CAPITOLUL 91

 

Capitolul 91

 L-a invitat pe lup în casă.

-Cine este tânărul acela? Este ,,calendarul” de anul acesta? Femeia era vizibil intrigată.

-Aveți nevoie de mine să vă ajut, să intervin? You Shulang a împins portiera mașinii, a ieșit, și a răspuns neajutorat:

-Președintă Shi, vă rog să mă cruțați.

Mașina femeii atrăgea privirea, farurile sale orbitoare, atrăgând atenția celor doi bărbați aflați în confruntarea lor. Privirile lor goale s-au îndepărtat, doar pentru a reveni rapid. În momentul în care You Shulang a coborât din mașină, a fost ca un magnet, lipindu-le instantaneu ochii de el. Qin Zhiyang și-a îndreptat spatele, cu o expresie goală pe față. Degetele i-au fost atinse scurt pe pantaloni înainte de a fi primul care a strigat:

-Pleacă!!

Fan Xiao, însă, a rămas în aceeași postură, rezemându-se de motocicletă într-o manieră relaxată și languroasă. Ochii lui l-au măturat pe You Shulang înainte de a se opri asupra femeii de pe scaunul șoferului.

Privirea iscoditoare din ochii lui s-a transformat într-un zâmbet, ca și cum s-ar fi întâlnit cu o veche cunoștință. A dat ușor din cap. Femeia i-a întors și ea zâmbetul, dar l-a strigat pe You Shulang în timp ce acesta ocolea mașina. Ținând mâinile pe volan, s-a aplecat ușor în față și și-a coborât vocea:

-Dacă trebuie să alegi unul, alege calendarul cel nou. Almanahul ăla vechi, deși arată bine de tot, cu siguranță nu este o lampă economică .

You Shulang s-a aplecat, punând o mână pe geamul mașinii și a ajutat-o ​​pe femeie să-și pună centura de siguranță.

-Președinta Shi are ochi pătrunzători. Dar, fie că e vorba de nou sau vechi, nu-l vreau pe niciunul dintre ei. Femeia a ridicat din umeri, aruncându-i lui Fan Xiao o privire plină de umor nebunesc înainte de a porni mașina și a se îndepărta. Apăsându-și ușor încheieturile degetelor pe stomac, You Shulang a respirat adânc, apoi s-a întors cu fața spre cei doi.

-E ceva în neregulă? a întrebat el nepăsător.

Qin Zhiyang a preluat inițiativa înainte ca Fan Xiao să poată vorbi.

-Păi..., eu sunt aici să-ți cer scuze. You Shulang a dat din cap. Nu a întrebat de ce își cerea tânărul președinte scuze, ci a răspuns pur și simplu nepăsător:

-Am înțeles. A ridicat bărbia în direcția lui Fan Xiao.

-Și tu? Abia atunci Fan Xiao a trecut din poziția înclinată în cea dreaptă, corpul său blocând cutia de prăjituri atârnată de ghidon.

-Nimic. Doar treceam pe aici.  Privirea lui a urmărit fața lui You Shulang, apoi sprâncenele i s-au încruntat brusc.

-Nu te simți bine?

-Din moment ce nu e nimic, atunci nu bloca calea. Fără să răspundă la întrebarea lui Fan Xiao, You Shulang s-a întors într-o parte și a trecut printre cei doi, fără să atingă niciun colț al hainelor lor, îndreptându-se  spre complexul rezidențial. Fan Xiao a privit acea figură subțire și îndepărtată, cu o privire îngrijorată. Printre gândurile sale, a auzit tonul plat și sarcastic al lui Qin Zhiyang:

-N-ai venit să aduci un tort? L-ai întâlnit, dar nici măcar n-ai îndrăznit să spui un cuvânt. Se pare că nici tu nu ești chiar atât de impresionant.

Fan Xiao nu fusese niciodată milostiv față de rivalii romantici, mai ales când unul îl provoca direct în față. Și-a scuturat praful imaginar de pe pantaloni, răspunzând nonșalant:

-Puștiule, e furios. Poartă-te puțin mai insistent și te vei pricopsi cu o ceartă.

Apoi, a încercat să zdrobească și spiritul odată cu trupul.

-Poate că nu sunt impresionant, dar am petrecut odată zile și nopți cu el. Cel puțin, îl înțeleg mai bine decât tine. Expresia lui Qin Zhiyang a devenit și mai rece.  Cuvântul ,,puștiule” i-a atins reversul solzilor. Nu era un suflet binevoitor și știa exact unde să înjunghie pentru a face să doară cel mai tare.

-Îl înțelegi mai bine, de aceea știi exact cum să-l rănești în modul care îi provoacă cea mai mare durere, nu-i așa?  Se ținea distant și superior, ca un judecător care pronunță vinovăția și dă sentința.

-Rănile oamenilor se vindecă întotdeauna, dar durerea trecutului rămâne proaspătă în memorie. De fiecare dată când te vede, îl doare din nou. A pronunțat verdictul mecanic și cu o certitudine absolută.

-Prin urmare, Fan Xiao, nu vei mai avea niciodată ocazia să te împaci cu el.

Cu părul scurt și ochii reci, actualul Fan Xiao poseda o duritate care îl depășea pe cel din trecut. Expresia feței i s-a schimbat de câteva ori, dar în cele din urmă a râs, ca și cum i-ar fi făcut pe plac unui copil.

-Tot ce ai spus este corect. Din moment ce ai terminat, te rog să  pleci. Băieții ăia ți-au înconjurat deja mașina sport de câteva ori, dacă se poartă obraznic și scriu niște cuvinte pe ea, nu va arăta prea frumos. Qin Zhiyang a simțit ca și cum ar fi primit o lovitură puternică în piept. Niște amintiri teribile au ieșit la suprafață.

Înăbușindu-și focul mâniei din inimă, și-a păstrat un ton calm.

-You e prima mea iubire și nu voi renunța la el. Ca și cum ar fi fost sâcâit de un cățeluș care își arată colții, Fan Xiao se simțea puțin enervat. Voia să fumeze, dar nu se putea îndura, așa că nu a putut decât să scoată o țigară și să o frece încet între degete. Când a vorbit din nou, a făcut-o cu intenții rele:

-Puștiule, ar trebui să te corectez la un lucru. Prima iubire, cel puțin, necesită afecțiune reciprocă. Dacă este vorba doar de o persoană care nutrește  sentimente, nu poate fi numită decât iubire neîmpărtășită.

A savurat gândul preț de o clipă: „Xianglian trebuie să fi fost implicată într-o dragoste neîmpărtășită, altfel, nu ar fi așteptat cu credință în locuința ei rece și umilă timp de optsprezece ani.” Fața lui Qin Zhiyang s-a transformat într-o nuanță alternativă de roșu și palid. El, care își câștigase încă din copilărie reputația de a fi „matur pentru vârsta sa”, a început  să vorbească fără filtru.

-Sunt mai tânăr decât tine, mai bogat decât tine și mai frumos decât tine. Chiar dacă sunt blocat într-o dragoste neîmpărtășită, mai există un drum pe care eu să umblu. Spre deosebire de tine, drumul tău a fost deja blocat de propriile tale mâini!

Astfel de cuvinte au fost rostite de Qin Zhiyang cu un calm constant și chiar și Fan Xiao nu s-a putut abține să simtă o urmă de admitere.

Îmbrăcat în hainele sale de lucru, ciufulit, dar elegant, Fan Xiao a ridicat o mână și a strigat către cei câțiva copii din apropiere:

-Veniți puțin băieți, cine e mai frumos, eu sau el? Zâmbetul lui Fan Xiao era excepțional de blând. A mângâiat nonșalant caroseria motocicletei sale, un gest a cărui semnificație era evidentă fără cuvinte. ,,Alege-mă pe mine și te voi duce la o plimbare.”

Ochii copiilor s-au luminat.  Tocmai când au vrut să răspundă, l-au văzut pe celălalt bărbat mângâindu-și mașina sport. Cu o apăsare pe telecomanda din mână, acoperișul mașinii sport s-a retras încet, arătând orbitor de fioroasă.

-Ești frumos! Ești cel mai frumos! Arătat cu degetul de copii, Qin Zhiyang s-a uitat pieziș la Fan Xiao și și-a strâmbat încet colțurile buzelor.

-La naiba! Fan Xiao își ținea țigara între buze și înjura.

-Superficiali...

Mașina sport era plină de copii. Chiar și pe fața lui Qin Zhiyang, care de obicei avea o expresie de genul „să te ferești de mine”, se citea o urmă de mulțumire. A pornit mașina și a întors volanul, doar pentru a fi oprit de cineva.

Fan Xiao și-a pus o mână pe parbriz, s-a sprijinit de portiera mașinii și s-a aplecat, spunând în șoaptă:

-Dacă vrei cu adevărat să-l protejezi pe You Shulang, atunci ar trebui să stai departe de el.

-De ce?

-Pentru că ești puțin nebun. Noi doi suntem același gen de oameni și nu voi mai permite nimănui să-l mai rănească vreodată.

…….

 

După ce l-a luat pe Tiantian de la vecini, You Shulang l-a pus  să citească, l-a spălat și l-a dus să se culce la timp, răsplătindu-l cu un dulce sărut de noapte bună.

Închizând ușa dormitorului, mâna care îi apăsa stomacul a exercitat o presiune și mai mare. Aceasta era o afecțiune pe care You Shulang o dobândise recent, din cauza studiilor intense, a volumului mare de muncă cu proiecte și a nevoii de a avea grijă de Tiantian, mânca adesea la ore neregulate și se descurca cu orice mâncare îi era disponibilă, fie rece, fie caldă. Și apoi, în consecință, au apărut problemele de stomac. Se acutizau din când în când și erau extrem de chinuitoare. Tocmai rămăsese acasă fără medicamente pentru stomac. Intenționase să strângă din dinți și să suporte, așa cum făcea adesea în trecut, dar de data aceasta durerea se manifesta îngrozitor. Valuri de crampe i-au cuprins stomacul și a izbucnit în transpirații reci. După ce și-a pus haina și și-a luat cheile, You Shulang a plănuit să coboare la parter să cumpere medicamente. Înainte de a pleca, a mai aruncat o privire în dormitor, încă neliniștit că îl lăsa pe Tiantian singur acasă.

,,Fă-o repede și întoarce-te imediat.” Shulang și-a făcut planul, apoi a închis repede ușa și s-a îndreptat spre parter.

Felinarele stradale din cartierul vechi erau rare și de un galben pal, raza luminii lor fiind foarte îngustă. De obicei, era dificil să te orientezi noaptea, dar când a pășit pe drumul cu cărămizi roșii de sub picioarele sale, a descoperit că nu trebuia să-și mai facă griji pentru asta.

Abia făcuse câțiva pași când a auzit niște foșnete venind de la mică distanță. Sunetul nu era puternic, totuși, în noapte, era tulburător. Securitatea în acel complex vechi lipsea și existau întotdeauna persoane dubioase care pândeau să facă bani rapid și necinstit. You Shulang și-a strâns stomacul cu o mână, iar cu cealaltă a desprins o cărămidă roșie de pe drum, strângând-o ferm.

O bancă lungă din fața clădirii se afla în afara razei de lumină a felinarelor, sunetele foșnetului păreau să vină de acolo. O siluetă slabă s-a mutat din întuneric în lumină, contururile sale devenind treptat clare. Înainte ca You Shulang să-i poată striga numele, cealaltă persoană a vorbit prima:

-Shulang, tu ești?

-Fan Xiao?

Ținând mâna pe cărămida roșie, privirea lui You Shulang era rece ca gheața.

-De ce ești aici? A urmărit linia clădirii și a privit în sus spre propriul apartament.

-Mă spionezi?

-Nu. Fan Xiao s-a grăbit să explice.

-La intrarea în complex, am văzut că nu arătai bine. Cearcănele gri-albăstrui de sub ochi erau evidente. M-am gândit că s-ar putea să nu te simți bine. Întotdeauna ai fost așa, ori de câte ori ești bolnav, se vede chiar aici. A arătat spre zona de sub pleoapele lui You Shulang, ținând vârful degetului la o distanță atentă, evident de teamă să nu-l lovească.

-Eram puțin îngrijorat, așa că am vrut doar să rămân aici și să stau de veghe.

Odată cu sfârșitul verii, Fan Xiao purta deja mâneci lungi. Vântul nopții aducea o răcoare puternică, iar el era sensibil la frig, urechile îi erau deja înroșite.

-Ai stat de pază tot timpul?

-Stau mereu de pază până stingi luminile.

-Întotdeauna?

Fan Xiao a făcut o scurtă pauză, apoi a schimbat subiectul.

-Unde te duci în miez de noapte? You Shulang s-a întors și s-a îndreptat spre ieșirea din complexul rezidențial.

-Sunt bine. Ar trebui să pleci.

-Chiar nu te simți rău deloc? Fan Xiao l-a ajuns din urmă, apucându-l pe You Shulang de umeri și, fără să-i dea timp să obiecteze, a ridicat o mână să-i verifice fruntea.

-Fără febră. Tocmai răsuflase ușurat când privirea i-a căzut pe abdomenul pe care You Shulang îl acoperea cu o mână. -Te doare stomacul sau burta?

-Nu e treaba ta. You Shulang s-a scuturat. În agitație și încordarea mișcării, durerea aspră a reapărut. Durerea l-a îndoit încât nu-și putea îndrepta talia, fruntea îi era udă de transpirație. Fan Xiao l-a prins de mijloc, o sudoare rece de frică i-a curs pe piele.

-Ce se întâmplă? E stomacul tău? Te doare stomacul?Shulang nu mai avea puterea să se mai contrazică cu el. A scos un „Mm” slab și nerăbdător.

-Te duc la spital.  Fan Xiao l-a ridicat pe You Shulang cu un braț, ca pe o prințesă. Chiar dacă nu era nimeni prin preajmă noaptea, You Shulang a simțit o izbucnire de rușine și indignare. Pe vremea când lucrurile erau bune între ei doi, era adesea cărat așa, atât în ​​pat, cât și prin casă. Fan Xiao părea să aibă o înclinație pentru asta, comportându-se ca un prostuț pentru a-și etala măiestria masculină. Deși nu era foarte confortabil, You Shulang fusese dispus să-l răsfețe pe atunci, îndurând dulcegăriile și exprimându-și nemulțumirile doar în suflet. Dar ceea ce era acceptabil înainte era inacceptabil acum.  Shulang, s-a zbătut, dar asta nu a făcut decât să-i înrăutățească durerea de stomac, lăsându-l slăbit și gâfâind.

-Nu merg la spital, e suficient să cumpăr o cutie de medicamente, o să fiu bine după ce le iau. Nu a avut de ales decât să facă un compromis și să ofere o soluție. Fan Xiao l-a ridicat mai sus, și-a strâns brațele mai tare și a mers cu mai multă grabă, fără să spună nimic și refuzând să accepte sugestia.

-Fan Xiao, Tiantian e singur acasă, sunt îngrijorat pentru el.

Ritmul său rapid a încetinit. Fan Xiao s-a uitat în jos la persoana din brațele sale.

-Mă voi simții mai bine după ce iau niște medicamente. Așa a fost mereu.

-Mereu? Te doare des stomacul? Nu erai bine, înainte? Chiar când You Shulang văzuse uimirea lui Fan Xiao, a realizat că făcuse o gafă cu propriile sale cuvinte și dezvăluise  o problemă. Desprinzându-se din îmbrățișarea bărbatului și aterizând în picioare, You Shulang a făcut tot posibilul să-și îndrepte coloana vertebrală pentru a nu părea  slab sau jalnic. Ignorând întrebarea lui Fan Xiao, a spus scurt:

-Voi merge să cumpăr niște medicamente.

-Te duc acasă acum și apoi mă duc eu să cumpăr medicamentele. Fan Xiao a decis totul, fără să accepte nicio obiecție…

Apa tocmai dăduse în clocot când s-a auzit o bătaie în ușă.Shulang și-a privit inconștient ceasul, șase minute. Nici măcar nu era suficient timp pentru a merge pe jos de la complexul rezidențial la farmacie. A deschis ușa și l-a văzut pe Fan Xiao aplecat în față, cu ambele mâini sprijinite pe genunchi, respirând greu. Nu a putut vorbi o clipă, doar i-a întins medicamentul. Întinzând vârful degetelor, You Shulang a agățat punga cu medicamente. Brațul i s-a retras oarecum încet până când, în cele din urmă, a rămase pe lângă el. Un „Mulțumesc” i-a scăpat de pe buze și, în același timp, a dat să închidă ușa. Totuși, panoul ușii, pe punctul de a se închide, a fost oprit brusc de o mână mare. Respirația lui Fan Xiao era neregulată, cuvintele sale rostite în fragmente.

-Te voi ajuta... Sau îți voi găti niște terci, voi pleca imediat ce e gata.

-Nu e nevoie. Refuzul lui You Shulang, rostit de după ușă, a fost clar și hotărât.

A încercat să închidă ușa din nou cu forță, dar tot nu a putut învinge rezistența. You Shulang a deschis pur și simplu ușa și s-a uitat la Fan Xiao cu ochi reci. Unul înăuntru și altul  în afara ușii, s-au privit în tăcere. Sub privirea profundă, detașată și de nepătruns a lui You Shulang, Fan Xiao și-a reglat încet respirația și s-a îndreptat. Nimeni nu știa mai bine decât el când You Shulang putea fi provocat, și când absolut nu. Iar acel moment era în mod clar al doilea. Dacă ar fi făcut măcar o jumătate de pas în cameră, calea  care-l aștepta ar fi fost cu siguranță mult mai dificilă. Totuși și-a asumat...Ridicându-și picioarele care îi dureau și erau grele, Fan Xiao a făcut un pas, întorcându-și corpul într-o parte pentru a trece pe lângă You Shulang și a intrat în cameră, spunând încet:

-Îți voi găti niște terci și voi pleca imediat ce e gata.

După ce i-a pregătit medicamentul lui You Shulang și l-a privit cum îl bea, Fan Xiao s-a închis în bucătărie, ca un domn care și-a ținut cuvântul, îndeplinindu-și cu fidelitate promisiunea. Zumzetul hotei, clinchetul ușor al ceștilor și farfurioarelor și în cele din urmă, parfumul amestecat al orezului umpleau întreaga locuință, creând o iluzie de căldură și confort la acea oră târzie de la miezul nopții. Boala te face vulnerabil. Mintea lui You Shulang era inundat de o învălmășeală de amintiri. În trecut, obișnuia să se sprijine de tocul ușii privind cum gătește Fan Xiao. Delicioasa mâncare era  trei părți în oală și șapte părți pe însuși bărbatul impunator. Dorința crudă țesută în vatra banală era cel mai puternic stimulent al simțurilor, de cele mai multe ori, cei doi ajungeau să se rostogolească pe pat înainte ca mâncarea să fie măcar terminată. Dând din cap, You Shulang a dat la o parte acele imagini haotice, iar acea acțiune i-a zdruncinat efectiv o fărâmă de rațiune. S-a gândit: „ You Shulang, ai invitat din nou lupul în casa ta.”

În acest timp, Fan Xiao a ieșit o dată din bucătărie, exact când acele ceasului s-au apropiat de ora doisprezece.

Sunetul becurilor stinse, a sosit simultan cu întunericul. Ușa bucătăriei a fost împinsă ușor, iar lumina pâlpâitoare a lumânărilor lumina chipul extrem de blând al lui Fan Xiao.

O mică flacără a fost adăpostită cu grijă și dusă către You Shulang, reflectată în pupilele sale.

-La mulți ani. Vocea lui Fan Xiao s-a răspândit în aer, nuanțată de o dulceață slabă și lipicioasă.

-Nu te simți bine astăzi, așa că nu poți mânca tort. Stinge pur și simplu lumânarea. Pune-ți o dorință. O lumânare subțire era înfiptă în plăcinta cu gălbenuș de ou a lui Tiantian,  raza aparent fragilă de lumină a lumânării emana o căldură imensă, făcându-l să simtă că arde, fără  motiv. You Shulang s-a rezemat cu spatele în canapea, distanțându-se de flacăra aceea.

-Pune-ți o dorință? Privirea lui s-a mutat de la lumina lumânării la fața lui Fan Xiao.

-Ghici ce mi-aș dori.

Nerăbdarea s-a estompat puțin câte puțin, colțurile buzelor lui Fan Xiao, care fuseseră aduse ușor într-un zâmbet slab, s-au îndreptat încet și apoi s-au apăsat cu abatere. You Shulang a înțeles totul, a râs ușor, s-a ridicat, s-a dus la perete și cu un clic , a aprins lumina.

Camera a fost inundată de o lumină strălucitoare, făcând ca flacăra singurei lumânări să fie complet nesemnificativă.

-Nu știu în ce zi m-am născut și nu-mi sărbătoresc niciodată ziua de naștere.

-Dar am convenit în mod clar pe atunci că în fiecare an în această zi... Durerea a născut iritare. You Shulang se simțea neliniștit și agitat. S-a așezat înapoi pe canapea, încrucișându-și picioarele, cu fața palidă de frig.

-De acord? Se pune măcar un acord? De fiecare dată înainte, nu ai spus că vei fi bun, că vei fi ascultător? Dar care a fost realitatea?

Și-a dus palma și și-a apăsat tâmplele cu degetul mare și inelar, de ambele părți ale capului. Pierzându-și răbdarea, You Shulang a spus:

-E gata terciul? Dacă este, atunci ieși afară! Fan Xiao a stat sub lumina incandescentă a  lumânarii din mână, a rămas tăcut mult timp, apoi a spus:

-Atunci îmi voi pune eu dorința pentru tine. A închis ochii și a oferit  urarea cu blândețe .

-Fie ca directorul You și Tiantian să fie mereu sănătoși și fericiți. Nici nu a apucat să termine, că a auzit un zgomot puternic. Sticla de plastic pe jumătate plină a fost aruncată de You Shulang într-un acces de furie reprimată, izbindu-se puternic de colțul peretelui. Fan Xiao a suflat ușor, ne perturbat  în lumânare…

  După ce a luat medicamentul și a băut o jumătate de castron de terci, tenul lui You Shulang arăta puțin mai bine.

Fan Xiao a insistat să strângă vasele. După ce și-a descărcat furia, You Shulang nu a mai scos niciun cuvânt, ca și cum cealaltă persoană nu ar fi existat deloc în cameră. Ștergându-și mâinile, Fan Xiao a ieșit din bucătărie și l-a văzut pe You Shulang care adormise pe canapea. A căutat o cuvertură și a redus intensitatea luminilor. Apoi s-a așezat pe podea în fața canapelei, privind în liniște chipul adormit al lui You Shulang.

A stat mult timp așa, iar în cele din urmă, într-un moment în care rațiunea nu-i mai stătea în picioare, s-a aplecat încet în față, apropiindu-se puțin câte puțin de persoana care dormea ​​pe canapea. Puțin mai aproape, și a simțit din nou mirosul de trandafir sălbatic. Puțin mai aproape și mai mult, trăgând cu lăcomie aerul cald din jurul bărbatului.

Străpungând căldura care radia pielea, distanța dintre Fan Xiao și You Shulang era doar de grosimea unei foi de hârtie. Respirația lor se împletise de mult, persoana care îi legase sufletul și îi bântuise visele era chiar în fața lui, totuși Fan Xiao s-a oprit la distanța acelei  foi de hârtie.

-Mă testezi, directore? A spus el brusc.

-Ce s-ar întâmpla dacă te-aș săruta?

-Ai murii, a răspuns You Shulang fără să deschidă măcar ochii. Un zâmbet slab i-a atins colțul gurii lui Fan Xiao, ochii i s-au umplut de tandrețe în lumina slabă.

-Plec acum. Odihnește-te bine. Dacă ai nevoie de ceva, voi fi aici oricând mă suni.

Fan Xiao și-a coborât capul, atingând ușor șuvița de păr care se ondula deasupra frunții lui You Shulang, considerând gestul un sărut.

 

…….