CAPITOLUL 94

 

Capitolul  94

 Pentru ultima dată.

-Shulang, ce s-a întâmplat cu tine?!

O umbrelă mare și neagră a blocat în grabă ploaia. Fan Xiao, fără să se mai preocupe de decență, l-a apucat direct pe You Shulang de încheietură.

Palma care de obicei era caldă se simțea mai rece decât ploaia nopții. Uimit, Fan Xiao și-a scos imediat trench-ul și l-a înfășurat strâns în jurul bărbatului.

-De ce ai închis telefonul?  Ca și cum n-ar fi vorbit de mult timp, vocea lui You Shulang era extrem de răgușită, se holba la Fan Xiao, părând amețit. Fan Xiao, care îi încheiea nasturii lui You Shulang, a ridicat brusc privirea:

-M-ai sunat?

-Nu ai spus că vei fi disponibil oricând? Atunci de ce ți-ai închis telefonul?

-Eu... Fan Xiao se temea să nu-l facă pe You Shulang să se îngrijoreze, dar nici nu voia să-l mintă. După o scurtă reflecție, i-a spus adevărul.

-Bai Sanmiao mă tot suna, era foarte enervant, așa că am închis telefonul pentru o vreme.

Starea lui You Shulang în acel moment era evident proastă. Fan Xiao se întreba dacă avea vreo legătură cu apelul respins de el, așa că, neliniștit și cuprins de regret, a întrebat:

 -De ce m-ai sunat?

S-a dovedit că, până la urmă, nu mai era nevoie să se amestece. Cum putea cineva ca Fan Xiao să piardă? You Shulang a chicotit cu autoironie, i-a dat mâna la o parte lui Fan Xiao și a împins umbrela.

-Nimic. A fost doar o atingere accidentală a telefonului.

Întorcându-se, a pășit din nou în ploaie. Întunericul a lăsat felinarul doar cu o baltă ovală, cețoasă, de lumină, sub strălucirea căreia, dârele distincte ale ploii îl învăluiau pe bărbat, formând o siluetă pustie și solitară. Chiar în clipa următoare, Fan Xiao s-a repezit în lumină, apucându-l brusc pe You Shulang.

-Nu ai mai apelat numărul meu de mai bine de un an. Cum e posibil să fie o atingere accidentală? Ce s-a întâmplat mai exact?

Cu privirea fixă, a surprins în mod natural expresia trecătoare de durere de pe fața lui You Shulang.

-Ce s-a întâmplat? Nu te simți bine?

-Nu. Fiecare centimetru al corpului lui You Shulang pulsa de o durere usturătoare. Picioarele îi erau slăbite și instabile, abia mai puteau să-i susțină greutatea. Nu voia decât să pună capăt acelei încurcături cu Fan Xiao cât mai repede posibil, să-și ascundă propria absurditate și nefericire.

-Tocmai m-am întors din laborator. Sunt foarte obosit și aș vrea să mă odihnesc devreme, dacă e în posibil, Fan Xiao.

Vocea i s-a stins din cauza mânei reprimate, iar tenul lui You Shulang era înfiorător. S-a întors să plece încă o dată, dar nu a reușit să se elibereze din legătura bărbatului. Un braț puternic i-a cuprins talia, iar Fan Xiao, ținând umbrela, s-a aplecat și l-a lipit de perete. În mijlocul ploii, umbrela mare și-a croit un spațiu îngust și retras, în afara ei, nu se vedeau decât picioarele lor lungi, încâlcite unul de altul.

-Ploaia a venit brusc și mi-a fost teamă că nu ai adus o umbrelă. M-am dus la Institutul de Cercetare, dar mi-au spus că ești bine și că ai plecat.  Vocea lui Fan Xiao era reținută sub umbrelă, lentă și profundă.

-Locuința ta nu a avut lumini aprinse toată noaptea. Mi-am făcut griji pentru  tine, seara trecută pe marginea drumului, Shulang, ce s-a întâmplat mai exact?

-Fan Xiao, îmi urmărești mișcările în fiecare moment. Asta nu înseamnă că te amesteci în viața mea? Un zâmbet disprețuitor a izbucnit pe fața frumoasă a lui You Shulang, dar vârfurile degetelor îi erau apăsate puternic în mâneci, îndurând observația.

-Dacă nu sunt la Institutul de Cercetare, trebuie să fiu acasă? Nu pot avea alte lucruri de făcut, cum ar fi să merg la o întâlnire sau ceva de genul?Sprâncenele lui Fan Xiao s-au încruntat într-o clipă, apoi s-au netezit din nou.

 -O întâlnire? Și te-a lăsat să te întorci singur  pe ploaie? Cât de lipsită de decență trebuie să fie persoana aia  și, directore, n-ai găsit pe cineva mai acceptabil?

Oboseala și durerea care îi cuprindeau corpul l-au iritat pe You Shulang. Și-a apăsat palma pe fața lui Fan Xiao și a împins-o puternic.

-Orice bărbat are mai multă decență decât tine, Fan Xiao. Nu vreau să readuc la suprafață vechi nemulțumiri. Înainte să-mi pierd complet răbdarea, mai bine dispari! Gândindu-se la propriile sale fapte josnice din trecut, expresia feței lui Fan Xiao s-a întunecat treptat. I-a pus umbrela în mâna lui You Shulang. Vocea lui abătută suna ca o pivniță veche, bine sigilată ani de zile, îngropată sub un strat gros de praf.

-Chiar dacă nu-mi spui, voi investiga eu însumi. A făcut o pauză, coborându-și privirea.

-Dacă a fost într-adevăr o întâlnire, atunci acest gen de persoană nu este potrivită.

You Shulang a aruncat o privire spre Fan Xiao, a luat umbrela și a trecut pe lângă el.

Tocmai făcuse un pas când a sunat un telefon. Sunetul ascuțit era deosebit de strident în noaptea liniștită și ploioasă. Cu mintea într-o stare complexă și agitată și dorind să ignore privirea arzătoare care îi ardea în spate, You Shulang nu s-a gândit de două ori înainte să răspundă la telefon. Totuși, înainte să-l poată duce măcar la ureche, vocea puternică și gălăgioasă a lui Xue Baotian s-a auzit.

-Directore You, ești bine? Am auzit, la naiba, că Bai Sanmiao te-a luat?! Nu am vrut să nu răspund la apel, tocmai am fost luat și eu de nemernicul ăla , Zhang Chi...

O rafală de vânt s-a mișcat în spatele lui. Până când You Shulang a reacționat, telefonul din mâna lui își schimbase deja proprietarul. Fan Xiao, cu ochii arzând de o ferocitate nemiloasă, a apucat telefonul și a întrerupt conversația zgomotoasă a lui Xue Baotian:

-Spune încă o dată, pe cine a pus mâna Bai Sanmiao?

În mai puțin de jumătate de minut, Fan Xiao a încheiat apelul. Până atunci, își reprimase deja ostilitatea aprigă de dinainte și revenise la forma lui obișnuită, doar ochii i se întunecaseră puțin. A scos o țigară ,,ruj” și a mușcat-o între dinți. Cu ambele mâini libere, i-a strâns haina lui You Shulang.

-Rănile de pe corpul tău sunt grave?

You Shulang a tăcut o clipă, apoi a răspuns irelevant:

-Bai Pengyu plănuia să se ocupe de tine. M-am dus să văd spectacolul. Voiam să văd cum un diavol ca tine va fi tratat urât și hărțuit. Ar fi fost cu siguranță spectaculos. Doar gândul la asta îmi aduce o satisfacție răzbunătoare.

-Știu. Te-ai dus să vezi spectacolul. Fan Xiao a dat ușor din cap.

-Mergi și fă o baie fierbinte. Să nu răcești.

Ținând umbrela în mână, și-a plecat capul să-și aprindă țigara. După ce a tras adânc fum, i-a îndesat umbrela în brațele lui You Shulang și apoi a ridicat mâna într-un gest nonșalant.

-Plec. Odihnește-te devreme.

-Fan Xiao. Expresia lui You Shulang s-a schimbat,  l-a apucat pe bărbatul care stătea în ploaie.

- Bai Pengyu nu a obținut niciun avantaj în fața mea, nu-l căuta.

Pentru prima dată, Fan Xiao s-a eliberat din strânsoarea lui You Shulang. Vocea lui era calmă.

-Astăzi, nu ar fi trebuit să închid telefonul și nici să mă gândesc că «o problemă în minus e mai bună decât una în plus». Mai mult, nu ar fi trebuit să mă gândesc să-l las în pace, de dragul unei liniști temporare , doar ca să-l las pe clovnul ăla săritor să scape de sub control până la punctul în care a îndrăznit să pună mâna pe tine.

Jăraticul țigării fusese deja stins de ploaie. În ploaia nopții, Fan Xiao și-a arcuit buzele într-un zâmbet  frumos, dar înfiorător.

-Deci așa este în regulă „ cei buni sunt hărțuiți” , nu-i așa? A aruncat țigara și a ridicat mâna pentru a șterge o picătură de ploaie de pe fața lui You Shulang.

-Nu-ți face griji. Îl voi pune să plătească  cu dobândă.

Umbrela a căzut la pământ. Fan Xiao, care era pe punctul de a pleca, a fost apucat de guler și  izbit cu putere de perete. Pupilele sale sticloase s-au înroșit ca sângele, era ca și cum toată ura din lume se adunase în ochii lui You Shulang.

-Fan Xiao, nu sunt un Bodhisattva. De mai multe ori m-am gândit să mă răzbun pe tine, să te calc în picioare și să te văd suferind până când îți dorești să mori! Doar că persoana care se răzbună pe tine nu ar trebui să fie Bai Pengyu. Nu are dreptul, pentru că amândoi sunteți la fel! Deodată, părul lui Fan Xiao a fost prins cu putere pe spate de You Shulang, forțându-l să-și ridice bărbia. Strângându-i mai tare șuvițele de păr, You Shulang l-a privit cu ochii în jos.

-Știi ce? Când Bai Pengyu m-a făcut ieftin, de fapt am fost de acord cu el. Fan Xiao, sunt deja destul de ieftin, sunt deja de râsul altora. Te implor, poți te rog să te oprești, să nu mai faci probleme?! Fan Xiao nu s-a zbătut. A rămas nemișcat, lăsându-l pe You Shulang să-l țină acolo. Apoi și-a întins brațele și a înconjurat  talia fermă și puternică din fața lui, strângând-o  în îmbrățișarea sa.

Ignorând amorțeala din scalp, s-a aplecat, sprijinindu-și capul de umărul lui You Shulang, încercând să-și înăbușe tremurul din voce.

-Nimeni altcineva nu este calificat. Doar tu te poți răzbuna pe mine, Shulang. Te implor, te rog, răzbună-te pe mine. Oricum vrei, accept orice. În scobitura gâtului, You Shulang a simțit o căldură diferită de ploaia nopții. Mâna care  strângea părul s-a slăbit, simțea că vârful inimii i se topea. Fan Xiao a intensificat și mai tare strânsoarea, aproape ca și cum ar fi încercat să-l integreze în propriul corp.

-Nu ești de râsul nimănui și nici...

Fan Xiao nici măcar nu s-a putut îndura să rostească acel cuvânt cu voce tare, chiar și faptul că l-a lăsat să-i treacă printre dinți i se părea o profanare la adresa lui You Shulang.

-Te voi asculta în orice privință, cu excepția asta. Din moment ce a îndrăznit să te atingă, trebuie să suporte consecințele.

Îndreptându-se încet, Fan Xiao s-a uitat la You Shulang cu ochii lui stacojii și a spus solemn.

-Dar nu voi folosi metode extreme și nici nu voi încălca legea, așa că nu-ți face griji.

-Eu... You Shulang și-a țuguiat buzele. L-a împins pe Fan Xiao la o parte și s-a îndreptat spre complexul rezidențial. Împreună cu firele de ploaie care se strecurau, o propoziție a răsunat:

-De ce mi-aș face griji pentru tine? Fan Xiao a ridicat umbrela de jos și a adus-o. Dar bărbatul nu a luat-o, așa că a ținut-o în mână și l-a urmat îndeaproape, făcând același pas cu el. Distanța era de doar aproximativ o sută de metri, dar pașii lui You Shulang se auzeau din ce în ce mai greu. Îngrijorat, Fan Xiao l-a urmat până la ușa apartamentului său.

-Vreau să mă uit la rănile tale și să-ți aplic niște medicamente. Apoi plec,  nu voi mai sta. You Shulang se simțea teribil de rău și era prea obosit ca să mai spună ceva. A întârziat doar o clipă să închidă ușa, ceea ce i-a permis lui Fan Xiao să se strecoare înăuntru. S-a prăbușit pe canapea și l-a privit pe Fan Xiao cum se ocupă, cum vine și pleacă, prepară ceai fierbinte de ghimbir, dă drumul la apă pentru cadă, apoi caută haine curate în dulap înainte să se ghemuiască în fața lui.

-Fă o baie fierbinte mai întâi. Te-a prins ploaia și mă tem că s-ar putea să răcești. You Shulang s-a uitat la el, care era la fel de ud leoarcă din cap până în picioare, și a răspuns cu un slab „Mm”.

Când au ajuns la ușa băii, Fan Xiao încă îl urmărea. You Shulang și-a întors capul și i-a aruncat o privire piezișă.

-Eu...eu vin să mă uit la rănile tale. E cald în baie, așa că nu vei răci.

Hainele ude au fost date jos una câte una, până când a mai rămas doar o pereche de chiloți. You Shulang și-a etalat corpul fără cea mai mică sfială.

-Uite, ai văzut? Dacă ai văzut, atunci ieși afară.

Cicatricile îi brăzdau corpul înalt și atletic, o încurcătură de vânătăi îi acoperea umerii, spatele și talia. Pielea lui Shulang era excepțional de albă, făcând ca semnele suprapuse să pară cu atât mai șocante!

Fan Xiao stătea în fața lui , cu privirea sumbră, fără să scoată un cuvânt. Vârfurile degetelor tremurânde i se infigeau în palme, maxilarul i se încleșta, iar vena din spatele urechii îi pulsa ritmic.

-Te doare? Vocea lui răgușită vibra prin aburul dens, degetele  întinzându-i-se încet, apropiindu-se puțin, până când au atins în sfârșit vânătăile.

Piele atinsă de piele, frigul întâlnind frigul. Shulang și-a încleștat dinții.

-E în regulă, a spus el.

Palma a mângâiat ușor zona afectată, ca și cum s-ar fi temut să nu provoace durere, fără a aplica nicio presiune , oscilând între a atinge și a nu atinge.

-Mereu ajung să te rănesc. Chiar sunt un nenorocit . Îmi pare rău. Cuvintele lui Fan Xiao păreau blocate în gât, nici nu urcau, nici nu coborau, ca și cum ar fi fost înecate de emoție. De la umăr până la spate, mâna lui s-a oprit în sfârșit pe curba taliei. În cele din urmă, Fan Xiao a ridicat privirea, privindu-l direct pe You Shulang prin vălul de ceață.

-Dacă stau departe de tine, atunci nu vei mai păți nimic.

Privirea i-a căzut asupra umflăturii deja mari de sub chiloții lui You Shulang și a ezitat mult timp înainte de a întreba:

-Ai nevoie de ajutorul meu? După o altă pauză lungă, a adăugat:

-Petru ultima dată...

You Shulang i-a dat mâna la o parte, s-a dus la cadă și, cu spatele la ea, a despuiat ultima bucată de material rămasă, înainte de a ridica un picior și a pășii în apă. Fan Xiao a rămas locului o vreme, până când un strat de ceață s-a așternut peste oglindă, întunecând încetul cu încetul tristețea reflectată acolo.

Cu un oftat ușor, Fan Xiao s-a întors și s-a îndreptat spre ușă. Mâna lui a apucat clanța și a apăsat, dar apoi a auzit vocea rece a lui You Shulang venind din spate.

-N-ai spus că mă vei ajuta? Un abur cald se lipea de genele lui You Shulang, făcând ca rândul acela de gene închise la culoare să pară excepțional de greu.

-Nu trebuia să fie ultima dată?

Mâna care strângea clanța și-a slăbit încet strânsoarea abia după mult, mult timp...