CAPITOLUL 89

 

Capitolul 89

Un sărut profund

-Ne cunoaștem. El este fostul meu iubit.

Acea frază a fost ca și cum cineva ar fi  aruncat o bombă pe masă. Totuși, nimeni nu a scos niciun sunet. Pleoapele grupului de colegi de clasă clipeau, privirile zburând înainte și înapoi, în timp ce o furtună tăcută de bârfe le izbucnea printre sprâncene și ochi. Răspunsul neașteptat i-a tăiat respirația lui Fan Xiao, l-a întors în minte de o mie de ori, analizându-l din toate unghiurile, dar tot nu a putut extrage nici măcar o urmă de dulceață din el. Felul în care You Shulang a spus-o a fost mult prea superficial, ca și cum ar fi afirmat că zahărul este dulce, medicamentele sunt amare, norii sunt albi, iar pământul negru. Nu au existat unduiri emoționale, ci doar o simplă și directă afirmație a unui fapt.

Cuvântul „fost”, rostit de pe buzele lui, nu avea nicio tentă specială evidentă, era ca o piesă de îmbrăcăminte purtată odată, dar care nu mai era apreciată.

Și în acel moment, You Shulang deja întorsese pagina de la subiectul „fostului” pentru a se juca cu șervetul din mână, șervetul acela cu imprimeul brodat părea mai demn de atenție decât acel fost al lui. L-a desfăcut, l-a așezat peste picioare, apoi i-a ajustat din nou poziția.

-Bărbatul meu chiar are gusturi grozave când vine vorba de bărbați. Fata cu păr mare și ondulat a rupt în cele din urmă tăcerea, sprijinindu-și bărbia în mână în timp ce se uita la Fan Xiao.

-,,Fostule,, servește-ne patru feluri de mâncare gustoasă, decizi tu.

Privirea lui Fan Xiao a alunecat ușor peste fața femeii. A închis meniul și a răspuns cu o curtoazie impecabilă:

-Dacă nu există restricții alimentare, atunci mă duc să fac aranjamentele.

-Atât de frig... Fata cu părul mare și ondulat a tremurat. Imediat ce Fan Xiao a plecat, You Shulang a turnat o găleată cu apă rece peste curiozitatea avidă a tuturor.

-Nu întrebați. Nu e nimic despre care să merite să vorbești. La vârsta mea, e imposibil să nu ai un fost.

-Doar o întrebare. Femeia cu părul mare și ondulat a ridicat un deget, și-a coborât vocea și a întrebat într-o șoaptă conspirativă:

-Cum a fost în pat? Am auzit că, cu cât un tip e mai arătos, cu atât e mai mediocru la capitolul ăsta .

You Shulang: …….. Întrebarea a rămas însă fără răspuns.

  Când colegii de clasă se întâlneau, nu lipseau niciodată subiecte de discuție. Zhang Shicheng și fata cu părul mare și ondulat se certau, iar You Shulang a profitat de liniște ca să iasă afară să fumeze o țigară. Într-un colț de lângă toaletă, se ridica o ușoară ceață de fum. După ce a scuturat scrumul de două sau trei ori, ușa s-a deschis și Fan Xiao a intrat. You Shulang nu a arătat nicio urmă de surpriză. Privind cum Fan Xiao se apropie, nici el nu a opus rezistență, ba chiar s-a mișcat ușor pentru a împărți jumătate din colț. Dintre straturile ținutei sale ornamentale, Fan Xiao a scos un pachet de țigări strident. Era roșu la culoare.

-Directore You, vrei una? A scos o țigară din pachet, oferindu-i-o lui You Shulang.

-Nu-ți plăceau acestea înainte? You Shulang a ridicat țigara pe jumătate fumată din propria mână. Cu o mișcare a ambelor degete, scrumul acumulat s-a împrăștiat în fulgi moi. Fan Xiao a pus țigara cu gust de ruj în gura lui You Shulang, apoi a luat pe a lui din mână, pe jumătate fumată  și a mușcat-o între dinți. Întreaga secvență de acțiuni a fost lină și fluidă, ca și cum cei doi nu s-ar fi separat niciodată, încă împărțeau fără distincție, complet fără tabuuri.

Cu o aprindere a chibritului, flacăra a izbucnit și i-a fost oferită. You Shulang s-a uitat la Fan Xiao, apoi și-a coborât capul și a aprins țigara din focul din mâna sa.

-Mă așteptai? Fan Xiao a stins chibritul cu o mișcare ușoară și a întrebat zâmbind. Abia după ce a tras adânc un fum și a expirat, You Shulang a spus:

-Ce te face să crezi asta?

-Ai venit acum șase minute. E mai mult decât suficient să tragi o tură și să fumezi o țigară. Din moment ce nu ai plecat, probabil mă așteptai. You Shulang nu a răspuns iar Fan Xiao a considerat asta o înțelegere tacită.

-De ce taci? Tu care ești mare director în farmaceutice și expert în medicamente...ce ai? Ai vreo fobie ascunsă de nu ești capabil să vorbești?

Imaginea lui Fan Xiao cu țigara pe buze, l-a făcut pe Shulang să-și piardă cumpătul pentru câteva secunde. Filtrul de țigară umed și moale ținut în gura lui Fan Xiao i-a făcut inima să palpite cu atâta intensitate încât s-a pierdut ușor, abia după o scurtă tăcere, a răspuns în sfârșit la cuvintele sale.

-Și tu? Nu ești reprezentat farmaceutic, ce faci aici?

-Încă lucrez ca reprezentant de vânzări de produse farmaceutice, alergând între farmacii în timpul zilei și lucrez  cu jumătate de normă aici, din moment ce pot vorbi thailandeză, salariul este puțin mai mare.

You Shulang și-a strâmbat colțurile buzelor, deși zâmbetul nu i-a ajuns la ochi. A ridicat țigara din mână, examinând-o cu atenție:

-Un pachet de ăsta costă probabil cât  două nopți de servit farfurii aici, nu-i așa? Pentru ce anume este nevoie ca președintele Fan să se coboare atât de jos?

Presat cu un astfel de răspuns, o urmă de zâmbet a apărut în ochii lui Fan Xiao.

 -Am încercat să mă las cât timp am fost înăuntru , dar odată ce am ieșit, nu m-am mai putut controla. Fumez când mi-e dor de tine și fumez când sunt foarte frustrat. Am încercat țigări de la alte mărci, dar pur și simplu nu mă pot obișnui cu ele. Din moment ce acestea sunt scumpe, fumez mai puțin acum, fumez doar una când mi-e dor îngrozitor de tine. Acea mărturisire sinceră nu a reușit să îndulcească răceala  celuilalt bărbat. You Shulang l-a avertizat:

-Fan Xiao, unele cuvinte sunt nepotrivite de spus acum. Mai bine te abții!

 

Înainte ca Fan Xiao să poată răspunde, You Shulang a întrebat cu o voce calmă:

-Înăuntru ? Din câte știu eu, nu ai fost niciodată închis, nu-i așa?

-Șase luni. Fan Xiao a ezitat să termine  jumătatea de țigară, trăgând doar un fum ușor și precaut de fiecare dată.

-Pentru că am fost doar complice . Conform legilor de acolo, cei complice, cu infracțiuni  minore pot beneficia de prezumția de nevinovăție, infracțiunile nefiind dezvăluite public.

You Shulang și-a luat țigara de pe buze și, pentru prima dată, s-a uitat la Fan Xiao cu o seriozitate autentică.

- Complice? Fan Xiao a dat din cap:

-Întotdeauna am vrut să mă răzbun pe ei. În timpul tsunami-ului, ar fi putut să mă ia pe mine și pe mama cu ei, dar acei oameni au trântit în mod egoist ușile mașinii, nevrând să mai aștepte nici măcar o secundă.

Mâna care ținea țigara tremura ușor. Cu ochii în jos, Fan Xiao a rânjit rece.

-Mama mea era soția lui, o mamă ascultătoare și responsabilă pentru ei, eu eram fiul lui, fratele lor ascultător și sensibil. Dar până la urmă? Nimănui nu-i păsa de viețile noastre! Mi-am plănuit răzbunarea împotriva lor de mult timp. Ca ​​să găsesc dovezi, mi-am murdărit și eu mâinile și m-am bălăcit în mocirlă alături de ei. Mai târziu, am cooperat cu procuratura locală, acceptând să-i ajut să continue investigarea cazului vechi de douăzeci de ani care implica fabricarea și vânzarea de bunuri contrafăcute și am găsit într-adevăr niște dovezi. Așa că, în timpul procesului, m-au transformat într-un complice și mi-au dat o pedeapsă mai ușoară, șase luni de închisoare.

  După ce cuvintele au fost rostite, tăcerea s-a lăsat între ei pentru o clipă. Privirea lui Shulang era adâncă și de nepătruns, totuși ceea ce privea în acel moment, era o buburuză cu șapte pete care se chinuia să se târască pe chiuvetă. S-a târât de pe peretele interior curbat al chiuvetei, folosindu-și toată puterea. După mai mulți pași extenuanți, în ultimul moment a cedat, rostogolindu-se înapoi în adâncurile chiuvetei. You Shulang a stins țigara scumpă și a aruncat-o la coșul de gunoi. S-a dus la chiuvetă, a deschis robinetul ca să se spele pe mâini. Cu o clipă înainte ca apa să țâșnească pe dinafară, a luat buburuza și a așezat-o nonșalant într-o parte. În mijlocul zgomotului puternic al apei, You Shulang a întrebat:

-Fan Xiao, banii din contul medical pe care l-ai înființat pentru Tiantian, dividendele din investițiile făcute în numele tău de Pin Feng Venture Capital, care dintre acestea te-au făcut să suferi așa? A închis robinetul și a scos un prosop de hârtie ca să-și șteargă mâinile, cu o licărire de ostilitate în voce.

-Deci, ce fel de farse faci acum? Acea jumătate de țigară, fumată până atunci, nu mai avea niciun gust. Mucul îi rămăsese strâns între degete în timp ce Fan Xiao se uita în ochii lui You Shulang prin oglindă.

-Banii pentru tratamentul medical al lui Tiantian, nu m-aș atinge de ei nici dacă aș fi în cea mai mare nevoie. Cât despre Pin Feng, să nu mai vorbim de dividende, dacă aș vrea, întreaga companie ar fi a mea.

Făcând un pas înainte, Fan Xiao aproape l-a lipit pe You Shulang de perete .

-Pe lângă asta, am și propria mea companie, iar profiturile ei sunt suficiente cât să mă asigur că nu trebuie să-mi fac niciodată griji pentru mâncare sau haine.

-Dar….. Cuvintele lui au fost brusc întrerupte de un strigăt în șoaptă care s-a auzit de pe coridor.

-Fan Xiao, Fan Xiao! Managerul te caută și  întreabă de ce ai lipsit de la post atât de mult timp?

-La dracu! Fan Xiao a înjurat în șoaptă. L-a apucat pe You Shulang dintr-o mișcare rapidă, a împins ușa unei cabine de baie și l-a împins înăuntru.

-Tu! În momentul în care silaba i-a scăpat dintre buze, Fan Xiao i-a acoperit gura. Acesta a sărit pe capacul toaletei, făcând un gest brusc de liniște. Cineva a intrat, l-a strigat pe Fan Xiao de câteva ori, ba chiar s-a aplecat să se uite pe sub crăpăturile fiecărei uși de stand. Când a zărit pantofii de piele și pantalonii de costum ai lui You Shulang, a plecat repede.

Liniile palmei apăsate pe buzele sale au evocat cu ușurință amintiri indescriptibile. Vârfurile urechilor lui You Shulang s-au înroșit ușor în timp ce acesta i-a dat mâna lui Fan Xiao la o parte cu o mișcare bruscă.

-Ce faci? Ghemuit pe toaletă, umezeala de pe mâna lui l-a făcut pe Fan Xiao să se simtă oarecum neliniștit și distras. Și-a înăbușit cu forța impulsul de a-și săruta palma, s-a ridicat și a reluat subiectul anterior:

-Mai aveam ceva să-ți spun. Tocmai ai auzit. Am bani, dar toți acei bani i-am câștigat bazându-mă pe influența familiei mele. Capital, relații, canale de comunicare, nimic nu a fost obținut de mine, totul a fost obținut sub steagul de a fi fiul tatălui meu.

Shulang, nu sunt atât de copilăros încât să întorc spatele banilor în mod deliberat. Ceea ce e al meu, de luat înapoi, voi lua înapoi mai devreme sau mai târziu. Dar vreau și să fiu cu adevărat eu însumi pentru o dată. Nu dintr-un motiv de prostie, cu vreau să văd cum ar fi să-mi conștientizez valoarea. Vreau doar să câștig niște bani curați de cheltuit, să fac ceva care merită propriul meu efort. Altfel... chiar nu voi putea continua.

Spațiul înghesuit dădea senzația că până și vibrațiile vocii sale ar putea lovi direct inima interlocutorului. Călcâiele lui Shulang s-au dat înapoi, dar nu mai era spațiu unde să se retragă.

-Să o iau de la capăt e mult mai greu decât mi-am imaginat. Fan Xiao și-a scos telefonul, a răsfoit albumul foto și i-a arătat o fotografie lui You Shulang.

-Totuși, mi-a luat doar șase luni să ajung de la reprezentant medical terminal la director general regional. Chiar dacă am fost repartizat doar la Xipu, o zonă subdezvoltată economic, acest proces este încă considerat incredibil de rapid în această industrie. În fotografie, Fan Xiao era îmbrăcat într-un costum și pantofi de piele, arătând la fel de diferit față de cum arăta înainte. Stătea pe scenă alături de un grup de campioni ai vânzărilor, înconjurat de stropi de roșu și verde, ținând în mână o diplomă de onoare.

Părea oarecum disprețuitor față de rozeta roșie supradimensionată prinsă de piept, sprâncenele îi erau ușor încruntate, totuși ochii îi erau excepțional de strălucitori. Camera înghețase exact acel moment, surprinzând lumina din privirea lui. Exact ca... Fan Xiao care stătea acolo, în acel moment. You Shulang s-a uitat la fotografie încă o clipă înainte să-și întoarcă privirea.

Fan Xiao s-a apropiat puțin mai mult de persoana din fața lui. Vocea lui era joasă și bâzâia, aproape ca și cum s-ar fi prefăcut răsfățat.

-O poziție atât de mică, un bonus în valoare de doar câteva pachete de țigări, lucruri la care nici măcar nu m-aș fi încumetat să mă uit înainte  și totuși, în acel moment, tremuram al naibii de entuziasm.

  Ca și cum și-ar fi amintit ceva, expresia feței i-a dispărut repede.

-După ce au coborât de pe scenă, și-au sunat cu toții familiile pentru a le împărtăși vestea bună. Nu am avut niciodată în viața mea nimic care să merite să fie împărtășit ca o veste bună. Și când am primit în sfârșit una, nu am știut cui să-i spun. M-am uitat fix la numărul tău timp de zece minute întregi. Până la urmă, tot nu am sunat. Am spus că nu-ți voi mai deranja viața și că mă voi ține de cuvânt.

Fan Xiao a frecat ușor tivul hainelor lui You Shulang, dar a îndrăznit să facă doar atât.

-Acum, am pus toți banii pe care i-am câștigat în ultimele șase luni în stoc. Cumpărarea și vânzarea duc inevitabil la goluri în fluxul de numerar, așa că fiecare bănuț pe care îl câștig contează. Domnule director You, lucrez la restaurant de mult timp.

În cabina înghesuită, nu era loc,  unde să-și odihnească privirea. You Shulang a tăcut o clipă înainte de a-și ridica încet ochii pe care și-i ținuse în jos tot timpul.

-Ce au de-a face cu mine toate astea? Atâta timp cât nu te mai apuci de vechile tale trucuri, atâta timp cât nu-mi perturbi viața, ce treabă faci, dacă e grea sau plăcută, dacă câștigi mult sau puțin, nimic din toate astea nu are nicio legătură cu mine. You Shulang l-a împins.

-Fan Xiao, te rog, continuă să-ți respecți promisiunea. Acum dă-te la o parte.

 

  ……

Când s-a întors în restaurant și s-a așezat, You Shulang a fost, firește, tachinat. Fata cu părul mare și ondulat a privit în ochi și a pocnit de două ori cu limba.

-Într-adevăr, frumos de privit, dar inutil. A rezistat doar puțin peste zece minute.

You Shulang și-a golit paharul cu vinul roșu și și-a șters colțul gurii cu șervetul.

-Tocmai de aceea ar trebui să îl prețuiești și mai mult pe Zhang Shicheng.

-Hei, ce are asta de-a face cu mine? A spus Zhang Shicheng, iritat.

-Ce, vrei să spui că nu arăt bine? Youzi, ai o limbă destul de ascuțită. După câteva runde de râsete și glume, masa s-a încheiat iar grupul a părăsit locurile. You Shulang și Fan Xiao au trecut unul pe lângă celălalt, unul ignorându-l în mod deliberat, celălalt întorcându-se pentru o ultimă privire. Nu s-au schimbat cuvinte.

Îndemnat de ceilalți, Fan Xiao și-a retras privirea și a continuat să servească, dar cumva a jignit un client de sex masculin de la o masă. O bancnotă de o sută de yuani  a căzut pe podea în timp ce clientul a spus nepoliticos:

-Bacșiș pentru tine. Coloana vertebrală i s-a înțepenit încet. Pleoapele i-au coborât, însă zâmbetul de pe fața lui s-a adâncit. Bărbatul a împins bancnota cu vârful pantofului, ridicându-și colțurile ochilor și având o expresie disprețuitoare.

-N-ai de gând să o iei? Dacă ești atât de arogant, atunci de ce lucrezi ca chelner?

Disprețul din vocea aceea era ușor ca o pană, dar se simțea departe, suficient de departe încât să-l facă pe You Shulang, care ajunsese la ușă, să se oprească brusc. S-a întors și l-a văzut pe Fan Xiao stând cu spatele la el, cu coloana vertebrală dreaptă ca lama unei sabii. Bancnota zăcea liniștită la picioarele lui Fan Xiao, nu acoperea nici măcar prețul unui pachet  de țigări tip ,,ruj”. Clientul, cu un braț pe spătarul scaunului, a insistat din nou, evident enervat.

,,Lama ascuțită” din câmpul vizual al lui You Shulang s-a încovoiat încet, iar bărbatul înalt și-a coborît corpul...

-Youzi, liftul e aici. You Shulang a rămas nemișcat o clipă, apoi și-a retras privirea și s-a întors spre lift.

……