CAPITOLUL 95

 

Capitolul 95 

Totul a fost un accident.

Abur învolburat și căldură fierbinte țeseau fire de ambiguitate. O mână lungă, fermă și viguroasă se odihnea pe marginea căzii. Un tremur a străbătut-o, iar o picătură de apă a alunecat de pe vârful degetului, aducând căldură în timp ce cădea direct pe podea.

Cu bărbia sus, o expresie rece și detașată se revărsa deasupra liniei proeminente a mărului lui Adam și a gâtului grațios. Uneori, însă, acea expresie se disipa, dizolvându-se într-o ceață inconștientă și o abandonare tăcută.

Era prima dată când You Shulang își dădea seama că anumite impulsuri ale corpului puteau fi atât de  incontrolabile. Cu doar câteva clipe în urmă, Fan Xiao își trecuse ușor o mână peste vânătaie, iar  numai asta scosese la iveală fire după fire de dorință nestăpânită.

Dorința și rațiunea erau într-o continuă luptă. Se blestema iar și iar în inima lui, retrăia umilința lui Bai Pengyu iar și iar, totuși, ca și cum ar fi fost posedat, îl ținea pe Fan Xiao acolo, folosind acea singură propoziție „ pe metru ultima dată”, ca o scuză pentru a se răsfăța. Era ca și cum ar fi deschis o gură de aerisire pentru catharsis, dorințe înghețate de mult contraatacau cu o forță dublă. You Shulang se mândrea cu calmul și stăpânirea sa de sine, dar în fața unui val de pasiune atât de familiar, dar de mult absent, nu avea puterea să reziste. Indiferența de pe chipul său nu a mai putut fi menținută în cele din urmă și nu putea decât să se scufunde neajutorat și pasiv în valurile învolburate... Spre deosebire de atitudinea sa obișnuită, dominatoare și energică, Fan Xiao era blând. Săruturi ușoare ca niște pene erau imprimate pe fiecare centimetru expus al pielii lui You Shulang, delicate și tandre. Liniile de pe palma lui Fan Xiao deveniseră mult mai aspre decât înainte, poate pentru că se ocupase personal de atâtea probleme în ultima vreme. You Shulang îl văzuse odată descărcând singur marfă la intrarea farmaciei. Acele lăzi uriașe cu medicamente, pe care oricine le-ar găsi obositoare, Fan Xiao le mișca înainte și înapoi în diminețile reci până când devenea leoarcă de transpirație.

Acele palme aspre, oricât de ușor l-ar fi mângâiat, creau o senzație imposibil de ignorat în momentul în care atingeau pielea. You Shulang a tremurat ușor. Fan Xiao a încetat imediat orice mișcare și a întrebat încordat:

-Te simți inconfortabil? Sau te mai doare ceva în vreun loc? Ochii lui îl priveau pe You Shulang prin ceața suspendată în aer, plini de tandrețe și anxietate în același timp.

Într-un moment de asemenea tulburare, lui You Shulang nu-i plăcea comunicarea lucidă, scurta revenire la raționalitate nu ar fi născut decât  ​​regret și trepidație. A simulat o indiferență rece.

-Nu ți-am spus să te oprești, așa că nu te opri.

Lumina din baie a fost eclipsată de o siluetă înaltă și subțire care s-a profilat deasupra. Fan Xiao s-a aplecat din nou pentru a se lipi de You Shulang. Pe fața aceea frumoasă, cu trăsături proeminente se vedeau ochii plini de cea mai profundă afecțiune, unde o intensitate arzătoare și un sentiment de dezolare coexistau alături.

A sărutat colțul gurii lui You Shulang, șoptind încet:

-Dacă te simți inconfortabil,  spune-mi.

……

Când activitatea lor intensă a luat sfârșit, Fan Xiao l-a ținut pe You Shulang în brațe, așteptând să-și revină după ce ,,a terminat”. Apoi, pur și simplu l-a clătit pe cel din îmbrățișarea sa cu apă caldă, înainte de a-l duce înapoi în dormitor.

Abia după ce l-a pus pe You Shulang pe pat, Fan Xiao și-a amintit brusc ceva:

-Unde este Tiantian? Nu este acasă?

You Shulang a răspuns cu un „Mm,, slab, apoi a continuat:

-Este la vecinul de alături.

Gândindu-se bine, Fan Xiao și-a dat seama că avea sens, o persoană ca You Shulang nu s-ar fi angajat niciodată într-o astfel de întâlnire neconvențională dacă Tiantian ar fi fost acasă. L-a înfășurat pe You Shulang în cuvertură, a îmbrăcat niște haine și s-a dus să aducă supa de ghimbir care fusese ținută caldă. L-a privit pe You Shulang cum bea un castron plin, apoi a folosit ulei medicinal pentru a tampona vânătăile de pe corpul bărbatului.

După ce a terminat totul, Fan Xiao s-a îmbrăcat corespunzător și s-a așezat la marginea patului. S-a uitat la You Shulang, care se prefăcea că doarme, cu privirea plină de nenumărate fire de reticență și tristețe ascunse adânc în ea.

Shulang era zeul lui  și, de asemenea, demonul său interior. El fusese cel care îl luase de mână și îi spusese că lumea asta nu e chiar atât de rea, până la urmă, cel care îi spusese că a evita rănile vechi din inimă nu era sinonim cu slăbiciunea. El fusese cel care îl păzise în tăcere pe măsură ce înainta și cel care îi spulberase crezul mizantrop despre viață.

Dar, în schimb, el însuși a sfârșit prin a-l răni.

-Shulang, plec. Nu voi mai apărea în viitor. Ai grijă de tine și de Tiantian. S-a aplecat și l-a sărutat ​​apăsat. Apoi a rostit în thailandeză:

-Tu ești tandrețea din privirea mea, tu ești nemurirea din inima mea, tu ești întregul motiv pentru care iubesc această lume. Fie ca tu să fii fericit în fiecare clipă, pentru tot restul vieții tale.

În cele din urmă, Fan Xiao s-a îndreptat. L-a privit pentru ultima dată pe You Shulang, apoi și-a ridicat piciorul și s-a îndreptat spre ușă.

-Nu te grăbi să-l ataci pe Bai Pengyu. Dacă o faci, asigură-te că nu va avea niciodată șansa să-și revină. Buzele subțiri ale bărbatului care se prefăcuse că doarme s-au mișcat ușor, scoțând o șoaptă blândă în spatele lui Fan Xiao.

Bărbatul s-a uitat înapoi.

-Știu. Nu voi acționa impulsiv.

-Și, de asemenea... You Shulang a deschis încet ochii.

-Chiar acum... Ceea ce s-a întâmplat acum a fost un accident. Nu-i voi acorda prea multă importanță. Fan Xiao i-a oferit un zâmbet, era cel mai frumos, dar și cel mai neajutorat zâmbet pe care You Shulang îl văzuse vreodată.

……

Dincolo de fereastră, umbrele copacilor se legănau. Toamna sosise, frunzele căzute foșneau ușor. You Shulang și-a ghemuit corpul, apoi l-a întins din nou, repetând această mișcare de mai multe ori înainte de a se îmbrăca în cele din urmă și de a se ridica să stea lângă fereastră.

Privirea lui se întindea în depărtare. În ploaia rece, silueta care se retrăgea părea singură și tristă. Scăldată în strălucirea unui felinar, marginile sale erau estompate, devenind aproape transparente, ca și cum ar fi putut dispărea în orice moment.

Silueta părea să plutească ușor, însă pașii ei erau grei. S-a oprit scurt sub fereastră, dar în cele din urmă nu s-a mai uitat înapoi...

Înfășurat în halat, You Shulang și-a aprins o țigară și s-a rezemat de fereastră. Lumina slabă și umbrele de afară îi făceau trăsăturile terne și translucide. Mirosul amar de fum plutea prin aer, trecând de la slab la dens până când l-au usturat ochii. You Shulang și i-a șters cu mâna și s-a holbat la vârful degetelor, pierdut în gânduri o clipă.

A stins țigara, și-a scos telefonul și a format un număr.

Apelul a sunat mult timp înainte ca cineva să răspundă în sfârșit. Vocea unei femei, joasă, răgușită și sexy, s-a auzit pe fir, sunând de parcă tocmai trecuse prin ceva intens.

Ea a râs și a spus la telefon:

-Directore You, tu cu siguranță ai un talent să alegi momentul potrivit să mă suni.

Vorbind la telefon, cuvintele lui You Shulang purtau o urmă de amuzament, deși pe față nu i se citea nimic.

-Atunci nu o voi deranja pe președinta Shi.

-E în regulă. Haide, de ce mă cauți?

You Shulang a întins mâna din nou după o țigară, dar mâna i-a alunecat, iar pachetul a căzut pe podea. S-a uitat la pachetul de țigări tip ,,ruj”  lăsată în urmă de Fan Xiao și a spus indiferent:

-Nu a vrut amabila președintă Shi să-mi prezinte un iubit? Aș vrea să-l cunosc.

…….

You Shulang, și-a găsit un iubit. Un bărbat înalt și chipeș, de origine mixtă chineză și portugheză, matur și impecabil de elegant.

Degete curate și subțiri au ridicat ceașca de cafea. Prin aburul învolburat, ochii zâmbitori ai bărbatului l-au privit pe You Shulang.

-Shulang, ce rol ai în pat?

You Shulang a înlemnit o clipă, apoi buzele i s-au despărțit.

- Sus.

Bărbatul s-a opărit de ceașca fierbinte.

-Ce, nu e potrivit? a întrebat You Shulang.

Bărbatul și-a luat din nou ceașca de cafea, cu un aer decent.

-Sunt genul de persoană care se bazează pe prima impresie . Dacă ești tu, atunci totul e potrivit.

You Shulang a dat din cap evaziv. Și-a întors privirea spre fereastră și a văzu fulgi rari de zăpadă căzând din cerul întunecat și sumbru.

Ningea! În sfârșit sosise prima zăpadă a anului...

Vremea era extrem de rece. Înainte de a pleca de acasă, You Shulang își înfășurase o eșarfă suplimentară în jurul gâtului.

În afara complexului rezidențial dărăpănat, era parcată o mașină de lux de ultimă generație. You Shulang a deschis portiera și s-a așezat înăuntru.

A dat din cap  în semn de salut. Bărbatul de pe scaunul șoferului a zâmbit și i-a aranjat din nou eșarfa, apoi a pornit mașina în timp ce spunea:

-S-a deschis un nou restaurant cu tematică de parc de distracții. După ce îl luăm pe Tiantian, mergem acolo la cină? Am făcut deja o rezervare.

You Shulang a scos un „Mm” ușor, zâmbindu-i înapoi.

-Mulțumesc.

-Nu e nevoie să-mi mulțumești pentru așa ceva, a spus bărbatul aruncându-i o privire în timp ce conducea.

-Shulang, ești mereu prea politicos cu mine.

Directorul nu a răspuns. Privirea lui s-a rătăcit pe fereastră, calmă și distantă. Ningea din nou...

Drumurile din apropierea grădiniței erau aglomerate, mașina mergea încet, așa că cei doi au parcat pur și simplu mașina și au mers să îl ia pe Tiantian.

Pe trotuar se adunase zăpadă, You Shulang nu a fost atent când a pășit pe ea, piciorul i-a alunecat, iar corpul i s-a clătinat nesigur. Bărbatul de lângă el a întins repede mâna să-l sprijine, apoi l-a cuprins pe You Shulang în jurul umerilor și l-a ghidat peste troianul de zăpadă. Deodată, pe șosea a început să se audă vuietul unei motociclete, urmat imediat de un zgomot asurzitor!