-Shi Lihua, și Bai Pengyu e considerat prietenul tău, nu-i așa? Se pare că nu ai nicio reținere să-l trădezi.

-Doar un prieten de vreme bună. Dacă nu-l trădez, ar trebui să te trădez pe tine în schimb? Shi Lihua și-a strâns mai tare haina în jurul lui.

-L-ai bătut pe Bai Pengyu intenționat doar ca să-l liniștești, ca să creadă că nu-l vei mai urmări de acum înainte?

-Da. Fan Xiao a scos din buzunar un tub de cremă hidratantă, a stors cam jumătate de doză și a întins-o cu grijă pe pielea mâinilor.

-A fost cam precaut în ultima vreme, probabil se teme că îl investighez. Toate afacerile lui dubioase s-au oprit. Nu am mai putut aștepta, așa că l-am bătut ca să-l liniștesc.

-Și odată ce continuă cu acele afaceri dubioase, vei da lovitura? Fan Xiao și-a ridicat mâinile acum umede și le-a examinat.

-O să-l ucid cu o singură lovitură.

Shi Lihua a plescăit din limbă.

-Fan Xiao, devii tot mai gay, ăă... Și-a întins mâna.

-Dă-mi și mie. Vremea asta nenorocită... uscată și rece ca naiba.

Fan Xiao i-a aruncat crema de mâini:

-Lasă-mă unde am parcat.

-Unde ai parcat? Shi Lihua și-a frecat dosul unei mâini cu cealaltă.

-Motocicleta aia ponosită a ta? Fan Xiao, de ce ai trecut prin toate astea? Încă ai companii în Thailanda. Chiar dacă lucrurile nu vor mai fi ca înainte când te vei întoarce, nimeni nu va îndrăzni să-ți facă nimic. De ce insiști ​​să stai în acest loc uitat de Dumnezeu? Nu te-a abandonat deja Shulang?

Crema de mâini a fost smulsă înapoi. Expresia lui Fan Xiao s-a întunecat.

-Doar condu.

……